În confuzia creeată creată după moartea Sf. Chiril al Alexandriei, în 444, Eutihie, care era foarte respectat în acea perioadă, a început să denunțe o presupusă renaștere a nestorianismului, fiind sprijinit în demersurile sale de către [[Leon cel Mare|Papa Leon cel Mare]]. Prin poziția teologică adoptată, Eutihie revenea însă practic la dogmele [[apolinarianism]]ului (care neagă prezența unui suflet uman în Hristos, sufletul fiind înlocuit în acest caz de [[Logos]]ul divin), dogme pe care însuși Sf. Chiril al Alexandriei le respinsese. La un [[sinod]] patriarhal ținut la Constantinopol în anul 448, [[Flavian Mărturisitorul]] l-a criticat aspru pe Eutihie pentru părerile sale dezechilibrate, cerându-i în mod expres să adere la hristologia ortodoxă (dubla natură a lui [[Hristos]] după întrupare: divină și umană). Eutihie a refuzat însă, insistând că Hristos ar fi avut o singură natură după întruparea Sa. Prin aceasta a stârnit noi discuții și certuri în sânul comunității creștine.