Iachint de Vicina: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Adăugare mențiune că a fost ucenic al Sf. Palama)
 
(Nu s-au afișat 23 de versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
'''Sfântul Ierarh Iachint de Vicina''' a vieţuit în secolul al XIV (născându-se probabil spre finalul secolului al XIII-lea), fiind ultimul conducător al Mitopoliei de Vicina, urmându-i mitopolitului [[Kiril de Vicina]] (1347 - 1348).
+
{{Sfinti
 +
|nume= Sf. Ierarh Iachint de Vicina
 +
|Imagine= [[Imagine:Iachint_de_Vicina.jpg|thumb|270 px|<center>''Sf. Iachint de Vicina,<br/>primul mitropolit al Țării Românești''</center>]]
 +
|nastere= sfârșitul secolului XIII
 +
|adormire= 1372<br>[[Mănăstirea Curtea de Argeș|Curtea de Argeș]]
 +
|localizare= {{flag|Romania}} Țara Românească
 +
|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]
 +
|etnie=
 +
|tip= [[ierarh]]
 +
|canonizare= [[8 iulie]] 2008
 +
|calendar= [[28 octombrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] '''Iachint de Vicina''' a viețuit în secolul al XIV-lea (născându-se probabil spre sfârșitul secolului al XIII-lea), fiind ultimul conducător al [[Mitropolia Vicinei|Mitropoliei de Vicina]] și primul [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al Ungro-Vlahiei]] (Țara Românească). El a fost un [[ucenic]] al Sf. [[Grigorie Palama]]<ref>Viața Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești, Viețile Sfinţilor, URL: https://doxologia.ro/viata-sfantului-ierarh-iachint-mitropolitul-tarii-romanesti</ref>.
  
−
Acesta nu a păstorit pentru mult timp [[Mitopolia de Vicina]], anul 1359 găsindu-l la Curtea de Argeş, Sinodul din Constantinopol, patriarhul [[Calist I]] şi împăratul [[Ioan al V-lea Paleologul]] aprobând cererea domnitorului [[Nicolae Alexandru]] Basarab, '''Sfântul Ierarh Iachint''' devenind ''păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea şi Ţara Românească''.
+
[[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la data de [[28 octombrie]].
  
−
Astfel, Eparhia de Vicina dispare şi ia fiinţă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de [[Mitropolia Ungrovlahiei]],'''Sfântul Ierarh Iachint''' devenind astfel primul '''Mitropolit al Ţătii Româneşti'''.
+
==Viața==
  
−
Ca păstor şi părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre şi Carpaţi, '''mitropolitul Iachint''' a avut grijă să hirotonească preoţi pentru toate satele, să zidească biserici în oraşe şi sate, să întemeieze noi aşezări mănăstireşti şi să ţină în strânsă legătură duhovnicească Biserica Ţării Româneşti cu Patriarhia din Constantinopol,purtând totodată de grijă credincioşii ortodocşi din părţile vecine, îndeosebi din [[Transilvania]], cărora le trimitea preoţi şi călugări misionari.
+
Sf. Ierarh Iachint a urmat la Vicina mitropolitului [[Chiril de Vicina]] (1347 - 1348).
  
−
Acest ierarh, ajutat de domnul ţării, [[Vladislav I Vlaicu]], a încurajat şi susţinut mult monahismul românesc.El a adus în ţară pe Sfântul [[Nicodim de la Tismana]], care venea din [[Muntele Athos]], pentru a organiza câteva mânăstiri-lavre după model atonit. El a trimis numeroşi călugări „vlahi" la [[Mănăstirea Cutlumuş-Athos]], unde au ajuns călugări vestiţi. Iar în ţară a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de Argeş, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgovişte, Bolintinul din Deal şi din Vale, Tânganu, Cotmeana şi altele.
+
Iachint nu a păstorit însă pentru mult timp [[Mitropolia de Vicina]], anul 1359 găsindu-l la Curtea de Argeș. [[Sinod]]ul din [[Constantinopol]], [[patriarh]]ul [[Calist I al Constantinopolului|Calist I]] și împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul au aprobat cererea voievodului Țării Românești, [[Nicolae Alexandru|Nicolae Alexandru Basarab]], ca Sf. Ierarh Iachint să devină ''păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească''.
  
−
Ultimii ani din viaţă i-au fost grei din cauza bolilor şi a supărărilor provocate de unii răuvoitori,neputând participa la Sinodul Patriarhal din 1370 al cărui membru era de drept.Într-o scrisoare adresată patriarhului Constantinopolului,'''Sfântul Ierarh Iachint''' se justifica spunând : "''O slăbiciune grozavă m-a cuprins şi sufăr cele multe''" ... "''sufăr şi sunt jignit tocmai la bătrâneţile mele''",la acuzele aduse cum că ar fi "''profanator si dispreţuitor al Bisericii lui Dumnezeu''".
+
Astfel, Eparhia de Vicina dispare și [[Începuturile Mitropoliei Țării Românești|ia ființă o nouă mitropolie românească]], cunoscută sub numele de [[Mitropolia Ungrovlahiei]], Sfântul Ierarh Iachint devenind astfel primul mitropolit al Țării Românești.
  
−
Ultimele cuvinte adresate patriarhului de către sfântul ierarh sunt : "''să nu treci cu vederea bătrâneţea mea înaintată şi asprimea bolii mele,iar rugăciunile preasfinţiei tale sa-mi fie pavăză pentru totdeauna''".
+
Ca păstor și părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre și Carpați, mitropolitul Iachint a avut grijă să [[hirotonie|hirotonească]] [[preot|preoți]] pentru toate satele, să zidească biserici în orașe și sate, să întemeieze noi așezări mănăstirești și să țină în strânsă legătură duhovnicească Biserica Țării Românești cu [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Constantinopolului]], purtând totodată de grijă și pentru credincioșii ortodocși din părțile vecine, îndeosebi din Transilvania, cărora le trimitea preoți și călugări misionari.
  
−
'''Sfântul Mitopolit Iachint''' a murit la [[Curtea de Argeş]] in anul 1372,după ce a păstorit cu râvnă,a sfătuit cu înţelepciune şi a pătimit cu răbdare şi smerenie.Pentru credinţa sa ortodoxă,viaţa sa sfântă şi dragostea sa faţă de Biserică şi neam,'''mitopolitul Iachint''',se numară acum printre Sfinţii Ierarhi ai lui [[Dumnezeu]],fiind totodată '''o podoabă de mare preţ a neamului nostru românesc'''.
+
Acest ierarh, ajutat de domnul țării, Vladislav I (''Vlaicu Vodă'', urmașul lui Nicolae Alexandru), a încurajat și susținut mult monahismul românesc. El l-a adus în țară pe Sfântul [[Nicodim de la Tismana]], care venea din [[Muntele Athos]], pentru a organiza câteva mânăstiri-lavre după modelul athonit. El a trimis numeroși [[călugăr]]i „vlahi” la [[Mănăstirea Cutlumuș (Muntele Athos)]], unde au ajuns [[monah]]i vestiți. Iar în țară a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de Argeș, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgoviște, Bolintinul din Deal și din Vale, Tânganu, Cotmeana și altele.
 +
 
 +
Ultimii ani din viață i-au fost grei din cauza bolilor și a supărărilor provocate de unii răuvoitori, neputând participa la [[Sinod]]ul Patriarhal din 1370 al cărui membru era de drept. Într-o scrisoare adresată patriarhului Constantinopolului, Sf. Ierarh Iachint se justifica spunând: „''O slăbiciune grozavă m-a cuprins și sufăr cele multe''”... „''sufăr și sunt jignit tocmai la bătrânețile mele''”, la acuzele aduse cum că ar fi „''profanator și disprețuitor al Bisericii lui Dumnezeu''”. Ultimele cuvinte adresate patriarhului de către sfântul ierarh sunt: „să nu treci cu vederea bătrânețea mea înaintată și asprimea bolii mele, iar rugăciunile preasfinției tale să-mi fie pavăză pentru totdeauna”.
 +
 
 +
Sfântul Ierarh Iachint a murit la [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Curtea de Argeș]] în anul 1372, după ce a păstorit cu râvnă, a sfătuit cu înțelepciune și a pătimit cu răbdare și smerenie. Pentru credința sa ortodoxă, viața sa sfântă și dragostea sa față de Biserică și neam, mitropolitul Iachint se numără acum printre Sfinții Ierarhi ai lui [[Dumnezeu]], fiind totodată o podoabă de mare preț a neamului românesc.
 +
 
 +
==Proslăvirea ca sfânt==
 +
La [[8 iulie]] 2008 [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât [[Proslăvire|proslăvirea]] [[Sfânt]]ului [[Ierarh]] Iachint, cu data de [[prăznuire]] la [[28 octombrie]]. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc pe [[26 octombrie]] 2008, la [[Catedrala patriarhală din București]], odată cu proclamarea oficială a canonizării altor doi [[Sinaxar al Sfinților Români|sfinți români]]: Sfântul Voievod [[Neagoe Basarab]] și Sfântul [[Dionisie cel Smerit|Dionisie Exiguul]].<ref>[https://basilica.ro/hotarari-ale-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-din-8-9-iulie-2008/ ''Hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8-9 iulie 2008''], 9 iulie 2008, ''Basilica.ro'', accesat la 26 septembrie 2021</ref>
 +
 
 +
==Imnografie==
 +
[[Tropar]] ([[glas]] 1)
 +
:Vrednic următor al ierarhilor dobrogeni și întâiule între mitropoliții Țării Românești, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credințe, lucrător al virtuților și rugător pentru sufletele noastre.
 +
 
 +
[[Condac]] (glas 8)
 +
:Pe apărătorul dreptei credințe, pe Sfântul Ierarh Iachint, cel ce s-a arătat ca un luceafăr strălucitor al Mitropoliei Țării Românești și a împlinit cele duhovnicești ale păstoriților săi, să-l lăudam cu inimi curate la prăznuirea sa cea de peste an, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.
 +
 
 +
==Note==
 +
<small><references /></small>
 +
 
 +
== A se vedea și ==
 +
* [[Începuturile Mitropoliei Țării Românești]]
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
* [http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/130/octombrie_iachint_de_vicina.html Sf. Iachint de Vicina] - viața, nevoințele, slujba, icoane.
 +
* Acad. Prof. Dr. Emilian Popescu, [http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ierarh-iachint-vicina-73099.html Sf. Ierarh Iachint de Vicina] - argumentele pentru canonizare.
 +
* Conf. Pr. Dr. Ioan Moldoveanu, [http://www.unibuc.ro/prof/moldoveanu_i/docs/res/2012ianIachint_de_Vicina.doc ''Contextul istoric al păstoriei primului mitropolit al Țării Românești (Iachint de Vicina) și câteva posibile argumente pentru canonizarea sa. La 650 de ani de la numirea sa (1359-2009)''], Simpozionul Comisiei de istorie bisericească, Lacu Sărat, 28-29 septembrie 2009
 +
 
 +
 
 +
{{start box}}
 +
{{succesiune|
 +
înainte=–|
 +
titlu=[[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al Ungro-Vlahiei]]|
 +
ani=1359-1372|
 +
după=[[Hariton al Ungrovlahiei|Hariton]]}}
 +
{{end box}}
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
 +
[[Categorie:Episcopi de Vicina]]
 +
[[Categorie:Mitropoliți români]]
 +
[[Categorie:Mitropolia Munteniei și Dobrogei]]
 +
[[Categorie:Sfinți români]]

Versiunea curentă din 17 august 2024 09:07

Sf. Ierarh Iachint de Vicina
Sf. Iachint de Vicina,
primul mitropolit al Țării Românești
Date personale
Naștere sfârșitul secolului XIII
Mutare la Domnul (†) 1372
Curtea de Argeș
Localizare   Țara Românească
Naționalitate
Date cult
Tip ierarh
Data canonizării 8 iulie 2008
Prăznuire la data de 28 octombrie
Proclamare Biserica Ortodoxă Română
Biserici patronate

Sfântul Ierarh Iachint de Vicina a viețuit în secolul al XIV-lea (născându-se probabil spre sfârșitul secolului al XIII-lea), fiind ultimul conducător al Mitropoliei de Vicina și primul Mitropolit al Ungro-Vlahiei (Țara Românească). El a fost un ucenic al Sf. Grigorie Palama[1].

Prăznuirea lui se face la data de 28 octombrie.

Viața

Sf. Ierarh Iachint a urmat la Vicina mitropolitului Chiril de Vicina (1347 - 1348).

Iachint nu a păstorit însă pentru mult timp Mitropolia de Vicina, anul 1359 găsindu-l la Curtea de Argeș. Sinodul din Constantinopol, patriarhul Calist I și împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul au aprobat cererea voievodului Țării Românești, Nicolae Alexandru Basarab, ca Sf. Ierarh Iachint să devină păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească.

Astfel, Eparhia de Vicina dispare și ia ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de Mitropolia Ungrovlahiei, Sfântul Ierarh Iachint devenind astfel primul mitropolit al Țării Românești.

Ca păstor și părinte sufletesc al tuturor românilor dintre Dunăre și Carpați, mitropolitul Iachint a avut grijă să hirotonească preoți pentru toate satele, să zidească biserici în orașe și sate, să întemeieze noi așezări mănăstirești și să țină în strânsă legătură duhovnicească Biserica Țării Românești cu Patriarhia Constantinopolului, purtând totodată de grijă și pentru credincioșii ortodocși din părțile vecine, îndeosebi din Transilvania, cărora le trimitea preoți și călugări misionari.

Acest ierarh, ajutat de domnul țării, Vladislav I (Vlaicu Vodă, urmașul lui Nicolae Alexandru), a încurajat și susținut mult monahismul românesc. El l-a adus în țară pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza câteva mânăstiri-lavre după modelul athonit. El a trimis numeroși călugări „vlahi” la Mănăstirea Cutlumuș (Muntele Athos), unde au ajuns monahi vestiți. Iar în țară a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de Argeș, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgoviște, Bolintinul din Deal și din Vale, Tânganu, Cotmeana și altele.

Ultimii ani din viață i-au fost grei din cauza bolilor și a supărărilor provocate de unii răuvoitori, neputând participa la Sinodul Patriarhal din 1370 al cărui membru era de drept. Într-o scrisoare adresată patriarhului Constantinopolului, Sf. Ierarh Iachint se justifica spunând: „O slăbiciune grozavă m-a cuprins și sufăr cele multe”... „sufăr și sunt jignit tocmai la bătrânețile mele”, la acuzele aduse cum că ar fi „profanator și disprețuitor al Bisericii lui Dumnezeu”. Ultimele cuvinte adresate patriarhului de către sfântul ierarh sunt: „să nu treci cu vederea bătrânețea mea înaintată și asprimea bolii mele, iar rugăciunile preasfinției tale să-mi fie pavăză pentru totdeauna”.

Sfântul Ierarh Iachint a murit la Curtea de Argeș în anul 1372, după ce a păstorit cu râvnă, a sfătuit cu înțelepciune și a pătimit cu răbdare și smerenie. Pentru credința sa ortodoxă, viața sa sfântă și dragostea sa față de Biserică și neam, mitropolitul Iachint se numără acum printre Sfinții Ierarhi ai lui Dumnezeu, fiind totodată o podoabă de mare preț a neamului românesc.

Proslăvirea ca sfânt

La 8 iulie 2008 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât proslăvirea Sfântului Ierarh Iachint, cu data de prăznuire la 28 octombrie. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc pe 26 octombrie 2008, la Catedrala patriarhală din București, odată cu proclamarea oficială a canonizării altor doi sfinți români: Sfântul Voievod Neagoe Basarab și Sfântul Dionisie Exiguul.[2]

Imnografie

Tropar (glas 1)

Vrednic următor al ierarhilor dobrogeni și întâiule între mitropoliții Țării Românești, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credințe, lucrător al virtuților și rugător pentru sufletele noastre.

Condac (glas 8)

Pe apărătorul dreptei credințe, pe Sfântul Ierarh Iachint, cel ce s-a arătat ca un luceafăr strălucitor al Mitropoliei Țării Românești și a împlinit cele duhovnicești ale păstoriților săi, să-l lăudam cu inimi curate la prăznuirea sa cea de peste an, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.

Note

  1. ↑ Viața Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești, Viețile Sfinţilor, URL: https://doxologia.ro/viata-sfantului-ierarh-iachint-mitropolitul-tarii-romanesti
  2. ↑ Hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8-9 iulie 2008, 9 iulie 2008, Basilica.ro, accesat la 26 septembrie 2021

A se vedea și

Legături externe


Casetă de succesiune:
Iachint de Vicina
Precedat de:
– 		Mitropolit al Ungro-Vlahiei
1359-1372 		Urmat de:
Hariton


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iachint_de_Vicina&oldid=58267”