Sinodul tâlhăresc de la Efes
Sinodul „tâlhăresc” de la Efes a fost un sinod local care s-a ținut în anul 449 la Efes (Asia Mică, azi Turcia), în timpul marilor dispute hristologice din secolul al V-lea, având loc între Sinodul III Ecumenic și Sinodul IV Ecumenic. A fost convocat de către împăratul Teodosie al II-lea, al cărui sprijin pentru erezia monofizită era cunoscut.
Cuprins
Istoric - perioada premergătoare
Dovezile istorice din secolele IV și V scot în evidență o lungă perioadă de controverse privind natura Domnului nostru Iisus Hristos, numite controversele hristologice. În timpul acestei perioade au apărut unele erezii, printre care și arianismul, nestorianismul și monofizismul. Disputele aveau loc mai ales între ierarhii Bisericilor din Biserica din Alexandria, Antiohia și Constantinopol și se acutizau mai cu seamă în timpul unor sinoade la care participau și reprezentanți ai Bisericii Romei. Rezultatul controverselor era influențat puternic de împăratul din Constantinopol care avea dreptul de a convoca aceste sinoade.
Primul și al III-lea sinod ecumenic au stabilit că arianismul și nestorianismul sunt erezii și i-au excomunicat pe capii acestora, Arie și Nestorie. Excomunicarea și exilul lui Nestorie au fost puternic influențate de împărăteasa Pulcheria, sora mai mare a împăratului Teodosie al II-lea. În anul 441, Teodosie, sub influența eunucului Hrisafie, a fost convins să o îndepărteze pe sora sa de la curtea imperială. Din acel moment, Teodosie a început să sprijine erezia monofizită, care era promovată de arhimandritul Eutihie și de patriarhul Dioscor al Alexandriei (succesorul sfântului Chiril al Alexandriei).
Domnie, patriarh al Antiohiei, a fost primul care a remarcat această greșeală a lui Eutihie. În noiembrie 448, sfântul Flavian Mărturisitorul, patriarhul de atunci al Constantinopolului, a convocat un sinod la Constantinopol în care a fost formulată oficial acuzația împotriva erorii lui Eutihie, acuzație făcută de Eusebiu, episcop de Dorylaeum (Frigia). După ce l-a audiat pe Eutihie, sinodul l-a depus și excomunicat pentru refuzul de a admite că Hristos, după întrupare, a avut două naturi (cea divină și cea umană).
La rugămintea făcută împăratului de către Eutihie și de unii episcopi care îl sprijineau, inclusiv Dioscor, Teodosie a convocat, cu acceptul papei Leon cel Mare, un nou sinod care să stabilească dacă sinodul de la Constantinopol din 448 (cel condus de patriarhul Flavian) îl demisese și excomunicase pe Eutihie în mod corect.
Lucrările sinodului
Al II-lea Sinod de la Efes, așa cum a mai fost numit acest sinod, a fost convocat de Împăratul Teodosie al II-lea, lucrările sale fiind prezidate de către patriarhul Dioscor al Alexandriei. S-au păstrat înregistrările scrise ale ședințelor sinodului, ele fiind citite și analizate mai târziu, în cadrul Sinodului de la Calcedon din anul 451; aceste înregistrări oferă informații despre modul în care s-a desfășurat sinodul. Sinodul a fost dominat de împăratul Teodosie, patriarhul Dioscor și suporterii monofiziți ai acestora. Lui Flavian și altor șase episcopi, care participaseră la sinodul din 448, nu li s-a permis să aibă drept de decizie. Dioscor a ignorat delegația Romei și nu a citit în sinod scrisoarea papei Leon.
Patriarhul Dioscor al Alexandriei, care era succesorul sfântului Chiril al Alexandriei, a stăruit în a susține că în Hristos există o singură fire (physis), adică a susținut exact poziția monofiziților. Conform acestei erezii, Mântuitorul ar fi "din două firi", dar după Întrupare a devenit "o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul". Este adevărat că și Sfântul Chiril folosise aceste cuvinte (grec. mia physis tou Theou Logou sesarkomeni), dar Dioscor a omis multe dintre afirmațiile acestuia, care completau și echilibrau acest punct de vedere, și care foloseau o terminologie diferită.
Eutihie a declarat, după ce a făcut o metanie, că el ține credința de la Niceea și Efes și că a fost condamnat de Flavian pentru o întorsătură a limbii, dar el a continuat să susțină o singură fire a lui Hristos. Încercările de a susține cazul din partea acuzatorului lui Eutihie, Episcopul Eusebiu de Dorylaeum, au fost refuzate, ca și încercările lui Flavian. Eutihie a obiectat și împotriva încercărilor de a se citi scrisoarea papei Leon, dar o petiție din partea mănăstirii lui Eutihie, în favoarea lui, a fost acceptată. Sfântul Flavian a fost bătut cu cruzime chiar în timpul lucrărilor sinodului de către călugări monofiziți, conduși de un anume Barsum.
La încheierea lucrărilor sinodului, prin amenințări și presiuni, Eutihie a fost declarat ortodox și reinstalat în preoția sa. Flavian a fost depus și excomunicat și, în curând, a murit din cauza tratamentului necorespunzător, fiind succedat de Anatolie, un diacon loial lui Dioscor. Eusebiu a fost și el demis. De asemenea au mai fost demiși și alți episcopi care i se opuseseră lui Dioscor.
După sinod
Când papa Leon a primit rapoarte despre sinodul condus de Dioscor și acțiunile violente ale partizanilor lui, el l-a condamnat și numit latrocinium, adică sinod tâlhăresc și a refuzat să-l recunoască pe Anatolie ca Episcop legal de Constantinopol până când acesta nu-și va explica într-un mod satisfăcător credința. Totuși, împăratul Teodosie a ignorat poziția lui Leon. În 28 iulie 450, situația s-a schimbat radical deoarece Teodosie a murit într-un accident (a căzut de pe cal în timp ce traversa râul Lycus și s-a rănit grav la coloana vertebrală), iar sora sa Pulcheria a preluat cârma imperiului și s-a căsătorit cu generalul Marcian, care a devenit noul împărat. Împărăteasa și noul împărat se opuneau amândoi învățăturilor lui Dioscor și Eutihie. Odată cu schimbarea conducerii imperiului, Anatolie și mulți alți episcopi au condamnat și ei învățăturile greșite ale lui Dioscor și Eutihie.
Pentru a clarifica disputele, împăratul Marcian a convocat în anul 451 un alt sinod care a avut loc la Calcedon - este vorba despre al patrulea Sinod Ecumenic, care a rezolvat definitiv controversele religioase datorate ereziei monofizite.
