Magi

Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.

Icoană a închinării Magilor

Magii au venit „de la Răsărit” ca să se închine „regelui Iudeilor”, adică pruncului Iisus Hristos, care tocmai se născuse. Istoria magilor este povestită de Apostolul Matei în evanghelia sa.

Textul Evangheliei după Matei 2, 1-16

1. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: 2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui. 3. Și auzind, regele Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el. 4. Și adunând pe toți arhiereii și cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? 5. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că așa este scris de proorocul: 6. „Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Conducătorul care va paște pe poporul Meu Israel”. 7. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. 8. Și trimițându-i la Betleem, le-a zis: Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, dacă Îl veți afla, vestiți-mi și mie, ca, venind și eu, să mă închin Lui. 9. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat și iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul. 10. Și văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. 11. Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă. 12. Iar luând înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor. 13. După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. 14. Și sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. 15. Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”. 16. Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte și, trimițând a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.

Etimologie, istorie, profeție

În toate limbile de azi Magi provine dintr-o transliterație latină a grecescului μαγοι, care la rândul lui vine din limba persană veche: maguŝ .

După Herodot (și istoricii contemporani), magii erau o castă religioasă persană (meză) sau un trib persan cu atribuții sacerdotale în zoroastrism . De-a lungul timpului, această castă a avut adeseori și atribuții politice în Persia.

Probabil că și magii care au venit să se închine Pruncului erau în același timp nobili importanți în țara lor, și de aceea ar fi fost lipsit de curtoazie ca ei să circule prin Iudeea fără să treacă mai întâi pe la Ierusalim să-l onoreze pe regele Irod cel Mare. La rândul lui, regele Irod i-a primit în această calitate de oameni cu putere în țara lor. Deși aceștia erau păgâni și disprețuiți din punct de vedere religios, obiectul vizitei magilor l-a interesat pe regele Irod, care în ultima parte a domniei a devenit din ce în ce mai paranoic și mai superstițios (după ce și-a ucis mai mulți copii și membri ai familiei de frica unor posibile comploturi).

Zvonul despre scopul vizitei magilor a creat o oarecare efervescență în tot Ierusalimul, nu doar pentru că anunța nașterea lui Mesia, ci și pentru că toată lumea aștepta sfârșitul dictaturii crude a lui Irod, care dura de 40 de ani.

Istoricește, această calitate nobiliară a magilor veniți să se închine Pruncului este și unul din motivele pentru care tradiția i-a numit uneori „regi” sau „prinți”.

Biblic, Părinții au apropiat închinarea magilor de prorocia lui Isaia, capitolul 60, unde se profețește că „vor umbla regi întru lumina ta” (Isaia 60, 3) și: „Caravane de cămile te vor acoperi, și dromadere din Madian și Efa. Toate sosesc din Șeba, încărcate cu aur și cu tămâie, cântând laudele Domnului.” (Isaia 60, 6). De asemeni, Psalmul 71 spune: „Împărații Tarsisului și insulele daruri vor aduce, împărații arabilor și ai reginei Saba prinoase vor aduce.” (Psalm 71, 10). Și: „Și va fi viu și se va da lui din aurul Arabiei și se vor ruga pentru el pururea; toată ziua îl vor binecuvânta pe el.” (Psalm 71, 15). În fine, Psalmul 67 spune: „luat-ai daruri de la oameni” (Psalm 67, 19). Și: „Pentru locașul Tău, din Ierusalim, Îți vor aduce împărații daruri.” (Psalm 67, 30).

Magi și înțelepți

În mod paradoxal, tradiția îi consideră pe acești magi niște înțelepți, deși ei erau niște preoți păgâni care, între altele, interpretau fenomenele cerești și astronomice.

Cartea Faptele Apostolilor folosește același termen de „mag” pentru a desemna pe vrăjitorii păgâni și eretici Simon Magul (FA 8, 9-13) și Elimas vrăjitorul (FA 13, 6-11).

Totuși, tradiția Bisericii îi consideră pe magii de la Răsărit care s-au închinat Pruncului drept înțelepți pentru că lor li s-a descoperit Nașterea lui Hristos și steaua (pe care unii Sfinți Părinți o consideră un înger) li s-a arătat și i-a îndrumat ca să-l găsească pe Iisus în ieșea din peștera de lângă Betleem. Ei sunt înțelepți și pentru că nu s-au lăsat înșelați de vorbele lui Irod și nu i-au dat de veste când l-au găsit pe Pruncul Iisus. Ci, primind înștiințare în vis de la Dumnezeu, s-au întors în țara lor pe altă cale, evitând întâlnirea cu Irod și trimișii lui.

Închinarea magilor

Nu se cunoaște momentul la care Magii au ajuns în Betleem să se închine Pruncului, dar Evanghelia după Matei sugerează că ei au ajuns la Ierusalim (puțin) după nașterea lui Iisus, iar Irod a făcut calcule de timp după spusele magilor ca să determine aproximativ vârsta Pruncului, „doi ani și mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2, 16). De aceea, cei mai mulți din istoricii Noului Testament ortodocși consideră ca închinarea Magilor s-a petrecut cel mai probabil după aducerea Pruncului la Templul din Ierusalim, la 40 zile după naștere .

Magii s-au închinat Pruncului Iisus ca lui Mesia, ca Mântuitorului lumii întregi, a întregii omenități: „Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă.” (Matei 2, 11).

Acestea sunt darurile care se aduceau în vechime unui rege sau împărat, dar și unui zeu: Regele sirian Seleucius al II-lea Calinicusis a oferit aceleași daruri de aur, tămâie și smirnă zeului Apolon în templu de la Milet la anul 243 î.Hr.

Imnografia sărbătorii Nașterii Domnului înțelege aceste daruri ca pe niște semne și simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui Dumnezeu; și smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară și să fie îngropat cu smirna și aromele aduse de femeile mironosițe.

Am văzut că aceste daruri sau prinoase apar și în profețiile din Isaia 60 și Psalmul 71.

Identitatea magilor

Evanghelia după Matei nu precizează nici câți erau acești magi, nici cine erau exact și nici cum se numeau. Acest gen de „imprecizie” biblică se datorează de obicei faptului că această informație era binecunoscută contemporanilor evanghelistului Matei, și autorul nu consideră necesar să încarce povestirea cu fapte, informații și detalii care îl deviază de la esențialul povestirii lui.

Tradiția latină și de pare să se acorde cu cea greacă în a spune că magii erau trei – Gaspar (Caspar), Melcior și Baltazar –, numele lor putând varia:

• Melchior sau Melichior
• Caspar sau Gaspar (gr. Γιάσπερος) sau: Gathaspa,Jaspar, Jaspas etc.
• Baltazar, Baltasar, Bitisarea etc.

Cea mai veche mărturie cunoscută despre numele și numărul magilor este manuscrisul latin Excerpta Latina Barbari (sec. al VII-lea), tradus la rândul lui după un manuscris grec despre care se presupune că ar fi fost compus în Alexandria către anul 500 d.Hr. Un alt document grecesc din secolul al VIII-lea (dar care ar putea avea o origină irlandeză!), și tradus în latină cu titlul Collectanea et Flores, continuă tradiția celor trei regi și dă din nou numele lor.

În tradiția siriană numele celor trei magi sunt: Larvandad, Gushnasaph și Hormisdas. Deși aceste nume sunt mai apropiate de vechile dialecte persane, aceasta nu est o garanție automată a autenticității lor.

În tradiția etiopiană numele celor trei magi sunt: Hor, Karsudan și Basanater.

În tradiția armeană numele lor sunt: Kagpha, Badadakharida și Badadilma. În același timp, istoricul Chuck Missler menționează o altă tradiție armeană, care îi identifică pe cei trei magi ca: Baltazar al Arabiei, Melchior al Persiei și Gasper al Indiei. Tot în tradiția armeană, o evanghelie apocrifă a copilăriei lui Iisus, tradusă în secolul XI din siriacă, vorbește de trei magi, cu numele de Melchior, Baltasar și Gaspar . Acestea vin să întărească tradiția latină și greacă, cea mai acceptată.

Conform tradiției greacă și latină preluată și de Biserica Ortodoxă, cei trei magi au fost botezați de Apostolul Toma și au devenit episcopi. Biserica îi prăznuiește pe magi ca pe sfinți, ziua lor de prăznuire fiind în Biserica Ortodoxă 25 decembrie.

Moaște

La Mănăstirea Xiropotamu de la Muntele Athos se găsesc parte din darurile aduse de Magi.

La Mănăstirea Sfântul Pavel (Muntele Athos) se găsesc părticele din darurile făcute de Magi la nașterea Mântuitorului (monedele de aur, cu boabe de smirnă și tămâie cusute pe ele) într-o raclă mică din aur din secolul al XV-lea. Au fost donate mănăstirii în secolul XV de Mara Branković, fiica regelui Serbiei Đurađ Branković, soție a sultanului otoman Murat al II-lea. Acestea reprezintă o parte din relicvele Palatului din Constantinopol, care s-ar fi aflat acolo încă din secolul al IV-lea.

În secolul al XIII-lea, Marco Polo povestește că a văzut la anul 1270 în cetatea Saba (Saveh – la sud de Teheran) cele trei morminte ale Magilor: „În Persia este cetatea Saba, de unde au venit și unde s-au întors cel Trei Magi, și unde ei sunt înmormântați în trei mari și frumoase morminte monumentale, unul lângă altul. [...] Trupurile lor sunt încă neputrezite, cu părul și bărbile întregi.”

Racla celor Trei Magi care se găsește în catedrala din Köln conține, conform tradiției, oase sau moaște ale celor trei magi. Conform tradiției, rămășițele pământești ale celor trei magi au fost descoperite de către sfânta împărăteasă Elena, mama sfântului Constantin cel Mare, în cursul pelerinajului ei binecunoscut în Palestina și Țara Sfântă. Sfânta Elena ar fi adus aceste moaște în biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, de unde se pare că au fost duse la Milano de cruciați, înainte de a fi trimise la Köln de către împăratul Frederic I, în anul 1164. O versiune elaborată a acestei istorii este scrisă în secolul al XIV-lea de clericul carmelitan Ioan din Hildesheim († 1375) în cartea lui, Historia Trium Regum („Istoria celor Trei Regi”) .

Surse

• (en) [1], art. „Magi”
• (el) [2], art. „Τρεις μάγοι”
• (en) [3], art. „Biblical Magi”
• Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975