Marcian (împărat)
Binecredinciosul împărat Marcian sau Flavius Marcianus (392 - ianuarie 457) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 450 si 457. După urcarea sa pe tronul imperial, a convocat în anul 451 al patrulea Sinod Ecumenic la Calcedon, pentru a rezolva controversele religioase datorate ereziei monofizite. Marcian și soția sa, împărăteasa Pulcheria, au fost canonizați de Biserica Ortodoxă; ei sunt pomeniți în fiecare an la 17 februarie.
Cuprins
Viața
Marcian s-a născut în Tracia sau Iliria, în anul 392. În tinerețe, și-a început cariera militară ca simplu soldat. A servit timp de nouăsprezece ani sub conducătorii alani Ardaburius și Aspar, care erau în slujba imperiului, luând parte la războaiele împotriva vandalilor și perșilor. În anul 431, Marcian a fost luat prizonier de vandali în lupta de lângă Hippo Regius (în Africa). Adus în fața regelui vandal Genseric (428-477), el a fost eliberat, după ce a jurat să nu mai ridice niciodată armele împotriva vandalilor.
În timp, Marcian a avansat în gradele militare. Fiind susținut de generalii alani Ardaburius și Aspar, sub comanda cărora luptase, Marcian a fost numit căpitan al gărzii imperiale, iar mai târziu tribun și senator.
La moartea împăratului Teodosie al II-lea (408 - 450), Marcian s-a căsătorit cu sora acestuia, Pulcheria și a ajuns astfel pe tronul imperial; un imperiu însă umilit și sărăcit de ravagiile din urma năvălirilor repetate ale hunilor lui Attila.
Imediat după ce a ajuns împărat, Marcian a refuzat să mai plătească tribut hunilor, tribut pe care predecesorul său, împăratul Teodosie al II-lea îl plătea cu scopul ca Attila să se abțină de la atacuri asupra Imperiului Roman de Răsărit. Conștient de faptul că nu ar putea cuceri capitala Constantinopol, Attila s-a îndreptat spre Imperiul Roman de Apus (sângeroasele sale campanii din Galia, în 451 și din Italia, în 452) lăsând în pace posesiunile lui Marcian.
Marcian a reformat finanțele imperiului și a repopulat provinciile devastate de huni. El a respins atacurile asupra Siriei și Egiptului din anul 452 și a înăbușit tulburările de la frontiera cu Armenia în 456.
Marcian, în general, a ignorat afacerile interne din Imperiul Roman de Apus, lăsând această jumătate șovăielnică a Imperiului Roman să se descurce singură. El nu a făcut nimic pentru a-i ajuta pe apuseni în timpul campaniilor lui Attila, și a ignorat promisiunea lui de ajutor militar atunci când vandalii lui de Genseric au ocupat și jefuit Roma în anul 455.[1]. Mai recent, se susține însă că Marcian a fost mai activ implicat în sprijinirea Imperiului Roman de Apus decât au crezut anterior istoricii și că influența lui Marcian poate fi observată în evenimentele care au dus la retragerea și moartea lui Attila în 453[2]. Marcian a afirmat că într-un vis, el a văzut arcul lui Attila rupt în fața lui; câteva zile mai târziu, el a spus că cel mai cumplit dușman al său era mort.
Cel mai important eveniment din timpul domniei sale este Sinodul al IV-lea ecumenic. În anul 451, împărătul Marcian a convocat la Calcedon al patrulea Sinod Ecumenic. Principalele rezultate obținute la acest Sinod au fost cele referitoare la rezolvarea controversele religioase datorate ereziei monofizite și la organizarea vizibilă a Bisericii.
Marcian a murit în anul 457, probabil din cauza unei cangrene declanșată în timpul unei lungi călătorii religioase. Deși domnia sa a fost relativ scurtă, Marcian este considerat unul dintre cei mai buni împărați timpurii ai Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin).
Marcian și soția sa, împărăteasa Pulcheria, au fost canonizați de Biserica Ortodoxă ca sfinți, fiind comemorați (pomeniți) pe data de 17 februarie.
| Marcian (împărat) | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Teodosie al II-lea |
Împărat Roman (Bizantin) 450–457 |
Urmat de: Leon I |
Note
Surse
- Marcian at Wikipedia
- [1] Marcian
