6.119 modificări
Modificări
+2 leg.ext.
[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] '''Iachint de Vicina''' a vieţuit în secolul al XIV-lea (născându-se probabil spre sfârşitul secolului al XIII-lea), fiind ultimul conducător al Mitropoliei de Vicina şi primul [[mitropolit]] al ''UngroVlahiei'' (Ţara Românească).<br>
[[Prăznuire]]a lui se face la data de [[28 octombrie]].
==Viaţa==
Sf. Ierarh Iachint a urmat la Vicina mitropolitului [[Kiril Chiril de Vicina]] (1347 - 1348).
Iachint nu a păstorit însă pentru mult timp [[Mitropolia de Vicina]], anul 1359 găsindu-l la Curtea de Argeş. [[Sinod]]ul din [[Constantinopol]], [[patriarh]]ul [[Calist I al Constantinopolului|Calist I]] şi împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul au aprobat cererea voievodului Ţării Româneşti, [[Nicolae Alexandru]] Basarab, ca Sf. Ierarh Iachint să devină ''păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea şi Ţara Românească''.
Astfel, Eparhia de Vicina dispare şi ia fiinţă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de [[Mitropolia Ungrovlahiei]], Sfântul Ierarh Iachint devenind astfel primul mitropolit al Ţării Româneşti.
Ca păstor şi părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre şi Carpaţi, mitropolitul Iachint a avut grijă să [[hirotonie|hirotonească]] [[preot|preoţi]] pentru toate satele, să zidească biserici în oraşe şi sate, să întemeieze noi aşezări mănăstireşti şi să ţină în strânsă legătură duhovnicească Biserica Ţării Româneşti cu [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Constantinopolului]], purtând totodată de grijă şi pentru credincioşii ortodocşi din părţile vecine, îndeosebi din Transilvania, cărora le trimitea preoţi şi călugări misionari.
Acest ierarh, ajutat de domnul ţării, [[Vladislav I Vlaicu]], a încurajat şi susţinut mult monahismul românesc. El a adus în ţară pe Sfântul [[Nicodim de la Tismana]], care venea din [[Muntele Athos]], pentru a organiza câteva mânăstiri-lavre după model modelul atonit. El a trimis numeroşi călugări „vlahi” la [[Mănăstirea Cutlumuş (Muntele Athos)]], unde au ajuns [[călugăr]]i vestiţi. Iar în ţară a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de Argeş, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgovişte, Bolintinul din Deal şi din Vale, Tânganu, Cotmeana şi altele.
Ultimii ani din viaţă i-au fost grei din cauza bolilor şi a supărărilor provocate de unii răuvoitori, neputând participa la [[Sinod]]ul Patriarhal din 1370 al cărui membru era de drept. Într-o scrisoare adresată patriarhului Constantinopolului, Sf. Ierarh Iachint se justifica spunând: „''O slăbiciune grozavă m-a cuprins şi sufăr cele multe''”... „''sufăr şi sunt jignit tocmai la bătrâneţile mele''”, la acuzele aduse cum că ar fi „''profanator şi dispreţuitor al Bisericii lui Dumnezeu''”. Ultimele cuvinte adresate patriarhului de către sfântul ierarh sunt: „să nu treci cu vederea bătrâneţea mea înaintată şi asprimea bolii mele, iar rugăciunile preasfinţiei tale să-mi fie pavăză pentru totdeauna”.
:Pe apărătorul dreptei credinţe, pe Sfântul Ierarh Iachint, cel ce s-a arătat ca un luceafăr strălucitor al Mitropoliei Țării Româneşti şi a împlinit cele duhovniceşti ale păstoriţilor săi, să-l lăudam cu inimi curate la prăznuirea sa cea de peste an, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.
==Legături externe==
*[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/130/octombrie_iachint_de_vicina.html Sf. Iachint de Vicina] - viaţa, nevoinţele, slujba, icoane.
*Acad.Prof. Dr. Emilian Popescu, [http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ierarh-iachint-vicina-73099.html Sf. Ier. Iachint de Vicina] - argumentele pentru canonizare.
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Episcopi de Vicina]]