Flavian Mărturisitorul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sf. Flavian Mărturisitorul

Părintele nostru în rând cu sfinții Flavian Mărturisitorul (numit și Phlabianus) a fost Patriarh al Constantinopolului din 446 până în 449. Sfântul Flavian Mărturisitorul este pomenit de Biserica Ortodoxă la 16 februarie[1].

Viața

Sfântul Flavian a devenit patriarh după moartea sfântului patriarh Proclu, într-o perioadă de tulburări și erezii care amenințau unitatea Bisericii.

În anul 448, Sfântul Flavian a convocat un sinod local la Constantinopol pentru a examina erezia lui Eutihie, care admitea doar o fire (cea divină) a Domnului Iisus Hristos. Persistând în eroarea sa, ereticul Eutihie a fost excomunicat de Biserică și privat de demnitățile sale. Totuși, Eutihie avea un protector puternic în persoana lui Hrisafie, un eunuc apropiat împăratului Teodosie al II-lea.

Prin intrigi, Hrisafie l-a adus pe patriarhul Dioscor al Alexandriei de partea lui Eutihie și a primit permisiunea împăratului să convoace ceea ce se va numi „Sinodul tâlhăresc de la Efes”. Dioscor a prezidat acest sinod, obținând achitarea lui Eutihie și demiterea Patriarhului Flavian prin amenințări și presiuni. Sfântul Flavian a fost bătut cu cruzime în timpul lucrărilor acestui sinod de către niște călugări obraznici conduși de un anume Barsum. Chiar și președintele sinodului, Dioscor a luat parte la această bătaie. După aceasta, Sfântul Flavian a fost pus în lanțuri și a fost condamnat la exil în Efes. Sinodul l-a reabilitat pe Eutihie. Flavian a murit curând după acestea, în 11 august 449, din cauza rănilor primite. El a fost înmormântat în secret.

Sfânta Împărăteasă Pulcheria s-a retras de la curtea imperială. Papa Leon cel Mare, ai cărui delegați au fost ignorați în timpul sinodului, a protestat și a declarat nule deciziile sinodului.

În curând, intrigile lui Hrisafie au fost dezvăluite. Moartea subită a împăratului Teodosie, în 28 iulie 450 a readus-o pe sora sa, Pulcheria, pe tronul imperial, ea căsătorindu-se cu generalul Marcian care a devenit astfel împărat. Prin eforturile împărătesei, moaștele sfântului Patriarh Flavian au fost transferate cu mare pompă de la Efes la Constantinopol. Sinodul de la Calcedon, convocat în 451, l-a condamnat pe Eutihie, a confirmat tomosul Papei Leon și l-a canonizat pe Flavian ca mucenic.

Surse

  • en.orthodoxwiki.org
  • Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras

Legături externe

Note

  1. Salt ↑ Nota Sinaxarului P. Macarie de la Simonos Petras: Dans certains synaxaires et dans les ménologes slaves, S. Flavien est commémoré le 18, après S. Léon, dans d’autres le 17, avec Ste Pulchérie. À Sainte-Sophie, au Xe s., SS Flavien, Léon, Marcien et Pulchérie étaient commémorés ensemble le Dimanche des Laitages (Tyrophagie), avant le début du Grand Carême (Typikon de la Grande-Église, éd. Mateos, t. 2, Rome 1962, p. 9). Les commémorations de ces trois grands protagonistes de l’Orthodoxie contre le monophysisme paraissent donc intimement liées.


Casetă de succesiune:
Flavian Mărturisitorul
Precedat de:
Proclu 		Patriarh al Constantinopolului
446–449 		Urmat de:
Anatolie


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Flavian_Mărturisitorul&oldid=58606”