Mănăstirea Neamț: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Adăugare legătură)
 
(Nu s-au afișat 58 de versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Mănăstire
 
{{Mănăstire
−
|nume=Mănăstirea Neamţ
+
|nume=Mănăstirea Neamț
−
|Imagine=[[Imagine:Neamt_monastery_1.cristibur.jpg|250 px|Mănăstirea Neamţ]]
+
|Imagine=[[Imagine:Biserica_Manastirii_Neamt.jpg|280 px|Mănăstirea Neamț]]
−
|jurisdicţie=Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
+
|jurisdicţie=[[Mitropolia Moldovei și Bucovinei]]
 
|tip=călugări
 
|tip=călugări
−
|înfiinţată=secolul XV
+
|înfiinţată=secolul XIV
−
|ctitor=Petru I Muşat
+
|ctitor=Petru Mușat<br>[[Ștefan cel Mare și Sfânt]]
−
|stareţ=Arhim. Benedict Sauciuc
+
|stareţ=[[Arhimandrit]] Benedict Sauciuc
−
|mărime aprox= 50 de vieţuitori
+
|mărime aprox= 77 de viețuitori, din care 51 în mănăstire și 26 în schituri<ref>Mănăstirea Neamț, vatră de spiritualitate și cultură românească, vol.II, Mănăstirea Neamț între anii 1990–2017; Editura Doxologia, 2017; pag.29; ISBN general 978-606-666-658-9</ref>
−
|localizare=comuna Vânători, judeţul Neamţ,
+
|localizare=comuna Vânători, jud. Neamț,<br>
−
la aproximativ 15km N-V de Târgu Neamţ
+
la aproximativ 15 km N-V de orașul Târgu Neamț
−
|limba liturgică=română
+
|limba liturgică=[[limba română|română]]
−
|cântarea=
+
|cântarea=[[Cântarea bizantină|bizantină]]
−
|schituri= schitul Vovidenia
+
|schituri= Schitul Vovidenia<br /> Schitul Pocrov<br /> Schitul Icoana Veche<br /> Schitul Icoana Nouă<br /> Schitul Băiceni<br /> Schitul Braniște<br /> Schitul Cărbuna
−
|hramuri=[[Înălţarea Domnului]], (la 40 de zile după Sfintele Paşti)
+
|hramuri=[[Înălțarea Domnului]]<br>
−
[[Paisie_de_la_Neamţ|Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ]], sărbătorit în prima zi din din Postul Naşterii Domnului.
+
[[Paisie de la Neamț|Sf. Cuvios Paisie de la Neamț]]
 
|site=http://neamt.mmb.ro
 
|site=http://neamt.mmb.ro
−
|}}
+
|}}'''Mănăstirea Neamț''' este o [[mănăstire]] ortodoxă de [[călugăr]]i situată în satul Mănăstirea Neamț, comuna Vânători-Neamț, județul Neamț, România. Este o [[ctitor]]ie a voievodului Petru Mușat (1375–1391), fiind cel mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova<ref name="manastiriortodoxe">[http://www.manastiriortodoxe.ro/index.php?a=md&ap=Arhiepiscopia_Iasilor&j=Neamt&id=165 Patriarhia Română – Mănăstiri, biserici și monumente: Mănăstirea Neamț], accesat 2 august 2017</ref>, supranumit „Ierusalimul ortodoxiei române”<ref name="crestinortodox">[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-neamt-67899.html CrestinOrtodox.ro: Mănăstirea Neamț, de Teodor Danalache], accesat 2 august 2017</ref>.<br>
 +
Mănăstirea Neamț este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''NT-II-a-A-10629''.<ref>[http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-NT.pdf Lista monumentelor istorice 2010 din județul Neamț – publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 670 bis/1.X.2010.]</ref>
  
−
Mănăstirea Neamţ este o [[mănăstire]] ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamţ, satul Mănăstirea Neamţ, judeţul Neamţ. Este cel mai mare şi mai vechi aşezământ monahal din Moldova.
+
==Istoric==
 +
Primul [[ctitor]] al acestui sfânt lăcaș a fost Petru Mușat, Domn al Moldovei între 1375–1391. El a construit mănăstirea pe locul unui schit mai vechi, în apropiere de Cetatea Neamțului, ridicată tot de el.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 30.</ref> După tradiție, schitul acela a fost întemeiat de călugării Sofronie, Pimen și Silvan, veniți cu ucenicii lor din ținuturile sud-dunărene. Conform Pr. Prof. [[Mircea Păcurariu]], „n-ar fi exclus ca aceștia să fi fost ucenici ai Sfântului [[Nicodim de la Tismana]] sau călugări români care trăiseră un timp la Athos. Probabil pentru aceștia, Petru I Mușat a ridicat aici o biserică de lemn”<ref name="Păcurariu">Mircea Păcurariu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9</ref>.  
  
−
Istoric
+
Primul document scris despre Mănăstirea Neamț, care s-a păstrat, este actul din 7 ianuarie 1407, din în timpul domniei lui [[Alexandru cel Bun]], de către Iosif Mușat, primul [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]], rudă apropiată a lui Petru Mușat. Acest act arată că la acea dată Mănăstirea Neamț era înzestrată cu două sate dăruite de către Petru Mușat, două mori, două vii și mai avea și cărți, odăjdii și vase. Faptul acesta vine să confirme existența unui personal destul de numeros încă la acea dată, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să afirme că mănăstirea luase ființă cu mult înainte.<ref name="mmb">[https://neamt.mmb.ro/istoria-manastirii-neamt Mitropolia Moldovei și Bucovinei: Mănăstirea Neamț, istoric]</ref>
 +
[[Fișier:Neamt_17.jpg|thumb|left|200 px|Turnul [[clopotniță]]]]
 +
Urmașii lui Petru Mușat pe tronul Moldovei au continuat construcțiile de la Mănăstirea Neamț, înzestrând-o cu [[Chilie|chilii]], diferite clădiri, turnuri și ziduri de apărare. Pe latura apuseană a incintei în formă de dreptunghi a mănăstirii străjuiește și în prezent [[Clopotniță|turnul clopotniță]], străbătut la baza sa de intrarea principală, boltită. Partea inferioară a acestui turn-clopotniță a fost zidită pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), iar cele două niveluri superioare au fost ridicate ulterior.<ref name="mmb"/>
  
−
La 12 Km, nord vest de renumita Cetate a Neamtului, intr-o poiana larg deschisa pe valea rausorului Nemtisor, inconjurata aproape din toate partile de culmi impadurite, este asezata Manastirea Neamt, "Ierusalimul ortodoxiei romane". Spre acest impunator monument al poporului nostru, calatorul merge pe soseaua Tg. Neamt-Pipirig-Bistricioara, pana la locul numit "pripor", de unde se desprinde, la dreapta, un drum pe care poate ajunge la manastire. Inaintand, el zareste, la stanga, pe o culme, schitul alb Vovidenia, incoronat de cinci turle, iar la dreapta vede cladirile seminarului teologic. Trecand, in sfarsit, pe langa cateva case calugaresti si pe langa "aghiazmatarul cu enorma sa cupola", cladit in prima jumatate a veacului al XIX-lea, calatorul ajunge in fata unui impunator patrulater de cladiri denumit de catre calugari "cetate". El se afla in fata Manastirii Neamt.  
+
Actuala biserică a mănăstirii, având hramul [[Înălțarea Domnului]], a fost zidită de [[Ștefan cel Mare și Sfânt]] în 1495-1497, acesta fiind considerat ca al doilea ctitor al Mănăstirii Neamț. Deasupra ușii de intrare în [[pridvor]] se află [[pisanie|pisania bisericii]], cu următorul conținut<ref name="manastiriortodoxe"/>:
 +
:''Doamne Iisuse Hristoase, primește acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tău întru Slava Sfântă și Slăvită de la pământ la cer, Înălțarea Ta și Tu sfinte acopere-ne cu mila Ta, de acum și până în veac. Io Ștefan Voievod, cu mila Lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a binevoit și început și a zidit acest hram pentru Rugăciunea sa și a doamnei sale Maria și a fiului său Bogdan și a celorlalți fii ai săi și s-a săvârșit la anul 7605<ref>De la facerea lumii, deci anul 1497 d.Hr.</ref>, iar al domniei sale anul patruzeci și cel dintâi curgător luna lui Noiembrie 14.''
  
−
"Izvoare istorice, care sa determine cu exactitate timpul si imprejurarile in care ea a luat fiinta nu exista. Traditii locale puternice, in mai multe versiuni, ca si inscriptia de pe un clopot din veacul al XIX-lea ("Acest clopot s-au varsat din materialul clopotului facut la 1393 de domnul Stefan cel dintai si care s-au topit la arderea manastirii Neamtu 1862 noiembrie 20" ) dovedesc existenta manastirii la sfarsitul celui de-al XIV-lea secol. In traditia locala, inregistrata si de cronicari, se pomeneste insa de niste calugari care ar fi venit de prin partile Dunarii (unii spun ca acesti calugari ar fi fost discipolii lui Nicodim, organizatorul vietii manastiresti in Tara Romaneasca) si ar fi intemeiat un schit chiar cu un veac mai inainte. Ei au ridicat aici o biserica din lemn, numita de istorici "Biserica alba", pe locul de azi al bisericii "Bogoslovul" din cimitirul manastirii, construita mult mai tarziu, in 1835. Primul document scris ce ni s-a pastrat despre manastirea Neamt, este actul din 7 ianuarie 1407, din vremea lui Alexandru cel Bun, dat de acel "Vladica Iosif ", ruda apropiata a lui Petru Musat, ajuns primul mitropolit al Moldovei. Acest act arata ca la data pomenita, manastirea Neamt era inzestrata cu doua sate daruite de catre Petru Musat, doua mori, doua vii si mai avea si carti, odajdiisi vase. Faptul acesta vine sa confirme existenta ei cu un personal destul de numeros inca la acea data, ceea ce face pe unii cercetatori sa afirme ca manastirea fiinta cu mult inainte.  
+
Tot Ștefan cel Mare a întărit privilegiile acordate mănăstirii de voievozii de dinaintea lui și a înzestrat-o, printre altele, cu un [[clopot]] mare (în 1485) și cu un [[Icoanele Maicii Domnului|panaghiar]] (în 1502). Pentru o danie din 1503, călugării erau îndatorați să facă „paraclis” la toate liturghiile de duminică, pentru domn și soția sa Măria, cât timp vor fi în viață, iar după moarte, parastas în fiecare miercuri seara și joia liturghie<ref name="Păcurariu">Mircea Păcurariu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9</ref>.
  
−
Tot Petru Musat a zidit si prima biserica din piatra, pe locul unde se gasea pana nu demult biserica Sf. Gheorghe. Dupa cutremurul din 1471, ctitoria lui fiind zdruncinata din temelii, Stefan cel Mare (1457-1503) va inalta o noua biserica, alaturi de cea veche si care va fi sfintita cu alai mare dupa izbanda de la Codrii Cosminului. Gramaticul Dimitrie insemna in 1512 randurile de mai jos: "...in acea vreme a venit si Albert, craiul lesesc, cu multa putere, si mult a sapat la cetatea Sucevei si n-a putut lua cetatea si s-a intors in desert. Iar Stefan Voevod a mers asupra-i cu putere cu oastea sa si l-a batut la Cozmin, in anul 1497 iar al domniei Sale anul 40 curgator luna lui octombrie 26, joi in ziua de Sfantul Dumitru. Si apoi s-a intors din razboi si a sfintit biserica aceasta in acelasi an, luna lui noiembrie, in 14.  
+
De Mănăstirea Neamț este legat și numele [[Cuvios]]ului [[Paisie de la Neamț|Paisie Velicicovschi]], cel numit ulterior Sf. [[Paisie de la Neamț]], [[Praznic|prăznuit]] la [[15 noiembrie]]. Timp de cincisprezece ani, cât a fost [[stareț]] al Mănăstirii Neamț (1779-1794), el a fost în același timp un adevărat îndrumător al vieții monahale din Moldova și înnoitor al [[monahism]]ului ortodox, prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea [[Filocalia|Filocaliei]].  
  
−
Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, cat si alti domnitori care au urmat la scaunul Moldovei si care voiau sa-si asigure sprijinul bisericii, au inzestrat manastirea cu sate, mosii intinse, paduri, vii, prisaci, mori, iazuri si altele. Pe mosiile manastirii, intocmai ca si pe cele ale marilor boieri, faceau munca obligatorie nenumarati tarani. In felul acesta, manastirea a devenit unul din cei mai mari proprietari feudali, ceea ce i-a permis sa participe la viata politica a Moldovei. In primii ani de guvernare ai lui Alexandru cel Bun, raporturile domnului cu biserica se caracterizeaza printr-o oarecare lipsa de autoritate, pe care treptat voievodul o va lichida. In titulatura unui doccument din 1407, mitropolitul Iosif mentioneaza pe domn dupa el, pe locul al doilea. In 1428, cand Alexandru subordoneaza unei manastiri 50 de biserici din diferite sate, dispunea "ca nici un mitropolit, nici slugile lui, nici dregatorii lui, sa nu se amestece ". In interval de 21 de ani raporturile intre domn si biserica se inversasera.
+
În decursul timpului, la Biserica Înălțarea Domnului și la întregul complex mănăstiresc, s-au făcut diferite modificări și adăugiri. Astfel. peretele care separa încăperea mormintelor de [[naos]] a fost îndepărtat la începutul secolului al XIX-lea; ancadramentele originale ale ferestrelor naosului, gropniței și [[altar]]ului au fost înlăturate în cea mai mare parte; acoperișul original din veacul al XV-lea a fost modificat; deasupra bisericii s-au mai construit încă două turle de lemn; spre apus a fost adăugat un fronton; fațada a fost acoperită, în întregime, cu tencuieli; clădirile înconjurătoare au fost refăcute.<ref name="crestinortodox"/>
  
−
Stefan cel Mare va avea o deosebita grija pentru manastire, intarindu-i privilegiile acordate de domnitorii de dinaintea lui, inzestrand-ocu un clopot in 1485, cu un panaghiar in 1502 s.a. Ce infatisare avea manastirea in veacurile XV-XVI, epoca ei de stralucire, este greu de presupus. Din constructiile de atunci n-au ajuns pana la noi decat biserica lui Stefan cel Mare si partea inferioara a turnului clopotnita, zidit de Alexandru cel Bun. Plecand de la acestea si cele cateva stiri culese din arhiva manastirii, se poate insa crede ca in vremea aceea curtea centrala era imprejmuita cu un zid inzestrat cu obisnuitele mijloaace de aparare si intarit cu turnuri la cele patru colturi. Se intra ca si astazi, pe sub turnul de mijloc, care avea insa o inaltime mai mica. Putine sunt stirile despre starea manastirii in secolele XVI, XVII si XVIII, insa cert este ca indeosebi in ultimele doua veacuri, ea a cunoscut o perioada de stagnare si chiar de regres." (Constantin Prisnea - Manastirea Neamt, Ed. Meridiane, Bucuresti 1964).  
+
==Arhitectura==
 +
În afară de zidurile de apărare, turnul-clopotniță și biserica cu hramul „[[Înălțarea Domnului]]”, care și-au păstrat aspectul inițial, celelalte construcții din incinta sfintei mănăstiri, așa cum se prezintă ele astăzi, datează din secolele XVIII–XIX.
 +
[[Fișier:Neamt_20.jpg|thumb|200 px|Agheazmatarul mănăstirii]]
 +
Marea biserică din centrul incintei, „Înălțarea Domnului”, ctitorie a lui [[Ștefan cel Mare și Sfânt]] se impune prin planul și liniile sale măiestrit proporționate, ca și prin bogata și decorare a fațadelor. Peste fundație, prevăzută cu un soclu având două lărgiri succesive, se înalță pereții zidiți cu bolovani de râu și piatră până la două treimi din înălțimea lor. De la acest nivel și până la cornișa de piatră de sub streașină, paramentul este lucrat din cărămidă. Pe această porțiune a paramentului există două rânduri de ocnițe, deasupra cărora se desfășoară o bogată friză de ceramică smălțuită, compusă din discuri, romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale și geometrice. La aceste elemente de policromie ale fațadelor se adăugă brâiele și pilaștrii de cărămidă smălțuită dispuse în câmpul zidăriei, precum și picturile exterioare din fresca ce se mai păstrează în unele ocnițe. Absidele, în partea lor inferioară, sunt decorate cu firide alungite până la soclu. Contraforturile, caracteristice arhitecturii moldovenești din acea epocă, sunt grupate simetric în jurul bisericii, două fiind dispuse în unghiurile vestice și câte unul de o parte și de alta în dreptul [[pronaos]]ului, în dreptul camerei mormintelor și în dreptul proscomidiarului și diaconicului, precum și unul mic în axul absidei estice. Ferestrele, prin care pătrunde lumina în camera mormintelor, [[naos]] și [[altar]], au fost lărgite și mărite în decursul timpului, dar cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li s-a redat forma originară. Turla octogonală, cu patru ferestre și patru contraforturi, este înălțată pe două baze suprapuse, primă cu opt laturi iar a doua de forma stelată cu opt vârfuri, atât bazele cât și fațadele turlei fiind decorate cu ocnițe, firide, discuri și cărămizi smălțuite.<ref name="mmb"/>
  
−
Potrivit documentelor, Manastirea Neamt fiinta in veacul al XIV-lea ca organizatie calugareasca ortodoxa; inceputurile ei sunt mult mai vechi, dar cercetatorul nu poate stabili, pe baza izvoarelor iszorice cunoscute pana acum, cine a intemeiat aceasta manastire,in ce imprejurari si cand anume. Cel dintai domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a daruit Manastirii Neamt sate si mosii este Petru Musat. Acesta a zidit Cetatea Neamt, a integrat-o definitiv in sistemul de aparare al tarii si, potrivit unei traditii puternice, tot el ar fi cladit la Manastirea Neamt, pe locul vechiului schit de lemn, o biserica de piatra, care a fost inconjurata de urmasii sai in scaunul Moldovei cu chilii calugaresti, diferite cladiri, turnuri si ziduri de aparare. Pe latura dinspre vest a patrulaterului - incinta, la mijloc, strajuieste turnul clopotnita, strabatut la baza de gangul boltit al intrarii. Partea inferioara a turnului clopotnita este zidita, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele doua parti superioare, mai tarziu. O parte din bolta semicilindrica a gangului - aceea dinspre rasarit - este acoperita cu picturi reprezentand scene inspirate din vechiul roman popular "Varlaam si Ioasaf". Unele scene in care apar: o cladire asemanatoare cu biserica zidita la Manastirea Neamt de Stefan cel Mare, un tanar principe, care, seamana cu domnitorul ctitor si unele costume caracteristice veacului al XV-lea au condus pe unii la concluzia ca aceasta pictura ar fi din veacurile XV-XVII.  
+
[[Pridvor]]ul bisericii are peretele dinspre apus închis, dar este prevăzut cu două intrări prin uși dispuse față în față pe laturile de nord și de sud ale acestei încăperi. Cadrele acestor uși au arcuri în acoladă la partea lor superioară. Cele cinci ferestre ale pridvorului, trei spre vest și câte una pe laturile de nord și de sud, au ancadramente în stil gotic. Pridvorul este acoperit de o calotă emisferică sprijinită pe arcuri oblice, caracteristice arhitecturii medievale moldovenești. Trecerea în [[pronaos]] se face printr-un portal la care se disting torurile încheiate în arc frânt. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este supraînălțat și se înscrie în planul clădirii ca un dreptunghi. Deasupra este boltit, având două calote despărțite printr-un arc median. În cele patru unghiuri ale încăperii, precum și la mijlocul pereților laterali se înalță câte un pilastru încadrat în zidărie, format dintr-un mănunchi de colonete subțiri așezate pe un soclu înalt și terminate la nivelul nașterii arcurilor bolții cu câte un capitel având profile gotice. Pronaosul și încăperea mormintelor sunt despărțite printr-un perete ce are o deschidere de trecere încadrată de baghete încrucișate și muluri gotice săpate în piatră. [[Naos]]ul bisericii are o formă dreptunghiulară, lărgită prin absidele laterale semicirculare. El este încoronat de turla clădită pe două rânduri de arcuri oblice. Absida altarului are o formă semicirculară și este despărțită de naos prin [[Iconostas|catapeteasma]] sculptată și aurită.<ref name="crestinortodox"/>
  
−
Cladirile incintei, asa cum se prezinta ele astazi, dateaza din veacurile XVIII-XIX. Diferite insemnari, din care unele pe piatra, arata ca inainte de veacul al XVIII-lea au existat alte cladiri: o trapeza si cuhnie (bucatarie) zidite de Alexandru Cornea (1540), o clisiarnita zidita de Ilias (1546-1551), chilii si turnuri, inaltate de diferiti domnitori si ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor pradaciuni si unor intamplari dureroase s-au ruinat. O data cu veacul al XVIII-lea, a inceput, prin osardia vietuitorilor manastirii, actiunea de reconstructie si reinnoire.  
+
===Pictura bisericii „Înălțarea Domnului”===
 +
[[Fișier:KlosterNeamtDetail1.jpg|thumb|280 px|Biserica „Înălțarea Domnului” - frescă interioară]]
 +
Pictura interioară din [[altar]], [[naos]] și camera mormintelor aparține epocii lui Ștefan cel Mare, fiind caracterizată prin dimensionarea amplă a panourilor în care sunt incluse scenele și prin echilibrul clar al compozițiilor, ceea ce face ca pictura să se adapteze în mod armonios la proporțiile arhitecturii respective. Sunt reprezentate scene biblice din viața Mântuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului și diferite figuri de sfinți mucenici și cuvioși.
  
−
In anii 1958-1961, a fost reconstruita, intre chiliile de pe latura de est, biserica Sfantul Gheorghe. Acest lacas fusese zidit, la inceputul veacului al XIX-lea, pe locul unde altadata Petru Musat inaltase cea dintai biserica din piatra. Deoarece biserica din veacul al XIX-lea stirbea maretia si frumusetea ctitoriei lui Stefan cel Mare, s-a hotarat reconstruirea ei in mijlocul laturei de est a incintei manastiresti. Vechile temelii ale bisericii Sfantul Gheorghe, ca si cele ale altor vechi cladiri din incinta,sunt marcate prin linii de piatra. In jumatatea dinspre nord a curtii interioare, domina maiestuos monumentala biserica Inaltarea Domnului. Imprejurari si fapte necunoscute - un cutremur, poate cel din 1471, un incendiu sau un atac vrajmas - subrezisera grav cel dintai locas de piatra din Manastirea Neamt, zidit de Petru Musat. Slavitul Voievod Stefan, de numele caruia sunt legate atat de multe biserici si manastiri, atat de mari infaptuiri, nu putea trece cu vederea cea mai importanta manastire din Moldova. De aceea in ultimul deceniu al veacului al XV-lea, el a zidit locasul care prin planul si liniile sale maiestrit proportionate, ca si prin bogata si variata decoratie a fatadelor, uimeste pe cel ce se gaseste in fata lui.  
+
Frescele din [[pronaos]] și din [[pridvor]], din timpul domniei lui Petru Rareș, dovedesc o altă concepție în dispunerea și dimensionarea panourilor, care se îngustează și sunt diferite ca mărime. Stilul picturii este unul narativ, pierzându-și din funcția decorativă, trăsături ce caracterizează pictura murală din timpul domniei lui Patru Rareș (secolul al XVI-lea). În pronaos și pridvor este pictat [[calendar]]ul ([[sinaxar]]ul) ca la mănăstirile [[Mănăstirea Voroneț|Voroneț]] și [[Mănăstirea Moldovița|Moldovița]].
  
−
"Pisania", in limba slavona, fixata pe fatada de miazazi a pronaosului, este deplin concludenta cu privire la ctitorul bisericii si la timpul cand a fost ea zidita: "Doamne Iisuse Hristoase, primeste acest hram, care s-a zidit cu ajutorul Tau intru slava sfintei si slavitei de la pamant la cer inaltare a Ta si Tu stapane acopere-ne cu mila Ta de acum si pana in veac. Io Stefan Voievod a binevoit si a inceput si a zidit acest hram pentru rugaciunea sa si a Doamnei sale Maria si a fiului sau Bogdan si a celorlalti fii ai sai si s-a sfarsit an anul 7005 iar al domniei sale anul patruzeci si cel dintai curgator luna lui noiembrie in 14 "(1497). Intre celelalte ctitorii ale marelui Stefan, biserica Inaltarea Domnului de la Manastirea Neamt "este cel mai interesant si mai reprezentativ monument al arhitecturii vremii, atat ca plan si structura interioara, cat si ca mod de decorare a fatadelor". Planul trilobat al unor biserici de pe vremea domnitorului este marit insa si imbogatit prin adaugarea unor incaperi noi: pridvorul amplasat in fata intrarii dinspre vest si gropnita sau incaperea mormintelor intre pronaos si naos.
+
Întregul ansamblu pictural din biserică, precum și cel din gangul [[clopotniță|turnului-clopotniță]], a fost repictat, culoare peste culoare, în 1850.<ref name="manastiriortodoxe"/>
  
−
Arhitectura si bogata plastica decorativa exterioara adauga monumentului o maretie impunatoare. Un soclu, cu doua largiri succesive formeaza postamentul puternic din blocuri mari din piatra de talie, deasupra caruia se inalta peretii ziditi pana la doua treimi din inaltime cu bolovani de rau si piatra mai marunta. De la acest nivel pana la cornisa de piatra de sub streasina, paramentul este lucrat in zidarie de caramida. Pe portiunea aceasta a paramentului sunt doua randuri de ocnite - cele de jos, mai mari, iar cele de sus, mai mici - deasupra carora se desfasoara o bogata friza de ceramica smaltuita, compusa din discuri, romburi si triunghiuri impodobite cu motive vegetale si geometrice. La elementele de policromie ale fatadelor se adauga braiele si pilastri de caramida smaltuita dispuse in campul zidariei, atat in frize care inconjoara monumentul cat si in forma de colonete, precum si picturile in fresca ce se mai pastreaza in unele ocnite. Fatadele absidelor, in partea lor inferioara, sunt decorate cu firide alungite pana la soclu. Cunoscutele contraforturi ale arhitecturii moldovenesti sunt oranduite simetric in jurul monumentului: doua dispuse in unghiurile vestice si cate unul de o parte si de alta in dreptul arcului median al pronaosului, in dreptul incaperii mormintelor si in dreptul proscomidiarului si diaconicului si, in sfarsit, unul mic in axul absidei rasaritene. Ferestrele prin care patrunde lumina in camera mormintelor, naos si altarul bisericii, in decursul timpului, au fost largite si marite, dar cu prilejul lucrarilor de restaurare din 1958-1961 li s-a dat forma originara. Turla, de forma octogonala, cu patru ferestre si patru contraforturi, se inalta pe doua baze suprapuse, prima cu opt laturi iar a doua de forma stelata cu opt varfuri. Atat bazele cat si fatadele turlei sunt decorate cu ocnite, firide, discuri si caramizi smaltuite.  
+
===Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului===
 +
În Mănăstirea Neamț este păstrată [[icoană|icoana]] [[făcător de minuni|făcătoare de minuni]] a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], care datează din anul 665. Această icoană a fost pictată în Lidia (patria [[Gheorghe purtătorul de biruință|Sf. Mare Mucenic Gheorghe]]), din acest motiv fiind numită și ''Lidianca''. A fost dăruită în anul 1429 voievodului moldovean [[Alexandru cel Bun]] de către [[Imperiul Bizantin|împăratul bizantin]] Ioan al VIII-lea Paleolog (1425–1448). Icoana se află în [[naos]]ul Bisericii cu hramul „Înălțarea Domnului”.<ref name="viziteazaneamt">[http://www.viziteazaneamt.ro/2010/10/26/manastirea-neamt-istoric-imagini-si-schituri/ Mănăstirea Neamț: Istoric, Imagini și Schituri], accesat 2 august 2017.</ref> Între anii 1844–1845, icoana a fost ferecată, pe ambele fețe, în argint aurit și pietre prețioase.
  
−
In a doua jumatate a veacului al XVI-lea, sau mai tarziu, a fost adaugat langa altar, spre miazazi, un vesmantar, care in ansamblul planului cladirii inscrie o nota discordanta, dar fiind interesant din punct de vedere arhitectural, cu prilejul ultimelor lucrari de restaurare, a fost mentinut. Acoperisul, care in decursul timpului a suferit destule modificari, a fost restaurat pe corpuri separate in timpul lucrarilor din 1953-1961. El are acum forma pe care o avea in unele gravuri vechi. In pridvorul bisericii se patrunde prin doua usi dispuse fata in fata pe laturile de sud si nord ale acestei incaperi. Cadrele simple ale acestor usi se incheie la partea superioara prin arcuri in acolada. Cele cinci ferestre - trei spre vest si cate una pe laturile de sud si nord - au ancadramente de factura gotica. Aceasta incapere este acoperita de o calota semisferica sprijinita pe arcuri oblice caracteristice arhitecturii moldovenesti. Trecerea in pronaos se face printr-un mare portal la care se disting torurile incheiate in arc frant. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este suprainaltat si inscrie in planul cladirii un dreptunghi. Deasupra este boltit cu doua calote despartite printr-un arc median. Pentru micsorarea diametrului fiecarei calote, mesterii s-au oprit la o formula ingenioasa: doua randuri de arcuri oblice suprapuse. In cele patru unghiuri ale incaperii cum si la mijlocul peretilor laterali "se inalta cate un pilastru incadrat in zidarie, format dintr-un manunchi de colonete subtiri asezate pe un soclu inalt si terminate la nivelul nasterii arcurilor boltii cu cate un capitel de profile gotice". Pronaosul si incaperea mormintelor sunt despartite printr-un perete cu o deschidere de trecere incadrata "de baghete incrucisate si muluri gotice sapate adanc in piatra".  
+
==Mănăstirea Neamț în prezent==
 +
[[Călugăr|Monahii]] de la Mănăstirea Neamț duc mai departe tradiția multiseculară a celui mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova. Sfânta Mănăstire este în continuare loc de pelerinaj al credincioșilor din toată Moldova și din întreaga Românie.
  
−
Pana la inceputul veacului al XIX-lea, incaperea mormintelor era separata de naos printr-un perete, dupa suprimarea acestuia a fost construit un arc dublu. Naosul prelungit in forma unui dreptunghi largit prin absidele laterale semicirculare este incoronat de turla cladita pe doua randuri de arcuri oblice. Biserica este terminata spre rasarit cu absida altarului de forma semicirculara, despartita de naos prin catapeteasma sculptata si aurita la inceputul veacului al XIX-lea in stil baroc. Spre nord si sud sunt inscrise in grosimea zidului proscomidiarul si diaconicul care printr-o usa este legat de cladirea adaugata a vesmantarului. In biserica Inaltarea Domnului din Manastirea Neamt si in preajma ei sunt mai multe morminte in care odihnesc oameni de seama din trecutul mai indepartat ori mai apropiat al poporului nostru. Astfel, in pridvor se gasesc: lespedea funerara a Mitropolitului Teoctist al II-lea care a sfintit biserica in anul 1497, si lespedea lui Micota, parcalab de Neamt, care a murit in anul 1495; tot in aceasta incapere se afla mormantul Mitropolitului Calinic Miclescu - in acelasi mormant s-ar afla si osemintele Mitropolitului Sofronie Miclescu - si a unor episcopi si stareti. In pronaos se afla mormantul Episcopului Pavel al Romanului (+1632) si ale unor schimonahi, iar in incaperea mormintelor, mormantul lui Stefan Voievod fiul lui Alexandru cel Bun (+1447) si al vestitului staret Paisie Velicicovschi (1794).  
+
Mănăstirea Neamț este un important punct de atracție și pentru turism (atât grupuri organizate, cât și individual), fiind situată relativ aproape de alte mănăstiri și schituri vestite din județul Neamț: [[Mănăstirea Agapia|Agapia]], [[Mănăstirea Văratec|Văratec]], [[Mănăstirea Secu (Neamț, România)|Secu]] etc.
 +
[[Fișier:Neamt_22.jpg|thumb|250 px|Biserica „Sf. [[Ioan Iacob Hozevitul]]” a [[Seminar|Seminarului teologic]] de la Mănăstirea Neamț]]
 +
De un mare interes din partea vizitatorilor se bucură Muzeul Mănăstirii Neamț, obiectele păstrate de-a lungul secolelor de către sfânta mănăstire și expuse astăzi în acest muzeu fiind de o importanță deosebită atât pentru cultura și arta religioasă ortodoxă cât și pentru cea națională. Tezaurul mănăstirii cuprinde obiecte de cult din aur și argint, broderii, țesături și sculpturi care au fost confecționate în sfântul lăcaș sau au fost dăruite de voievozii Moldovei și alți binefăcători. În muzeu se află o bogată colecție de obiecte de cult și religioase, picturi, manuscrise și diferite piese utilizate la prima tipografie de aici, cu o mare valoare istorică și artistică. Așezământul posedă cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească din România, ce numără peste 18000 volume, el având o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale.<ref name="viziteazaneamt"/>
  
−
Peste tot, fatadele impunatoarei biserici Inaltarea Domnului sunt bogat decorate cu motive de arhitectura. In arcadele ocnitelor se mai pastreaza unele picturi. In interior, inca de timpuriu, s-au executat picturi. Cele din absida principala, naos si incaperea mormintelor au fost executate in ultimii ani ai domniei lui Stefan cel Mare sau pe vremea lui Bogdan al III-lea, iar cele din pronaos si pridvor pe vremea lui Petru Rares. Picturile, in general, sunt oranduite potrivit vechilor erminii ale Bisericii Ortodoxe. Doi pictori din Suceava - Vasilache Chitascul si Vasili Eliman - au executat, in anul 1830, o reparatie generala a picturii. Ei au refacut unele scene vechi,deteriorate, si le-au intarit pe celelalte culoare peste culoare. Dupa incendiul din anul 1862 care a cauzat innegrirea picturilor, s-au facut unele incercari pentru curatirea lor, dar aceasta actiune n-a dus la rezultatele dorite.  
+
În imediata vecinătate a Mănăstirii Neamț se află [[Seminar|Seminarul Teologic]] „Veniamin Costachi”. În incinta acestuia a fost de curând ridicată o nouă și frumoasă biserică având [[hram]]ul „Sf. [[Ioan Iacob Hozevitul]]”. Locul pe care se află astăzi acest impunător sfânt lăcaș a fost sfințit la [[5 august]] 1994, de către [[Daniel (Ciobotea)|PF Părinte Patriarh Daniel]], pe atunci [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei și Bucovinei]]. [[Târnosire]]a sfântului altar al acestei biserici a avut loc la 12 octombrie 1997, cu o solemnitate deosebită, momentul fiind legat și de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii Neamț. Slujba de sfințire a fost săvârșită de Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului]], împreună cu vrednicul de pomenire [[Teoctist (Arăpașu)|Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române]], la aceasta participând mulți alți arhierei, preoți și diaconi din întreaga țară.<ref>[http://ziarullumina.ro/reportaj/casa-noua-pentru-sfantul-roman-din-valea-hozevei Cristian Bostan: ''Casă nouă pentru sfântul român din valea Hozevei'', Ziarul Lumina, 5 august 2011]</ref>. La 8 septembrie 2009, după terminarea lucrărilor de construcție și a finisărilor de la interior, a fost sfințită pictura bisericii, de către PF Părinte Patriarh Daniel, în prezența [[Teofan (Savu) al Moldovei și Bucovinei|IPS Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei]] și a altor ierarhi ai [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]].<ref>[http://ziarullumina.ro/documentar/pictura-bisericii-sfantul-ioan-iacob-hozevitul-va-fi-sfintita-astazi Constantin Ciofu: ''Pictura Bisericii „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” va fi sfințită astăzi'', Ziarul Lumina, 8 septembrie 2009]</ref>
  
−
Inca de la finele veacului al XIV-lea, intre zidurile manastirii, exista o scoala de caligrafi si miniaturisti in cadrul careia se copiau si impodobeau carti bisericesti pentru manastiri si biserici din targuri si sate. In prima jumatate a veacului al XV-lea, activitatea de manuscriere caligrafica si decorare artistica a textelor bisericesti a fost dominata de vestitul monah Gavriil Uric, iar in a doua jumatate a aceluiasi veac de Teodor Marisescul, Ghervasie Ioanichie, Nicodim, Palade s.a.,de buna seama, ucenicii lui Gavriil Uric.
+
===Bisericile, paraclisele Mănăstirii Neamț===
 +
: Biserica cu hramul „Înălțarea Domnului” — înființată în anul 1497
 +
: Biserica cu hramul „Sf. Ap. și Evanghelist Ioan” — înființată în anul 1832
 +
: Biserica cu hramul „Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” — înființată în anul 1846
 +
: Biserica cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” — înființată în anul 1725
 +
: Paraclisul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” — înființat în anul 1809
 +
: Paraclisul cu hramul „Buna Vestire” din turnul clopotniță — înființat în anul 1821
 +
: Paraclisul cu hramul „Sf. Cuvios Paisie de la Neamț” din palatul mitropolitan — înființat în anul 1994
 +
: Paraclisul cu hramul „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” și „Sf. Cuvios Benedict de Nursia” din stăreția mănăstirii — înființat în anul 2007
  
−
Documente neindoielnice atesta ca la Manastirea Neamt s-au prelucrat metale pretioase faurindu-se obiecte de cult; tot aici s-au format pictori, sculptori in lemn si sculptori in piatra. Unii dintre vietuitorii acestui asezamant calugaresc au inscris pagini de cinste in istoria culturii bisericesti, talmacind scrieri teologice de mare valoare, infiripand cronici asupra unor anumite epoci sau infiintand anumite scoli.
+
===Schituri ce aparțin de Mănăstirea Neamț<ref name="viziteazaneamt"/>===
  
−
Intre obiectele cu valoare istorica si artistica din colectia manastirii, mai importante sunt urmatoarele: Icoana Maicii Domnului primita in dar, potrivit traditiei, de Domnitorul Alexandru cel Bun de la imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul, Catapeteasma care, pe vremuri, a apartinut paraclisului din Cetatea Neamt, cateva icoane din veacurile XVII-XVIII, cateva icoane executate de N. Grigorescu, un vas pentru aghiazma din 1775, un Panaghiar din 1750, o Nebedernita din anul 1665, un Epitrahil din veacul al XVIII-lea, un Omofor care a apartinut Episcopului Pahomie al Romanului (1706-1714), o Presa tipografica din veacul al XVIII-lea, doua prese tipografice din metal din veacul al XIX-lea, numeroase Xilogravuri si diferite piese tipografice.  
+
* '''Schitul Vovidenia''' (suprafața totală – 24,25 ha), ridicat între anii 1849–1857, pe vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]] fiind IPS [[Sofronie Miclescu]].
 +
: Biserica cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” — înființată în anul 1857
 +
: Biserica cu hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena” — înființată în anul 1953
 +
* '''Schitul Pocrov''' (suprafața totală – 13,25 ha). Aflat într-o poiană cu păduri seculare, la aproximativ 4 km sud-vest de Mănăstirea Neamț, sub poalele Muntelui Chiriacu, schitul Pocrov a fost construit în anul 1714 de către Pahomie și ucenicii săi: Sofronie, Mardarie, Lazăr, Dosoftei și Ioanichie. Schitul este supranumit și „Poiana raiului”, el reprezentând un adevărat loc al liniștii unde au viețuit mulți părinți care au dus o viață duhovnicească foarte aspră.
 +
: Biserica cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” — înființată în anul 1714
 +
: Paraclisul cu hramul „Sf. Cuvios Atanasie Atonitul” — înființat în anul 2012
 +
* '''Schitul Icoana Nouă''' (suprafața totală – 22,40 ha), aflat în locul numit „Valea Icoanei”, pe un teren folosit în trecut pentru pășunatul vitelor. Schitul își are începuturile în anul 1941.
 +
: Paraclisul cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie” — înființat în anul 1972
 +
: Biserica cu hramul „Schimbarea la Față” — înființată în anul 2001
 +
: Paraclisul cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” - înființat în anul 2008
 +
* '''Schitul Icoana Veche''' (suprafața totală – 3,32 ha), așezat într-o pădure deasă în partea de norda Mănăstirii Neamț, pe malul râului Nemțișor. Între anii  1821–1822, din cauza Eteriei, în acest loc a fost ascunsă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea primită în dar de la împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul în urmă cu 600 de ani.
 +
: Biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” — înființată în anul 2011
 +
* '''Schitul Băiceni''' (suprafața totală – 7,69 ha)
 +
: Paraclisul cu hramul „ Sf. Ioan Iacob de la Neamț” — înființat în anul 1998
 +
: Biserica cu hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena” și „Sf. Ierarh Nectarie” — înființată în anul 2014
 +
* '''Schitul Braniște''' (suprafața totală – 106,98 ha), [[ctitor]]it în anul 1582, pe vremea domniei lui Petru Șchiopul.
 +
: Biserica cu hramul „Sf. Ap. Petru și Pavel” și „Sf. Ap. Andrei” — înființată în anul 2000
 +
* '''Schitul Cărbuna''' (suprafața totală – 23,38 ha)
 +
: Biserica cu hramul „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” și „Sf. Trei Ierarhi” — înființată în anul 2001
  
−
La Muzeul de Arta se pastreaza renumitul Epitaf, care a apartinut pana in 1916 Manastirii Neamt, facut in anul 1437 de egumenul Silvan. In decursul timpului, la Biserica Inaltarea Domnului din Manastirea Neamt si la intregul complex manastiresc, s-au savarsit diferite modificari si s-au facut unele adaugiri. Peretele care separa incaperea mormintelor de naos a fost indepartat la inceputul veacului al XIX-lea; ancadramentele originare ale ferestrelor naosului, gropnitei si altarului, in cea mai mare parte, au fost inlaturate; acoperisul din veacul al XV-lea a fost modificat; deasupra bisericii s-au mai construit inca doua turle de lemn; spre vest a fost adaugat un fronton; fatada a fost acoperita, in intregime, cu tencuieli; cladirile inconjuratoare au fost refacute. Dupa cel dintai razboi mondial, s-au savarsit la Manastirea Neamt unele lucrari de restaurare, dar o actiune sustinuta de readucere a acestui impunator monument istoric bisericesc la forma pe care a avut-o in vremea ctitorilor a inceput abia dupa cel de-al doilea razboi mondial.  
+
==Stareți recenți ai Mănăstirii Neamț==
 +
* Protosinghel Justinian Cârstoiu (01.08.1988 – 1990)
 +
* Protosinghel Agatanghel Bărbulescu (06.02.1990 – 01.10.1990)
 +
* Arhimandrit Dr. Irineu Cheorbeja (1990 – 31.10.1997)
 +
* Arhimandrit Benedict Sauciuc (31.10 1997 – prezent)
  
−
Calugarii din Sfanta Manastire Neamt vietuiesc, astazi, ca dintotdeauna, potrivit cu pravila lor. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului, ei pastreaza cu grija si pretuire biserica lui Stefan cel Mare, impunatoare prin maretia si frumusetea ei, precum si obiectele de cult de mare valoare istorica si artistica. Oricine trece pe aici, pe la Sfanta Manastire Neamt, pe la schiturile de sub poala muntelui, pe la sfintele moaste, pe la o sluja la ceas de seara - fie el turist curios sau pelerin smerit, fie calator grabit, venit de departe sau un localnic crescut pe la umbra acestor ziduri - oricine trece pe aici, va duce cu el multumire, liniste si bucurie, caci acolo unde Dumnezeu si oamenii si-au dat mana, faurind aceasta minunata constructie - ochiul admira, cugetul asculta, iar sufletul se linisteste.
+
==Viețuitori de seamă trecuți la viața veșnică==
 +
* Arhimandrit Claudiu Derevleanu
 +
* Arhimandrit Partenie Apetrei
 +
* Protosinghel Iosif Gabor
 +
* Protosinghel Ghenadie Crudu
 +
* Protosinghel Ilarion Pancu
 +
* Protosinghel Iacob Culiță
 +
* Protosinghel Firmilian Olaru
 +
* Protosinghel Anania Ulian
 +
* Protosinghel Nifon Corduneanu
 +
* Protosinghel Ghervasie Gheorghe
 +
* Ieromonah Visarion Chirilă
 +
* Ieromonah Paisie Ioniță
 +
* Ierodiacon Petroniu Bulbucan
 +
* Arhidiacon Prof. Ioan Ivan
 +
* Monah Gamaliil Păvăloiu
 +
* Monah Cozma Cora
 +
* Monah Ioanichie Andone
 +
* Monah Trifon Gavril
  
−
[[Categorie:Mănăstiri din România|Neamţ]]
+
==Episcopi ridicați din lavra nemțeană==
 +
* PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal
 +
* PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor
 +
* PS Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului
 +
* PS Veniamin Goreanu, Episcop al Basarabiei de Sud<ref>[http://basilica.ro/noul-episcop-al-basarabiei-de-sud-a-fost-hirotonit-de-parintele-patriarh-daniel/ Iulian Dumitrașcu, ''Noul Episcop al Basarabiei de Sud a fost hirotonit de Părintele Patriarh Daniel''], 26 mai 2018, ''Basilica.ro''</ref>
  
−
{{Ciornă}}
+
==Viețuitori de seamă==
 +
* Arhimandrit Paisie Teodorescu
 +
* Arhimandrit Veniamin Goreanu
 +
* Arhimandrit Dosoftei Șcheul
 +
* Arhimandrit Andrei Ioniță
 +
 
 +
==Note==
 +
<references/>
 +
 
 +
[[Categorie:Mănăstiri din România|Neamț]]
  
 
[[en:Neamts Monastery]]
 
[[en:Neamts Monastery]]

Versiunea curentă din 5 februarie 2024 23:40

Mănăstirea Neamț
Mănăstirea Neamț
Jurisdicție Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Tip călugări
Înființată secolul XIV
Ctitori Petru Mușat
Ștefan cel Mare și Sfânt
Stareț Arhimandrit Benedict Sauciuc
Mărime aprox. 77 de viețuitori, din care 51 în mănăstire și 26 în schituri[1]
Localizare comuna Vânători, jud. Neamț,

la aproximativ 15 km N-V de orașul Târgu Neamț

Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii Schitul Vovidenia
Schitul Pocrov
Schitul Icoana Veche
Schitul Icoana Nouă
Schitul Băiceni
Schitul Braniște
Schitul Cărbuna
Hramuri Înălțarea Domnului

Sf. Cuvios Paisie de la Neamț

Site web oficial http://neamt.mmb.ro

Mănăstirea Neamț este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în satul Mănăstirea Neamț, comuna Vânători-Neamț, județul Neamț, România. Este o ctitorie a voievodului Petru Mușat (1375–1391), fiind cel mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova[2], supranumit „Ierusalimul ortodoxiei române”[3].
Mănăstirea Neamț este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare NT-II-a-A-10629.[4]

Istoric

Primul ctitor al acestui sfânt lăcaș a fost Petru Mușat, Domn al Moldovei între 1375–1391. El a construit mănăstirea pe locul unui schit mai vechi, în apropiere de Cetatea Neamțului, ridicată tot de el.[5] După tradiție, schitul acela a fost întemeiat de călugării Sofronie, Pimen și Silvan, veniți cu ucenicii lor din ținuturile sud-dunărene. Conform Pr. Prof. Mircea Păcurariu, „n-ar fi exclus ca aceștia să fi fost ucenici ai Sfântului Nicodim de la Tismana sau călugări români care trăiseră un timp la Athos. Probabil pentru aceștia, Petru I Mușat a ridicat aici o biserică de lemn”[6].

Primul document scris despre Mănăstirea Neamț, care s-a păstrat, este actul din 7 ianuarie 1407, din în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, de către Iosif Mușat, primul mitropolit al Moldovei, rudă apropiată a lui Petru Mușat. Acest act arată că la acea dată Mănăstirea Neamț era înzestrată cu două sate dăruite de către Petru Mușat, două mori, două vii și mai avea și cărți, odăjdii și vase. Faptul acesta vine să confirme existența unui personal destul de numeros încă la acea dată, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să afirme că mănăstirea luase ființă cu mult înainte.[7]

Turnul clopotniță

Urmașii lui Petru Mușat pe tronul Moldovei au continuat construcțiile de la Mănăstirea Neamț, înzestrând-o cu chilii, diferite clădiri, turnuri și ziduri de apărare. Pe latura apuseană a incintei în formă de dreptunghi a mănăstirii străjuiește și în prezent turnul clopotniță, străbătut la baza sa de intrarea principală, boltită. Partea inferioară a acestui turn-clopotniță a fost zidită pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), iar cele două niveluri superioare au fost ridicate ulterior.[7]

Actuala biserică a mănăstirii, având hramul Înălțarea Domnului, a fost zidită de Ștefan cel Mare și Sfânt în 1495-1497, acesta fiind considerat ca al doilea ctitor al Mănăstirii Neamț. Deasupra ușii de intrare în pridvor se află pisania bisericii, cu următorul conținut[2]:

Doamne Iisuse Hristoase, primește acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tău întru Slava Sfântă și Slăvită de la pământ la cer, Înălțarea Ta și Tu sfinte acopere-ne cu mila Ta, de acum și până în veac. Io Ștefan Voievod, cu mila Lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a binevoit și început și a zidit acest hram pentru Rugăciunea sa și a doamnei sale Maria și a fiului său Bogdan și a celorlalți fii ai săi și s-a săvârșit la anul 7605[8], iar al domniei sale anul patruzeci și cel dintâi curgător luna lui Noiembrie 14.

Tot Ștefan cel Mare a întărit privilegiile acordate mănăstirii de voievozii de dinaintea lui și a înzestrat-o, printre altele, cu un clopot mare (în 1485) și cu un panaghiar (în 1502). Pentru o danie din 1503, călugării erau îndatorați să facă „paraclis” la toate liturghiile de duminică, pentru domn și soția sa Măria, cât timp vor fi în viață, iar după moarte, parastas în fiecare miercuri seara și joia liturghie[6].

De Mănăstirea Neamț este legat și numele Cuviosului Paisie Velicicovschi, cel numit ulterior Sf. Paisie de la Neamț, prăznuit la 15 noiembrie. Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareț al Mănăstirii Neamț (1779-1794), el a fost în același timp un adevărat îndrumător al vieții monahale din Moldova și înnoitor al monahismului ortodox, prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei.

În decursul timpului, la Biserica Înălțarea Domnului și la întregul complex mănăstiresc, s-au făcut diferite modificări și adăugiri. Astfel. peretele care separa încăperea mormintelor de naos a fost îndepărtat la începutul secolului al XIX-lea; ancadramentele originale ale ferestrelor naosului, gropniței și altarului au fost înlăturate în cea mai mare parte; acoperișul original din veacul al XV-lea a fost modificat; deasupra bisericii s-au mai construit încă două turle de lemn; spre apus a fost adăugat un fronton; fațada a fost acoperită, în întregime, cu tencuieli; clădirile înconjurătoare au fost refăcute.[3]

Arhitectura

În afară de zidurile de apărare, turnul-clopotniță și biserica cu hramul „Înălțarea Domnului”, care și-au păstrat aspectul inițial, celelalte construcții din incinta sfintei mănăstiri, așa cum se prezintă ele astăzi, datează din secolele XVIII–XIX.

Agheazmatarul mănăstirii

Marea biserică din centrul incintei, „Înălțarea Domnului”, ctitorie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt se impune prin planul și liniile sale măiestrit proporționate, ca și prin bogata și decorare a fațadelor. Peste fundație, prevăzută cu un soclu având două lărgiri succesive, se înalță pereții zidiți cu bolovani de râu și piatră până la două treimi din înălțimea lor. De la acest nivel și până la cornișa de piatră de sub streașină, paramentul este lucrat din cărămidă. Pe această porțiune a paramentului există două rânduri de ocnițe, deasupra cărora se desfășoară o bogată friză de ceramică smălțuită, compusă din discuri, romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale și geometrice. La aceste elemente de policromie ale fațadelor se adăugă brâiele și pilaștrii de cărămidă smălțuită dispuse în câmpul zidăriei, precum și picturile exterioare din fresca ce se mai păstrează în unele ocnițe. Absidele, în partea lor inferioară, sunt decorate cu firide alungite până la soclu. Contraforturile, caracteristice arhitecturii moldovenești din acea epocă, sunt grupate simetric în jurul bisericii, două fiind dispuse în unghiurile vestice și câte unul de o parte și de alta în dreptul pronaosului, în dreptul camerei mormintelor și în dreptul proscomidiarului și diaconicului, precum și unul mic în axul absidei estice. Ferestrele, prin care pătrunde lumina în camera mormintelor, naos și altar, au fost lărgite și mărite în decursul timpului, dar cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li s-a redat forma originară. Turla octogonală, cu patru ferestre și patru contraforturi, este înălțată pe două baze suprapuse, primă cu opt laturi iar a doua de forma stelată cu opt vârfuri, atât bazele cât și fațadele turlei fiind decorate cu ocnițe, firide, discuri și cărămizi smălțuite.[7]

Pridvorul bisericii are peretele dinspre apus închis, dar este prevăzut cu două intrări prin uși dispuse față în față pe laturile de nord și de sud ale acestei încăperi. Cadrele acestor uși au arcuri în acoladă la partea lor superioară. Cele cinci ferestre ale pridvorului, trei spre vest și câte una pe laturile de nord și de sud, au ancadramente în stil gotic. Pridvorul este acoperit de o calotă emisferică sprijinită pe arcuri oblice, caracteristice arhitecturii medievale moldovenești. Trecerea în pronaos se face printr-un portal la care se disting torurile încheiate în arc frânt. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este supraînălțat și se înscrie în planul clădirii ca un dreptunghi. Deasupra este boltit, având două calote despărțite printr-un arc median. În cele patru unghiuri ale încăperii, precum și la mijlocul pereților laterali se înalță câte un pilastru încadrat în zidărie, format dintr-un mănunchi de colonete subțiri așezate pe un soclu înalt și terminate la nivelul nașterii arcurilor bolții cu câte un capitel având profile gotice. Pronaosul și încăperea mormintelor sunt despărțite printr-un perete ce are o deschidere de trecere încadrată de baghete încrucișate și muluri gotice săpate în piatră. Naosul bisericii are o formă dreptunghiulară, lărgită prin absidele laterale semicirculare. El este încoronat de turla clădită pe două rânduri de arcuri oblice. Absida altarului are o formă semicirculară și este despărțită de naos prin catapeteasma sculptată și aurită.[3]

Pictura bisericii „Înălțarea Domnului”

Biserica „Înălțarea Domnului” - frescă interioară

Pictura interioară din altar, naos și camera mormintelor aparține epocii lui Ștefan cel Mare, fiind caracterizată prin dimensionarea amplă a panourilor în care sunt incluse scenele și prin echilibrul clar al compozițiilor, ceea ce face ca pictura să se adapteze în mod armonios la proporțiile arhitecturii respective. Sunt reprezentate scene biblice din viața Mântuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului și diferite figuri de sfinți mucenici și cuvioși.

Frescele din pronaos și din pridvor, din timpul domniei lui Petru Rareș, dovedesc o altă concepție în dispunerea și dimensionarea panourilor, care se îngustează și sunt diferite ca mărime. Stilul picturii este unul narativ, pierzându-și din funcția decorativă, trăsături ce caracterizează pictura murală din timpul domniei lui Patru Rareș (secolul al XVI-lea). În pronaos și pridvor este pictat calendarul (sinaxarul) ca la mănăstirile Voroneț și Moldovița.

Întregul ansamblu pictural din biserică, precum și cel din gangul turnului-clopotniță, a fost repictat, culoare peste culoare, în 1850.[2]

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

În Mănăstirea Neamț este păstrată icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care datează din anul 665. Această icoană a fost pictată în Lidia (patria Sf. Mare Mucenic Gheorghe), din acest motiv fiind numită și Lidianca. A fost dăruită în anul 1429 voievodului moldovean Alexandru cel Bun de către împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleolog (1425–1448). Icoana se află în naosul Bisericii cu hramul „Înălțarea Domnului”.[9] Între anii 1844–1845, icoana a fost ferecată, pe ambele fețe, în argint aurit și pietre prețioase.

Mănăstirea Neamț în prezent

Monahii de la Mănăstirea Neamț duc mai departe tradiția multiseculară a celui mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova. Sfânta Mănăstire este în continuare loc de pelerinaj al credincioșilor din toată Moldova și din întreaga Românie.

Mănăstirea Neamț este un important punct de atracție și pentru turism (atât grupuri organizate, cât și individual), fiind situată relativ aproape de alte mănăstiri și schituri vestite din județul Neamț: Agapia, Văratec, Secu etc.

Biserica „Sf. Ioan Iacob Hozevitul” a Seminarului teologic de la Mănăstirea Neamț

De un mare interes din partea vizitatorilor se bucură Muzeul Mănăstirii Neamț, obiectele păstrate de-a lungul secolelor de către sfânta mănăstire și expuse astăzi în acest muzeu fiind de o importanță deosebită atât pentru cultura și arta religioasă ortodoxă cât și pentru cea națională. Tezaurul mănăstirii cuprinde obiecte de cult din aur și argint, broderii, țesături și sculpturi care au fost confecționate în sfântul lăcaș sau au fost dăruite de voievozii Moldovei și alți binefăcători. În muzeu se află o bogată colecție de obiecte de cult și religioase, picturi, manuscrise și diferite piese utilizate la prima tipografie de aici, cu o mare valoare istorică și artistică. Așezământul posedă cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească din România, ce numără peste 18000 volume, el având o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale.[9]

În imediata vecinătate a Mănăstirii Neamț se află Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”. În incinta acestuia a fost de curând ridicată o nouă și frumoasă biserică având hramul „Sf. Ioan Iacob Hozevitul”. Locul pe care se află astăzi acest impunător sfânt lăcaș a fost sfințit la 5 august 1994, de către PF Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Târnosirea sfântului altar al acestei biserici a avut loc la 12 octombrie 1997, cu o solemnitate deosebită, momentul fiind legat și de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii Neamț. Slujba de sfințire a fost săvârșită de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, împreună cu vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, la aceasta participând mulți alți arhierei, preoți și diaconi din întreaga țară.[10]. La 8 septembrie 2009, după terminarea lucrărilor de construcție și a finisărilor de la interior, a fost sfințită pictura bisericii, de către PF Părinte Patriarh Daniel, în prezența IPS Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și a altor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.[11]

Bisericile, paraclisele Mănăstirii Neamț

Biserica cu hramul „Înălțarea Domnului” — înființată în anul 1497
Biserica cu hramul „Sf. Ap. și Evanghelist Ioan” — înființată în anul 1832
Biserica cu hramul „Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” — înființată în anul 1846
Biserica cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” — înființată în anul 1725
Paraclisul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” — înființat în anul 1809
Paraclisul cu hramul „Buna Vestire” din turnul clopotniță — înființat în anul 1821
Paraclisul cu hramul „Sf. Cuvios Paisie de la Neamț” din palatul mitropolitan — înființat în anul 1994
Paraclisul cu hramul „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” și „Sf. Cuvios Benedict de Nursia” din stăreția mănăstirii — înființat în anul 2007

Schituri ce aparțin de Mănăstirea Neamț[9]

Biserica cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” — înființată în anul 1857
Biserica cu hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena” — înființată în anul 1953
  • Schitul Pocrov (suprafața totală – 13,25 ha). Aflat într-o poiană cu păduri seculare, la aproximativ 4 km sud-vest de Mănăstirea Neamț, sub poalele Muntelui Chiriacu, schitul Pocrov a fost construit în anul 1714 de către Pahomie și ucenicii săi: Sofronie, Mardarie, Lazăr, Dosoftei și Ioanichie. Schitul este supranumit și „Poiana raiului”, el reprezentând un adevărat loc al liniștii unde au viețuit mulți părinți care au dus o viață duhovnicească foarte aspră.
Biserica cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” — înființată în anul 1714
Paraclisul cu hramul „Sf. Cuvios Atanasie Atonitul” — înființat în anul 2012
  • Schitul Icoana Nouă (suprafața totală – 22,40 ha), aflat în locul numit „Valea Icoanei”, pe un teren folosit în trecut pentru pășunatul vitelor. Schitul își are începuturile în anul 1941.
Paraclisul cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie” — înființat în anul 1972
Biserica cu hramul „Schimbarea la Față” — înființată în anul 2001
Paraclisul cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” - înființat în anul 2008
  • Schitul Icoana Veche (suprafața totală – 3,32 ha), așezat într-o pădure deasă în partea de norda Mănăstirii Neamț, pe malul râului Nemțișor. Între anii 1821–1822, din cauza Eteriei, în acest loc a fost ascunsă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea primită în dar de la împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul în urmă cu 600 de ani.
Biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” — înființată în anul 2011
  • Schitul Băiceni (suprafața totală – 7,69 ha)
Paraclisul cu hramul „ Sf. Ioan Iacob de la Neamț” — înființat în anul 1998
Biserica cu hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena” și „Sf. Ierarh Nectarie” — înființată în anul 2014
  • Schitul Braniște (suprafața totală – 106,98 ha), ctitorit în anul 1582, pe vremea domniei lui Petru Șchiopul.
Biserica cu hramul „Sf. Ap. Petru și Pavel” și „Sf. Ap. Andrei” — înființată în anul 2000
  • Schitul Cărbuna (suprafața totală – 23,38 ha)
Biserica cu hramul „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” și „Sf. Trei Ierarhi” — înființată în anul 2001

Stareți recenți ai Mănăstirii Neamț

  • Protosinghel Justinian Cârstoiu (01.08.1988 – 1990)
  • Protosinghel Agatanghel Bărbulescu (06.02.1990 – 01.10.1990)
  • Arhimandrit Dr. Irineu Cheorbeja (1990 – 31.10.1997)
  • Arhimandrit Benedict Sauciuc (31.10 1997 – prezent)

Viețuitori de seamă trecuți la viața veșnică

  • Arhimandrit Claudiu Derevleanu
  • Arhimandrit Partenie Apetrei
  • Protosinghel Iosif Gabor
  • Protosinghel Ghenadie Crudu
  • Protosinghel Ilarion Pancu
  • Protosinghel Iacob Culiță
  • Protosinghel Firmilian Olaru
  • Protosinghel Anania Ulian
  • Protosinghel Nifon Corduneanu
  • Protosinghel Ghervasie Gheorghe
  • Ieromonah Visarion Chirilă
  • Ieromonah Paisie Ioniță
  • Ierodiacon Petroniu Bulbucan
  • Arhidiacon Prof. Ioan Ivan
  • Monah Gamaliil Păvăloiu
  • Monah Cozma Cora
  • Monah Ioanichie Andone
  • Monah Trifon Gavril

Episcopi ridicați din lavra nemțeană

  • PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal
  • PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor
  • PS Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului
  • PS Veniamin Goreanu, Episcop al Basarabiei de Sud[12]

Viețuitori de seamă

  • Arhimandrit Paisie Teodorescu
  • Arhimandrit Veniamin Goreanu
  • Arhimandrit Dosoftei Șcheul
  • Arhimandrit Andrei Ioniță

Note

  1. ↑ Mănăstirea Neamț, vatră de spiritualitate și cultură românească, vol.II, Mănăstirea Neamț între anii 1990–2017; Editura Doxologia, 2017; pag.29; ISBN general 978-606-666-658-9
  2. ↑ 2,0 2,1 2,2 Patriarhia Română – Mănăstiri, biserici și monumente: Mănăstirea Neamț, accesat 2 august 2017
  3. ↑ 3,0 3,1 3,2 CrestinOrtodox.ro: Mănăstirea Neamț, de Teodor Danalache, accesat 2 august 2017
  4. ↑ Lista monumentelor istorice 2010 din județul Neamț – publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 670 bis/1.X.2010.
  5. ↑ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 30.
  6. ↑ 6,0 6,1 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
  7. ↑ 7,0 7,1 7,2 Mitropolia Moldovei și Bucovinei: Mănăstirea Neamț, istoric
  8. ↑ De la facerea lumii, deci anul 1497 d.Hr.
  9. ↑ 9,0 9,1 9,2 Mănăstirea Neamț: Istoric, Imagini și Schituri, accesat 2 august 2017.
  10. ↑ Cristian Bostan: Casă nouă pentru sfântul român din valea Hozevei, Ziarul Lumina, 5 august 2011
  11. ↑ Constantin Ciofu: Pictura Bisericii „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” va fi sfințită astăzi, Ziarul Lumina, 8 septembrie 2009
  12. ↑ Iulian Dumitrașcu, Noul Episcop al Basarabiei de Sud a fost hirotonit de Părintele Patriarh Daniel, 26 mai 2018, Basilica.ro
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mănăstirea_Neamț&oldid=56606”