ROCOR și OCA: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} right|thumb|St. [[Tikhon of Moscow]] '''The ROCOR and the OCA''' have a complicated history of cooperation, rivalry, and sometimes out...)
 
m (diacritice noi (cu virgulă))
 
(Nu s-au afișat 13 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
[[Fișier:Tikhon of Moscow.jpg|right|thumb|Sfântul [[Tihon de Moscova]]]]
 +
'''ROCOR și OCA''' au o istorie complicată de cooperare, rivalitate și uneori curată ostilitate. Aceste două [[jurisdicție|jurisdicții]], '''[[Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei]]''' (ROCOR) și '''[[Biserica Ortodoxă din America]]''' (OCA), își au amândouă rădăcinile în [[Biserica Ortodoxă Rusă]] (în ''Patriarhia Moscovei'' sau ''MP''), iar istoriile lor ca entități distincte și identificabile încep odată cu revoluția bolșevică din Rusia de la începutul secolului XX.
 +
 +
În examinarea acestei istorii, se folosesc alte nume pentru OCA de dinaintea anilor 1970, cum ar fi ''Biserica Catolică Greacă Ortodoxă Rusă din America'' (numele oficial) și ''Mitropolia'' (numele ei comun). ROCOR mai este cunoscută sub numele de ''Sinodul Karlovtsy'' (de la formarea sa embrionară în Serbia) sau simplu ''Sinodul'', ''Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor'' sau ''ROCA''.
 +
{{Rocor-oca}}
 +
==Prolog: Contraste și stereotipuri==
 +
Există numeroase stereotipuri privind ROCOR și OCA. ROCOR este monarhistă („albă”), în timp ce OCA este asociat cu comunismul rus („roșu”). OCA este modernistă, dar ROCOR este tradiționalistă. ROCOR este „Rusia Mare”, în timp ce OCA este „Rusia Mică”. Aceste stereotipuri își au originea în istoria Ortodoxiei Ruse din Occident, o istorie care este, la fel ca o bună parte din istoria rușilor, complexă și adesea tristă.
 +
 +
Începuturile OCA și ROCOR ca părți distincte față de Biserica din Rusia se găsesc la începutul secolului XX, odată cu lovitura de stat sovietică. Atunci când monarhia din Rusia a căzut iar Biserica din Rusia a început să fie persecutată, un grup de [[episcop]]i ruși au fugit din nordul Rusiei, întâlnindu-se apoi cu unii din regiunile sudice și s-au organizat ei înșiși prin întâlniri în Constantinopol și Serbia. Astfel a luat ființă ceea ce se numește Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei.
  
−
[[Image:Tikhon of Moscow.jpg|right|thumb|St. [[Tikhon of Moscow]]]]
+
Între timp, Mitropolia, [[eparhie|eparhia]] rusă din America, care devenea din ce în ce mai puțin rusă și mai mult carpato-rusă (prin primirea a multe mii de foști [[Uniți]] sub conducerea Sfântului [[Alexis Toth|Alexis din Wilkes-Barre]]), a purces pe calea furtunoasă a independenței față de Moscova. Caracterul din ce în ce mai pronunțat carpato-rus/ex-unit al Mitropoliei este observabil în decizia de a se auto-numi în 1906, cu numele de ''Biserica '''Greco-Catolică''' Ortodoxă Rusă din America de Nord sub Ierarhia Bisericii Ruse''.
−
'''The ROCOR and the OCA''' have a complicated history of cooperation, rivalry, and sometimes outright hostility. These two [[jurisdiction]]s, the '''[[Russian Orthodox Church Outside Russia]]''' (ROCOR) and the '''[[Orthodox Church in America]]''' (OCA), both have their origins in the [[Church of Russia]] (a.k.a. the ''Moscow Patriarchate'' or ''MP''), and their histories as clearly distinct and identifiable entities both stem from the Bolshevik Revolution in Russia in the early 20th century.
+
 +
Patriarhul Sfântul [[Tihon de Moscova]], care anterior fusese episcop în America, a emis un ''ukaz'' în [[20 noiembrie]] 1920, prin care declara că episcopii Bisericii Rusiei trebuie să se organizeze singuri până când timpurile vor permite reluarea coerentă a comunicațiilor cu administrația centrală a bisericii. Mitropolia a luat această declarație ca motiv pentru a-și declara în 1924 starea de "auto-guvernare temporară." Din acel moment până în 1970, Biserica Rusiei a considerat Mitropolia ca fiind în [[schismă]] iar multe din celelalte Biserici Ortodoxe au privit Mitropolia ca necanonică și au evitat contactele cu ea.
 +
 +
Episcopii care au format ulterior ROCOR au considerat ''ukazul'' Sfântului Tihon ca fundamentul pentru propria auto-administrare, organizându-se ei înșiși în 1920. De-a lungul guvernării sovietice din Rusia, ROCOR a considerat Patriarhia Moscovei ca fiind compromisă și s-a abținut de la comunicarea cu aceasta, dar considerându-se parte componentă din Biserica Rusă, cu precizarea că este „partea liberă”.
  
−
In examining this history, other names are used for the pre-1970 OCA, the ''Russian Orthodox Greek Catholic Church in America'' (its official name) and the ''Metropolia'' (its common name).  The ROCOR is also referred to as the ''Karlovtsy Synod'' (from its seminal [[All-Diaspora Councils#I All-Diaspora Council|formations in Serbia]]) or simply ''the Synod'', the ''Russian Orthodox Church Abroad'', or ''ROCA''.
+
==1917-1946: O întâmplare, două povești==
−
{{rocor-oca}}
+
În examinarea relatărilor istorice publicate de ambele jurisdicții, se observă o discrepanță semnificativă. Relatările OCA o descriu ca fiind moștenitoarea directă a muncii misionare rusești inițiale din Alaska și astfel fiind moștenitoarea directă a jurisdicției rusești din America, în special căutând să se distanțeze singură de ROCOR. Istoricii ROCOR, prin opoziție, afirmă cu tărie că Mitropolia a fost parte integrantă din ROCOR, recunoscându-i autoritatea și canonicitatea și de aceea OCA reprezintă o [[schismă]] din ROCOR și în consecință capitularea în față Patriarhiei Moscovei dominate de sovietici.
−
__TOC__
+
   
−
==Prologue: Contrasts and Stereotypes==
+
Poate fi extrem de dificil pentru istorici să discearnă adevărul evenimentelor din anii instalării bolșevismului în Rusia și ruptura finală dintre Mitropolie și ROCOR din 1946, în principal deoarece există relatări disparate ale acelor evenimente. În plus, multe relatări sunt polemice și se bazează în principal pe documente care nu sunt tipărite.
−
Numerous stereotypes exist regarding the ROCOR and the OCA.  The ROCOR is monarchist ("white"), while the OCA is associated with Russian Communism ("red"). The OCA is modernist, but the ROCOR is traditionalist. The ROCOR is "Great Russian," while the OCA is "Little Russian." These stereotypes have their origins in the history of Russian Orthodoxy in the West, a history which is, like much of the history of the Russians, complex and often sad.
 
  
−
The beginnings of the OCA and the ROCOR as distinct from the Church of Russia are in the early 20th century Soviet takeover of the Russian state.  When the monarchy in Russia fell and the Church of Russia began being persecuted, a group of Russian [[bishop]]s fled from northern Russia, joining with some in the southern portion of the country and organizing themselves via meetings in Constantinople and Serbia. These came to be known as the Russian Orthodox Church Outside Russia.
+
===1921-1926: Cooperarea inițială===
 +
În cartea Episcopului [[Gregory (Afonsky) de Sitka|Gregory Afonsky]] despre istoria OCA între anii 1917-1934, el spune că "Mitropolia... nu a fost niciodată parte din Sinodul Karlovtsy în exil" [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/bookrev_woerl.aspx].  Privitor la aceste vremuri, prima perioadă de cooperare și apoi de ruptură dintre Mitropolie și ROCOR, ceea ce se știe este că a existat un anume fel de cooperare începând cu anul 1921. Mitropolitul [[Platon (Rozhdestvensky) de New York|Platon (Rozhdestvensky)]], care anterior condusese Mitropolia dar fusese numit în scaunul din Odessa, Ucraina, i-a succedat Arhiepiscopului [[Alexander (Nemolovsky) al Aleutinelor|Alexander (Nemolovsky)]] ca întâistătător al turmei nord americane în 1922.
 +
 +
[[Image:John Maximovitch.jpg|right|thumb|150px|Sfântul [[Ioan Maximovici]]]]
 +
Istoricul ROCOR, Părintele Alexey Young scrie în a sa istorie a ROCOR: "La începutul anilor 1920, Biserica Americană a intrat sub Administrația din Afara Granițelor, care și-a asumat un rol administrativ activ în supravegherea 'ramurii' americane—în special în aspecte de disciplină cum ar fi divorțul și înființarea unei noi eparhii în Alaska" (Young, p. 33). Apoi, Young spune că Platon a fost numit de Biserica din Afara Granițelor ca întâistătător în America de Nord, dar fiind necunoscut colegilor săi din Sinod, "a încercat în același timp să obțină și numirea directă din partea Patriarhului Nikon însuși. Când Patriarhul a refuzat să intervină direct în decizia Bisericii din Afara Granițelor, spunând că 'nu doresc să trec peste capetele lor,' Platon a emis pe neașteptate un ''ukaz'', pretins ca fiind al lui Tihon, care îl numea ca singur și independent cap al Bisericii din America" (ibid.). Young continuă, scriind că primul sinod ROCOR a accepta decretul cu bună-credință dar autenticitatea sa a fost puternic pusă la îndoială în 1924, când "un decret real al Patriarhului Moscovei l-a demis pe Platon 'pentru implicarea în fapte contra-revoluționare împotriva guvernului sovietic'" (ibid.). Un tribunal american, de asemenea, a decis în consecință că ''ukazul'' lui Platon era o contrafacere. "Pentru a scăpa de această situație stânjenitoare, Platon a convocat în aprilie acela și an un ''Sobor'' în Detroit, cu scopul de a declara Biserica Ortodoxă din America 'autonomă temporar'—adică liberă ''atât'' de Moscova "cât" și de Karlovtsy" (ibid.). Acest sobor este numit în arhivele OCA cu numele de "[[Soborul Tuturor Americanilor#Al IV-lea Sobor al Tuturor Americanilor|Al IV-lea Sobor al Tuturor Americanilor]]."
 +
 +
În 1926 în Karlovtsy, episcopii ROCOR s-au reîntâlnit. Platon a fost prezent și i s-a cerut să renunțe la "autonomia temporară" care fusese proclamată în sinodul din 1924. După refuzul său, episcopii adunați au condamnat soborul din Detroit ca fiind "extrem de periculos și dăunător pentru interesele Bisericii Ruse din America" (citat din Young, p. 34). Platon a răspuns printr-un alt sobor în America în Ianuarie 1927 care a etichetat ROCOR ca fiind "necanonică." Unul din episcopii lui Platon, [[Apollinary (Koshevoy) de San Francisco|Apollinary (Koshevoy)]], a dezertat, proclamându-și loialitatea față de ROCOR și a fost dat afară din Mitropolie.
  
−
Meanwhile, the Metropolia, the Russian [[diocese]] in America, which was becoming increasingly less Russian and more Carpatho-Russian (with the reception of many thousands of former [[Uniate]]s under the leadership of St. [[Alexis of Wilkes-Barre]]), began a winding path toward independence from the jurisdiction of Moscow.  The increasingly Carpatho-Russian/ex-Uniate character of the Metropolia is seen in its choice to name itself in 1906 as the ''Russian Orthodox '''Greek-Catholic''' Church in North America under the Hierarchy of the Russian Church'' (emphasis added).
+
Faptul că Mitropolia a fost parte componentă din ROCOR în această perioadă este atestat de Sfântul [[Ioan Maximovici]] în notele sale despre ruptura din 1926:  "În pofida despărțirii de Biserica din Afara Granițelor — și se poate spune de Biserica Rusiei ca întreg — a Mitropoliților [[Eulogius (Georgievsky) de Paris|Evlogy]] și Platon împreună cu cei credincioși lor, Biserica Ortodoxă Rusă [''sic''] din Afara Rusiei a rămas partea liberă a Bisericii Ruse."[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx]
 +
 +
===1926-1934: Despărțirea drumurilor===
 +
[[Image:Platon Rozhdestvensky.jpg|thumb|150px|right|Mitropolitul [[Platon (Rozhdestvensky) de New York|Platon (Rozhdestvensky)]]]]
 +
În 1927, sinodul ROCOR l-a demis pe Platon și l-a numit pe Apollinary la conducerea turmei americane, acesta având câteva succese în a convinge multe parohii să îi accepte autoritatea, inclusiv 62 de parohii în cei șase ani de păstorire până la moartea sa în 1933. Biserica rusă din America se găsea, în general, "într-o stare de dezolare și haos, cu multe biserici închise și cu 90 % din ruși 'neînbisericiți'" (Young, p. 35). În timpul administrației lui Apollinary în America, au fost hirotoniți trei [[vicar]]i de către ROCOR care să-l asiste. În această perioadă parohiile care s-au definit ca reprezentând ROCOR în America au început să se considere astfel.
 +
 +
În 1929, Platon a declarat că dorește să facă pace cu sinodul ROCOR atâta timp cât i se recunoaște autoritatea lui și nu lui Apollinary pentru păstorirea turmei din America de Nord. Atunci când sinodul i-a respins termenii, Platon a demarat o campanie în justiție pentru a sechestra parohiile și proprietățile din America de Nord de sub autoritatea lui Apollinary. Majoritatea acestor cazuri aduse în fața justiției au eșuat. Poziția sa s-a înrăutățit atunci când în 1933 Mitropolitul [[Sergius I (Stragorodsky) de Moscova|Sergius]], ''[[locum tenens]]'' al tronului patriarhal din Moscova a declarat "auto-guvernarea temporară" a Mitropoliei ca fiind absolut nulă și schismatică, suspendându-l pe Platon și înființând [[Exarhatul Rus al Americii de Nord]].
  
−
Patriarch St. [[Tikhon of Moscow]], who had previously been a bishop in America, issued an ''[[Ukaz No. 362|ukaz]]'' on [[November 20]], 1920, declaring that the bishops of the Church of Russia were to see to their own organization until such time as communication with the central church administration could be coherently organized again. The Metropolia took this as a cue to declare in 1924 a state of "temporary self-government."  From that point until 1970, the Church of Russia considered the Metropolia to be in [[schism]], and many of the other Orthodox churches regarded the Metropolia as uncanonical and avoided contact with it.
+
În 1934, Platon a decedat, fiind succedat de Mitropolitul [[Theophilus (Pashkovsky) de San Francisco|Theophilus (Pashkovsky)]], care a fost aproape imediat suspendat la rândul său de Moscova, continuând perioada de considerare a Mitropoliei ca schismatică.  După decesul lui Platon, sinodul ROCOR a sperat că poate va avea loc o reconciliere plină de înțeles cu Mitropolia și astfel Arhimandritul [[Vitaly (Maximenko) de Jersey City|Vitaly (Maximenko)]] a fost hirotonit în Belgrad ca episcop de Detroit și trimis în America să facă pace. "După multă muncă și studiu grijuliu al situației Bisericii din America, Episcopul Vitaly a raportat că motivul pentru divizarea americană a Bisericii este 'prostia rusă' și a chemat la restaurarea 'unității, organizării și disciplinei'" (Young, p. 36). Din cauza eforturilor sale, în 1934 sinodul ROCOR a ridicat interdicția aplicată Mitropoliei ca un gest de bunăvoință. Patriarhul Serbiei i-a invitat atunci pe toți episcopii ruși să se întâlnească din nou în Serbia pentru a îndepărta toate diferendele.
 +
 +
===1935-1946: Reintegrarea===
 +
[[Image:Karlovtsy 1935.jpg|right|thumb|250px|"Sinodul Karlotsy" în adunare în Serbia în 1935.  Așezați (de la stânga la dreapta): Mitropoliții Theophilus (pe atunci întâistătător al Mitropoliei) și Anthony, Patriarhul Varnava, Mitropoliții Evlogy și Anastasy. În picioare: Arhiepiscopii Theophan și Germogen, Episcopul Dimitri.]]
 +
În 1935, Theophilus a călătorit în Serbia și s-a întâlnit acolo cu ierarhii ROCOR, semnând împreună cu ei "Regulamentele Temporare ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor," care au împărțit ROCOR în patru mari regiuni, inclusiv America de Nord cu Theophilus ca întâistătător. Descriind această înțelegere, Theophilus a spus turmei sale din America cum că "poziția Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor a fost întărită prin unitatea și pacea care au fost obținute. Acum avem doar un singur centru al administrației Bisericii în Sinodul Episcopilor...din Karlovtsy, unde districtul mitropolitan american [Mitropolia] va fi reprezentat de persoana aleasă de noi" (citat din Young, p. 36). Astfel, din punctul de vedere al ROCOR și cu siguranță și din punctul de vedere al Mitropolitului Theophilus, Mitropolia a fost reintegrată în ROCOR ca parte integrantă.
 +
 +
Vorbind despre această reintegrare, ierarhii Mitropoliei au făcut următoarele declarații credincioșilor:
  
−
The bishops which came to form the ROCOR took St. Tikhon's ''[[ukaz]]'' as the basis for their own self-administration, organizing themselves in 1920. Throughout the period of Soviet rule in Russia, the ROCOR regarded the Moscow Patriarchate as compromised and refrained from communion with it, still considering itself as an integral part of the Russian Church, notably the "free part."
+
:Cu mare bucurie, vă informăm că la ''Soborul'' Episcopilor noștri care a avut loc în Pittsburgh, au fost acceptate unanim de către noi toți 'Regulamentele Temporare ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor,' realizate în noiembrie 1935 de către ierarhi la conferința ținută sub președinția Prea Sfântului Patriarh de Serbia, Kyr Varnava.... Toți arhiereii noștrii [episcopii Mitropoliei], conduși de Mitropolitul [Theophilus], fac parte acum din Sinodul Episcopilor [din Karlovci] Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, care este organul ecleziastice cel mai înalt pentru întreaga Biserică Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor și care rămâne în același timp o parte inseparabilă a Bisericii mamă a Tuturor Rușilor [dințară] (citat din Young, p. 41).
 +
 +
[[Image:Theophilus Pashkovsky.jpg|right|thumb|150px|Mitropolitul [[Theophilus (Pashkovsky) de San Francisco|Theophilus (Pashkovsky)]]]]
 +
Totuși, website-ul OCA, în secțiunea referitoare la [[Soborul Tuturor Americanilor#Soborul VI al Tuturor Americanilor|Soborul VI al Tuturor Americanilor]] din 1937 din New York, se afirmă că de fapt ROCOR era o parte din Mitropolie, confirmând astfel o înțelegere încheiată în Serbia în 1935 între întâistătătorul Mitropoliei și sinodul ROCOR:
 +
 +
:Mai mult, Mitropolitul THEOPHILUS a călătorit în Serbia unde, sub președinția patriarhului sârb a fost semnată o înțelegere de către ierarhii conducători ai Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei (ROCOR) împreună cu alți ierarhi ruși exilați din lumea întreagă au stabilit o coexistență pașnică. Prin această înțelegere, Biserica Americană își va păstra autonomia administrativă în timp ce va menține relații strânse cu Sinodul ROCOR și îi va raporta acestuia numai în chestiuni de credință. Jurisdicțiile paralele ale Mitropoliei și ROCOR erau astfel eliminate iar cei patru ierarhi ROCOR din America de Nord, împreună cu clerul și parohiile acestora, erau integrați în Mitropolie. Votul de la Sinodul VI privind această afiliere liberă cu ROCOR a fost următorul: 105 pentru, 9 împotrivă, 122 de abțineri. Numărul mare de abțineri dezvăluie faptul că există o multe temeri legate de acest punct al sinodului. Cu toate acestea, la abordarea subiectului, delegații sinodului au arătat respect și supunere întâietății Mitropolitului THEOPHILUS'.[http://www.oca.org/doc-aas-06-synopsis.asp?SID=8]
 +
{{Ortodoxiaînamerica}}
 +
Apoi, website-ul descrie "integrarea" mai bine zis o "simplă afiliere," care pare să contrazică faptul că cele două entități erau cu adevărat integrate, eliminând "jurisdicțiile paralele" și făcând Mitropolia subordonată ROCOR în probleme de credință. În altă parte a acestui website, privitor la [[Soborul Tuturor Americanilor#Soborul VII al Tuturor Americanilor|Soborul VII al Tuturor Americanilor]] din 1946, relația cu ROCOR care devenise atunci mai serioasă este descrisă ca fiind o "înțelegere temporară"[http://www.oca.org/doc-aas-07-synopsis.asp?SID=8].
 +
 +
Natura asocierii dintre Mitropolie și ROCOR este caracterizată destul de diferit de scriitorii ROCOR:
 +
 +
:Între 1920-1926 și 1935-1946 ei au recunoscut autoritatea episcopilor Bisericii Ruse din Afara Rusiei; acest fapt este aproape jenant de evident și adevărat [dovada acestei recunoașteri a autorității poate fi văzută în lista ierarhilor din Raportul Calendar de Birou Rusesc pentru 1941—vezi articolul original pentru o copie a acestei pagini a calendarului—PB]. Între 1946-1970 de fapt ei erau fără subordonare, pentru că cei cinci episcopi se separaseră ei înșiși de ROCOR și nu recunoșteau autoritatea Patriarhiei Moscovei fără a avea nici un fel de intenție de a se declara biserică autocefală. Pe deplin conștienți de ilegitimitatea poziției lor, câțiva teologi proeminenți ai OCA au inițiat un târg cu Patriarhia Moscovei în 1971, un târg care este o mișcare necanonică încât chiar și celelalte Patriarhii au protestat.[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/bookrev_woerl.aspx]
 +
 +
În plus, există un număr de fapte concrete care sprijină această interpretare:
  
−
==1917-1946: A Tale of Two Histories==
+
:În 1935, Mitropolitul Theophilus a mers la Sremsky Karlovits în Yugoslavia la invitația Patriarhului Serbiei Barnabas unde, sub președinția acestuia, a fost elaborată o înțelegere prin care Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei a fost împărțită în patru districte mitropolitane: Europa Estică cu Mitr. Anastassy ca ierarh, Europa Vestică cu Mitr. Evlogy ca ierarh, America de Nord cu Mitr. Theophilus ca ierarh și Orientul Îndepărtat cu Mitr. Meletius (în Harbin) ca ierarh... Au avut loc dezbateri îndelungate privind felul în care Mitr. Theophilus se subordona el însuși și Mitropolia Sinodului Karlovits prin această înțelegere. Pe principiul că faptele vorbesc mai tare decât cuvintele, a fost luat în considerare faptul că episcopi care anterior erau sub autoritatea Sinodului în Exil [în America] au acceptat autoritatea Mitropolitului Theophilus iar Mitr. Theophilus a fost foarte grijuliu în a respecta adecvat protocolul ecleziastic atunci când a cerut permisiunea Sinodului Karlovits de a decora clerul cu cele mai mari însemne bisericești dar și prin trimiterea de rapoarte regulate privind viața Bisericii din America Mitropolitului Anastassy și, în sfârșit, prin trimiterea unui reprezentant ierarh la întâlnirile obișnuite ale Sinodului în Exil până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mai departe, faptele spun că nu a existat vreo ocazie a Sinodului în Exil de a onora cerințele Mitropolitului Theophilus (În același timp, în această perioadă, nu a avut loc nici o încercare mai hotărâtă de testare a înțelegerii prin cererea permisiunii de a hirotonii noi episcopi) (Surrency, p. 45).
−
In examining the historical accounts published by both bodies, a notable discrepancy comes to the fore. The OCA's histories describe the OCA as being the direct heir to the original Russian missionary work in Alaska and thus as the heir to Russian jurisdiction in America, especially seeking to dissociate itself from the ROCOR.  ROCOR historians, by contrast, consistently maintain that the Metropolia was an integral part of the ROCOR, recognizing its authority and canonicity, and that the OCA thus represents a [[schism]] from the ROCOR and subsequent capitulation to the Soviet-dominated Moscow Patriarchate.
+
 +
Cu toate acestea, ulterior, Sinodul din Exil a cerut permisiunea de a hirotoni un episcop pentru Mitropolie :
 +
 +
:...într-o scrisoare trimisă Mitropolitului Anastassy, din 22 decembrie 1945, a fost cerută permisiunea de hirotonire a Arhimandritului Ioan (Zlobin) ca Episcop de Alaska. După primirea permisiunii, hirotonirea a avut loc în 10 martie (duminica Ortodoxiei) iar noul episcop a promis supunere atât Mitropoliei cât și Sinodului Episcopilor din Afară (ibid., pp. 54-44).
 +
   
 +
În 1946, a fost programat un Sobor al Tuturor Americanilor al Mitropoliei în Cleveland, iar cu o lună înainte de a avea loc, în ziarul ruso-american ''Novoye Russkoye Slovo'' din New York:
 +
 +
:Cunoscută în rândul credincioșilor sub numele de Scrisoarea celor cinci profesori, documentul analiza poziția Mitropoliei și propunea un anumit plan de acțiune. Autorii recunoșteau faptul că poziția dificilă în care se găsea Mitropolia era determinată de doi factori majori. Întâi, rupsese legăturile cu Patriarhia Moscovei în 1933 și era considerată de biserica mamă ca fiind în schismă. În al doilea rând, Mitropolia s-a autosubordonat Sinodului din Afară în 1937 (FitzGerald, 66).
  
−
It can be extremely difficult for the historian to sort out the truth of the events of the years between the onset of Bolshevism in Russia and the final break between the Metropolia and the ROCOR in 1946, mainly because there are such disparate accounts of those events.  Additionally, most accounts are polemical, and those which are less polemical and rely more on primary documents tend to be out of print.
+
Scopul scrisorii era de a încuraja o ruptură cu ROCOR, în special din cauza faptului, vorba vine, că "își pierduse legăturile cu Biserica universală" atunci când și-a mutat sediul din Serbia în Germania în 1944 (ibid., 67). În consecință, Mitropolia trebuia să se despartă de ROCOR și să încerce să îi facă curte Moscovei. De asemenea, scrisoarea își punea problema naturii relației dintre Mitropolie și ROCOR:
 +
   
 +
:Subordonându-ne noi înșiși acestui Sinod, Biserica noastră (Mitropolia), de fapt, s-a subordonat unui grup de episcopi care ei înșiși nu au o jurisdicție reală. Din cauza acestui fapt, unii oameni sunt înclinați să vorbească doar de cooperarea noastră cu Sinodul. Cu toate acestea, acest termen, "cooperare," nu este corect deoarece documentele din 1936-1937 subordonează clar Biserica noastră Sinodului din Afară (citat din FitzGerald, p. 67).
 +
 +
Scrisoarea a avut o influență decisivă în soborul apropiat din Cleveland.
  
−
===1921-1926: Initial Cooperation===
+
==1946-1970: Ostilitate deschisă==
−
In Bp. [[Gregory (Afonsky) of Sitka|Gregory Afonsky]]'s book about the history of the OCA 1917-1934, he says that "The Metropolia... has never been part of the Karlovtsy Synod in Exile"[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/bookrev_woerl.aspx].  Concerning this time, the first period of the cooperation and then break between the Metropolia and the ROCOR, what is known is that there was some sort of cooperation starting in 1921. Metr. [[Platon (Rozhdestvensky) of New York|Platon (Rozhdestvensky)]], who had previously led the Metroplia but had taken up a see in Odessa, Ukraine, succeeded Abp. [[Alexander (Nemolovsky) of the Aleutians|Alexander (Nemolovsky)]] as the leader of the North American flock in 1922.
+
 +
 +
În noiembrie 1946, la faimosul Sobor din Cleveland (Sobor al "VII al Tuturor Americanilor"), după o chemare din partea Moscovei către Mitropolie de reînnoire a loialității, a avut loc un vot prin care s-a stabilit separarea de ROCOR și declararea loialității către Patriarhie. Votanții, formați din cler și laici, au votat cu 187 la 61 să se reunească cu Patriarhia din URSS. Facțiunea pro-ROCOR din Mitropolie a fost furioasă, fapt de înțeles deoarece ei considerau că Patriarhia încă este compromisă de puterea sovietică.
 +
 +
Istoria Catedralei Sfântul Ioan din Mayfield, Pennsylvania, descrie ruperea legăturilor din 1946 dintre Mitropolie și ROCOR ca o ruptură într-un întreg:
 +
 +
:În 1946, la Sinodul din Cleveland, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei a stabilit că sediul acesteia se va muta la New York. Atunci, a avut loc o ruptură în Mitropolia Americană, iar în urma acestei decizii aproape jumătate din episcopi s-au separat de Sinodul Rus din Afară.[http://www.stjohnsroc.org/History.htm]
  
−
[[Image:John Maximovitch.jpg|right|thumb|150px|St. [[John Maximovitch]]]]
+
Cei cinci episcopi care au refuzat să se supună votului sinodului— care nu fusese ratificat de Sinodul Episcopilor așa cum cerea protocolul, deoarece probabil ar fi dus la un vot împotriva ratificării, deoarece majoritatea Sinodului era pro-ROCOR—au primit atunci o scrisoare de la Theophilus care cuprindea excluderea lor din Mitropolie.
−
ROCOR historian Fr. Alexey Young, in his history of the ROCOR, writes:  "In the early 1920s, the American Church came under the jurisdiction of the Administration Abroad, which took an active administrative role in overseeing its American 'branch'—particularly on disciplinary questions such as divorce and the establishment of a new See in Alaska" (Young, p. 33). Young then writes that Platon was appointed by the Church Abroad as the leader in North America, but unbeknownst to his fellows in the Synod, "was at the same time seeking official appointment directly from Patriarch Tikhon himself. When the Patriarch refused to interfere in the decision of the Church Abroad, saying he 'did not wish to go over their heads,' Platon suddenly produced an ''ukaz'', allegedly from Tikhon, appointing him as sole and independent head of the Church in America" (ibid.). Young continues, writing, that at first the ROCOR synod accepted the decree in good faith, but its authenticity was called severely into question when in 1924 "an actual decree from the Patriarch in Moscow deposed Platon 'for having engaged in public acts of counter-revolution directed against the Soviet government'" (ibid.).  An American court also ruled subsequently that the ''ukaz'' produced by Platon was a forgery.  "To deal with this embarrassment, Platon convoked the Detroit ''Sobor'' in April of the same year, with the purpose of declaring the Russian Church in America 'temporarily autonomous'—that is, free of ''both'' Moscow and Karlovci" (ibid.).  This sobor is listed in the archives of the OCA as the "[[All-American Sobor#Fourth All-American Sobor|4th All-American Sobor]]."
+
 +
Atunci, Theophilus a cerut o întâlnire pentru începerea negocierilor cu reprezentantul Moscovei (Mitr. Gregory de Leningrad), dar oricât a încercat Gregory să se întâlnească cu Theophilus, acesta din urmă era, destul de ciudat, de negăsit. În consecință, Theophilus a spus la o predică din San Francisco în [[7 august]] 1947, spunându-i lui Gregory:  "Ai auzit probabil și citit că un anume ierarh a venit aici. Îți spun, iubite confrate, din acest sfânt locaș că acest trimis ne va întâmpina cu scopul de a ne distruge modul de viață, de a alunga pacea, de a ne aduce disensiuni și discordie" (Surrency, p. 57). Apoi, s-a împrăștiat zvonul că Gregory transporta cu el un fel de cufăr greu, probabil o bombă atomică (ibid.). În octombrie al acelui an, Theophilus a ținut un sinod al episcopilor prin care a declarat amânarea "reluării... legăturilor canonice ale Bisericii Ortodoxe Nord Americane cu Biserica și Patriarhul Moscovei" și "continuarea, ca până atunci, a menținerii autonomiei depline în viața [noastră] bisericească așa cum s-a stipulat la Soborul VII al Tuturor Americanilor din Cleveland" (ibid., p. 58).
 +
   
 +
Efectul evenimentelor din 1947-48 a fost declararea autonomiei față de ROCOR iar credința Moscovei că este aproape de a reprimi în țarcul propriu eparhia Nord Americană a devenit iarăși un vis îndepărtat. În consecință, Patriarhia a declarat Mitropolia schismatică și a convocat episcopii Mitropoliei să răspundă în fața unui tribunal ecleziastic pentru nereguli canonice și pentru că au declarat anatema pe unul din episcopi [[Makary (Ilyinsky) de New York|Makary (Ilyinsky)]], care decisese să se subordoneze Patriarhiei Moscovei.
 +
   
 +
În opoziție, într-o carte sponsorizată de OCA, [http://www.oca.org/MVorthchristiansnamericaTOC.asp?SID=1 ''Orthodox Christians in North America 1794 - 1994''], autorii spun:
  
−
In 1926 in Karlovtsy, the ROCOR bishops met together. Platon was present and asked to renounce the "temporary autonomy" that had been proclaimed by his council in 1924.  Upon his refusal, the assembled bishops condemned the Detroit sobor as "extremely dangerous and harmful for the interests of the Russian Church in America" (quoted in Young, p. 34).  Platon responded with another sobor in America in January of 1927 which labelled the ROCOR as "uncanonical."  One of Platon's bishops, [[Apollinary (Koshevoy) of San Francisco|Apollinary (Koshevoy)]], dissented, proclaiming his loyalty to the ROCOR, and was expelled from the Metropolia.
+
:Canonic, sistemul jurisdicțional al bisericilor etnice nu a fost niciodată stabil. În fiecare decadă apăreau jurisdicții noi cu o regularitate descumpănitoare iar jurisdicțiile existente se separau de bisericile mamă și se alăturau altora. Mitropolia constituia o excepție notabilă. Forțată să se auto-declare "auto-guvernată" temporar în 1924 pentru a se proteja de interferențele comuniste, statutul special al Mitropoliei a fost acceptat tacit de toți ortodocșii din America și de oriunde, cu excepția Bisericii Ortodoxe Ruse controlate de comuniști. [http://www.oca.org/MVorthchristiansnamerica.asp?SID=1&Chap=CH8]
 +
   
 +
Un istoric ROCOR englez, Părintele Andrew Philips, descrie ruptura din 1946 în felul următor, notând cu oarece ironie că biserica ce refuzase recunoașterea Mitropoliei era aceea și cu cea care i-a acordat autocefalia:
 +
 +
:După 1917, ei au aderat întâi la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei. Totuși, ulterior, după multe ezitări, un mic număr de episcopi ruși din America de Nord s-au despărțit de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei și au format un grup independent dar necanonic, numit Mitropolia. În 1970, acest grup a primit autocefalia (independența) dela încă înrobita Biserică din Rusia. [http://www.orthodoxengland.btinternet.co.uk/ruedaru.htm]
 +
 +
Problema naturii relației dintre ROCOR și Mitropolie în perioada 1917-1946 se abordează în principal pe legitimitatea jurisdicțională atât a OCA cât și a ROCOR în forma în care există ele în prezent. Dacă ele nu au fost niciodată mai mult decât o "asociere liberă," atunci argumentul OCA privind întâietatea în America este îndreptățit, deoarece nu a fost niciodată sub o altă autoritate în afară de Moscova sau a ei însăși. Perioada dintre 1920 și 1970 de tensiuni dintre ea și Moscova este pur și simplu o perioadă dificilă dintre o eparhie misionară și biserica mamă.
  
−
That the Metropolia was part of the ROCOR during this period is attested to by St. [[John Maximovitch]] in his reference to the 1926 split: "Notwithstanding the departure from the Church Abroad — and, one may say, from the Russian Church altogether — of Metropolitans [[Eulogius (Georgievsky) of Paris|Evlogy]] and Platon with their followers, the Russian Orthdox [''sic''] Church Outside of Russia remains the free part of the Russian Church."[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/roca_history.aspx]
+
Dacă totuși, Mitropolia a fost într-adevăr parte componentă din ROCOR, atunci afirmațiile sale că este urmașa directă a întâietății Rusiei în America sunt puse sub semnul întrebării și legitimitatea acordării [[autocefalie]]i OCA de către Moscova în 1970 este foarte problematică, prin aceea că favorizează o jurisdicție tâlhărească care și-a schimbat subordonarea de mai multe ori și despre care se poate spune că este în schismă cu autoritatea ei legitimă. Departe de a fi o "excepție notabilă" a schimbărilor de autoritate canonice ale diferitelor jurisdicții, Mitropolia a intrat în schismă față de Moscova, a intrat în ROCOR, a intrat în schismă față de ROCOR, a reintrat în aceasta, apoi iarăși în schismă față de aceasta, primind ulterior acordul canonic în 1970 de la Biserica din Rusia comunistă.
 +
   
 +
În 1963, Prof. Alexander Bogolepov, un profesor de drept canonic de la [[Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir (Crestwood, New York)|Seminarul Sfântul Vladimir]], și-a publicat lucrarea ''Spre o Biserică Ortodoxă Americană: Înființarea unei Biserici Ortodoxe Autocefale'', care nu numai că a dedicat un întreg capitol argumentând împotriva legitimității ROCOR dar de asemenea a demonstrat că declarația din 1924 de "auto-guvernare temporară" de fapt "îndeplinește toate cerințele necesare pentru înființarea unei Biserici Autocefale" (Bogolepov, p. 93). Răspândirea cărții lui Bogolepov a avut un impact major în conștiința Mitropoliei, atât în unirea acesteia împotriva rivalei ROCOR cât și făcând-o nerăbdătoare pentru [[reapropiere]]a și pentru obținerea autocefaliei față de Moscova, doar câțiva ani mai târziu.
 +
 +
==1970:  Autocefalia OCA==
 +
În același timp în care [[Biserica Ortodoxă Rusă]] se pregătea să declare autocefalia Mitropoliei, a anunțat că este pe cale să intre în comuniune cu [[Biserica Romano-catolică|romano-catolicii]]. Vladimir Moss, un fost laic ROCOR, scrie în lucrarea sa ''[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP1.htm The Orthodox Church in the Twentieth Century]'':
  
−
===1926-1934: The Way Apart===
+
:...în octombrie 1969, Mitropolitul Nicodim a dat Sfânta Împărtășanie studenților din Russicum din Roma. Acest fapt a fost urmat, în 16 decembrie, de o decizie a Sfântul Sinod Rus care permitea clerului ortodox rus să administreze Sfintele Taine vechi-credincioșilor și catolicilor... Decizia Patriarhiei Moscovei de a-i împărtăși pe catolici a pus cealaltă jurisdicție rusă, Mitropolia, într-o poziție dificilă deoarece de pe la începutul anilor 1960, Mitropolia (în schismă cu ROCA din 1946) făcea parte dintre cei mai conservativi membri ai mișcării ecumenice prin Părinții John Meyendorff și Alexander Schmemann. [http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP3.htm]
−
[[Image:Platon Rozhdestvensky.jpg|thumb|150px|right|Metr. [[Platon (Rozhdestvensky) of New York|Platon (Rozhdestvensky)]]]]
+
−
In 1927, the ROCOR synod deposed Platon and appointed Apollinary to lead the American flock, and he had some success in persuading many parishes to accept his authority, including some 62 parishes in the 6 years of his governance until his death in 1933.  The Russian church in America  was generally "in a state of desolation and chaos, with many parishes closed, and 90 percent of the Russians now 'unchurched'" (Young, p. 35). During Apollinary's administration in America, 3 [[auxiliary bishop]]s were consecrated to assist him by the ROCOR. It was during this period that the parishes which would come to be distinctly defined as the ROCOR's American representation came to be identified.
+
Mai departe, el scrie că autocefalia care urma să fie primită în curând de la Moscova era parte a unei înțelegeri secrete dintre Mitropolie și Moscova și că prețul autocefaliei Mitropoliei urma să fie proaspăt reactivata [[Biserica Ortodoxă din Japonia|Biserică a Japoniei]]:
 +
 +
:Oricum, această Biserică negocia în secret cu Patriarhia Moscovei acordarea autocefaliei. În conformitate cu târgul acceptat până la urmă, patriarhia urma să declare Mitropolia ca fiind Biserica Ortodoxă din America autocefală (OCA) în schimbul parohiilor japoneze ale Mitropoliei care urmau să intre în jurisdicția Patriarhiei. Acest târg, care nu a fost recunoscut de nici o altă Biserică Autocefală și care era în avantajul, pe termen lung, doar al Patriarhiei Moscovei și al KGB-ului, a fost făcută publică în decembrie 1969 – chiar în momentul în care patriarhia anunța că a intrat în comuniune parțială cu catolicii. Astfel, Mitropolia s-a găsit în situația de a primi autocefalia de la o Biserică aflată în comuniune cu catolicii. [http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP3.htm]
 +
   
 +
În octombrie 1970, Sinodul ROCOR a trimis următoarea declarație episcopilor Mitropoliei:
  
−
In 1929, Platon declared that he would be willing to make peace with the ROCOR synod so long as it recognized his authority and not Apollinary's for the governance of the North American flock.  When the synod denied his terms, Platon went on a legal campaign to seize parishes and properties throughout North America from Apollinary's authority. Most of the court cases he brought forward failed. His position worsened when in 1933, Metr. [[Sergius I (Stragorodsky) of Moscow|Sergius]], ''[[locum tenens]]'' of the patriarchal throne in Moscow, declared the "temporary self-government" of the Metropolia to be utterly void and schismatic, suspending Platon and establishing the [[Russian Exarchate of North America]].
+
:Este imposibil pentru Patriarhia Moscovei, sub controlul complet al regimului ateist sovietic, care și-a stabilit obiectivul distrugerii tuturor religiilor, să facă ceva care să fie spre beneficiul Bisericii și trebuie reamintit că Patriarhia Moscovei nu se poate angaja în relații în străinătate fără o dispoziție directă din partea guvernului sovietic.... Nu este intenția noastră de a vă produce vreo rănire, ci de a vă da iarăși un avertisment frățesc privind pericolul care vă amenință în prezent.... Sinodul Apiscopilor din [Afara Granițelor] nu a uitat că până de curând noi și voi eram uniți într-o singură Biserică Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor.... Am plâns când această unitate a fost spartă.... În inimile voastre știți trebuie să știți cu toții că Patriarhia Moscovei în forma ei actuală nu este adevărata reprezentantă a Bisericii Ortodoxe Ruse.... De aceea, ne adresăm vouă tuturor, episcopi, preoți și laici pentru ultima dată. Lăsați orice alte considerente să cadă. Reîntoarceți-vă la unitatea libertății [Bisericii] înainte să fie prea târziu (citat din Young, p. 62).
 +
 +
Young scrie în continuare: "Acest apel, ca toate celelalte de după a doua schismă a Mitropoliei din 1946, a trecut nebăgată în seamă, cu toate că în următori ani câteva parohii ale Mitropoliei s-au reîntors la Biserica din Afara Granițelor" (ibid.). Negocierile cu Moscova au fost finalizate iar Mitropolia s-a reîntors la comuniunea cu Patriarhia, primind imediat [[tomos]]ul [[autocefalie]]i de la aceasta.
 +
 +
[[Image:OCA autocephaly.jpg|right|thumb|250px|Primirea Tomosului Autocefaliei de către Episcopul [[Theodosius (Lazor) de Washington|Theodosius de Alaska]] (ulterior Mitropolit al OCA) ca reprezentant al Mitropoliei de la Mitropolitul Pimen, [[locum tenens]] al Patriarhiei Moscovei, [[18 mai]] 1970.]]
 +
În consecință, în 1971, ROCOR a reacționat astfel:
 +
 +
:Sinodul Episcopilor, ascultând raportul privind așa-numita Mitropolie care a primit autocefalia din partea Patriarhiei Moscovei, aprobă toți pașii care trebuie urmați de Sinodul Episcopilor pentru a-l convinge pe Mitropolitul Irineu și pe colegii lui de cât de periculos este un pas care adâncește divizarea rezultată în urma Sinodului din Cleveland din 1946 și care a dus la separarea de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei.
 +
 +
:Mitropolia americană a primit autocefalia din partea Patriarhiei Moscovei, care nu are succesiune canonică adevărată de la Prea Fericitul Patriarh Tihon din vremea când Mitropolitul Seghie,  mai târziu autoproclamat Patriarh, a redeschis rana privitoare la Mitropolitul Petru, locum tenens al tronului patriarhal și s-a angajat pe o cale care a fost condamnată atunci de ierarhii seniori ai Bisericii Rusiei. Supunându-se în toate cele poruncilor regimului ateist și anti-creștin, Patriarhia Moscovei a încetat să fie vocea reală a Bisericii Ortodoxe Ruse. Din acest motiv, așa cum Sinodul Epicopilor a declarat corect, niciunul din actele emise, inclusiv acordarea autocefaliei Mitropoliei americane, nu are forță legală. Mai mult, în afară de acestea, acest act, care afectează drepturile mai multor Biserici, a provocat proteste îndreptățite din partea unora din Bisericile Ortodoxe, care au mers până acolo încât și-au întrerupt comuniunea cu Mitropolia americană.
 +
 +
:Cu durere văzând acest act și înțelegând că este nul și ineficace, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, care încă nu a abandonat speranță restaurării și unității în America, vede în declarația autocefaliei americane un pas care duce Mitropolia americană și mai departe de unitatea ecleziastică a Bisericii Rusiei. Vizând în aceasta un mare păcat împotriva Bisericii Rusiei înrobite și în suferință, Sinodul Episcopilor ''DECIDE'': pe viitor, nici clerul și nici laicii [Bisericii Ruse din Afara Rusiei] nu vor avea comuniune în rugăciune sau în slujire cu ierarhii sau clerul Mitropoliei americane.[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP3.htm]
 +
 +
În același an (1971) în care ROCOR a declarat respingerea autocefaliei OCA (urmând unor respingeri similare din partea patriarhiilor istorice; a se vedea ''[[Reacția Bizantină la Autocefalia OCA]]''), OCA a primit sub jurisdicția sa o fostă parohie ROCOR din Australia, astfel creându-se o altă jurisdicție paralelă în cadrul unei națiuni din afara granițelor OCA:
 +
 +
:Ca rezultat al unui proces dintre un grup de parohieni și Episcopii Bisericii Ortodoxe Ruse din Afară (ROCA), patru clerici și o parohie, dar și un grup de membrii parohieni, s-a despărțit de ROCA. Ei au apelat la Biserica Ortodoxă din America -- pe atunci cunoscută ca Mitropolia -- pentru a fi luați sub protecția acesteia. Această solicitare a fost aprobată imediat.[http://holytrinity-la.org/engl/pages/general/hist4.html#anchor557188]
  
−
In 1934, Platon died, being succeeded by Metr. [[Theophilus (Pashkovsky) of San Francisco|Theophilus (Pashkovsky)]], who was almost immediately suspended in his turn by Moscow, continuing the period of Moscow's regard of the Metropolia as schismatic.  After Platon's death, the ROCOR synod hoped that there could be meaningful reconciliation with the Metropolia, and thus Archimandrite [[Vitaly (Maximenko) of Jersey City|Vitaly (Maximenko)]] was consecrated in Belgrade as bishop of Detroit and sent to America to make peace.  "After much travel and careful study of the Church situation in America, Bishop Vitalii reported that the reason for the American division in the Church was 'Russian stupidity,' and he called for the restoration of 'unity, organization, and discipline'" (Young, p. 36).  Because of his efforts, in 1934 the ROCOR synod as a gesture of goodwill lifted its ban against the Metropolia. The patriarch of Serbia then invited all Russian bishops to meet again in Serbia to iron out their differences.  
+
Astfel, rivalitatea dintre ROCOR și OCA a devenit și mai discordantă iar primirea autocefaliei de la Moscova de către OCA în același timp a fost văzută de mulți ruși din [[diaspora]] ca o capitulare în fața dominației sovietice a Bisericii Rusiei, exprimată, de exemplu, în aceste cuvinte ale faimosului scriitor [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Aleksandr_Soljenițîn Aleksandr Soljenițîn]] (proaspăt exilat în Vest) ca reacție la acest gest: "Cum se poate acest lucru? Fără nici un fel de milă pentru cei înlănțuiți, în loc să le dăm jos lanțurile, să ni le punem și nouă înșine? Fără nici un fel de milă față de cei înrobiți, să ne punem singuri gâtul în în jugul supunerii?"[http://gnisios.narod.ru/rocorsobors.html]
 +
   
 +
În urma protestelor ROCOR față de acțiunea Moscovei, OCA a început să distribuie rapoarte care respingeau faptul că Mitropolia fusese vreodată parte componentă a ROCOR, că ROCOR este "necanonică" și că trebuie evitată de credincioșii OCA. În aceste eforturi, OCA a fost ajutată de Arhiepiscopul [[Iakovos (Coucouzis) de America|Iakovos (Coucouzis)]] al [[Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii|Arhiepiscopiei Grecești]], ale cărui activități [[ecumenism|ecumenice]] din anii 1960 și 1970 provocaseră plecarea unei părți a clerului său spre Biserica din Afara Granițelor, inclusiv [[Mănăstirea Schimbării la Față (Brookline, Massachusetts)|Mănăstirea Schimbării la Față]] din Brookline, Massachusetts în întregul ei. Până la acel moment, Arhiepiscopia Greacă fusese în [[comuniune deplină]] cu ROCOR.
 +
[[Image:St Basil Simpson.jpg|right|thumb|200px|Biserica Ortodoxă Rusă Sfântul Vasile cel Mare (Simpson, PA), care a făcut parte din [[Biserica Ortodoxă Rusă|MP]], [[OCA]] și [[ROCOR]].]]
 +
   
 +
==Începutul anilor 1980: Calendarul schismei OCA==
 +
În 1982, Episcopul [[Herman (Swaiko) de Washington și New York|Herman (Swaiko) de Philadelphia]], episcop OCA pentru Eastern Pennsylvania, a decretat că toți parohienii săi vor trebui să utilizeze [[Calendarul iulian revizuit]]. Unii deja îl foloseau, dar alții încă erau la acel moment după [[Calendarul iulian]].  
  
−
===1935-1946: Reintegration===
+
Ca rezultat al acestui decret, au apărut schisme interne în parohii în întreaga eparhie, dar mai ales în inima OCA în Wyoming Valley (zona Scranton și Wilkes-Barre). Catedrla Sfântul Ioan din Mayfield s-a rupt complet de OCA (la care aderase în 1951 prin separare de ROCOR) iar două parohii s-au rupt în câte două congregații, fiind create două noi parohii în Old Forge (Sfântul Ştefan, prin separare de Sfântul Mihail și prin construirea unei noi biserici) și Simpson (Sfântul Vasile, care și-a păstrat clădirea în timp ce restul celor fideli OCA și-au sfințit un nou spațiu de cult). În alte numeroase parohii, au avut loc migrații ale credincioșilor, separându-se ei înșiși în funcție de preferința față de calendar—aceia care au preferat Calendarul iulian au rămas cu ROCOR în timp ce aceia care au preferat Calendarul iulian revizuit au rămas cu OCA.
−
[[Image:Karlovtsy 1935.jpg|right|thumb|250px|The "Karlovtsy Synod" meeting in Serbia in 1935.  Seated (L to R): Metropolitans Theophilus (then primate of the Metropolia) and Anthony, Patriarch Varnava, Metropolitans Evlogy and Anastasy. Standing: Archbishops Theophan and Germogen, Bishop Dimitri.]]
+
   
−
In 1935, Theophilus traveled to Serbia and met there with the ROCOR hierarchs, signing with them the "Temporary Regulations of the Russian Orthodox Church Abroad," which divided the ROCOR into four main districts, including North America with Theophilus as its primate.  In describing the agreement, Theophilus told his flock in America that "the position of the Russian Orthodox Church Abroad has been strengthened by the unity and peace which have been obtained.  Now we have only one center of Church administration in the Bishops' Synod in...Karlovci, where the American Metropolitan district [the Metropolia] will be represented by our elected representative" (quoted in Young, p. 36). Thus, from the point of view of the ROCOR, and certainly it would seem from the point of view of Metr. Theophilus, the Metropolia had again been reintegrated as a component part of the ROCOR.
+
Această divizare a dus la intensificarea sentimentelor ostile dintre OCA și ROCOR, care (ROCOR) intra atunci într-o nouă etapă de oferire de refugiu parohiilor nemulțumite și clerului dornic să părăsească jurisdicțiile "moderniste". O mare parte din acest comportament este pus de istoricul ROCOR, Părintele Alexey Young, pe seama influenței încorporării [[Mănăstirea Schimbării la Față (Brookline, Massachusetts)|Mănăstirii Schimbării la Față]] în Biserica Rusă din Afara Granițelor.
−
 
+
   
−
Upon this reintegration, the Metropolia hierarchs made the following declaration to their faithful:
+
==2001-prezent: încălzirea relațiilor==
−
 
+
[[Image:Bishops Peter and Nikolai.jpg|right|thumb|250px|Episcopii [[Peter (Loukianoff) de Cleveland|Peter]] ([[ROCOR]]) și [[Nikolai (Soraich) de Sitka|Nikolai]] ([[OCA]]) salutându-se la o slujbă de hirotonire a unui episcop OCA în mai 2005.]]
−
:With great joy, we inform you, beloved, that at our Bishop's ''Sobor'' in Pittsburgh, the 'Temporary Statue of the Russian Church Abroad,' worked out in November 1935 by our Hierarchs at the conference held under the presidency of His Holiness Patriarch of Serbia, Kyr Varnava, was unanimously accepted by all of us.... All of our Archpastors [the Metropolia bishops], headed by our Metropolitan [Theophilus], enter into the make-up of the Bishops' Council [in Karlovci] of the Russian Orthodox Church Abroad, which is the highest ecclesiastical organ for our whole Russian Orthodox Church Abroad, and which remains, at the same time, an inseparable part of the All-Russian Church [in the homeland] (quoted in Young, p. 41).
+
De la alegerea Mitropolitului [[Laurus (Skurla) de New York]] ca Întâistătător al ROCOR și de la ulterioara apropiere a acestei jurisdicții de Moscova, au apărut semnele unor mai bune relații dintre OCA și ROCOR. Seminariști care studiau la seminariile OCA au găsit adăpost la [[Seminarul Ortodox Sfânta Treime (Jordanville, New York)]] al ROCOR iar seminariști ROCOR, de asemenea, au participat la evenimentele [[OISM]] organizate în seminariile OCA. Primul membru OCA student la Seminarul Sfânta Treime, Vitaly Efimenkov, a absolvit în 2002. Merită menționați câțiva absolvenți ai Seminarului Sfânta Treime, care după absolvire și-au continuat studiile universitare la [[Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir (Crestwood, New York)|Seminarul Sfântul Vladimir]]. Cel mai recent absolvent al ambelor seminarii este Andrei Psarev, profesor de Istoria Bisericii Ruse la Sfânta Treime.
−
 
 
−
[[Image:Theophilus Pashkovsky.jpg|right|thumb|150px|Metr. [[Theophilus (Pashkovsky) of San Francisco|Theophilus (Pashkovsky)]]]]
 
−
However, on the OCA website in the section regarding the [[All-American Sobor#Sixth All-American Sobor|6th All-American Sobor]] of 1937 in New York, the claim is made that the ROCOR actually was made part of the Metropolia, confirming a 1935 agreement made in Serbia between the Metropolia's primate and the ROCOR synod:
 
−
 
 
−
:Moreover, Metropolitan THEOPHILUS had traveled to Serbia where, under the leadership of the Serbian Patriarch, an agreement was signed by the leading hierarchs of the Russian Orthodox Church Outside of Russia (ROCOR) along with other exiled Russian hierarchs throughout the world forging a peaceful coexistence. Under this agreement, the American Church was to retain her administrative autonomy while maintaining close relations with the ROCOR Synod and being accountable to it only in matters of faith. The parallel jurisdictions of the Metropolia and ROCOR were thus eliminated and the four ROCOR hierarchs in North America along with their clergy and parishes were integrated into the Metropolia. The vote of the Sixth Sobor on this loose affiliation with the ROCOR was as follows: 105 for, 9 against, 122 abstentions. The large number of abstentions reveals that there was much apprehension on this issue at the council. However, in approving the matter, the council delegates showed respect and obedience to Metropolitan THEOPHILUS' primatial leadership.[http://www.oca.org/doc-aas-06-synopsis.asp?SID=8]
 
−
{{orthodoxyinamerica}}
 
−
The website then goes on to describe this "integration" as merely a "loose affiliation," which seems to contradict the notion that the two bodies were truly integrated, eliminating "parallel jurisdictions" and making the Metropolia accountable to the ROCOR in matters of faith.  On another portion of the website, regarding the [[All-American Sobor#Seventh All-American Sobor|7th All-American Sobor]] in 1946, the relationship then being severed with the ROCOR is described as having been a "temporary arrangement"[http://www.oca.org/doc-aas-07-synopsis.asp?SID=8].
 
−
 
 
−
The nature of the association between the Metropolia and the ROCOR is characterized quite differently by ROCOR writers:
 
−
 
 
−
:From 1920-1926 and 1935-1946 they recognized the authority of the bishops of the Russian Orthodox Church Outside of Russia; that this is so is almost embarrassingly obvious and true [proof of this recognition of authority can be seen in the list of hierarchs in the Russian Desk Calendar Reference for 1941—see original article for copy of this page from the calendar—PB]. From 1946-1970 they were in effect under no one, for five bishops separated themselves from the ROCOR, but would not recognize the authority of the Moscow Patriarchate, and had absolutely no claim to calling themselves an autocephalous Church. Fully aware of the illegitimacy of their position, in 1971 some prominent theologians of the OCA brokered a deal with the Moscow Patriarchate, one that even the other Patriarchates protested was an uncanonical move.[http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/bookrev_woerl.aspx]
 
−
 
 
−
Additionally, there are a number of concrete facts to support this interpretation:
 
−
 
 
−
:In 1935 Metr. Theophilus went to Sremsky Karlovits in Yugoslavia at the invitation of the Patriarch of Serbia Barnabas and under his chairmanship an agreement was worked out dividing the Russian Orthodox Church Abroad into four Metropolitan Districts:  Eastern European with Metr. Anastassy as the ruling Hierarch, Western European with Metr. Evlogy as ruling Hierarch, North American with Metr. Theophilus as ruling Hierarch, and Far Eastern with Metr. Meletius (in Harbin) as ruling Hierarch... There has long been a debate as to whether Metr. Theophilus subordinated himself and the Metropolia to the Karlovits Synod by this agreement.  On the principle that actions speak louder than words, note has to be taken of the fact that Bishops previously under the Exile Synod [in America] accepted the authority of Metr. Theophilus and by the same token Metr. Theophilus was very careful to follow the proper ecclesiastical protocol in asking permission of the Karlovits Synod to give the higher church awards to clergymen as well as in submitting regular reports on the life of the Church in America to Metr. Anastassy and finally in having representation up to World War II in the person of a Hierarch at the regular meetings of the Exile Synod.  It is further a matter of fact that at no time did the Exile Synod see fit not to honour any of the requests of Metr. Theophilus (at the same time, in this period, there [was] no acid testing of the arrangement in terms of requesting permission for the consecration of a new bishop) (Surrency, p. 45).
 
−
 
 
−
Permission to consecrate a hierarch for the Metropolia was eventually requested from the Synod Abroad, however:
 
−
 
 
−
:...in a letter to Metr. Anastassy dated the 22nd of December 1945, permission was asked to consecrate Archimandrite John (Zlobin) as the new Bishop of Alaska.  Permission for the consecration was received and it took place on the 10th of March (Orthodoxy Sunday) and the new Bishop promised obedience both to the Metropolia and to the Synod of Bishops Abroad (ibid., pp. 54-44).
 
−
 
 
−
In 1946, a planned All-American Sobor of the Metropolia was planned to be held in Cleveland, and a month prior to its being held, a letter was published in the Russian-American Newspaper ''Novoye Russkoye Slovo'' in New York:
 
−
 
 
−
:Popularly known as the Letter of the Five Professors, the document analyzed the position of the Metropolia and proposed a course of action.  The authors recognized that the difficult position of the Metropolia was determined by two major facts.  First, it had broken its ties with the Patriarchate of Moscow in 1933 and was viewed by the mother church as being in schism.  Second, the Metropolia had subordinated itself to the Synod Abroad in 1937 (FitzGerald, 66).
 
−
 
 
−
The letter went on to encourage a break with the ROCOR, especially because it had allegedly "lost ties with the universal Church" when it moved its headquarters from Serbia to Germany in 1944 (ibid., 67).  As such, the Metropolia should part ways with the ROCOR and woo Moscow.  The letter  goes to on address the question of the nature of the relationship of the Metropolia to the ROCOR:
 
−
 
 
−
:Subordinating ourselves to this Synod, our Church (the Metropolia) in substance subordinates itself to a group of bishops who really have no jurisdiction themselves.  Because of this, some people are inclined to speak only of our cooperation with the Synod.  This term "cooperation," however is not correct because the acts of 1936-1937 definitely subjected our Church under the Synod Abroad (quoted in FitzGerald, p. 67).
 
−
 
 
−
The letter turned out to be decisively influential in the coming sobor in Cleveland.
 
−
 
 
−
==1946-1970: Open Hostility==
 
−
In November of 1946, at the famous Cleveland Sobor (the "7th All-American"), after a call from Moscow for the Metropolia to renew its loyalty, a vote was held which resulted in the Metropolia's separation from the ROCOR and which declared loyalty to the Patriarchate.  The voters, comprised of clergy and laity, voted 187 to 61 to reunite with the Patriarchate in the USSR.  The pro-ROCOR faction within the Metropolia was understandably furious, as they regarded the Patriarchate as still compromised by the Soviet power.
 
−
 
 
−
The history of St. John's Cathedral in Mayfield, Pennsylvania, describes the 1946 severence of ties between the Metropolia and the ROCOR as a split within one body:
 
−
 
 
−
:In 1946, at the Cleveland Sobor, the Synod of Bishops of the Russian Orthodox Church Outside Russia indicated that the church headquarters would be moved to New York.  A split then occurred in the American Metropolia, and the decision was by approximately half of the bishops to disassociate with the Russian Synod Abroad.[http://www.stjohnsroc.org/History.htm]
 
−
 
 
−
The five bishops which refused to submit to the vote at the council—which had not been ratified by a Bishops' Council as protocol dictated, probably because doing so would have ended up with a vote against ratification, as the Council majority was pro-ROCOR—then received a letter from Theophilus indicating their exclusion from the Metropolia. 
 
−
 
 
−
Theophilus then made a semblance of entering into negotiations with Moscow's representative (Metr. Gregory of Leningrad), but whenever Gregory thought he might meet with Theophilus, the latter was strangely unavailable.  Subsequently, Theophilus preached a sermon in San Francisco on [[August 7]], 1947, saying of Gregory:  "You have probably heard and read that a certain Hierarch has come here.  I tell you, beloved brethren, from this holy place that this envoy would greet us in order to violate our way of life, to abolish peace, to bring dissension and discord" (Surrency, p. 57).  The rumor was further spread that Gregory was carrying with him some sort of heavy trunk, possibly an atomic bomb (ibid.).  In October of that year, Theophilus held a council of his bishops declaring a postponing of "forming... canonical ties of the North American Orthodox Church with the Church and Patriarch of Moscow" and to "continue, as before, maintaining full autonomy in [our] church life as stipulated by the 7th All-American Sobor at Cleveland" (ibid., p. 58).
 
−
 
 
−
The effect of the events of 1947-48 was to declare autonomy from the ROCOR and to have Moscow believe it was about to receive its North American diocese into its fold again only to be rebuffed without explanation.  The Patriarchate subsequently declared the Metropolia again in schism and called the Metropolia bishops to answer before an ecclesiastical court for canonical violations and for declaring an anathema on one of its bishops, [[Makary (Ilyinsky) of New York|Makary (Ilyinsky)]], who had decided to reunite with the Patriarchate.
 
−
 
 
−
By contrast, in the OCA-sponsored book, [http://www.oca.org/MVorthchristiansnamericaTOC.asp?SID=1 ''Orthodox Christians in North America 1794 - 1994''], the authors state:
 
−
 
 
−
:Canonically, the jurisdictional system of ethnic churches was never stable. New jurisdictions appeared every decade with disturbing regularity, existing jurisdictions separated from their canonical authorities and joined others. The notable exception was the Metropolia. Forced to declare itself temporarily "self-governing" in 1924 to preserve itself from Communist interference, the irregular status of the Metropolia was tacitly accepted by all Orthodox in America and abroad, with the exception of the Communist-controlled Russian Orthodox Church. [http://www.oca.org/MVorthchristiansnamerica.asp?SID=1&Chap=CH8]
 
−
 
 
−
Fr. Andrew Philips, an English ROCOR historian, describes the 1946 split in this way, noting with some irony that the very church which refused the Metropolia recognition was the same one which gave it autocephaly:
 
−
 
 
−
:After 1917, they first joined together with the Russian Orthodox Church Outside Russia.  However, eventually after much hesitation, a small number of Russian bishops in North America cut themselves off from the Russian Orthodox Church Outside Russia and formed an independent but uncanonical group, called the Metropolia. In 1970 this group was given autocephaly (independence) by the still enslaved Church in Russia.[http://www.orthodoxengland.btinternet.co.uk/ruedaru.htm]
 
−
 
 
−
The question of the nature of the relationship between the ROCOR and the Metropolia during the period of 1917-1946 has significant bearing on the jurisdictional legitimacy of both the OCA and the ROCOR as they now exist.  If they never had much more than a "loose association," then the OCA's argument for Orthodox primacy in America is strengthened, as it would never have been under any jurisdictional authority other than Moscow's or its own.  The period from the 1920s until 1970 of tension between it and Moscow are simply a difficult period between a mission diocese and its mother church.
 
−
 
 
−
If, however, the Metropolia was indeed part of the ROCOR, then its claims to being the direct heir of Russia's primacy in America are thrown into question, and the legitimacy of Moscow's grant of [[autocephaly]] to the OCA in 1970 has significant problems, in that it would be favoring a rogue jurisdiction which had switched allegiances multiple times and could be said to have been in schism from its legitimate canonical authority.  Far from being a "notable exception" to the canonical authority-switching of various jurisdictions, the Metropolia had gone into schism from Moscow, joined the ROCOR, gone into schism from the ROCOR, rejoined it, then gone into schism from it again, eventually to receive canonical approval in 1970 from the church in Communist Russia.
 
−
 
 
−
In 1963, Prof. Alexander Bogolepov, a teacher of canon law at [[St. Vladimir's Orthodox Theological Seminary (Crestwood, New York)|St. Vladimir's Seminary]], published his ''Toward an American Orthodox Church: The Establishment of an Autocephalous Orthodox Church'', which not only dedicated a whole chapter arguing against the legitimacy of the ROCOR but also stated that the 1924 declaration of "temporary self-government" actually "meets all the necessary requirements for the establishment of an independent Autocephalous Church" (Bogolepov, p. 93).  The propagation of Bogolepov's book had a major impact on the consciousness of the Metropolia, both in uniting it against the rival ROCOR and in galvanizing it for [[rapprochement]] and the grant of autocephaly from Moscow just a few years later.
 
−
 
 
−
==1970:  Autocephaly for the OCA==
 
−
At the same time that the [[Church of Russia]] was about to declare the autocephaly of the Metropolia, it announced that it was going to begin communing [[Roman Catholic Church|Roman Catholics]].  Vladimir Moss, a former ROCOR layman, writes in his ''[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP1.htm The Orthodox Church in the Twentieth Century]'':
 
−
 
 
−
:...in October, 1969, Metropolitan Nicodemus gave communion to Catholic students in the Russicum in Rome. This was followed, on December 16, by a decision of the Russian Holy Synod to give permission to Orthodox clergy to administer the sacraments to Old Believers and Catholics... The decision of the Moscow Patriarchate to give communion to Catholics put the other Russian jurisdiction in North America, the Metropolia, into a difficult position; for in the early 1960s the Metropolia (a body in schism from the ROCA since 1946) had been, through Fathers John Meyendorff and Alexander Schmemann, among the most conservative participants in the ecumenical movement.[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP3.htm]
 
−
 
 
−
He further writes that the autocephaly about to be received from Moscow was part of a secret deal between the Metropolia and Moscow, and that the price of the Metropolia's autocephaly was to be the newly revitalized [[Church of Japan]]:
 
−
 
 
−
:However, this Church had been secretly negotiating with the Moscow Patriarchate for a grant of autocephaly. According to the deal eventually agreed upon, the patriarchate was to declare the Metropolia to be the autocephalous Orthodox Church of America (OCA) in exchange for the Japanese parishes of the Metropolia coming within the jurisdiction of the patriarchate. This deal, which was recognized by none of the other Autocephalous Churches and was to the advantage, in the long run, only of the patriarchate and the KGB, was made public in December, 1969 – just at the moment that the patriarchate announced that it had entered into partial communion with the Catholics. Thus the former Metropolia found that it had been granted autocephaly by a Church that was now in communion with the Catholics.[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP3.htm]
 
−
 
 
−
In October of 1970, the synod of the ROCOR sent the following declaration to the bishops of the Metropolia:
 
−
 
 
−
:It is impossible for the Moscow Patriarchate, under the complete control of the Soviet atheistic regime which has set for itself the goal of destroying all religion, to do anything which could be to the overall benefit of the Church and it must be remembered that the Moscow Patriarchate cannot engage in foreign affairs without a direct order of the Soviet government.... It is not our intention to inflict upon you any hurt, but rather to give you again a brotherly warning of the danger now threatening you.... The Synod of Bishops [Abroad] has not forgotten that until very recently we and you were united in one Russian Orthodox Church Abroad.... We grieved when this unity was disrupted.... In your hearts you must all know that the Moscow Patriarchate in its present form is not the true representative of the Russian Orthodox Church.... There we are addressing you all, Bishops, Pastors, and Laity, for the last time.  Let all other considerations fall.  Return back to the unity of the free [Church] before it is too late (quoted in Young, p. 62).
 
−
 
 
−
Young continues:  "This appeal, as all the others since the Metropolia's second schism in 1946, went unheeded, although over the next dozen years a few Metropolia parishes returned to the Church Abroad" (ibid.).  The negotiations with Moscow had been completed, and the Metropolia returned to communion with the Patriarchate and immediately received a [[tomos]] of [[autocephaly]] from it.
 
−
 
 
−
[[Image:OCA autocephaly.jpg|right|thumb|250px|Tomos of Autocephaly being received by Bishop [[Theodosius (Lazor) of Washington|Theodosius of Alaska]] (later Metropolitan of the OCA) on behalf of the Metropolia from Metropolitan Pimen, [[locum tenens]] of the Patriarchate of Moscow, [[May 18]], 1970.]]
 
−
The ROCOR's 1971 reaction was thus as follows:
 
−
 
 
−
:The Council of Bishops, having listened to the report of the Synod of Bishops concerning the so-called Metropolia's having received autocephaly from the Patriarchate of Moscow, approves all the steps taken in due course by the Synod of Bishops to convince Metropolitan Irinei and his colleagues of the perniciousness of a step which deepens the division which was the result of the decision of the Cleveland Council of 1946 which broke away from the Russian Orthodox Church Outside of Russia.
 
−
 
 
−
:The American Metropolia has received its autocephaly from the Patriarchate of Moscow, which has not possessed genuine canonical succession from His Holiness Patriarch Tikhon from the time when Metropolitan Sergii, who later called himself Patriarch, violated his oath with regard to Metropolitan Petr, the locum tenens of the patriarchal throne, and set out upon a path which was then condemned by the senior hierarchs of the Church of Russia. Submitting all the more to the commands of the atheistic, anti-Christian regime, the Patriarchate of Moscow has ceased to be that which expresses the voice of the Russian Orthodox Church. For this reason, as the Synod of Bishops has correctly declared, none of its acts, including the bestowal of autocephaly upon the American Metropolia, has legal force. Furthermore, apart from this, this act, which affects the rights of many Churches, has elicited definite protests on the part of a number of Orthodox Churches, who have even severed communion with the American Metropolia.
 
−
 
 
−
:Viewing this illicit act with sorrow, and acknowledging it to be null and void, the Council of Bishops of the Russian Orthodox Church Outside of Russia, which has hitherto not abandoned hope for the restoration of ecclesiastical unity in America, sees in the declaration of American autocephaly a step which will lead the American Metropolia yet farther away from the ecclesiastical unity of the Church of Russia. Perceiving therein a great sin against the enslaved and suffering Church of Russia, the Council of Bishops ''DECIDES'': henceforth, neither the clergy nor the laity [of the Russian Church Abroad] are to have communion in prayer or the divine services with the hierarchy or clergy of the American Metropolia.[http://uk.geocities.com/guildfordian2002/History/OrthodoxChurch20thCenturyP3.htm]
 
−
 
 
−
In the same year (1971) that the ROCOR issued its rejection of the OCA's autocephaly (following similar rejections by all the ancient patriarchates; see ''[[Byzantine response to OCA autocephaly]]''), the OCA took under its jurisdiction a former ROCOR parish in Australia, thus creating another parallel jurisdiction in a nation outside the borders of the OCA:
 
−
 
 
−
:As a result of a court case between a group of parishioners and the Bishops of the Russian Orthodox Church Abroad (ROCA), four of the Clergy and one parish, as well as groups of parishioners, broke away from ROCA. They applied to the Orthodox Church in America -- then known as the Metropolia -- to be taken under its protection. This was granted immediately.[http://holytrinity-la.org/engl/pages/general/hist4.html#anchor557188]
 
−
 
 
−
Thus, the rivalry between the ROCOR and the OCA became ever more strident, and the reception of autocephaly from Moscow by the OCA at the same time came to be seen by many Russians in the [[diaspora]] as a capitulation to the Soviet domination of the Russian Church, expressed, for instance, in these words by the famous writer [[Aleksandr Solzhenitsyn]] (newly exiled in the West) in reaction to this act:  "How can this be? Out of compassion for those in bondage, instead of knocking the chains off of them, to put them also upon oneself? Out of compassion for slaves, to bend one's own neck in submission beneath the yoke?"[http://gnisios.narod.ru/rocorsobors.html]
 
−
 
 
−
As the ROCOR protested the action of the Moscow Patriarchate, the OCA began distributing reports regarding the ROCOR denying that the Metropolia had ever been a part of it, that the ROCOR was "uncanonical," and that it should be avoided by OCA faithful.  The OCA was joined in this effort by Abp. [[Iakovos (Coucouzis) of America|Iakovos (Coucouzis)]] of the [[Greek Orthodox Archdiocese of America|Greek Archdiocese]], whose [[ecumenism|ecumenical]] activities in the 1960s and 1970s had seen the departure of some of his scandalized clergy to the Church Abroad, including the whole of [[Holy Transfiguration Monastery (Brookline, Massachusetts)|Holy Transfiguration Monastery]] in Brookline, Massachusetts.  Up to that point, the Greek Archdiocese had been in [[full communion]] with the ROCOR.
 
−
[[Image:St Basil Simpson.jpg|right|thumb|200px|St. Basil the Great Russian Orthodox Church (Simpson, PA), which has been in the [[Church of Russia|MP]], the [[OCA]], and the [[ROCOR]].]]
 
−
==Early 1980s: The OCA Calendar Schism==
 
−
In 1982, Bishop [[Herman (Swaiko) of Washington and New York|Herman (Swaiko) of Philadelphia]], the OCA's bishop for Eastern Pennsylvania, decreed that all of his parishes would begin using the [[Revised Julian Calendar]].  Some were already using it, but others had been using the [[Julian Calendar]] steadily up to that point.  
 
−
 
 
−
As a result of this decree, internal schisms occurred in parishes throughout the diocese, particularly in the OCA heartland of the Wyoming Valley (Scranton and Wilkes-Barre area).  St. John's Cathedral in Mayfield broke completely from the OCA (having come to it in 1951 from the ROCOR), and two parishes split into two congregations, creating two new parishes in Old Forge (St. Stephen's, splitting from St. Michael's and building a new church) and Simpson (St. Basil's, keeping its building, while those remaining with the OCA found new worship space).  In numerous other parishes, migrations occurred of faithful, segregating themselves according to calendar preference—those preferring the Julian Calendar went with ROCOR, while those choosing the revised calendar stayed with the OCA.
 
−
 
 
−
This division further intensified hostile feelings between the OCA and the ROCOR, which was then entering into a phase of providing a haven for disaffected parishes and clergy seeking refuge from "modernist" jurisdictions.  Much of that sort of behavior ROCOR historian Fr. Alexey Young ascribes to the influence of [[Holy Transfiguration Monastery (Brookline, Massachusetts)|Holy Transfiguration Monastery]]'s incorporation into the Russian Church Abroad.
 
−
 
 
−
==2001-present: Warming of Relations==
 
−
[[Image:Bishops Peter and Nikolai.jpg|right|thumb|250px|Bishops [[Peter (Loukianoff) of Cleveland|Peter]] ([[ROCOR]]) and [[Nikolai (Soraich) of Sitka|Nikolai]] ([[OCA]]) greet one another at an OCA episcopal consecration service in May 2005.]]
 
−
Since the election of Metropolitan [[Laurus (Skurla) of New York]] as First Hierarch of the ROCOR and that body's subsequent ongoing rapprochement with Moscow, signs have appeared of better relations between the OCA and ROCOR. Seminarians studying at OCA seminaries have attended retreats at the ROCOR's [[Holy Trinity Orthodox Seminary (Jordanville, New York)]], and ROCOR seminarians have also participated in [[OISM]] events at OCA seminaries. The first member of the OCA to study at Holy Trinity Seminary, Vitaly Efimenkov, graduated in 2002. It is also worth noting that several graduates of Holy Trinity Seminary, upon receiving their Bachelor of Theology, went on to receive Masters Degrees from [[St. Vladimir's Orthodox Theological Seminary (Crestwood, New York)|St. Vladimir's Seminary]]. The most recent graduate of both Holy Trinity and St. Vladimir's is Andrei Psarev, instructor of Russian Church History at Holy Trinity.
 
−
 
 
−
Warmly worded letters from the OCA hierarchy have also been sent to the ROCOR hierarchy.[http://www.oca.org/Docs.asp?ID=49&SID=12]  Further, pilgrims from the ROCOR have visited the OCA [[metochion]] in Moscow [http://www.st-catherine.ru/en/news/0118.htm] and Metropolitan Laurus has received representatives of the OCA for informal discussions.[http://www.st-catherine.ru/en/news/0113.htm]  Additionally, the OCA's chancellor and one of its senior priests have attended a banquet at a ROCOR clergy conference.[http://www.orthodoxnews.netfirms.com/53/OCA%20Chancellor.htm]
 
−
 
 
−
With the reconciliation of the ROCOR with the Moscow Patriarchate in 2007, the ROCOR and the OCA have resumed full communion and clergy of both jurisdictions have [[concelebration|concelebrated]] in multiple areas; one area of note is Seattle, where clergy and communicants of thirteen area parishes concelebrated within a week of the canonical reunification (see this site [http://www.antiochianladiocese.org/pastevents/2007/washing_rocor.htm] for photos).
 
−
 
 
−
==Timeline of Parish and Monastery Transfers==
 
−
Throughout the mutual history of the ROCOR and the OCA, especially since the split in 1946, numerous communities have changed hands back and forth between the two bodies, usually following a dispute between the community and its bishop.  Typically, not all parishioners switched jurisdictions together, and transfers usually were accompanied by a parish split, whether just a few individuals or a major portion of the parish.  Below is a chart listing many of these transfers.
 
  
 +
De asemenea, scrisori cu cuvinte calde au fost trimise din partea ierarhiei OCA că tre ierarhia ROCOR.[http://www.oca.org/Docs.asp?ID=49&SID=12]  Mai mult, pelerini  din ROCOR au vizitat [[metoc]]ul OCA din Moscova [http://www.st-catherine.ru/en/news/0118.htm] iat Mitropolitul Laurus a primit reprezentanți ai OCA pentru discuții neoficiale.[http://www.st-catherine.ru/en/news/0113.htm]  În plus, cancelarul OCA și unul din preoții săi seniori au participat la un banchet la o conferință a clerului ROCOR.[http://www.orthodoxnews.netfirms.com/53/OCA%20Chancellor.htm]
 +
 +
Odată cu reconcilierea dintre ROCOR și Patriarhia Moscovei din 2007, ROCOR și OCA au reluat comuniunea deplină iar în multe zone clerul din ambele jurisdicții a [[împreună slujire|slujit împreună]]; una din zonele care merită atenție este Seattle, unde clerul și membrii comunității din treisprezece parohii au slujit împreună timp de o săptămână reunificarea canonică.
 +
 +
==Cronologie a transferului de parohii și mănăstiri ==
 +
De-a lungul istoriei comune a ROCOR și OCA, în special după ruptura din 1946, numeroase comunități s-au despărțit și afiliat între cele două jurisdicții, de obicei după vreo dispută cu episcopul local. De obicei, nu parohia în întregul ei își schimba jurisdicția, iar transferurile erau însoțite adesea de o ruptură a parohiei, de la câțiva indivizi la părți consistente din parohie. Mai jos este un tabel cu majoritatea acestor transferuri.
 +
 
{| border="1" class="toccolours" cellpadding="4" cellspacing="0" style="clear:right; margin: 0 0 1em 1em; font-size:95%; text-align:left; border-collapse: collapse;"
 
{| border="1" class="toccolours" cellpadding="4" cellspacing="0" style="clear:right; margin: 0 0 1em 1em; font-size:95%; text-align:left; border-collapse: collapse;"
 
|-
 
|-
−
| colspan="4" style="text-align:center; font-size:150%;" | ROCOR & OCA Community Transfers
+
| colspan="4" style="text-align:center; font-size:150%;" | Transferuri de comunități între ROCOR și OCA
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
−
| '''Year'''
+
| '''Anul'''
−
| '''Community'''
+
| '''Comunitatea'''
−
| '''From'''
+
| '''De la'''
−
| '''To'''
+
| '''La'''
 
|-
 
|-
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
−
| 1951  
+
| 1951
−
| St. John the Baptist Cathedral (Mayfield, PA)  
+
| Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul (Mayfield, PA)
−
| ROCOR  
+
| ROCOR
 
| OCA
 
| OCA
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
−
| 1964  
+
| 1964
−
| Protection of the Holy Virgin (Ottawa, Canada)  
+
| Acoperământul Maicii Domnului (Ottawa, Canada)
−
| ROCOR  
+
| ROCOR
 
| OCA
 
| OCA
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
−
| 1970  
+
| 1970
−
| Protection of the Holy Virgin (Ottawa, Canada)  
+
| Acoperământul Sfintei Fecioare (Ottawa, Canada)
−
| OCA  
+
| OCA
 
| ROCOR
 
| ROCOR
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
−
| 1971  
+
| 1971
−
| St. Nicholas Church (Bankstown, New South Wales, Australia)
+
| Biserica Sfântul Nicolae (Bankstown, New South Wales, Australia)
 
| ROCOR
 
| ROCOR
 
| OCA
 
| OCA
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
−
| 1972  
+
| 1972
−
| Holy Ghost Church (Bridgeport, CT)
+
| Biserica Duhul Sfânt (Bridgeport, CT)
 
| OCA
 
| OCA
 
| ROCOR
 
| ROCOR
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
−
| 1976  
+
| 1976
−
| Bp. [[Kyrill (Yonchev) of Pittsburgh|Kyrill]] and the [[Bulgarian Diocese in Exile|Bulgarian Diocese]]:<br>
+
| Episcopul [[Kyrill (Yonchev) de Pittsburgh|Kyrill]] și [[Eparhia Bulgară în Exil|Eparhia Bulgară]]:<br>
−
*St. Nicholas Church (Fort Wayne, IN)
+
*Biserica Sfântul Nicolae (Fort Wayne, IN)
−
*St. Nicholas Church (Burton, MI)
+
*Biserica Sfântul Nicolae (Burton, MI)
−
*St. Paul Cathedral (Dearborn Heights, MI)
+
*Catedrala Sfântul Pavel (Dearborn Heights, MI)
−
*St. Elia the Prophet Church (Akron, OH)
+
*Biserica Sfântul Profet Ilie (Akron, OH)
−
*Ss. Cyril and Methodius Church (Lorain, OH)
+
*Biserica Sfinții Chiril și Metodieh (Lorain, OH)
−
*St. George Cathedral (Rossford, OH)
+
*Catedrala Sfântul Gheorghe (Rossford, OH)
−
*Holy Ghost Church (Youngstown, OH)
+
*Biserica Duhul Sfânt (Youngstown, OH)
−
*St. John Rilski Church (Niagara Falls, ON)
+
*Biserica Sfântul Ioan Rilski (Niagara Falls, ON)
−
*St. George Church (Toronto, ON)
+
*Biserica Sfântul Gheorghe (Toronto, ON)
 
| ROCOR
 
| ROCOR
 
| OCA
 
| OCA
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
−
| 1977  
+
| 1977
−
| Holy Ghost Church (Bridgeport, CT)
+
| Biserica Duhul Sfânt (Bridgeport, CT)
 
| ROCOR
 
| ROCOR
 
| OCA
 
| OCA
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
−
| 1982  
+
| 1982
−
| St. John the Baptist Cathedral (Mayfield, PA)  
+
| Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul (Mayfield, PA)
−
| OCA  
+
| OCA
 
| ROCOR
 
| ROCOR
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
−
| 1982  
+
| 1982
−
| St. Basil the Great (Simpson, PA)  
+
| Sfântul Vasile cel Mare (Simpson, PA)
−
| OCA  
+
| OCA
 
| ROCOR
 
| ROCOR
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
−
| 1982  
+
| 1982
−
| St. Stephen (Old Forge, PA)  
+
| Sfântul Ştefan (Old Forge, PA)
−
| OCA  
+
| OCA
 
| ROCOR
 
| ROCOR
 
|- style="vertical-align: top;"
 
|- style="vertical-align: top;"
 
| 1997
 
| 1997
−
| [[Monastery of the Glorious Ascension (Resaca, Georgia)|Monastery of the Glorious Ascension (Resaca, GA)]]  
+
| [[Mănăstirea Înălțării Domnului (Resaca, Georgia)|Mănăstirea Înălțării Domnului (Resaca, GA)]]
−
| OCA  
+
| OCA
 
| ROCOR
 
| ROCOR
 
|}
 
|}
  
−
==Sources==
+
==Surse==
 
*Bogolepov, Alexander A.  ''Toward an American Orthodox Church: The Establishment of an Autocephalous Orthodox Church''.  Crestwood, New York: St. Vladimir's Seminary Press, 2001.
 
*Bogolepov, Alexander A.  ''Toward an American Orthodox Church: The Establishment of an Autocephalous Orthodox Church''.  Crestwood, New York: St. Vladimir's Seminary Press, 2001.
 
*Budzilovich, P.N. [http://gnisios.narod.ru/rocorsobors.html A Summary-View of the Three Previous ROCA Sobors], 2000
 
*Budzilovich, P.N. [http://gnisios.narod.ru/rocorsobors.html A Summary-View of the Three Previous ROCA Sobors], 2000
Linia 250: Linia 250:
 
*Woerl, Michael. [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/bookrev_woerl.aspx Book Review: A History of the Orthodox Church in America (1917-1934)]
 
*Woerl, Michael. [http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/bookrev_woerl.aspx Book Review: A History of the Orthodox Church in America (1917-1934)]
 
*Young, Fr. Alexey. ''The Russian Orthodox Church Outside Russia: A History and Chronology'', 1993
 
*Young, Fr. Alexey. ''The Russian Orthodox Church Outside Russia: A History and Chronology'', 1993
−
 
+
−
===Parish histories===
+
===Istoria parohiilor===
 
* [http://www.stjohnsroc.org/History.htm History of Saint John the Baptist Russian Orthodox Cathedral] (Mayfield, PA)
 
* [http://www.stjohnsroc.org/History.htm History of Saint John the Baptist Russian Orthodox Cathedral] (Mayfield, PA)
 
*[http://holytrinity-la.org/engl/pages/general/hist4.html History of the Holy Orthodox Church: Part IV - Orthodoxy in Australia], [http://holytrinity-la.org/ Holy Trinity Romanian Orthodox Church] (Los Angeles, CA)
 
*[http://holytrinity-la.org/engl/pages/general/hist4.html History of the Holy Orthodox Church: Part IV - Orthodoxy in Australia], [http://holytrinity-la.org/ Holy Trinity Romanian Orthodox Church] (Los Angeles, CA)
  
−
==External links==
+
==Legături externe==
 
*[http://www.ssppoc.org/news_071210_1.html ROCOR hierarch served Divine Liturgy in an OCA parish] first since the time of the Cleveland Sobor of 1946.
 
*[http://www.ssppoc.org/news_071210_1.html ROCOR hierarch served Divine Liturgy in an OCA parish] first since the time of the Cleveland Sobor of 1946.
 +
 
===OCA===
 
===OCA===
 
*[http://www.oca.org/QA.asp?ID=49&SID=3 Q&A: OCA and ROCOR]
 
*[http://www.oca.org/QA.asp?ID=49&SID=3 Q&A: OCA and ROCOR]
 
*[http://www.oca.org/QA.asp?ID=50&SID=3 Q&A: Russian Orthodox Church in America]
 
*[http://www.oca.org/QA.asp?ID=50&SID=3 Q&A: Russian Orthodox Church in America]
 
*[http://www.oca.org/Docs.asp?ID=170&SID=12 ROCOR/MP Reconciliation], Fr. Leonid Kishkovsky
 
*[http://www.oca.org/Docs.asp?ID=170&SID=12 ROCOR/MP Reconciliation], Fr. Leonid Kishkovsky
−
 
+
 
===ROCOR===
 
===ROCOR===
 
*[http://www.monasterypress.com/anonftp/pub/Rocatruth.pdf The Truth About the Russian Church Abroad], by M. Rodzianko
 
*[http://www.monasterypress.com/anonftp/pub/Rocatruth.pdf The Truth About the Russian Church Abroad], by M. Rodzianko
Linia 267: Linia 268:
 
*[http://www.orthodoxinfo.com/general/amer_jur.aspx Orthodox Jurisdictions in America], by Fr. Alexander Lebedeff
 
*[http://www.orthodoxinfo.com/general/amer_jur.aspx Orthodox Jurisdictions in America], by Fr. Alexander Lebedeff
 
*[http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/history/briefhistory.html A Brief History of the Russian Orthodox Church Outside of Russia, 1922-1972], by Protopriest Sergii Shchukin
 
*[http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/history/briefhistory.html A Brief History of the Russian Orthodox Church Outside of Russia, 1922-1972], by Protopriest Sergii Shchukin
 +
 +
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 +
[[Categorie:Jurisdicții]]
  
−
 
+
[[en:ROCOR and OCA]]
−
[[Category:Church History]]
 
−
[[Category:Featured Articles]]
 
−
[[Category:Jurisdictions]]
 

Versiunea curentă din 12 decembrie 2017 16:45

Sfântul Tihon de Moscova

ROCOR și OCA au o istorie complicată de cooperare, rivalitate și uneori curată ostilitate. Aceste două jurisdicții, Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (ROCOR) și Biserica Ortodoxă din America (OCA), își au amândouă rădăcinile în Biserica Ortodoxă Rusă (în Patriarhia Moscovei sau MP), iar istoriile lor ca entități distincte și identificabile încep odată cu revoluția bolșevică din Rusia de la începutul secolului XX.

În examinarea acestei istorii, se folosesc alte nume pentru OCA de dinaintea anilor 1970, cum ar fi Biserica Catolică Greacă Ortodoxă Rusă din America (numele oficial) și Mitropolia (numele ei comun). ROCOR mai este cunoscută sub numele de Sinodul Karlovtsy (de la formarea sa embrionară în Serbia) sau simplu Sinodul, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor sau ROCA.

ROCOR şi OCA (cronologie)
1917 Are loc în Rusia revoluţia bolşevică.
1919 SinodulBisericii de Sud se întâlneşte la Stavropol şi este formată Înalta Administraţie a Bisericii din Rusia Sudică.
1920 Sfântul Tihon de Moscova emite Ukaz No. 362; prima întâlnire a Înaltei Administraţii a Bisericii în afara graniţelor Rusiei.
1921 34 Episcopii ROCOR se întâlnesc în sinod în Karlovtsy, Serbia, inclusiv Mitropolitul Platon şi Arhiepiscopul Alexander, ierarhi ai Mitropoliei.
1924 Al IV-lea Sobor al Tuturor Americanilor al Mitropoliei votează pentru "auto-guvernare temporară," rupând legăturile administrative cu Moscova.
1926 Mitropolitul Platon al Mitropoliei rupe legăturile cu sinodul ROCOR.
1927 Sinodul ROCOR trimite epistole parohiilor americane prin care îl suspendă pe Platon şi clerul său.
1933 Mitropolitul Platon refuză să promită loialitate Moscovei, care declară Mitropolia ca fiind în schismă şi înfiinţează un exarhat pe pământ american.
1934 Adormirea Mitropolitului Platon; ROCOR ridică interdicţiile impuse Mitropoliei.
1935 La sinodul de la Karlovtsy se semnează "Regulamentele temporare ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei", inclusiv de către Teofil al Mitropoliei, astfel reluându-se relaţiile.
1937 Al VI-lea Sobor al Tuturor Americanilor al Mitropoliei declară că în probleme de credinţă se supune ROCOR.
1946 Al VII-lea Sobor al Tuturor Americanilor al Mitropoliei rupe legăturile cu ROCOR, împărţind ortodoxia rusă din America în duă.
1970 Mitropolia se împacă cu Moscova şi primeşte de la aceasta autocefalie, posesiunile japoneze se întorc sub controlul său şi ea devine cunoscută sub numele de OCA.
1971 ROCOR denunţă tomosul de autocefalie acordat de Moscova; OCA primeşte parohiile ROCOR rebele din Australia.
1976 Eparhia bulgară în exil rupe legăturile cu ROCOR şi aderă la OCA.
1982 Schisma calendarului în eparhiile OCA din estul Pennsylvaniei; ROCOR preia multe din parohiile zonei respective.
2001 Alegerea Mitropolitului Laurus ca Întâistătător al ROCOR.
2007 Reluarea comuniunii dintre ROCOR şi Moscova.

Prolog: Contraste și stereotipuri

Există numeroase stereotipuri privind ROCOR și OCA. ROCOR este monarhistă („albă”), în timp ce OCA este asociat cu comunismul rus („roșu”). OCA este modernistă, dar ROCOR este tradiționalistă. ROCOR este „Rusia Mare”, în timp ce OCA este „Rusia Mică”. Aceste stereotipuri își au originea în istoria Ortodoxiei Ruse din Occident, o istorie care este, la fel ca o bună parte din istoria rușilor, complexă și adesea tristă.

Începuturile OCA și ROCOR ca părți distincte față de Biserica din Rusia se găsesc la începutul secolului XX, odată cu lovitura de stat sovietică. Atunci când monarhia din Rusia a căzut iar Biserica din Rusia a început să fie persecutată, un grup de episcopi ruși au fugit din nordul Rusiei, întâlnindu-se apoi cu unii din regiunile sudice și s-au organizat ei înșiși prin întâlniri în Constantinopol și Serbia. Astfel a luat ființă ceea ce se numește Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei.

Între timp, Mitropolia, eparhia rusă din America, care devenea din ce în ce mai puțin rusă și mai mult carpato-rusă (prin primirea a multe mii de foști Uniți sub conducerea Sfântului Alexis din Wilkes-Barre), a purces pe calea furtunoasă a independenței față de Moscova. Caracterul din ce în ce mai pronunțat carpato-rus/ex-unit al Mitropoliei este observabil în decizia de a se auto-numi în 1906, cu numele de Biserica Greco-Catolică Ortodoxă Rusă din America de Nord sub Ierarhia Bisericii Ruse.

Patriarhul Sfântul Tihon de Moscova, care anterior fusese episcop în America, a emis un ukaz în 20 noiembrie 1920, prin care declara că episcopii Bisericii Rusiei trebuie să se organizeze singuri până când timpurile vor permite reluarea coerentă a comunicațiilor cu administrația centrală a bisericii. Mitropolia a luat această declarație ca motiv pentru a-și declara în 1924 starea de "auto-guvernare temporară." Din acel moment până în 1970, Biserica Rusiei a considerat Mitropolia ca fiind în schismă iar multe din celelalte Biserici Ortodoxe au privit Mitropolia ca necanonică și au evitat contactele cu ea.

Episcopii care au format ulterior ROCOR au considerat ukazul Sfântului Tihon ca fundamentul pentru propria auto-administrare, organizându-se ei înșiși în 1920. De-a lungul guvernării sovietice din Rusia, ROCOR a considerat Patriarhia Moscovei ca fiind compromisă și s-a abținut de la comunicarea cu aceasta, dar considerându-se parte componentă din Biserica Rusă, cu precizarea că este „partea liberă”.

1917-1946: O întâmplare, două povești

În examinarea relatărilor istorice publicate de ambele jurisdicții, se observă o discrepanță semnificativă. Relatările OCA o descriu ca fiind moștenitoarea directă a muncii misionare rusești inițiale din Alaska și astfel fiind moștenitoarea directă a jurisdicției rusești din America, în special căutând să se distanțeze singură de ROCOR. Istoricii ROCOR, prin opoziție, afirmă cu tărie că Mitropolia a fost parte integrantă din ROCOR, recunoscându-i autoritatea și canonicitatea și de aceea OCA reprezintă o schismă din ROCOR și în consecință capitularea în față Patriarhiei Moscovei dominate de sovietici.

Poate fi extrem de dificil pentru istorici să discearnă adevărul evenimentelor din anii instalării bolșevismului în Rusia și ruptura finală dintre Mitropolie și ROCOR din 1946, în principal deoarece există relatări disparate ale acelor evenimente. În plus, multe relatări sunt polemice și se bazează în principal pe documente care nu sunt tipărite.

1921-1926: Cooperarea inițială

În cartea Episcopului Gregory Afonsky despre istoria OCA între anii 1917-1934, el spune că "Mitropolia... nu a fost niciodată parte din Sinodul Karlovtsy în exil" [1]. Privitor la aceste vremuri, prima perioadă de cooperare și apoi de ruptură dintre Mitropolie și ROCOR, ceea ce se știe este că a existat un anume fel de cooperare începând cu anul 1921. Mitropolitul Platon (Rozhdestvensky), care anterior condusese Mitropolia dar fusese numit în scaunul din Odessa, Ucraina, i-a succedat Arhiepiscopului Alexander (Nemolovsky) ca întâistătător al turmei nord americane în 1922.

Sfântul Ioan Maximovici

Istoricul ROCOR, Părintele Alexey Young scrie în a sa istorie a ROCOR: "La începutul anilor 1920, Biserica Americană a intrat sub Administrația din Afara Granițelor, care și-a asumat un rol administrativ activ în supravegherea 'ramurii' americane—în special în aspecte de disciplină cum ar fi divorțul și înființarea unei noi eparhii în Alaska" (Young, p. 33). Apoi, Young spune că Platon a fost numit de Biserica din Afara Granițelor ca întâistătător în America de Nord, dar fiind necunoscut colegilor săi din Sinod, "a încercat în același timp să obțină și numirea directă din partea Patriarhului Nikon însuși. Când Patriarhul a refuzat să intervină direct în decizia Bisericii din Afara Granițelor, spunând că 'nu doresc să trec peste capetele lor,' Platon a emis pe neașteptate un ukaz, pretins ca fiind al lui Tihon, care îl numea ca singur și independent cap al Bisericii din America" (ibid.). Young continuă, scriind că primul sinod ROCOR a accepta decretul cu bună-credință dar autenticitatea sa a fost puternic pusă la îndoială în 1924, când "un decret real al Patriarhului Moscovei l-a demis pe Platon 'pentru implicarea în fapte contra-revoluționare împotriva guvernului sovietic'" (ibid.). Un tribunal american, de asemenea, a decis în consecință că ukazul lui Platon era o contrafacere. "Pentru a scăpa de această situație stânjenitoare, Platon a convocat în aprilie acela și an un Sobor în Detroit, cu scopul de a declara Biserica Ortodoxă din America 'autonomă temporar'—adică liberă atât de Moscova "cât" și de Karlovtsy" (ibid.). Acest sobor este numit în arhivele OCA cu numele de "Al IV-lea Sobor al Tuturor Americanilor."

În 1926 în Karlovtsy, episcopii ROCOR s-au reîntâlnit. Platon a fost prezent și i s-a cerut să renunțe la "autonomia temporară" care fusese proclamată în sinodul din 1924. După refuzul său, episcopii adunați au condamnat soborul din Detroit ca fiind "extrem de periculos și dăunător pentru interesele Bisericii Ruse din America" (citat din Young, p. 34). Platon a răspuns printr-un alt sobor în America în Ianuarie 1927 care a etichetat ROCOR ca fiind "necanonică." Unul din episcopii lui Platon, Apollinary (Koshevoy), a dezertat, proclamându-și loialitatea față de ROCOR și a fost dat afară din Mitropolie.

Faptul că Mitropolia a fost parte componentă din ROCOR în această perioadă este atestat de Sfântul Ioan Maximovici în notele sale despre ruptura din 1926: "În pofida despărțirii de Biserica din Afara Granițelor — și se poate spune de Biserica Rusiei ca întreg — a Mitropoliților Evlogy și Platon împreună cu cei credincioși lor, Biserica Ortodoxă Rusă [sic] din Afara Rusiei a rămas partea liberă a Bisericii Ruse."[2]

1926-1934: Despărțirea drumurilor

Mitropolitul Platon (Rozhdestvensky)

În 1927, sinodul ROCOR l-a demis pe Platon și l-a numit pe Apollinary la conducerea turmei americane, acesta având câteva succese în a convinge multe parohii să îi accepte autoritatea, inclusiv 62 de parohii în cei șase ani de păstorire până la moartea sa în 1933. Biserica rusă din America se găsea, în general, "într-o stare de dezolare și haos, cu multe biserici închise și cu 90 % din ruși 'neînbisericiți'" (Young, p. 35). În timpul administrației lui Apollinary în America, au fost hirotoniți trei vicari de către ROCOR care să-l asiste. În această perioadă parohiile care s-au definit ca reprezentând ROCOR în America au început să se considere astfel.

În 1929, Platon a declarat că dorește să facă pace cu sinodul ROCOR atâta timp cât i se recunoaște autoritatea lui și nu lui Apollinary pentru păstorirea turmei din America de Nord. Atunci când sinodul i-a respins termenii, Platon a demarat o campanie în justiție pentru a sechestra parohiile și proprietățile din America de Nord de sub autoritatea lui Apollinary. Majoritatea acestor cazuri aduse în fața justiției au eșuat. Poziția sa s-a înrăutățit atunci când în 1933 Mitropolitul Sergius, locum tenens al tronului patriarhal din Moscova a declarat "auto-guvernarea temporară" a Mitropoliei ca fiind absolut nulă și schismatică, suspendându-l pe Platon și înființând Exarhatul Rus al Americii de Nord.

În 1934, Platon a decedat, fiind succedat de Mitropolitul Theophilus (Pashkovsky), care a fost aproape imediat suspendat la rândul său de Moscova, continuând perioada de considerare a Mitropoliei ca schismatică. După decesul lui Platon, sinodul ROCOR a sperat că poate va avea loc o reconciliere plină de înțeles cu Mitropolia și astfel Arhimandritul Vitaly (Maximenko) a fost hirotonit în Belgrad ca episcop de Detroit și trimis în America să facă pace. "După multă muncă și studiu grijuliu al situației Bisericii din America, Episcopul Vitaly a raportat că motivul pentru divizarea americană a Bisericii este 'prostia rusă' și a chemat la restaurarea 'unității, organizării și disciplinei'" (Young, p. 36). Din cauza eforturilor sale, în 1934 sinodul ROCOR a ridicat interdicția aplicată Mitropoliei ca un gest de bunăvoință. Patriarhul Serbiei i-a invitat atunci pe toți episcopii ruși să se întâlnească din nou în Serbia pentru a îndepărta toate diferendele.

1935-1946: Reintegrarea

"Sinodul Karlotsy" în adunare în Serbia în 1935. Așezați (de la stânga la dreapta): Mitropoliții Theophilus (pe atunci întâistătător al Mitropoliei) și Anthony, Patriarhul Varnava, Mitropoliții Evlogy și Anastasy. În picioare: Arhiepiscopii Theophan și Germogen, Episcopul Dimitri.

În 1935, Theophilus a călătorit în Serbia și s-a întâlnit acolo cu ierarhii ROCOR, semnând împreună cu ei "Regulamentele Temporare ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor," care au împărțit ROCOR în patru mari regiuni, inclusiv America de Nord cu Theophilus ca întâistătător. Descriind această înțelegere, Theophilus a spus turmei sale din America cum că "poziția Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor a fost întărită prin unitatea și pacea care au fost obținute. Acum avem doar un singur centru al administrației Bisericii în Sinodul Episcopilor...din Karlovtsy, unde districtul mitropolitan american [Mitropolia] va fi reprezentat de persoana aleasă de noi" (citat din Young, p. 36). Astfel, din punctul de vedere al ROCOR și cu siguranță și din punctul de vedere al Mitropolitului Theophilus, Mitropolia a fost reintegrată în ROCOR ca parte integrantă.

Vorbind despre această reintegrare, ierarhii Mitropoliei au făcut următoarele declarații credincioșilor:

Cu mare bucurie, vă informăm că la Soborul Episcopilor noștri care a avut loc în Pittsburgh, au fost acceptate unanim de către noi toți 'Regulamentele Temporare ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor,' realizate în noiembrie 1935 de către ierarhi la conferința ținută sub președinția Prea Sfântului Patriarh de Serbia, Kyr Varnava.... Toți arhiereii noștrii [episcopii Mitropoliei], conduși de Mitropolitul [Theophilus], fac parte acum din Sinodul Episcopilor [din Karlovci] Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, care este organul ecleziastice cel mai înalt pentru întreaga Biserică Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor și care rămâne în același timp o parte inseparabilă a Bisericii mamă a Tuturor Rușilor [dințară] (citat din Young, p. 41).
Mitropolitul Theophilus (Pashkovsky)

Totuși, website-ul OCA, în secțiunea referitoare la Soborul VI al Tuturor Americanilor din 1937 din New York, se afirmă că de fapt ROCOR era o parte din Mitropolie, confirmând astfel o înțelegere încheiată în Serbia în 1935 între întâistătătorul Mitropoliei și sinodul ROCOR:

Mai mult, Mitropolitul THEOPHILUS a călătorit în Serbia unde, sub președinția patriarhului sârb a fost semnată o înțelegere de către ierarhii conducători ai Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei (ROCOR) împreună cu alți ierarhi ruși exilați din lumea întreagă au stabilit o coexistență pașnică. Prin această înțelegere, Biserica Americană își va păstra autonomia administrativă în timp ce va menține relații strânse cu Sinodul ROCOR și îi va raporta acestuia numai în chestiuni de credință. Jurisdicțiile paralele ale Mitropoliei și ROCOR erau astfel eliminate iar cei patru ierarhi ROCOR din America de Nord, împreună cu clerul și parohiile acestora, erau integrați în Mitropolie. Votul de la Sinodul VI privind această afiliere liberă cu ROCOR a fost următorul: 105 pentru, 9 împotrivă, 122 de abțineri. Numărul mare de abțineri dezvăluie faptul că există o multe temeri legate de acest punct al sinodului. Cu toate acestea, la abordarea subiectului, delegații sinodului au arătat respect și supunere întâietății Mitropolitului THEOPHILUS'.[3]
Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în America
Orthodox us.gif
Istoric
Ortodoxia în America (cronologie)
Ortodoxia în America (bibliografie)
Reacția bizantină la autocefalia OCA
Adunarea din Ligonier
ROCOR şi OCA
Oameni
Sfinţi - Episcopi - Scriitori
Jurisdicţii
Antiohiană - Bulgară

OCA - Română - a Moscovei
ROCOR - Sârbă
ale Patriarhiei Ecumenice:
Albaneză - Carpato-Rusă
Belarus - Greacă - Ucraineană:
Palestiniană/Iordaniană

Mănăstiri
Seminarii Teologice
Hristos Mântuitorul
Sfânta Cruce
Sfânta Treime
Sfântul Gherman 		Sfântul Tihon
Sfântul Sava
Sfânta Sofia
Sfântul Vladimir
Organizaţii
AOI - EOCS - IOCC - OCEC
OCF - OCL - OCMC - OCLife
- OISM - OTSA - SCOBA
Grupuri
Biserica Catolică Ortodoxă Americană
Frăția Sfântului Moise cel Negru
Sfântul Ordin al MANS/CSB
Societatea preoților de mir Sfântul Vasile
Editaţi această casetă

Apoi, website-ul descrie "integrarea" mai bine zis o "simplă afiliere," care pare să contrazică faptul că cele două entități erau cu adevărat integrate, eliminând "jurisdicțiile paralele" și făcând Mitropolia subordonată ROCOR în probleme de credință. În altă parte a acestui website, privitor la Soborul VII al Tuturor Americanilor din 1946, relația cu ROCOR care devenise atunci mai serioasă este descrisă ca fiind o "înțelegere temporară"[4].

Natura asocierii dintre Mitropolie și ROCOR este caracterizată destul de diferit de scriitorii ROCOR:

Între 1920-1926 și 1935-1946 ei au recunoscut autoritatea episcopilor Bisericii Ruse din Afara Rusiei; acest fapt este aproape jenant de evident și adevărat [dovada acestei recunoașteri a autorității poate fi văzută în lista ierarhilor din Raportul Calendar de Birou Rusesc pentru 1941—vezi articolul original pentru o copie a acestei pagini a calendarului—PB]. Între 1946-1970 de fapt ei erau fără subordonare, pentru că cei cinci episcopi se separaseră ei înșiși de ROCOR și nu recunoșteau autoritatea Patriarhiei Moscovei fără a avea nici un fel de intenție de a se declara biserică autocefală. Pe deplin conștienți de ilegitimitatea poziției lor, câțiva teologi proeminenți ai OCA au inițiat un târg cu Patriarhia Moscovei în 1971, un târg care este o mișcare necanonică încât chiar și celelalte Patriarhii au protestat.[5]

În plus, există un număr de fapte concrete care sprijină această interpretare:

În 1935, Mitropolitul Theophilus a mers la Sremsky Karlovits în Yugoslavia la invitația Patriarhului Serbiei Barnabas unde, sub președinția acestuia, a fost elaborată o înțelegere prin care Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei a fost împărțită în patru districte mitropolitane: Europa Estică cu Mitr. Anastassy ca ierarh, Europa Vestică cu Mitr. Evlogy ca ierarh, America de Nord cu Mitr. Theophilus ca ierarh și Orientul Îndepărtat cu Mitr. Meletius (în Harbin) ca ierarh... Au avut loc dezbateri îndelungate privind felul în care Mitr. Theophilus se subordona el însuși și Mitropolia Sinodului Karlovits prin această înțelegere. Pe principiul că faptele vorbesc mai tare decât cuvintele, a fost luat în considerare faptul că episcopi care anterior erau sub autoritatea Sinodului în Exil [în America] au acceptat autoritatea Mitropolitului Theophilus iar Mitr. Theophilus a fost foarte grijuliu în a respecta adecvat protocolul ecleziastic atunci când a cerut permisiunea Sinodului Karlovits de a decora clerul cu cele mai mari însemne bisericești dar și prin trimiterea de rapoarte regulate privind viața Bisericii din America Mitropolitului Anastassy și, în sfârșit, prin trimiterea unui reprezentant ierarh la întâlnirile obișnuite ale Sinodului în Exil până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mai departe, faptele spun că nu a existat vreo ocazie a Sinodului în Exil de a onora cerințele Mitropolitului Theophilus (În același timp, în această perioadă, nu a avut loc nici o încercare mai hotărâtă de testare a înțelegerii prin cererea permisiunii de a hirotonii noi episcopi) (Surrency, p. 45).

Cu toate acestea, ulterior, Sinodul din Exil a cerut permisiunea de a hirotoni un episcop pentru Mitropolie :

...într-o scrisoare trimisă Mitropolitului Anastassy, din 22 decembrie 1945, a fost cerută permisiunea de hirotonire a Arhimandritului Ioan (Zlobin) ca Episcop de Alaska. După primirea permisiunii, hirotonirea a avut loc în 10 martie (duminica Ortodoxiei) iar noul episcop a promis supunere atât Mitropoliei cât și Sinodului Episcopilor din Afară (ibid., pp. 54-44).

În 1946, a fost programat un Sobor al Tuturor Americanilor al Mitropoliei în Cleveland, iar cu o lună înainte de a avea loc, în ziarul ruso-american Novoye Russkoye Slovo din New York:

Cunoscută în rândul credincioșilor sub numele de Scrisoarea celor cinci profesori, documentul analiza poziția Mitropoliei și propunea un anumit plan de acțiune. Autorii recunoșteau faptul că poziția dificilă în care se găsea Mitropolia era determinată de doi factori majori. Întâi, rupsese legăturile cu Patriarhia Moscovei în 1933 și era considerată de biserica mamă ca fiind în schismă. În al doilea rând, Mitropolia s-a autosubordonat Sinodului din Afară în 1937 (FitzGerald, 66).

Scopul scrisorii era de a încuraja o ruptură cu ROCOR, în special din cauza faptului, vorba vine, că "își pierduse legăturile cu Biserica universală" atunci când și-a mutat sediul din Serbia în Germania în 1944 (ibid., 67). În consecință, Mitropolia trebuia să se despartă de ROCOR și să încerce să îi facă curte Moscovei. De asemenea, scrisoarea își punea problema naturii relației dintre Mitropolie și ROCOR:

Subordonându-ne noi înșiși acestui Sinod, Biserica noastră (Mitropolia), de fapt, s-a subordonat unui grup de episcopi care ei înșiși nu au o jurisdicție reală. Din cauza acestui fapt, unii oameni sunt înclinați să vorbească doar de cooperarea noastră cu Sinodul. Cu toate acestea, acest termen, "cooperare," nu este corect deoarece documentele din 1936-1937 subordonează clar Biserica noastră Sinodului din Afară (citat din FitzGerald, p. 67).

Scrisoarea a avut o influență decisivă în soborul apropiat din Cleveland.

1946-1970: Ostilitate deschisă

În noiembrie 1946, la faimosul Sobor din Cleveland (Sobor al "VII al Tuturor Americanilor"), după o chemare din partea Moscovei către Mitropolie de reînnoire a loialității, a avut loc un vot prin care s-a stabilit separarea de ROCOR și declararea loialității către Patriarhie. Votanții, formați din cler și laici, au votat cu 187 la 61 să se reunească cu Patriarhia din URSS. Facțiunea pro-ROCOR din Mitropolie a fost furioasă, fapt de înțeles deoarece ei considerau că Patriarhia încă este compromisă de puterea sovietică.

Istoria Catedralei Sfântul Ioan din Mayfield, Pennsylvania, descrie ruperea legăturilor din 1946 dintre Mitropolie și ROCOR ca o ruptură într-un întreg:

În 1946, la Sinodul din Cleveland, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei a stabilit că sediul acesteia se va muta la New York. Atunci, a avut loc o ruptură în Mitropolia Americană, iar în urma acestei decizii aproape jumătate din episcopi s-au separat de Sinodul Rus din Afară.[6]

Cei cinci episcopi care au refuzat să se supună votului sinodului— care nu fusese ratificat de Sinodul Episcopilor așa cum cerea protocolul, deoarece probabil ar fi dus la un vot împotriva ratificării, deoarece majoritatea Sinodului era pro-ROCOR—au primit atunci o scrisoare de la Theophilus care cuprindea excluderea lor din Mitropolie.

Atunci, Theophilus a cerut o întâlnire pentru începerea negocierilor cu reprezentantul Moscovei (Mitr. Gregory de Leningrad), dar oricât a încercat Gregory să se întâlnească cu Theophilus, acesta din urmă era, destul de ciudat, de negăsit. În consecință, Theophilus a spus la o predică din San Francisco în 7 august 1947, spunându-i lui Gregory: "Ai auzit probabil și citit că un anume ierarh a venit aici. Îți spun, iubite confrate, din acest sfânt locaș că acest trimis ne va întâmpina cu scopul de a ne distruge modul de viață, de a alunga pacea, de a ne aduce disensiuni și discordie" (Surrency, p. 57). Apoi, s-a împrăștiat zvonul că Gregory transporta cu el un fel de cufăr greu, probabil o bombă atomică (ibid.). În octombrie al acelui an, Theophilus a ținut un sinod al episcopilor prin care a declarat amânarea "reluării... legăturilor canonice ale Bisericii Ortodoxe Nord Americane cu Biserica și Patriarhul Moscovei" și "continuarea, ca până atunci, a menținerii autonomiei depline în viața [noastră] bisericească așa cum s-a stipulat la Soborul VII al Tuturor Americanilor din Cleveland" (ibid., p. 58).

Efectul evenimentelor din 1947-48 a fost declararea autonomiei față de ROCOR iar credința Moscovei că este aproape de a reprimi în țarcul propriu eparhia Nord Americană a devenit iarăși un vis îndepărtat. În consecință, Patriarhia a declarat Mitropolia schismatică și a convocat episcopii Mitropoliei să răspundă în fața unui tribunal ecleziastic pentru nereguli canonice și pentru că au declarat anatema pe unul din episcopi Makary (Ilyinsky), care decisese să se subordoneze Patriarhiei Moscovei.

În opoziție, într-o carte sponsorizată de OCA, Orthodox Christians in North America 1794 - 1994, autorii spun:

Canonic, sistemul jurisdicțional al bisericilor etnice nu a fost niciodată stabil. În fiecare decadă apăreau jurisdicții noi cu o regularitate descumpănitoare iar jurisdicțiile existente se separau de bisericile mamă și se alăturau altora. Mitropolia constituia o excepție notabilă. Forțată să se auto-declare "auto-guvernată" temporar în 1924 pentru a se proteja de interferențele comuniste, statutul special al Mitropoliei a fost acceptat tacit de toți ortodocșii din America și de oriunde, cu excepția Bisericii Ortodoxe Ruse controlate de comuniști. [7]

Un istoric ROCOR englez, Părintele Andrew Philips, descrie ruptura din 1946 în felul următor, notând cu oarece ironie că biserica ce refuzase recunoașterea Mitropoliei era aceea și cu cea care i-a acordat autocefalia:

După 1917, ei au aderat întâi la Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei. Totuși, ulterior, după multe ezitări, un mic număr de episcopi ruși din America de Nord s-au despărțit de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei și au format un grup independent dar necanonic, numit Mitropolia. În 1970, acest grup a primit autocefalia (independența) dela încă înrobita Biserică din Rusia. [8]

Problema naturii relației dintre ROCOR și Mitropolie în perioada 1917-1946 se abordează în principal pe legitimitatea jurisdicțională atât a OCA cât și a ROCOR în forma în care există ele în prezent. Dacă ele nu au fost niciodată mai mult decât o "asociere liberă," atunci argumentul OCA privind întâietatea în America este îndreptățit, deoarece nu a fost niciodată sub o altă autoritate în afară de Moscova sau a ei însăși. Perioada dintre 1920 și 1970 de tensiuni dintre ea și Moscova este pur și simplu o perioadă dificilă dintre o eparhie misionară și biserica mamă.

Dacă totuși, Mitropolia a fost într-adevăr parte componentă din ROCOR, atunci afirmațiile sale că este urmașa directă a întâietății Rusiei în America sunt puse sub semnul întrebării și legitimitatea acordării autocefaliei OCA de către Moscova în 1970 este foarte problematică, prin aceea că favorizează o jurisdicție tâlhărească care și-a schimbat subordonarea de mai multe ori și despre care se poate spune că este în schismă cu autoritatea ei legitimă. Departe de a fi o "excepție notabilă" a schimbărilor de autoritate canonice ale diferitelor jurisdicții, Mitropolia a intrat în schismă față de Moscova, a intrat în ROCOR, a intrat în schismă față de ROCOR, a reintrat în aceasta, apoi iarăși în schismă față de aceasta, primind ulterior acordul canonic în 1970 de la Biserica din Rusia comunistă.

În 1963, Prof. Alexander Bogolepov, un profesor de drept canonic de la Seminarul Sfântul Vladimir, și-a publicat lucrarea Spre o Biserică Ortodoxă Americană: Înființarea unei Biserici Ortodoxe Autocefale, care nu numai că a dedicat un întreg capitol argumentând împotriva legitimității ROCOR dar de asemenea a demonstrat că declarația din 1924 de "auto-guvernare temporară" de fapt "îndeplinește toate cerințele necesare pentru înființarea unei Biserici Autocefale" (Bogolepov, p. 93). Răspândirea cărții lui Bogolepov a avut un impact major în conștiința Mitropoliei, atât în unirea acesteia împotriva rivalei ROCOR cât și făcând-o nerăbdătoare pentru reapropierea și pentru obținerea autocefaliei față de Moscova, doar câțiva ani mai târziu.

1970: Autocefalia OCA

În același timp în care Biserica Ortodoxă Rusă se pregătea să declare autocefalia Mitropoliei, a anunțat că este pe cale să intre în comuniune cu romano-catolicii. Vladimir Moss, un fost laic ROCOR, scrie în lucrarea sa The Orthodox Church in the Twentieth Century:

...în octombrie 1969, Mitropolitul Nicodim a dat Sfânta Împărtășanie studenților din Russicum din Roma. Acest fapt a fost urmat, în 16 decembrie, de o decizie a Sfântul Sinod Rus care permitea clerului ortodox rus să administreze Sfintele Taine vechi-credincioșilor și catolicilor... Decizia Patriarhiei Moscovei de a-i împărtăși pe catolici a pus cealaltă jurisdicție rusă, Mitropolia, într-o poziție dificilă deoarece de pe la începutul anilor 1960, Mitropolia (în schismă cu ROCA din 1946) făcea parte dintre cei mai conservativi membri ai mișcării ecumenice prin Părinții John Meyendorff și Alexander Schmemann. [9]

Mai departe, el scrie că autocefalia care urma să fie primită în curând de la Moscova era parte a unei înțelegeri secrete dintre Mitropolie și Moscova și că prețul autocefaliei Mitropoliei urma să fie proaspăt reactivata Biserică a Japoniei:

Oricum, această Biserică negocia în secret cu Patriarhia Moscovei acordarea autocefaliei. În conformitate cu târgul acceptat până la urmă, patriarhia urma să declare Mitropolia ca fiind Biserica Ortodoxă din America autocefală (OCA) în schimbul parohiilor japoneze ale Mitropoliei care urmau să intre în jurisdicția Patriarhiei. Acest târg, care nu a fost recunoscut de nici o altă Biserică Autocefală și care era în avantajul, pe termen lung, doar al Patriarhiei Moscovei și al KGB-ului, a fost făcută publică în decembrie 1969 – chiar în momentul în care patriarhia anunța că a intrat în comuniune parțială cu catolicii. Astfel, Mitropolia s-a găsit în situația de a primi autocefalia de la o Biserică aflată în comuniune cu catolicii. [10]

În octombrie 1970, Sinodul ROCOR a trimis următoarea declarație episcopilor Mitropoliei:

Este imposibil pentru Patriarhia Moscovei, sub controlul complet al regimului ateist sovietic, care și-a stabilit obiectivul distrugerii tuturor religiilor, să facă ceva care să fie spre beneficiul Bisericii și trebuie reamintit că Patriarhia Moscovei nu se poate angaja în relații în străinătate fără o dispoziție directă din partea guvernului sovietic.... Nu este intenția noastră de a vă produce vreo rănire, ci de a vă da iarăși un avertisment frățesc privind pericolul care vă amenință în prezent.... Sinodul Apiscopilor din [Afara Granițelor] nu a uitat că până de curând noi și voi eram uniți într-o singură Biserică Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor.... Am plâns când această unitate a fost spartă.... În inimile voastre știți trebuie să știți cu toții că Patriarhia Moscovei în forma ei actuală nu este adevărata reprezentantă a Bisericii Ortodoxe Ruse.... De aceea, ne adresăm vouă tuturor, episcopi, preoți și laici pentru ultima dată. Lăsați orice alte considerente să cadă. Reîntoarceți-vă la unitatea libertății [Bisericii] înainte să fie prea târziu (citat din Young, p. 62).

Young scrie în continuare: "Acest apel, ca toate celelalte de după a doua schismă a Mitropoliei din 1946, a trecut nebăgată în seamă, cu toate că în următori ani câteva parohii ale Mitropoliei s-au reîntors la Biserica din Afara Granițelor" (ibid.). Negocierile cu Moscova au fost finalizate iar Mitropolia s-a reîntors la comuniunea cu Patriarhia, primind imediat tomosul autocefaliei de la aceasta.

Primirea Tomosului Autocefaliei de către Episcopul Theodosius de Alaska (ulterior Mitropolit al OCA) ca reprezentant al Mitropoliei de la Mitropolitul Pimen, locum tenens al Patriarhiei Moscovei, 18 mai 1970.

În consecință, în 1971, ROCOR a reacționat astfel:

Sinodul Episcopilor, ascultând raportul privind așa-numita Mitropolie care a primit autocefalia din partea Patriarhiei Moscovei, aprobă toți pașii care trebuie urmați de Sinodul Episcopilor pentru a-l convinge pe Mitropolitul Irineu și pe colegii lui de cât de periculos este un pas care adâncește divizarea rezultată în urma Sinodului din Cleveland din 1946 și care a dus la separarea de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei.
Mitropolia americană a primit autocefalia din partea Patriarhiei Moscovei, care nu are succesiune canonică adevărată de la Prea Fericitul Patriarh Tihon din vremea când Mitropolitul Seghie, mai târziu autoproclamat Patriarh, a redeschis rana privitoare la Mitropolitul Petru, locum tenens al tronului patriarhal și s-a angajat pe o cale care a fost condamnată atunci de ierarhii seniori ai Bisericii Rusiei. Supunându-se în toate cele poruncilor regimului ateist și anti-creștin, Patriarhia Moscovei a încetat să fie vocea reală a Bisericii Ortodoxe Ruse. Din acest motiv, așa cum Sinodul Epicopilor a declarat corect, niciunul din actele emise, inclusiv acordarea autocefaliei Mitropoliei americane, nu are forță legală. Mai mult, în afară de acestea, acest act, care afectează drepturile mai multor Biserici, a provocat proteste îndreptățite din partea unora din Bisericile Ortodoxe, care au mers până acolo încât și-au întrerupt comuniunea cu Mitropolia americană.
Cu durere văzând acest act și înțelegând că este nul și ineficace, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, care încă nu a abandonat speranță restaurării și unității în America, vede în declarația autocefaliei americane un pas care duce Mitropolia americană și mai departe de unitatea ecleziastică a Bisericii Rusiei. Vizând în aceasta un mare păcat împotriva Bisericii Rusiei înrobite și în suferință, Sinodul Episcopilor DECIDE: pe viitor, nici clerul și nici laicii [Bisericii Ruse din Afara Rusiei] nu vor avea comuniune în rugăciune sau în slujire cu ierarhii sau clerul Mitropoliei americane.[11]

În același an (1971) în care ROCOR a declarat respingerea autocefaliei OCA (urmând unor respingeri similare din partea patriarhiilor istorice; a se vedea Reacția Bizantină la Autocefalia OCA), OCA a primit sub jurisdicția sa o fostă parohie ROCOR din Australia, astfel creându-se o altă jurisdicție paralelă în cadrul unei națiuni din afara granițelor OCA:

Ca rezultat al unui proces dintre un grup de parohieni și Episcopii Bisericii Ortodoxe Ruse din Afară (ROCA), patru clerici și o parohie, dar și un grup de membrii parohieni, s-a despărțit de ROCA. Ei au apelat la Biserica Ortodoxă din America -- pe atunci cunoscută ca Mitropolia -- pentru a fi luați sub protecția acesteia. Această solicitare a fost aprobată imediat.[12]

Astfel, rivalitatea dintre ROCOR și OCA a devenit și mai discordantă iar primirea autocefaliei de la Moscova de către OCA în același timp a fost văzută de mulți ruși din diaspora ca o capitulare în fața dominației sovietice a Bisericii Rusiei, exprimată, de exemplu, în aceste cuvinte ale faimosului scriitor [Aleksandr Soljenițîn] (proaspăt exilat în Vest) ca reacție la acest gest: "Cum se poate acest lucru? Fără nici un fel de milă pentru cei înlănțuiți, în loc să le dăm jos lanțurile, să ni le punem și nouă înșine? Fără nici un fel de milă față de cei înrobiți, să ne punem singuri gâtul în în jugul supunerii?"[13]

În urma protestelor ROCOR față de acțiunea Moscovei, OCA a început să distribuie rapoarte care respingeau faptul că Mitropolia fusese vreodată parte componentă a ROCOR, că ROCOR este "necanonică" și că trebuie evitată de credincioșii OCA. În aceste eforturi, OCA a fost ajutată de Arhiepiscopul Iakovos (Coucouzis) al Arhiepiscopiei Grecești, ale cărui activități ecumenice din anii 1960 și 1970 provocaseră plecarea unei părți a clerului său spre Biserica din Afara Granițelor, inclusiv Mănăstirea Schimbării la Față din Brookline, Massachusetts în întregul ei. Până la acel moment, Arhiepiscopia Greacă fusese în comuniune deplină cu ROCOR.

Biserica Ortodoxă Rusă Sfântul Vasile cel Mare (Simpson, PA), care a făcut parte din MP, OCA și ROCOR.

Începutul anilor 1980: Calendarul schismei OCA

În 1982, Episcopul Herman (Swaiko) de Philadelphia, episcop OCA pentru Eastern Pennsylvania, a decretat că toți parohienii săi vor trebui să utilizeze Calendarul iulian revizuit. Unii deja îl foloseau, dar alții încă erau la acel moment după Calendarul iulian.

Ca rezultat al acestui decret, au apărut schisme interne în parohii în întreaga eparhie, dar mai ales în inima OCA în Wyoming Valley (zona Scranton și Wilkes-Barre). Catedrla Sfântul Ioan din Mayfield s-a rupt complet de OCA (la care aderase în 1951 prin separare de ROCOR) iar două parohii s-au rupt în câte două congregații, fiind create două noi parohii în Old Forge (Sfântul Ştefan, prin separare de Sfântul Mihail și prin construirea unei noi biserici) și Simpson (Sfântul Vasile, care și-a păstrat clădirea în timp ce restul celor fideli OCA și-au sfințit un nou spațiu de cult). În alte numeroase parohii, au avut loc migrații ale credincioșilor, separându-se ei înșiși în funcție de preferința față de calendar—aceia care au preferat Calendarul iulian au rămas cu ROCOR în timp ce aceia care au preferat Calendarul iulian revizuit au rămas cu OCA.

Această divizare a dus la intensificarea sentimentelor ostile dintre OCA și ROCOR, care (ROCOR) intra atunci într-o nouă etapă de oferire de refugiu parohiilor nemulțumite și clerului dornic să părăsească jurisdicțiile "moderniste". O mare parte din acest comportament este pus de istoricul ROCOR, Părintele Alexey Young, pe seama influenței încorporării Mănăstirii Schimbării la Față în Biserica Rusă din Afara Granițelor.

2001-prezent: încălzirea relațiilor

Episcopii Peter (ROCOR) și Nikolai (OCA) salutându-se la o slujbă de hirotonire a unui episcop OCA în mai 2005.

De la alegerea Mitropolitului Laurus (Skurla) de New York ca Întâistătător al ROCOR și de la ulterioara apropiere a acestei jurisdicții de Moscova, au apărut semnele unor mai bune relații dintre OCA și ROCOR. Seminariști care studiau la seminariile OCA au găsit adăpost la Seminarul Ortodox Sfânta Treime (Jordanville, New York) al ROCOR iar seminariști ROCOR, de asemenea, au participat la evenimentele OISM organizate în seminariile OCA. Primul membru OCA student la Seminarul Sfânta Treime, Vitaly Efimenkov, a absolvit în 2002. Merită menționați câțiva absolvenți ai Seminarului Sfânta Treime, care după absolvire și-au continuat studiile universitare la Seminarul Sfântul Vladimir. Cel mai recent absolvent al ambelor seminarii este Andrei Psarev, profesor de Istoria Bisericii Ruse la Sfânta Treime.

De asemenea, scrisori cu cuvinte calde au fost trimise din partea ierarhiei OCA că tre ierarhia ROCOR.[14] Mai mult, pelerini din ROCOR au vizitat metocul OCA din Moscova [15] iat Mitropolitul Laurus a primit reprezentanți ai OCA pentru discuții neoficiale.[16] În plus, cancelarul OCA și unul din preoții săi seniori au participat la un banchet la o conferință a clerului ROCOR.[17]

Odată cu reconcilierea dintre ROCOR și Patriarhia Moscovei din 2007, ROCOR și OCA au reluat comuniunea deplină iar în multe zone clerul din ambele jurisdicții a slujit împreună; una din zonele care merită atenție este Seattle, unde clerul și membrii comunității din treisprezece parohii au slujit împreună timp de o săptămână reunificarea canonică.

Cronologie a transferului de parohii și mănăstiri

De-a lungul istoriei comune a ROCOR și OCA, în special după ruptura din 1946, numeroase comunități s-au despărțit și afiliat între cele două jurisdicții, de obicei după vreo dispută cu episcopul local. De obicei, nu parohia în întregul ei își schimba jurisdicția, iar transferurile erau însoțite adesea de o ruptură a parohiei, de la câțiva indivizi la părți consistente din parohie. Mai jos este un tabel cu majoritatea acestor transferuri.

Transferuri de comunități între ROCOR și OCA
Anul Comunitatea De la La
1951 Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul (Mayfield, PA) ROCOR OCA
1964 Acoperământul Maicii Domnului (Ottawa, Canada) ROCOR OCA
1970 Acoperământul Sfintei Fecioare (Ottawa, Canada) OCA ROCOR
1971 Biserica Sfântul Nicolae (Bankstown, New South Wales, Australia) ROCOR OCA
1972 Biserica Duhul Sfânt (Bridgeport, CT) OCA ROCOR
1976 Episcopul Kyrill și Eparhia Bulgară:
  • Biserica Sfântul Nicolae (Fort Wayne, IN)
  • Biserica Sfântul Nicolae (Burton, MI)
  • Catedrala Sfântul Pavel (Dearborn Heights, MI)
  • Biserica Sfântul Profet Ilie (Akron, OH)
  • Biserica Sfinții Chiril și Metodieh (Lorain, OH)
  • Catedrala Sfântul Gheorghe (Rossford, OH)
  • Biserica Duhul Sfânt (Youngstown, OH)
  • Biserica Sfântul Ioan Rilski (Niagara Falls, ON)
  • Biserica Sfântul Gheorghe (Toronto, ON)
 ROCOR OCA
1977 Biserica Duhul Sfânt (Bridgeport, CT) ROCOR OCA
1982 Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul (Mayfield, PA) OCA ROCOR
1982 Sfântul Vasile cel Mare (Simpson, PA) OCA ROCOR
1982 Sfântul Ştefan (Old Forge, PA) OCA ROCOR
1997 Mănăstirea Înălțării Domnului (Resaca, GA) OCA ROCOR

Surse

Istoria parohiilor

Legături externe

OCA

ROCOR

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=ROCOR_și_OCA&oldid=45650”