Mănăstirea Neamț

Mănăstirea Neamț
Jurisdicție	Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Tip	călugări
Înființată	secolul XIV
Ctitori	Petru Mușat Ștefan cel Mare și Sfânt
Stareț	Arhimandrit Benedict Sauciuc
Mărime aprox.	77 de viețuitori, din care 51 în mănăstire și 26 în schituri
Localizare	comuna Vânători, jud. Neamț, la aproximativ 15 km N-V de orașul Târgu Neamț
Limba liturgică	română
Cântarea	bizantină
Schituri, metocuri și chilii	Schitul Vovidenia Schitul Pocrov Schitul Icoana Veche Schitul Icoana Nouă Schitul Băiceni Schitul Braniște Schitul Cărbuna
Hramuri	Înălțarea Domnului Sf. Cuvios Paisie de la Neamț
Site web oficial	http://neamt.mmb.ro

Mănăstirea Neamț este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în satul Mănăstirea Neamț, comuna Vânători-Neamț, județul Neamț, România. Este o ctitorie a voievodului Petru Mușat (1375–1391), fiind cel mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova, supranumit „Ierusalimul ortodoxiei române”.
Mănăstirea Neamț este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare NT-II-a-A-10629.

Istoric

Primul ctitor al acestui sfânt lăcaș a fost Petru Mușat, Domn al Moldovei între 1375–1391. El a construit mănăstirea pe locul unui schit mai vechi, în apropiere de Cetatea Neamțului, ridicată tot de el. După tradiție, schitul acela a fost întemeiat de călugării Sofronie, Pimen și Silvan, veniți cu ucenicii lor din ținuturile sud-dunărene. Conform Pr. Prof. Mircea Păcurariu, „n-ar fi exclus ca aceștia să fi fost ucenici ai Sfântului Nicodim de la Tismana sau călugări români care trăiseră un timp la Athos. Probabil pentru aceștia, Petru I Mușat a ridicat aici o biserică de lemn”.

Primul document scris despre Mănăstirea Neamț, care s-a păstrat, este actul din 7 ianuarie 1407, din în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, de către Iosif Mușat, primul mitropolit al Moldovei, rudă apropiată a lui Petru Mușat. Acest act arată că la acea dată Mănăstirea Neamț era înzestrată cu două sate dăruite de către Petru Mușat, două mori, două vii și mai avea și cărți, odăjdii și vase. Faptul acesta vine să confirme existența unui personal destul de numeros încă la acea dată, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să afirme că mănăstirea luase ființă cu mult înainte.

Turnul clopotniță

Urmașii lui Petru Mușat pe tronul Moldovei au continuat construcțiile de la Mănăstirea Neamț, înzestrând-o cu chilii, diferite clădiri, turnuri și ziduri de apărare. Pe latura apuseană a incintei în formă de dreptunghi a mănăstirii străjuiește și în prezent turnul clopotniță, străbătut la baza sa de intrarea principală, boltită. Partea inferioară a acestui turn-clopotniță a fost zidită pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400–1432), iar cele două niveluri superioare au fost ridicate ulterior.

Actuala biserică a mănăstirii, având hramul Înălțarea Domnului, a fost zidită de Ștefan cel Mare și Sfânt în 1495-1497, acesta fiind considerat ca al doilea ctitor al Mănăstirii Neamț. Deasupra ușii de intrare în pridvor se află pisania bisericii, cu următorul conținut:

Doamne Iisuse Hristoase, primește acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tău întru Slava Sfântă și Slăvită de la pământ la cer, Înălțarea Ta și Tu sfinte acopere-ne cu mila Ta, de acum și până în veac. Io Ștefan Voievod, cu mila Lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a binevoit și început și a zidit acest hram pentru Rugăciunea sa și a doamnei sale Maria și a fiului său Bogdan și a celorlalți fii ai săi și s-a săvârșit la anul 7605, iar al domniei sale anul patruzeci și cel dintâi curgător luna lui Noiembrie 14.

Tot Ștefan cel Mare a întărit privilegiile acordate mănăstirii de voievozii de dinaintea lui și a înzestrat-o, printre altele, cu un clopot mare (în 1485) și cu un panaghiar (în 1502).

De Mănăstirea Neamț este legat și numele Cuviosului Paisie Velicicovschi, cel numit ulterior Sf. Paisie de la Neamț, prăznuit la 15 noiembrie. Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareț al Mănăstirii Neamț (1779-1794), el a fost în același timp un adevărat îndrumător al vieții monahale din Moldova și înnoitor al monahismului ortodox, prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei.

În decursul timpului, la Biserica Înălțarea Domnului și la întregul complex mănăstiresc, s-au făcut diferite modificări și adăugiri. Astfel. peretele care separa încăperea mormintelor de naos a fost îndepărtat la începutul secolului al XIX-lea; ancadramentele originale ale ferestrelor naosului, gropniței și altarului au fost înlăturate în cea mai mare parte; acoperișul original din veacul al XV-lea a fost modificat; deasupra bisericii s-au mai construit încă două turle de lemn; spre apus a fost adăugat un fronton; fațada a fost acoperită, în întregime, cu tencuieli; clădirile înconjurătoare au fost refăcute.

Arhitectura

În afară de zidurile de apărare, turnul-clopotniță și biserica cu hramul „Înălțarea Domnului”, care și-au păstrat aspectul inițial, celelalte construcții din incinta sfintei mănăstiri, așa cum se prezintă ele astăzi, datează din secolele XVIII–XIX.

Agheazmatarul mănăstirii

Marea biserică din centrul incintei, „Înălțarea Domnului”, ctitorie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt se impune prin planul și liniile sale măiestrit proporționate, ca și prin bogata și decorare a fațadelor. Peste fundație, prevăzută cu un soclu având două lărgiri succesive, se înalță pereții zidiți cu bolovani de râu și piatră până la două treimi din înălțimea lor. De la acest nivel și până la cornișa de piatră de sub streașină, paramentul este lucrat din cărămidă. Pe această porțiune a paramentului există două rânduri de ocnițe, deasupra cărora se desfășoară o bogată friză de ceramică smălțuită, compusă din discuri, romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale și geometrice. La aceste elemente de policromie ale fațadelor se adăugă brâiele și pilaștrii de cărămidă smălțuită dispuse în câmpul zidăriei, precum și picturile exterioare din fresca ce se mai păstrează în unele ocnițe. Absidele, în partea lor inferioară, sunt decorate cu firide alungite până la soclu. Contraforturile, caracteristice arhitecturii moldovenești din acea epocă, sunt grupate simetric în jurul bisericii, două fiind dispuse în unghiurile vestice și câte unul de o parte și de alta în dreptul pronaosului, în dreptul camerei mormintelor și în dreptul proscomidiarului și diaconicului, precum și unul mic în axul absidei estice. Ferestrele, prin care pătrunde lumina în camera mormintelor, naos și altar, au fost lărgite și mărite în decursul timpului, dar cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li s-a redat forma originară. Turla octogonală, cu patru ferestre și patru contraforturi, este înălțată pe două baze suprapuse, primă cu opt laturi iar a doua de forma stelată cu opt vârfuri, atât bazele cât și fațadele turlei fiind decorate cu ocnițe, firide, discuri și cărămizi smălțuite.

Pridvorul bisericii are peretele dinspre apus închis, dar este prevăzut cu două intrări prin uși dispuse față în față pe laturile de nord și de sud ale acestei încăperi. Cadrele acestor uși au arcuri în acoladă la partea lor superioară. Cele cinci ferestre ale pridvorului, trei spre vest și câte una pe laturile de nord și de sud, au ancadramente în stil gotic. Pridvorul este acoperit de o calotă emisferică sprijinită pe arcuri oblice, caracteristice arhitecturii medievale moldovenești. Trecerea în pronaos se face printr-un portal la care se disting torurile încheiate în arc frânt. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este supraînălțat și se înscrie în planul clădirii ca un dreptunghi. Deasupra este boltit, având două calote despărțite printr-un arc median. În cele patru unghiuri ale încăperii, precum și la mijlocul pereților laterali se înalță câte un pilastru încadrat în zidărie, format dintr-un mănunchi de colonete subțiri așezate pe un soclu înalt și terminate la nivelul nașterii arcurilor bolții cu câte un capitel având profile gotice. Pronaosul și încăperea mormintelor sunt despărțite printr-un perete ce are o deschidere de trecere încadrată de baghete încrucișate și muluri gotice săpate în piatră. Naosul bisericii are o formă dreptunghiulară, lărgită prin absidele laterale semicirculare. El este încoronat de turla clădită pe două rânduri de arcuri oblice. Absida altarului are o formă semicirculară și este despărțită de naos prin catapeteasma sculptată și aurită.

Pictura bisericii „Înălțarea Domnului”

Biserica „Înălțarea Domnului” - frescă interioară

Pictura interioară din altar, naos și camera mormintelor aparține epocii lui Ștefan cel Mare, fiind caracterizată prin dimensionarea amplă a panourilor în care sunt incluse scenele și prin echilibrul clar al compozițiilor, ceea ce face ca pictura să se adapteze în mod armonios la proporțiile arhitecturii respective. Sunt reprezentate scene biblice din viața Mântuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului și diferite figuri de sfinți mucenici și cuvioși.

Frescele din pronaos și din pridvor, din timpul domniei lui Petru Rareș, dovedesc o altă concepție în dispunerea și dimensionarea panourilor, care se îngustează și sunt diferite ca mărime. Stilul picturii este unul narativ, pierzându-și din funcția decorativă, trăsături ce caracterizează pictura murală din timpul domniei lui Patru Rareș (secolul al XVI-lea). În pronaos și pridvor este pictat calendarul (sinaxarul) ca la mănăstirile Voroneț și Moldovița.

Întregul ansamblu pictural din biserică, precum și cel din gangul turnului-clopotniță, a fost repictat, culoare peste culoare, în 1850.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

În Mănăstirea Neamț este păstrată icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care datează din anul 665. Această icoană a fost pictată în Lidia (patria Sf. Mare Mucenic Gheorghe), din acest motiv fiind numită și Lidianca. A fost dăruită în anul 1429 voievodului moldovean Alexandru cel Bun de către împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleolog (1425–1448). Icoana se află în naosul Bisericii cu hramul „Înălțarea Domnului”. Între anii 1844–1845, icoana a fost ferecată, pe ambele fețe, în argint aurit și pietre prețioase.

Mănăstirea Neamț în prezent

Monahii de la Mănăstirea Neamț duc mai departe tradiția multiseculară a celui mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova. Sfânta Mănăstire este în continuare loc de pelerinaj al credincioșilor din toată Moldova și din întreaga Românie.

Mănăstirea Neamț este un important punct de atracție și pentru turism (atât grupuri organizate, cât și individual), fiind situată relativ aproape de alte mănăstiri și schituri vestite din județul Neamț: Agapia, Văratec, Secu etc.

Biserica „Sf. Ioan Iacob Hozevitul” a Seminarului teologic de la Mănăstirea Neamț

De un mare interes din partea vizitatorilor se bucură Muzeul Mănăstirii Neamț, obiectele păstrate de-a lungul secolelor de către sfânta mănăstire și expuse astăzi în acest muzeu fiind de o importanță deosebită atât pentru cultura și arta religioasă ortodoxă cât și pentru cea națională. Tezaurul mănăstirii cuprinde obiecte de cult din aur și argint, broderii, țesături și sculpturi care au fost confecționate în sfântul lăcaș sau au fost dăruite de voievozii Moldovei și alți binefăcători. În muzeu se află o bogată colecție de obiecte de cult și religioase, picturi, manuscrise și diferite piese utilizate la prima tipografie de aici, cu o mare valoare istorică și artistică. Așezământul posedă cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească din România, ce numără peste 18000 volume, el având o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale.

În imediata vecinătate a Mănăstirii Neamț se află Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”. În incinta acestuia a fost de curând ridicată o nouă și frumoasă biserică având hramul „Sf. Ioan Iacob Hozevitul”. Locul pe care se află astăzi acest impunător sfânt lăcaș a fost sfințit la 5 august 1994, de către PF Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Târnosirea sfântului altar al acestei biserici a avut loc la 12 octombrie 1997, cu o solemnitate deosebită, momentul fiind legat și de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii Neamț. Slujba de sfințire a fost săvârșită de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, împreună cu vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, la aceasta participând mulți alți arhierei, preoți și diaconi din întreaga țară.. La 8 septembrie 2009, după terminarea lucrărilor de construcție și a finisărilor de la interior, a fost sfințită pictura bisericii, de către PF Părinte Patriarh Daniel, în prezența IPS Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și a altor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

Bisericile, paraclisele Mănăstirii Neamț

Biserica cu hramul „Înălțarea Domnului” — înființată în anul 1497

Biserica cu hramul „Sf. Ap. și Evanghelist Ioan” — înființată în anul 1832

Biserica cu hramul „Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava” — înființată în anul 1846

Biserica cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” — înființată în anul 1725

Paraclisul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” — înființat în anul 1809

Paraclisul cu hramul „Buna Vestire” din turnul clopotniță — înființat în anul 1821

Paraclisul cu hramul „Sf. Cuvios Paisie de la Neamț” din palatul mitropolitan — înființat în anul 1994

Paraclisul cu hramul „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” și „Sf. Cuvios Benedict de Nursia” din stăreția mănăstirii — înființat în anul 2007

Schituri ce aparțin de Mănăstirea Neamț

• Schitul Vovidenia (suprafața totală – 24,25 ha), ridicat între anii 1849–1857, pe vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, Mitropolit al Moldovei fiind IPS Sofronie Miclescu.

Biserica cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” — înființată în anul 1857

Biserica cu hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena” — înființată în anul 1953

• Schitul Pocrov (suprafața totală – 13,25 ha). Aflat într-o poiană cu păduri seculare, la aproximativ 4 km sud-vest de Mănăstirea Neamț, sub poalele Muntelui Chiriacu, schitul Pocrov a fost construit în anul 1714 de către Pahomie și ucenicii săi: Sofronie, Mardarie, Lazăr, Dosoftei și Ioanichie. Schitul este supranumit și „Poiana raiului”, el reprezentând un adevărat loc al liniștii unde au viețuit mulți părinți care au dus o viață duhovnicească foarte aspră.

Biserica cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” — înființată în anul 1714

Paraclisul cu hramul „Sf. Cuvios Atanasie Atonitul” — înființat în anul 2012

• Schitul Icoana Nouă (suprafața totală – 22,40 ha), aflat în locul numit „Valea Icoanei”, pe un teren folosit în trecut pentru pășunatul vitelor. Schitul își are începuturile în anul 1941.

Paraclisul cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie” — înființat în anul 1972

Biserica cu hramul „Schimbarea la Față” — înființată în anul 2001

Paraclisul cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” - înființat în anul 2008

• Schitul Icoana Veche (suprafața totală – 3,32 ha), așezat într-o pădure deasă în partea de norda Mănăstirii Neamț, pe malul râului Nemțișor. Între anii 1821–1822, din cauza Eteriei, în acest loc a fost ascunsă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea primită în dar de la împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul în urmă cu 600 de ani.

Biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” — înființată în anul 2011

• Schitul Băiceni (suprafața totală – 7,69 ha)

Paraclisul cu hramul „ Sf. Ioan Iacob de la Neamț” — înființat în anul 1998

Biserica cu hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena” și „Sf. Ierarh Nectarie” — înființată în anul 2014

• Schitul Braniște (suprafața totală – 106,98 ha), ctitorit în anul 1582, pe vremea domniei lui Petru Șchiopul.

Biserica cu hramul „Sf. Ap. Petru și Pavel” și „Sf. Ap. Andrei” — înființată în anul 2000

• Schitul Cărbuna (suprafața totală – 23,38 ha)

Biserica cu hramul „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” și „Sf. Trei Ierarhi” — înființată în anul 2001

Stareți recenți ai Mănăstirii Neamț

• Protosinghel Justinian Cârstoiu (01.08.1988 – 1990)
• Protosinghel Agatanghel Bărbulescu (06.02.1990 – 01.10.1990)
• Arhimandrit Dr. Irineu Cheorbeja (1990 – 31.10.1997)
• Arhimandrit Benedict Sauciuc (31.10 1997 – prezent)

Viețuitori de seamă trecuți la viața veșnică

• Arhimandrit Claudiu Derevleanu
• Arhimandrit Partenie Apetrei
• Protosinghel Iosif Gabor
• Protosinghel Ghenadie Crudu
• Protosinghel Ilarion Pancu
• Protosinghel Iacob Culiță
• Protosinghel Firmilian Olaru
• Protosinghel Anania Ulian
• Protosinghel Nifon Corduneanu
• Protosinghel Ghervasie Gheorghe
• Ieromonah Visarion Chirilă
• Ieromonah Paisie Ioniță
• Ierodiacon Petroniu Bulbucan
• Arhidiacon Prof. Ioan Ivan
• Monah Gamaliil Păvăloiu
• Monah Cozma Cora
• Monah Ioanichie Andone
• Monah Trifon Gavril

Episcopi ridicați din lavra nemțeană

• PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal
• PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor
• PS Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului
• PS Veniamin Goreanu, Episcop al Basarabiei de Sud

Viețuitori de seamă

• Arhimandrit Paisie Teodorescu
• Arhimandrit Veniamin Goreanu
• Arhimandrit Dosoftei Șcheul
• Arhimandrit Andrei Ioniță