Diavol
Acest articol face parte din seria Îngeri | |
Îngeri și demoni | |
Înger | Diavol Îngerul Domnului | Îngerul păzitor Mihail | Gavriil | Rafail | Uriel Lucifer | |
Cele nouă cete îngerești | |
Prima ierarhie: Serafimi | Heruvimi | Tronuri | |
A doua ierarhie: Puteri | Stăpâniri | Principate | |
A treia ierarhie: Virtuți | Arhangheli | Îngeri | |
Editați această casetă |
Diavolul (gr. διάβολος - sl. dijavolu) este o fiinţa spirituală decăzută, un înger căzut, un duh / spirit rău.
Nume
În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc. 4, 15 ; Fapte 5, 3; 26, 18 ; Apoc. 12, 9).
Alte numiri în limba română: drac, demon, "necuratul", "aghiuţă", "cel rău" etc.
Un alt nume sub care este cunoscut, dar care teologic trebuie nuanţat, este cel de Lucifer.
Căderea dracilor
Tradiţia Bisericii Ortodoxe reţine două motive ale căderii demonilor din starea îngerească:
- invidia sau gelozia împotriva omului
- mândria sau orgoliul împotriva lui Dumnezeu
Lucrarea diavolilor
Sfinţii Părinţi învaţă că diavolul este neputincios, şi că nu poate face nimic fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur înţelege aceasta din istoria demonizaţilor din ţinutul Gadarei şi din istoria lui Iov.
Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte pe om, şi încearcă să-l dezbine de semeni şi de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi minciună între oameni, şi în general este un fel de simbol şi agent al răului în lume. Totuşi, această ispitire nu este peste măsurile omului: "Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească" (1 Cor 10, 13).