Chiril al Alexandriei

Sf. Cyril al Alexandriei

Părintele nostru între sfinţi Chiril al Alexandriei a fost Patriarh al Alexandriei pe vremea când aceasta era la apogeul influenţei şi puterii sale în sânul Imperiului Roman. Sfântul Chiril a fost un scriitor prolific, el fiind şi protagonistul principal al controverselor hristologice din secolele al IV-lea şi al V-lea. A fost figura centrală a Sinodului de la Efes din 431 care a culminat cu îndepărtarea lui Nestorie din scaunul de Arhiepiscop al Constantinopolului. Sfântul Chiril este unul din Părinţii Bisericii şi faima sa în lumea ortodoxă i-a adus numele de "Pecete a tuturor Părinţilor". Este sărbătorit atât în ziua de 9 iunie cât şi pe data de 18 ianuarie împreună cu Sf. Atanasie al Alexandriei.

Viaţa

Sf. Chiril s-a născut în jurul anului 378 într-o localitate mică din Egipt, Theodosios, aproape de Malalla el Kobra din zilele noastre. Fratele mamei sale, preotul Teofil, s-a ridicat până la puternica poziţie de Patriarh al Alexandriei. Rămânând în preajma fratelui ei, acesta a supravegheat buna educaţie a lui Chiril. Educaţia sa, reflectată în scrierile sale, dovedeşte cunoaşterea scriitorilor creştini ai vremii, printre care Eusebiu de Cezareea, Origen, Didim cel Orb precum şi a scriitorilor Bisericii alexandrine. Bogata sa corespondenţă cu Episcopul Celestin al Romei face dovada unei profunde cunoaşteri a limbii latine. Educaţia pe care a primit-o era specifică epocii sale: între 390-392, când avea 12-14, ani a făcut studii de gramatică, între 393-397, de la 15 la 20 ani, a făcut Retorică (ştiinţele umaniste de astăzi), şi între 398-402 a făcut studii biblice şi de teologie creştină.

A fost tuns citeţ de către unchiul său Teofil în Biserica Alexandriei şi, sub îndrumarea lui, şi-a sporit cunoaşterea şi a urcat treptele ierarhice. L-a sprijinit pe unchiul său în îndepărtarea sfântului Ioan Hrisostom din funcţia de Arhiepiscop al Constantinopolului, problema fiind de ordin administrativ şi nu doctrinar; de altfel, mai târziu Sf. Chiril a sprijinit întoarcerea Sf. Ioan Hrisostom, arătând curţii imperiale puritatea doctrinei acestuia ca fiind opusă credinţei neortodoxe a lui Nestorie.

După moartea patriarhului Teofil, la 15 octombrie 412, Sf. Chiril a fost proclamat şi a devenit patriarh la 18 octombrie 412, în ciuda opoziţiei îndârjite a susţinătorilor candidatului arhidiacon Timotei în atmosfera instabilă a Alexandriei. Astfel, Sf. Chiril a fost succesorul Patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei, având o poziţie puternică şi influentă, concurând-o pe cea de Prefect al oraşului.

În primii săi ani de patriarhat a fost prins în problemele unui oraş cosmopolit în care animozităţile dintre diferitele partide creştine, evrei şi păgâni luau adesea forme violente. Acestea se suprapuneau pe fondul rivalităţii dintre Alexandria şi Constantinopol şi pe cel al conflictului dintre şcolile alexandrină şi antiohiană în ceea ce priveşte gândirea eclezială, evlavia şi discursul teologic. Aceste probleme s-au acutizat în 428 când scaunul din Constantinopol a devenit vacant. Nestorie, ca reprezentant al partidului antiohian, a fost înscăunat ca Arhiepiscop al Constantinopolului la 10 aprilie 428 şi a inflamat şi mai mult spiritele susţinând că termenul Theokotos (Născătoare de Dumnezeu) nu reflectă în mod adecvat poziţia Fecioarei Maria în relaţia sa cu Iisus Hristos.

Astfel, Sf.Chiril şi partidul alexandrin şi-au încrucişat săbiile cu cei din partidul antiohian la curtea imperială. După multe frământări, Augusta Pulcheria, sora mai mare a împăratului Teodosie al II-lea, l-a susţinul pe Sf. Chiril împotriva lui Nestorie. Pentru a-l îndepărta pe Sf. Chiril, Nestorie i-a sugerat împăratului să convoace un sinod ecumenic la Constantinopol. Dar împăratul Teodosie a convocat sinodul la Efes, o regiune în care Sf. Chiril era apreciat. După luni întregi de dezbateri, Sinodul din 431 a sfârşit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său şi a-l trimite în exil.

Sf. Chiril a murit la 27 iunie 444, dar controversele au continuat şi în deceniile următoare, de la Sinodul tâlhăresc din Efes din 449 până la Sinodul din Calcedon din 451, şi chiar mult după acesta.

Moştenirea

As noted above, Cyril was a scholarly archbishop and a prolific writer. In the early years of his active life in the Church he wrote several exegeses. Among these were: Commentaries on the Old Testament, Thesaurus, Discourse Against Arians, Commentary on St. John's Gospel, and Dialogues on the Trinity. In 429 as the Christological controversies increased, his output of writings was that which his opponents could not match. His writings and his theology have remained central to tradition of the Fathers and to all Orthodox even up today.

Casetă de succesiune: Chiril al Alexandriei
Precedat de: Theophilos I	Patriarch of Alexandria 412-444	Urmat de: Dioscorus I

Surse

• McGuckin, John A., St. Cyril of Alexandria and the Christological Controversy. Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2004. ISBN 0-88141-259-7
• en:Cyril of Alexandria

Legături externe

• (en) Viaţa şi scrierile Sf. Chiril al Alexandriei asociată cu controversele hristologice
• (en) Icoana şi viaţa Sf. Chiril al Alexandriei

Works

• (en) Second Epistle of Cyril to Nestorius
• (en) Third Epistle of Cyril to Nestorius (containing the twelve anathemas)
• (en) Formula of Reunion: In Brief (A summation of the reunion between Cyril and John of Antioch)
• (en) The 'Formula of Reunion' between Cyril and John of Antioch