{{diacritice}}[[Fișier:São porfírios.jpg|thumb|250 px|Icoană a Sf. Cuvios Porfirie Kavsokalivitul]][[Fișier:Par.porfirie.jpg|thumb|250 px|Cuviosul Porfirie Bairaktaris]] Duhovnicescul Părinte Sfântul [[Cuvios]]ul Părintele nostru '''[[Porfirie ]] Kavsokalivitul''' (1906-1991) a fost un [[monah]] și mare [[duhovnic]] grec contemporan de la [[Muntele Athos]]. A adormit întru Domnul în Chilia (Coliba) Sfântului Gheorghe, de la Sfântul Schit al Schitul Sfintei Treimi din Kafsokalivia, Kavsokalivia de la [[Muntele Athos]], la orele patru și treizeci dimineața, în ziua de [[2 decembrie ]] 1991, în al optzeci și șaselea an al vieții sale.

S-a născut Începând cu anul 2013, [[Praznic|prăznuirea]] sa se face în ziua trecerii sale la 7 februarie 1906, lângă satul Sfântul Ioan din Karystia (Evvia), aproape de Aliveri, din părinți săraciDomnul, pe nume Leonidas și Eleni Bairaktari[[2 decembrie]].

S-a născut la [[7 februarie]] 1906, lângă satul Sfântul Ioan din Karystia (Evvia), aproape de Aliveri, din părinți săraci, pe nume Leonidas și Eleni Bairaktaris. Tatăl său, Leonidas, care din pricina sărăciei a fost silit să plece în lume ca să lucreze la canalul Panama, a fost și [[psalt]] (cântăreț la biserică) în satul său. Ca psalt, l-a însoțit adesea pe [[Nectarie din Eghina|Sfântul Nectarie]], fiindu-i ajutor în călătoriile sale. La [[Botez]], Părintele Porfirie a primit numele de Evanghelios. A fost al patrulea din cei cinci copii ai părinților săi.

Citind silabisit viața Sfântului [[Ioan Kalivitul, ]] în timp ce păștea oile, dar și pe când lucra la băcănia din Pireu, a simțit o dorință fierbinte de a-l imita. De aceea, a pornit-o în mai multe rânduri spre [[Muntele Athos ]] dar, din diferite pricini, se întorcea înapoi. În cele din urmă, pe când avea doisprezece sau paisprezece ani, a pornit, fără știrea alor săi, hotărît hotărât să ajungă la Sfântul Munte, iar dorința i s-a împlinit, cu binecuvântarea Domnului nostru [[Iisus Hristos]]. Pronia cea dumnezeiască a iconomisit astfel lucrurile încât a fost primit ca [[ucenic]], în ciuda vârstei sale fragede, de către doi frați împreună nevoitori, evlavioși și plini de virtuți, pe nume Pantelimon și Ioanichie, ce viețuiau în Chilia Sfântului Gheorghe din Kavsokalivia. I-a îndrăgit de îndată pe cei doi Bătrâni, cu tot entuziasmul inimii sale tinere și s-a supus lor fără gânduri de prisos, ca lui Hristos Însuși și, cu multă râvnă, bunăvoință și [[smerenie]] le împlinea tot cuvântul. Singurul lui [[necaz]] era că nu îl puneau la și mai multă [[nevoință]], despre care, din puținele lucruri pe care ni le-a spus despre acea perioadă, știm ca era o nevoință neîncetată, intensă, plină de bucurie și de asprime în același timp. Mergea desculț prin zăpadă, bătând cărări anevoioase. Dormea foarte puțin, întins pe podea, acoperit doar cu o pătură, chiar și pe timpul iernii. Făcea multe metanii, cu trupul gol de la brâu în sus, ca să nu-l fure somnul. Sculpta lemnul, dar lucra și în aer liber, unde aduna lemne și melci, căra pământ cu spinarea de la mari distanțe, fiindcă voiau să facă o mică grădină în părțile stâncoase ale Chiliei Sfântului Gheorghe. Totodată se străduia să aibă atenția îndreptată la citirile și troparele sfintelor slujbe și să le învețe pe de rost. A învățat pe de rost Sfintele Evanghelii în timpul [[rucodelie]]i și le repeta întruna, ca să nu-i poată pătrunde în minte nici un gând. Așa cum spunea mai târziu el însuși, în vremea aceea era „în necontenită mișcare". Principala caracteristică a ascezei sale nu era totuși lupta trupească, ci deplina ascultare înaintea Bătrânilor săi, totala dependență de aceștia, afierosirea sa plină de [[iubire]], încredere și admirație, față de ei, afierosire prin intermediul căreia putea primi în viața sa trăirile Bătrânilor săi. Astfel copilul neștiutor de carte, ce urmase doar două clase la școala din sat, urmând cu dragoste fierbinte cuvintele cele sfinte despre iubitul nostru Iisus Hristos, a izbutit în doar câțiva ani să învețe toate lucrurile pe care noi nu suntem în stare a le învăța mergând la școală și la universitate ani mulți, dar lipsiți de râvnă, și având la dispoziție cărți și profesori învățați.Când a sosit clipa, a fost tuns monah și a primit numele de Nichita. Datorită smereniei sale și a ascultării pe care o făcea, a primit din tinerețe darul de a vedea cu ochii duhovnicești - atunci când lucra [[Har]]ul cel dumnezeiesc - întâmplări și fapte din lumea firii, a sufletului și a duhului, fără opreliști temporale sau din partea firii. A fost îmbrăcat așadar cu putere de Sus și a dobândit daruri mai presus de fire. Primul semn a fost acela că i-a putut vedea de la mare distanță pe Bătrânii săi, când se întorceau de departe, deși, în locul în care se aflau, nu puteau fi văzuți de nimeni. Au urmat apoi și altele. Simțurile i s-au sensibilizat foarte mult, iar capacitățile sale umane i s-au dezvoltat foarte puternic. Auzea și cunoștea graiul păsărilor și al animalelor, pătrunzându-le înțelesul. Simțea mirosurile de la mari distanțe. Recunoștea miresmele și compoziția lor, distingând de foarte departe parfumul florilor. După ce se ruga cu smerenie, avea capacitatea de „a vedea" până în adâncul pământului și până în înaltul cerului, toate cele aflate acolo: ape, pietre, petrol, radiații, antichități îngropate, morminte ascunse, crăpături în adâncul pământului, izvoare subterane, icoane pierdute, scene petrecute cu secole în urmă, rugăciuni îndreptate spre ceruri, duhuri bune sau viclene, sufletele oamenilor și tot felul de alte lucruri. Putea gusta apa aflată la mari adâncimi și măsura adâncimea la care se găsea. Întreba stâncile, care îi povesteau luptele asceților dinaintea lui. Tămăduia doar privind locul bolnav. Vindeca doar prin atingere. Se ruga și rugăciunea se împlinea. Niciodată nu i-a trecut prin gând să folosească darurile primite de la [[Dumnezeu]] pentru folosul său personal și nicicând n-a vrut să câștige ceva de pe urma celor care îi erau descoperite de Harul dumnezeiesc. Ori de câte ori lucra străvederea sa, îi dezvăluia gândurile ascunse ale oamenilor. Cu ajutorul dumnezeiescului Har putea cuprinde în același timp trecutul, prezentul și viitorul, confirmând faptul că Dumnezeu este Atotștiutor și Atotputernic. Știa ce se întâmplă cu toată zidirea, la marginile lumii, în profunzimea sufletului omenesc sau în tainele istoriei. Era un om ce „primea" Harul cel dumnezeiesc ce purcede de la Dumnezeu care, din motive doar de El știute, uneori nu-i dezvăluia chiar totul. În ceea ce ne privește, viața trăită în Har este o mare taină, iar orice vorbă de prisos ar fi o dovadă de prea mare îndrăzneală, dacă ne-am ocupa de subiecte care ne sunt necunoscute. Părintele spunea mereu acest lucru tuturor celor ce socoteau că priceperea sa se datora altor cauze decât dumnezeiescului Har. Repeta adesea: „Aceasta nu e știință și nu e nici artă. Este HAR". Pe când avea douăzeci de ani, s-a îmbolnăvit de pleurezie și, la porunca Bătrânilor săi, s-a întors în satul părintesc să-și trateze boala. Gândul îi era însă mereu la Sfântul Munte. S-a întors la Muntele Athos, dar tot urmând porunca Bătrânilor, din pricină că se îmbolnăvise din nou, s-a așezat la o mănăstire din afara Sfântului Munte, mai precis la Mănăstirea Lefka a Sfântului Haralambie din Evvia, lângă Avlonari. A fost hirotonit [[preot]] la 27 iulie 1927 se către [[episcop]]ul de Sinai, Porfirie al III-lea, care l-a și numit Porfirie. După o vreme, [[Mitropolit]]ul de Karystia din acea vreme, Pantelimon, l-a făcut duhovnic, iar în anul 1938 a fost ridicat la treapta de [[Arhimandrit]]. Până în anul 1940, Bătrânul Porfirie a fost duhovnic în Evvia. În luna octombrie a anului 1940, în urma cererilor sale, i s-a împlinit dorința de a-i sluji pe cei bolnavi și a fost numit paroh la Policlinica din Atena, aflată lângă Piața Omonia. A slujit acolo timp de treizeci de ani și, după ieșirea la pensie, încă trei ani. În total a slujit ca [[paroh]] treizeci de ani și, pe lângă aceasta, mai era și duhovnic. În același timp lucra și pentru câștigarea traiului, fiindcă voia să economisească bani pentru a-și întreține părinții și alte rude, dar și pentru a ridica o [[mănăstire]]. Din această pricină nu cunoștea odihna. După ce s-a pensionat, a plecat de la policlinică și s-a stabilit la Mănăstirea Sfântului Nicolae din Kallisia, ce se afla pe vechiul Penteli, unde și-a continuat lucrarea de duhovnic. În afara pleureziei care l-a lovit în tinerețe, la răstimpuri Părintele Porfirie a fost încercat și de alte boli. Pe când se afla la policlinică, s-a îmbolnăvit de rinichi și a fost operat cu mare întârziere, fiindcă lucra neîncetat. De aceea a intrat în comă, iar familia sa a fost înștiințată de medici să îi pregătească înmormântarea. Cu voia Domnului însă, părintele a revenit la viață, în ciuda prognozelor medicale și a continuat să slujească obștea Bisericii. Apoi și-a rupt piciorul. De asemenea, din cauza efortului pe care l-a făcut în vremea când era în satul său, Turkovuni, unde a viețuit ani la rând și unde căra greutăți mari, a făcut o hernie care l-a chinuit până în ultimii ani ai vieții. În anul 1978 a făcut infarct miocardic. Când și-a revenit, a întemeiat împreună cu câțiva dintre fiii săi duhovnicești Sfânta Mănăstire de maici „Schimbarea la Față a Mântuitorului", după ce a primit trebuincioasa binecuvântare din partea Episcopului Atenei. Mănăstirea trebuia să se afle în Atena dar, din pricina faptului că nu era spațiu îndeajuns, împreună cu câțiva fii duhovnicești a cumpărat câteva terenuri în Malakasa (în Atica), unde au ridicat un metoc al mănăstirii și o Sfântă Biserică, după ce au primit aprobarea legală din partea Bisericii Elene și a Mitropoliților ei. S-a instalat așadar la acest metoc, unde i-a spovedit pe toți cei care veneau la el. În timpul cât s-a aflat acolo a fost operat de cataractă și și-a pierdut vederea ochiului stâng, iar mai apoi și pe cea a ochiului drept. Din cauza efectelor secundare ale unei injecții cu cortizon care i s-a făcut în timpul operației de cataractă, a suferit mai multe hemoragii intestinale și de atunci a îndurat dureri cumplite. Totuși a continuat să-i primească pe cei ce veneau la el, pe cât îi stătea în putință și să se roage smerit pentru necazurile lor. De aceea s-a învrednicit de multe ori să vadă cu duhovnicească bucurie că Harul cel dumnezeiesc lucra, rezolvând problemele oamenilor. [[Fișier:Porfirie Kavsokalivitul 2.jpg|right|thumb|250 px|Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul]] La început îi povățuia pe oameni cu ușurință, dar mai târziu, din pricina multelor sale boli, doar se ruga pentru ei și foarte rar le dădea sfaturi. Se ruga în tăcere, cu multă dragoste și smerenie pentru toți cei care îi cereau să se roage pentru ei ca să dobândească ajutorul dumnezeiesc. Pregătindu-se de cele veșnice, la cererea sa, în anul 1984 i s-a dat Chilia Sfântului Gheorghe din Kafsokalivia, unde fusese tuns monah, Chilie care atunci era nelocuită. Acolo a instalat câțiva ucenici, după ce s-a dus el însuși acolo, dar, tot din pricina neputințelor sale, își petrecea timpul mai mult la Mănăstirea din Milesi (Oropos). Când a simțit că i se apropie sfârșitul, s-a spovedit duhovnicului său, care era bătrân și foarte bolnav și a primit iertarea păcatelor. Apoi s-a dus și s-a statornicit în Chilia sa de la Muntele Athos, fiindcă dorea să-și dea obștescul sfârșit în mănăstirea metaniei sale, unde își petrecuse viața duhovnicească. În acel loc aflându-se, după ce i s-a săpat un mormânt adânc, așa cum poruncise, a dictat unuia dintre fiii săi duhovnicești o scrisoare de bun rămas, în care povățuia și își cerea iertare de la toți fiii săi duhovnicești. Această scrisoare, datată 4 (după calendarul vechi) și 17 (după calendarul nou) iunie 1991 a fost găsită în veșmintele sale de îngropăciune, în ziua adormirii sale, dovadă a necuprinsei și înălțătoarei sale smerenii. Urmând poruncii sale, moartea sa a fost anunțată după ce a fost înmormântat, tocmai fiindcă nu a voit ca fiii săi duhovnicești să se ostenească, venind la Muntele Athos pentru a asista la [[înmormântare]]a sa. Totodată a voit ca înmormântarea să să se desfășoare în simplitate și smerenie, avându-i alături doar pe frații săi din Kavsokalivia. În ultima noapte a vieții sale pământești s-a [[Spovedanie|spovedit]] și a rostit [[rugăciunea minții]], în timp ce lângă el, ucenicii săi, urmându-i porunca, îi citeau [[Psalmul 50]] și ceilalți [[psalmi]], precum și „Slujba pentru cei aflați pe patul de moarte". Totodată spuneau rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă" până la împlinirea canonului pentru un [[schimonah]]. Ucenicii l-au auzit șoptind cu sfintele sale buze, vreme îndelungată. Ultimele cuvinte rostite de cuviosul părinte au fost cuvintele rugăciunii împărătești a lui Iisus Hristos: „ca toți să fie una". După aceea l-au auzit repetând un singur cuvânt, aflat la sfârșitul Noului Testament, mai precis la Sfârșitul Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul: „Vino!" („Da, vino, Doamne Iisuse Hristoase!"). În cele din urmă Domnul, dulcele Iisus, a venit. Cuviosul suflet al Bătrânului Porfirie i-a părăsit trupul la ora patru și jumătate dimineața, în ziua de 2 decembrie 1991 și s-a îndreptat spre ceruri. Sfintele sale moaște au fost depuse la Kyriakonul (biserica centrală) de la Kavsokalivia, unde toată ziua părinții au citit, așa cum cere [[tradiția]], toate Evangheliile, iar noaptea au făcut priveghere până la ziuă. În zorii zilei de 3 decembrie 1991 pământul a acoperit cinstitul trup al cuviosului părinte, în prezența câtorva părinți de la Sfântul Schit din Kafsokalivia. Abia atunci, împlinind dorința Părintelui Porfirie, au vestit moartea sa. Cât a trăit, Părintele Porfirie i-a primit pe toți. Prin smerita sa chilie au trecut sfinți asceți și criminali păcătoși, creștini ortodocși, dar și oameni de alte culte sau chiar de alte credințe, oameni neînsemnați și mari personalități, bogați și săraci, neștiutori de carte și oameni învățați, mireni și clerici de toate gradele. Fiecăruia dintre aceștia i-a oferit iubirea lui Hristos, spre mântuirea sufletului. Întotdeauna a arătat deplină ascultare față de Biserică și nu făcea nimic fără aprobarea ei. Spunea că este preferabil să greșești, fiind în Biserică, decât să lucrezi în afara ei, fie și cu îndreptățire. Principala caracteristică a Părintelui Porfirie, în tot timpul vieții sale pământești, a fost deplina sa smerenie. Pe lângă aceasta, dovedea deplină ascultare, iubire fierbinte, răbdare neclintită în dureri cumplite, discernământ înțelept, străvedere limpede. De asemenea, avea o mare sete de cunoaștere, cunoscând o mulțime de subiecte variate, acestea fiind un dar al râvnei sale către Dumnezeu și nu al studiilor sale în lume, aproape inexistente. Avea mare râvnă în tot ce făcea și era foarte harnic. Rugăciunea sa era neîncetată și smerită și, prin urmare, foarte eficientă. Gândirea sa pur ortodoxă, dar lipsită de fanatism era plină de viață și se interesa de problemele Sfintei Biserici, deși lucrul era aproape necunoscut celorlalți. Sfaturile sale erau încununate de succes, iar învățăturile sale nenumărate. Slujbele sale erau pline de măreție, iar dimensiunea contribuției sale duhovnicești a fost ținută până de curând în taină. Pe [[27 noiembrie]] 2013, [[sfântul sinod]] al Patriarhiei Ecumenice a decis înscrierea bătrânului Porfirie în rândul [[sfinți]]lor, cu prăznuire la data de [[2 decembrie]]<ref>[http://www.omhksea.org/2013/11/canonization-of-two-new-saints-by-the-ecumenical-patriarchate/ Canonization of Two New Saints by the Ecumenical Patriarchate].</ref>. ==Cuvinte ziditoare==[[File:Porfirie Kavsokalivitul.jpg|thumb|right|250 px|Sfântul Porfirie Kavsokalivitul în chilia sa]]''citate extrase din Antologie de sfaturi şi îndrumări, op.cit '' *Nu vorbesc nimănui despre Hristos fără să mi se ceară*Eu aşa gândesc, dar voi faceţi cum credeţi*Prefer să fiu înşelat în Biserică decât să o părăsesc. Nu vreau să mă mântuiesc fără Biserică şi nu voi părăsi niciodată corabia ei*Nu poţi să comunici cu Hristos, şi să ai în acelaşi timp relaţii proaste cu ceilalţi oameni*Nu câştigi un om cu asprimea, ci cu bunătatea*Numai Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor*Răul începe cu gândurile rele*Nu te lupta să opreşti sau să îndrepţi greşelile celuilalt. Iubeşte-l aşa cum e, cu toate greşelile lui, iar Domnul se va îngriji de acestea*Hristos nu vrea lângă EL oameni grosolani, ci delicați*Când te înhață satana și te apasă, să nu rămâi nemișcat, așa cum rămân unii ce devin melancolici și cad pe gânduri ore întregi*Zădărnicie e tot ce iei din egoism. Veșnicie este tot ce dai din iubire*Când te rogi pentru un om pe care îl muncesc patimi păcătoase, să nu i-o spui, fiindcă diavolul va afla și va ridica îndârjire în sufletul tău și astfel rugaciunea ta nu va da rod. Să te rogi pentru acel om în taină, și astfel rugaciunea ta îl va ajuta*Nu mi-e frică de iad și nu mă gândesc la rai. Îi cer numai Domnului să fie milostiv cu toată lumea și cu mine*Oricine nu se pocăiește, va fi pierdut*Mai întâi iartă-i pe aceia care te întristează*Fii atent, căci trebuie să ne luptăm până când ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seamă*Să mergi la Biserică în mod regulat, să te spovedești și să te împărtașești des și-atunci vei scăpa de toata frica și ți se vor tămădui toate rănile sufletești*Te povățuiesc să ai mereu dragoste pentru toți. În primul rând dragoste apoi toate celelalte*Să te spovedești periodic și temeinic, fiindcă, chiar de-ai fi Patriarh, dacă nu te spovedești, nu te mântuiești ==Imnografie=='''[[Tropar]], [[glas]]ul 1'''<ref>Sursă: http://www.porphyrios.net/?page_id=167</ref> Pe vlăstarul Evviei,<br>Pe-al grecilor gheronda,<br>Pe inițiatul teologiei<br>și pe prietenul adevărat al lui Hristos<br>Pe Porfirie să-l cinstim, credincioșilor,<br>Pe cel plin de harisme de copil.<br>Căci izbăvește pe demonizați<br>și vindecă pe bolnavii ce strigă cu credință<br>Slavă Celui ce ți-a dat ție putere,<br>Slavă Celui ce te-a sfințit<br>Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.  ==Acatist==Acatistul Sfântului Porfirie <ref>Sursă: http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-porfirie-kafsokalivitul</ref> '''Condacul 1'''Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor ce flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu! '''Icosul 1'''Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: "Vino, Părinte Porfirie, de moşteneşte împărăţia Cerurilor care este gătită celor ce şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!"; noi, vrând a fi părtaşi fericirii tale, îţi aducem aceste laude:Bucură-te, cel ce mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastră;Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi;Bucură-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească;Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor;Bucură-te, cel ce te-ai dăruit în întregime fiecăruia dintre cei ce te cercetau;Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit;Bucură-te, că ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri;Bucură-te, că i-ai binecuvântat pe cei ce au mărturisit minunile tale;Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei ce au spus despre tine lucruri neadevărate;Bucură-te, cel ce stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale;Bucură-te, cel ce primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi;Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei;Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu! '''Condacul al 2-lea'''Ştiind micimea vieţuirii noastre, să nu deznădăjduim aflând nevoinţele Preacuviosului Părinte Porfirie, nici să încercăm a le urma fără dreaptă socoteală, şi mai ales să nu căutăm a agonisi harismele sale, căci nu puţină vătămare vom afla. Ci să căutăm a învăţa de la el smerenia şi dragostea pentru cele sfinte, ca să îi putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia! '''Icosul al 2-lea'''Ai primit la botez numele de Evanghelie, care se tâlcuieşte „Bună-Vestire", şi întreaga ta viaţă a fost o bună-vestire despre lucrarea Duhului Sfânt şi despre dobândirea veşniciei de către oamenii care, trecători fiind prin viaţa pământească, L-au cunoscut pe Domnul care ieri, astăzi şi în veac Acelaşi este, şi din revărsarea inimii ţi-au cântat:Bucură-te, că din pruncie ai fost păzit de Cel a cărui întrupare a fost binevestită de înger;Bucură-te, că din fragedă vârstă ai năzuit să îi închini Domnului viaţa ta;Bucură-te, că din copilărie ai plecat la Muntele Athos ca să urci muntele virtuţilor;Bucură-te, că atunci când te-ai lovit din greşeală cu securea în picior ai cerut ajutorul Maicii Domnului;Bucură-te, că ocrotitoarea Sfântului Munte ţi-a oprit de îndată şiroirea sângelui;Bucură-te, că ai trăit acoperit de Sfântul ei Acoperământ;Bucură-te, că pentru vieţuirea ta cucernică ai fost hirotonit preot;Bucură-te, că ajutând mulţimi de oameni nu ţi-ai pierdut liniştea;Bucură-te, luminător al Atenei şi a toată Grecia;Bucură-te, că ai fost căutat de pelerini veniţi din toată lumea;Bucură-te, că ai trăit în vremurile noastre nevoinţe aspre ca ale Părinţilor din vechime;Bucură-te, că până la moarte L-ai slujit cu jertfelnicie pe Hristos;Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Pronia cea dumnezeiască '''Condacul al 3-lea'''Nu pentru vreo nevoinţă aparte s-au revărsat asupra ta râurile binecuvântărilor, ci pentru că luând asupra ta crucea grea a iconomisit astfel lucrurile încât ascultării ai urmat Domnului care S-a fost primit ca ucenic, în ciuda vârstei sale fragede, de către doi frați împreună nevoitoriarătat pe Sine ascultător până la moarte, evlavioși și plini şi lepădând voia ta la picioarele bătrânilor tăi ai învăţat de virtuți, pe nume Pantelimon și Ioanichie, ce viețuiau în Chilia Sfântului Gheorghe din Kafsokalivia.la aceştia cântarea: Aliluia!

I'''Icosul al 3-lea'''Să vadă roadele ascultării cei ce vor să trăiască neavând povăţuitor, cei care plini fiind de mândrie cred că au găsit un drum mai scurt către Dumnezeu, şi să îşi cunoască înşelarea. Iar noi să luăm aminte la vieţuirea Preacuviosului Părinte Porfirie şi cerându-i să mijlocească la Dumnezeu ca să primim puterea de a îndrăgit de îndată merge pe cei doi Bătrânicalea ascultării, cu tot entuziasmul inimii sale tinere și ssă îi cântăm aşa:Bucură-a supus lor fără gânduri de prisoste, ca rob al lui Hristos Însuși șicare ai cunoscut ce înseamnă adevărata libertate;Bucură-te, cu multă râvnăcă nu ai cunoscut povara libertăţii pătimaşe;Bucură-te, bunăvoință și smereniecel ce supunându-te bătrânilor tăi ai înţeles taina ascultării;Bucură-te, le împlinea tot cuvântul. Singurul lui necaz era că nu îl puneau la și mai multă nevoințăPărinţii Pantelimon şi Ioanichie te-au învăţat lepădarea voii;Bucură-te, despre carecă atunci când ţi s-au deschis ochii duhovniceşti i-ai văzut cu duhul pe bătrânii tăi;Bucură-te, cel ce făcând ascultare ai ieşit din puținele lucruri chilia unui părinte pe care ni lefereastră;Bucură-te, că nu te-ai mâhnit când frumoasa pasăre cioplită fără binecuvântare ţi-a spus despre acea perioadăfost frântă;Bucură-te, știm ca era o nevoință neîncetatăcă aşa s-a frânt şi gândul inimii tale de a face ceva după propria voie;Bucură-te, intensă, plină de bucurie și de asprime în același timp. Mergea desculț că prin zăpadărugăciune ai devenit asemenea stâlpilor monahismului;Bucură-te, bătând cărări anevoioase. Dormea foarte puțin, întins pe podea, acoperit doar cu o pătură, chiar și pe timpul iernii. Făcea multe metanii, cu trupul gol de la brâu că ieşind în susmijlocul oamenilor te-ai sârguit să te jertfeşti pentru ei;Bucură-te, că ai ridicat mănăstirea din Milesi ca să nupe un chivot al cunoaşterii lui Dumnezeu;Bucură-l fure somnul. Sculpta lemnulte, dar lucra și cel ce ai găsit în aer liber, unde aduna lemne și melci, căra pământ cu spinarea de la mari distanțe, fiindca voiau să facă o mică grădină Sfânta Scriptură şi în părțile stâncoase ale Chiliei Sfântului Gheorghe. Totodată se străduia să aibă atenția îndreptată la citirile și troparele sfintelor slujbe și să le învețe pe Vieţile Sfinţilor chipuri de rost. A învățat pe de rost Sfintele Evanghelii în timpul rucodeliei și le repeta întrunasfinţenie;Bucură-te, ca să nu-i poată pătrunde în minte nici un gând. Așa cum spunea mai târziu el însușiPărinte Porfirie, în vremea aceea era „în necontenită mișcare".biserică vie a lui Dumnezeu!

Principala caracteristica a ascezei sale '''Condacul al 4-lea'''"Dacă nu era totusi lupta trupeascaar fi scris Sfântul Ioan Scărarul cartea despre dumnezeiescul urcuş, ci deplina ascultare înaintea Batrânilor saiar fi putut-o scrie cu pricepere Părintele Porfirie", totala dependenta s-a dat mărturie despre măsura sporirii tale; văzându-te Domnul că din copilărie ai vrut să urmezi viaţa de acestianevoinţă a unui alt avvă Ioan, afierosirea sa plina de iubirecel numit Colibaşul, încredere si admiratie, fata de ei, afierosire prin intermediul careia putea primi a venit în viata sa, trairile Batrânilor sai. Astfel copilul nestiutor de carte, ce urmase doar doua clase la scoala din sat, urmând cu dragoste fierbinte cuvintele cele sfinte despre iubitul nostru Iisus Hristos, întâmpinarea ta şi ţi-a izbutit în doar câtiva ani sa învete toate lucrurile călăuzit paşii pe care noi nu sîntem în stare a le învatatreptele scării raiului, mergând la scoala si la universitate ani multi, dar lipsiti de râvna, si având la dispozitie carti si profesori învatati.iar tu I-ai cântat cu umilinţă: Aliluia!

Când '''Icosul al 4-lea'''Mincinoşi sunt ritorii care învaţă că vremea sfinţeniei a sosit clipa trecut, că în vremurile noastre nu mai este cu putinţă omului să meargă pe calea cea strâmtă pe care o arată Scriptura; nouă numai a fost tuns monah si cugeta la vieţuirea ta ne este de ajuns pentru a sta împotriva unora ca aceştia, care nu vor să cânte împreună cu noi:Bucură-te, că urmând Sfântului Ioan Colibaşul, L-ai primit numele pe Hristos în chilia inimii tale;Bucură-te, că Sfântul Porfirie al Gazei te-a crescut ca pe un urmaş al său;Bucură-te, bucurie a Sfântului Atanasie şi a celorlalţi cuvioşi aghioriţi;Bucură-te, cel ce ieşind din Sfântul Munte nu ai părăsit smerenia Sfântului Siluan;Bucură-te, că primind bastonul trimis de Nichita.Sfântul Gherasim ai primit şi binecuvântarea acestuia;Bucură-te, cu Sfântul Vasile cel Mare care te-a ajutat să ridici aşezământul din Milesi;Bucură-te, cu Sfinţii Ierarhi Nicolae şi Spiridon, neobosiţii făcători de minuni;Bucură-te, cu Sfinţii Cosma şi Damian şi cu ceilalţi Sfinţi doctori fără de arginţi;Bucură-te, cel ce ai fost asemănat cu Sfântul Serafim de la Sarov;Bucură-te, că ai arătat lumii că harismele Sfântului Nectarie din Eghina nu s-au pierdut;Bucură-te, cu soborul tuturor Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioaselor Maici;Bucură-te, floare din buchetul Maicii Domnului care ai împrăştiat mireasma din Grădina ei;Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Datorita smereniei sale si a ascultarii ce o facea'''Condacul al 5-lea'''Deşi în timpul vieţii ai avut parte de apăsătoare boli, Părinte, a primit din tinerete darul nu te-ai lăsat biruit de a vedea durere, ci le-ai răbdat cu ochii duhovnicesti - atunci când lucra Harul cel dumnezeiesc - întâmplari si fapte din lumea firiimucenicească răbdare, a sufletului si a duhuluişi în loc să cârteşti ai primit suferinţa cu seninătate, fara oprelisti temporale sau din partea firii.cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

A fost îmbracat asadar '''Icosul al 5-lea'''Cine poate să stea departe de mijlocirile tale, ştiind câtă mulţime de bolnavi au simţit ajutorul tău? Cine oare va şovăi să alerge la tine, aflând că din zi în zi numărul celor ce au primit sănătate trupească şi sufletească sporeşte fără încetare? O, Părinte Porfirie, pentru grija pe care ai arătat-o şi o arăţi celor bolnavi, primeşte de la noi laudele acestea:Bucură-te, că suferind grele boli ai primit puterea de a-i ajuta pe bolnavi;Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni că vindecarea adevărată vine de la Dumnezeu;Bucură-te, că însemnând bolnavii cu putere semnul sfintei cruci le-ai uşurat durerile;Bucură-te, cel ce i-ai ferit pe credincioşi de Sus si doctorii cei închipuiţi care au puteri diavoleşti;Bucură-te, că ai vindecat de paralizie pe femeia celui ce a dobândit daruri mai presus venit să te caute la mănăstire;Bucură-te, că deşi acela nu te-a găsit a avut mare credinţă în puterea mijlocirilor tale tainice;Bucură-te, că aşa cum ai vindecat-o pe femeia sa îi poţi vindeca şi pe cei pentru care ne rugăm;Bucură-te, că i-ai mângâiat pe cei căzuţi în deznădejde;Bucură-te, că i-ai povăţuit să poarte crucea răbdării;Bucură-te, că bolnavilor care ţi-au cerut ajutorul le-ai adus grabnică tămăduire;Bucură-te, cel ce şi acum te rogi pentru cei aflaţi în diferite suferinţe;Bucură-te, că pentru tine nu există boli de fire.nevindecat;Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Primul semn a fost acela ca i'''Condacul al-6-a putut vedea lea'''Nici un om nu este fără de la mare distanta pe Batrânii saipăcat, când nici un om nu se întorceau poate făli că a scăpat de departeorice urmă a bolii. Ştiind că nu numai trupurile noastre, desici şi sufletele noastre sunt atinse de boală, în locul în care se aflaudar ştiind şi că Dumnezeu este Cel ce dăruieşte sănătate celor dreptcredincioşi, nu puteau fi vazuti îţi cerem să te rogi ca împreună cu cei tămăduiţi de nimeni.bolile lor să Ii putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Au urmat apoi si altele. Simturile i s'''Icosul al-6-lea'''Noule doctor fără de arginţi, Părinte Porfirie, mulţumindu-ţi că prin nenumărate minuni ai dăruit celor suferinzi tămăduirea, nu vom obosi vestind celorlalţi vindecările făcute prin rugăciune către Dumnezeu, şi pentru aceasta te rugăm să primeşti drept plată mulţumirile noastre:Bucură-te, că pe pruncul care nu se mişca l-ai vindecat spre bucuria părinţilor lui;Bucură-te, pentru copiii care primind vindecare trupească L-au sensibilizat foarte multslăvit pe Dumnezeu;Bucură-te, că pe femeia necăjită de boala bărbatului ei ai invăţat-o să se ferească de tulburarea adusă de diavol;Bucură-te, cel ce îi ocroteşti pe cei care se îngrijesc cu dragoste de bolnavi;Bucură-te, cel ce vedeai şi vezi mai bine decât doctorii bolile oamenilor;Bucură-te, iar capacitatile sale umane cel ce stai împotriva doctorilor nepricepuţi ca să-i sfereşti pe bolnavi de mai multă suferinţă;Bucură-te, cel ce te-ai arătat bolnavei care suferea de tromboză şi ai vindecat-o;Bucură-au dezvoltat foarte puternic. Auzea si cunostea graiul pasarilor si al animalelorte, patrunzânducă mai târziu aceasta a recunoscut chipul tău şi aşa a înţeles de la cine a primit ajutorul;Bucură-te, că doctorii au rămas fără grai în faţa vindecărilor pe care le întelesul. Simtea mirosurile -ai făcut;Bucură-te, balsam care aduci de la mari distante. Recunostea miresmele si compozitia lorDumnezeu vindecare trupească şi sufletească;Bucură-te, distingând de foarte departe parfumul florilor.că prin rugăciunile tale s-a biruit rânduiala firii;Bucură-te, cel ce îi întăreşti pe cei care mărturisesc vindecările tale minunate;Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Dupa ce se ruga cu smerenie, avea capacitatea de „a vedea" pâna în adâncul pamântului si pâna în înaltul cerului, toate cele aflate acolo: ape, pietre, petrol, radiatii, antichitati îngropate, morminte ascunse, crapaturi în adâncul pamântului, izvoare subterane, icoane pierdute, scene petrecute cu secole în urma, rugaciuni îndreptate spre ceruri, duhuri bune sau viclene, sufletele oamenilor si tot felul de alte lucruri. Putea gusta apa aflata la mari adâncimi si masura adâncimea la care se gasea. Întreba stâncile, care îi povesteau luptele ascetilor dinaintea lui. Tamaduia doar privind locul bolnav. Vindeca doar prin atingere. Se ruga si rugaciunea se împlinea. Niciodata nu i'''Condacul al-a trecut prin gând sa foloseasca darurile primite de la Dumnezeu pentru folosul sau personal si nicicând n7-a vrut sa câstige ceva de pe urma celor ce îi erau descoperite de Harul dumnezeiesc.lea'''Ori de câte ori lucra stravederea sa, îi dezvaluia gândurile ascunse ale oamenilor. Cu ajutorul dumnezeiescului Har putea cuprinde în acelasi timp trecutul, prezentul si viitorul, confirmând faptul Răbdând suferinţele ca Dumnezeu este Atotstiutor si Atotputernic. Stia ce se întâmpla cu toata zidireaun al doilea Iov, la marginile lumii, în profunzimea sufletului omenesc sau tainele istoriei. Era un om ce „primea" Harul cel dumnezeiesc ce purcede ai arătat prin viaţa ta că încercările îngăduite de la Dumnezeu care, din motive doar de El stiute, uneori nu-i dezvaluia chiar totul. În ce ne priveste, viata traita în Har este o mare tainacovârşesc puterea omenească, iar orice vorba şi că oricât de prisos grele ar fi o dovada de prea mare îndraznealaacestea, daca dacă ne-am ocupa de subiecte ce ne sînt necunoscute. Parintele spunea mereu acest lucru tuturor celor ce socoteau ca priceperea sa se datora altor cauze decât dumnezeiescului Har. Repeta adesea: „Aceasta nu e stiinta si nu e nici arta. Este HAR". Pe când avea douazeci de aniluptăm să le biruim, s-a îmbolnavit de pleurezie siMântuitorul Hristos va pune pe frunţile noastre cununi strălucitoare, la porunca Batrânilor sai, s-a întors în satul parintesc sa-si trateze boala. Gândul pentru care îi era însa mereu la Sfântul Munte.cântăm: Aliluia!

S'''Icosul al-7-lea'''Auzind cum în timpul vieţii şi după moarte i-ai izbăvit de felurite ispite pe cei cărora le-ai cunoscut neputinţele, şi aflându-ne noi înşine în ispite fără de număr, căci viermele păcatului nu doarme, dorim să te avem ca ocrotitor al nostru, şi pentru aceasta îţi cântăm:Bucură-te, că trecând prin furtuna necazurilor ai primit puterea de a întors la Muntele Athos-i ajuta pe cei ispitiţi;Bucură-te, dar tot urmând porunca Batrânilorcă i-ai făcut dreptate slujbaşului învinuit pe nedrept;Bucură-te, din pricina ca că pe tânăra care vroia să se îmbolnavise sinucidă ai scăpat-o din noughearele diavolului;Bucură-te, scă ai prevenit maicile de la Mănăstirea Jazak să nu bea apă din fântâna otrăvită de necredincioşi;Bucură-a asezat te, că fără teamă în vreme de război ai scăpat o fată de la o manastire pângărire;Bucură-te, că l-ai izbăvit pe ucenicul tău de primejdia din afara Sfântului Munteadâncurile apelor;Bucură-te, mai precis la Manastirea Lefka cel ce dai cu prisosinţă cele de trebuinţă credincioşilor;Bucură-te, că printr-o minune Cel ce a înmulţit peştii în pustie te-a vădit a Sfântului Haralambie din Evviafi asemenea Lui;Bucură-te, că această minune şi altele asemenea ei au fost tăinuite până după moartea ta;Bucură-te, cel ce te-ai arătat în chip minunat celor care ţi-au cerut ocrotirea;Bucură-te, că oricine te cheamă în ajutor cu credinţă primeşte sprijinul tău;Bucură-te, că nenumărate sunt facerile de bine pe care ni le-ai arătat;Bucură-te, Părinte Porfirie, lânga Avlonari.biserică vie a lui Dumnezeu!

A fost hirotonit preot la 27 iulie 1927 se catre episcopul de Sinai, Porfirie '''Condacul al III-8-lea'''Cum să nu ne veselim de minunile tale? Cum să nu tresalte inimile noastre la aflarea bucuriei pe care o aduci celor ce te cinstesc, tainicule povăţuitor al călugărilor şi al mirenilor? Ştiind că ducând viaţă monahicească tu ai fost călăuză pricepută şi pentru familiile care lîn viforul lumii au căutat liniştea duhovnicească, îi cântăm Celui Care te-a si numit Porfirie.înţelepţit: Aliluia!

Dupa '''Icosul al-8-lea'''Văzând cum vrăjmaşul diavol se luptă ca mirenii să ducă o viaţă cât mai pătimaşă, aducându-le tulburare în suflet şi şoptindu-le că numai în mănăstiri se poate duce o vremeviaţă bineplăcută lui Dumnezeu, tu i-ai povăţuit să stea împotriva acestuia şi să ducă lupta cea bună, iar ei sporind în vieţuirea duhovnicească ţi-au cântat:Bucură-te, că îi afli pe fiii risipitori şi te rogi pentru ei;Bucură-te, că aduci pacea în familiile dezbinate;Bucură-te, că le-ai descoperiţi celor căzuţi calea pocăinţei;Bucură-te, Mitropolitul că i-ai ajutat pe aceştia să ajungă fii credincioşi ai Bisericii;Bucură-te, că i-ai învăţat pe părinţi să trăiască o viaţă sfântă pentru ca fiii lor să fie păziţi de Karystia din acea vremeispite;Bucură-te, Pantelimoncă rugându-se Domnului ucenica ta a fost peţită de tânărul pe care îl iubea;Bucură-te, că domolind împotrivirile părinţilor lui, au reuşit să se căsătorească;Bucură-te, lcă le-ai vorbit despre Hristos tinerilor care necunoscând lumina trăiau în patimi;Bucură-te, că ei ţi-au sărutat picioarele cu dragoste;Bucură-te, sprijin al celor ce vor să îşi întemeieze o familie;Bucură-te, că Domnul ţi-a dat priceperea de a facut fi călăuză pentru cei căsătoriţi;Bucură-te, blând duhovniccare cu iscusinţă ai vindecat rănile sufleteşti;Bucură-te, iar apostol al sfinţeniei în anul 1938 vremuri de mare tulburare;Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a fost ridicat la treapta de Arhimandrit.lui Dumnezeu!

Pâna în anul 1940'''Condacul al-9-lea'''Doamne, Cel ce ne-ai zis "Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt", Batrânul Care prin gura Preacuviosului Părinte Porfirie ne-ai amintit această poruncă a Ta, iar noi am priceput că numai dacă vom merge pe calea sfinţeniei vieţile noastre vor cunoaşte împlinirea, acoperă-ne cu harul Tău cel ceresc ca să mergem pe această cale fără a fost duhovnic fi vătămaţi de cursele diavolului şi să îţi cântăm în Evvia.toată vremea: Aliluia!

În luna octombrie '''Icosul al-9-lea'''Ceea ce mărturiseşte întreaga predanie a anului 1940Răsăritului, în urma cererilor sale i sşi anume că Dumnezeu S-a împlinit dorinta făcut om pentru ca omul să se sfinţească, este cu anevoie de priceput; dar ascultându-te pe tine, Preacuvioase Părinte, că ne îndemni să ajungem la măsura sfinţeniei, oricât de mari ar fi ispitele care ne apasă, îţi zicem:Bucură-te, icoană avirtuţilor poleită cu aurul smereniei;Bucură-te, că nu numai pe monahi, ci şi pe mireni i sluji -ai îndemnat să rostească rugăciunea lui Iisus;Bucură-te, că îi vezi pe creştinii râvnitori strălucind ca nişte făclii;Bucură-te, că l-ai văzut pe cei bolnavi si Părintele Yannis îmbrăţişându-şi preoteasa în lumina raiului;Bucură-te, dascăl al cugetării la cele sfinte;Bucură-te, că săvârşind dumnezeieştile slujbe inima ta a devenit altar al Celui Preaînalt;Bucură-te, că aflând nevoinţele tale sporim în nevoinţă;Bucură-te, că prin postiri îndelungate ţi-ai hrănit sufletul cu putere cerească;Bucură-te, lumânare care te-ai asemănat rugului lui Moise;Bucură-te, că prin înţelepciune duhovnicească i-ai întrecut pe înţelepţii lumii acesteia;Bucură-te, că ne-ai îndemnat ca prin lungi privegheri să călătorim spre odihna veşnică;Bucură-te, adeverire a fost numit paroh la Policlinica din Atenaînvierii lui Hristos;Bucură-te, Părinte Porfirie, aflata lânga Piata Omonia.biserică vie a lui Dumnezeu!

A slujit acolo timp '''Condacul al 10-lea'''Fiind aprins de treizeci de ani si, dupa iesirea la pensie, înca trei anidragostea cea duhovnicească şi vrând să propovăduieşti oamenilor credinţa în Hristos. În total pentru râvna ta Domnul te-a slujit ca paroh treizeci chemat să fii părtaş darurilor Sfinţilor Apostoli şi prin harisma vorbirii în limbi ai grăit pe înţelesul celor de ani sialt neam, pe lânga aceasta, mai era si duhovnic.iar ei mirându-se de sfinţenia ta au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

În acelasi timp lucra si pentru câstigarea traiului'''Icosul al 10-lea'''Vrând tu să o ajuţi pe tânăra Annoula să lepede cugetările deşarte şi să creadă în Atotputernicul Dumnezeu, fiindca voia sa economiseasca bani pentru anu ţi-si întretine parintii si alte rude, dar si pentru a ridica fost oprelişte necunoaşterea limbii pe care o manastire. Din vorbea aceasta pricina , ci prin darul lui Dumnezeu ai trecut de acestă stavilă, spre bucuria celor care te laudă aşa:Bucură-te, că niciodată nu cunostea odihna. Dupa ce sai greşit când ai spus oamenilor cele pe care ţi le-a pensionat, a plecat de la policlinica si sarătat Domnul;Bucură-a stabilit la Manastirea Sfântului Nicolae din Kallisiate, cel ce se afla pe vechiul Penteli, unde sidin smerenie nu I-a continuat lucrarea de duhovnic.ai cerut Domnului harisme alese;În afara pleureziei care lBucură-a lovit în tineretete, la rastimpuri Parintele Porfirie a fost încercat si de alte boli. Pe când se afla la policlinica scă nu te-a îmbolnavit de rinichi si a fost operat ai mândrit pentru darurile cu mare întârziere, fiindca lucra neîncetat. De aceea care Dumnezeu te-a intrat în comacovârşit;Bucură-te, iar familia sa a fost înstiintata de medicii sa îi pregateasca înmormântarea. Cu voia Domnului însa, parintele a revenit că primindu-le nu ai contenit cugetarea smerită la viatapropria ta păcătoşenie;Bucură-te, în ciuda prognozelor medicalecă minunile le-ai făcut nu spre lauda ta, si a continuat sa slujeasca obstea Bisericii. Apoi sici spre slava lui Dumnezeu;Bucură-a rupt piciorul. De asemeneate, din cauza efortului că şi noi am urmat povaţa pe care li-a facut în vreme când era în satul sauai dat-o femeii credincioase, Turkovunişi nu ne îndoim de harismele tale;Bucură-te, unde a vietuit ani la rând si cara greutati marică ai trăit bucuria Rusaliilor;Bucură-te, a herniecel ce prin luminare dumnezeiască ai înţeles necazurile oamenilor;Bucură-te, că ai astupat gurile celor care lcârteau împotriva darurilor Sfântului Duh;Bucură-te, că ne-a chinuit pâna în ultimii ani ai vietii.lămurit că puterile celor depărtaţi de Biserică vin de la îngerii căzuţi;În anul 1978 a facut infarct miocardic. Când siBucură-a revenitte, a întemeiat împreuna cu câtiva dintre fiii sai duhovnicesti Sfânta Manastire stavilă pentru cei care fiind stăpâniţi de maici „Schimbarea la Fata a Mântuitorului"diavol imitau darul vorbirii în limbi;Bucură-te, dupa cel ce cunoşteai graiurile păsărilor şi ale animalelor:Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a primit trebuincioasa binecuvântare din partea Episcopului Atenei.lui Dumnezeu!

Manastirea trebuia sa se afle '''Condacul al 11-lea'''Cuvântul despre trecerea în Atena dar, din pricina faptului ca nu era spatiu îndeajunsveşnicie, împreuna cu câtiva fii duhovnicesti cum că "de vei muri înainte de a cumparat câteva terenuri în Malakasa (Attika)muri, unde au ridicat un metoc al manastirii si o Sfânta Bisericanu vei mai muri atunci când vei muri", dupa ce au primit aprobarea legala din partea Bisericii Elene si a Mitropolitilor ei. Sfost sorbit de inima ta însetată de cunoaştere şi luminându-a instalat asadar la acest metoc, unde ite te-ai împărtăşit de această trăire când moartea ta a spovedit pe toti cei care veneau la el.devenit un puternic: Aliluia!

În timpul cât s'''Icosul al 11-lea'''<q>După ce voi pleca la Domnul, eu voi con¬tinua să vă vorbesc. Voi, oare, mă veţi auzi?</q>, ne-ai întrebat pe toţi cei care te purtăm cu dragoste în inimile noastre. Nefiind vrednici de a aflat acolo auzi cuvintele tale pline de putere, facem ceea ce ne este cu putinţă şi îndrăznim să îţi aducem smerită laudă, ştiind că asculţi glasurile noastre:Bucură-te, cel ce ţi-ai aşteptat moartea ca pe o întâlnire cu Dumnezeu;Bucură-te, că ai părăsit această lume chemîndu-L pe Mântuitorul Hristos;Bucură-te, că ai adormit în Sfântul Munte, pe care lăuntric niciodată nu l-ai părăsit;Bucură-te, că dragostea ta pentru Hristos a covârşit frica morţii;Bucură-te, că rugându-te se risipea norul întunecat pe care îl vedeai deasupra unora dintre muribunzi;Bucură-te, cel ce şi acum te rogi pentru cei aflaţi pe patul de moarte;Bucură-te, cel ce ne fereşti de moarte năprasnică;Bucură-te, că ultima ta dorinţă a fost operat de cataracta si si"ca toţi să fie una", după cum voieşte Hristos;Bucură-te, că te-ai rugat ca toţi oamenii să îl cunoască pe Dumnezeul Părinţilor noştri;Bucură-te, că Cel Ce a înviat din morţi te-a pierdut vederea ochiului stâng siînvăţat să biruieşti moartea;Bucură-te, mai apoică privind blândul tău chip ne umplem de mângâiere;Bucură-te, si văzând că seminţele pe cea care le-ai semănat dau roadă îmbelşugată;Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a ochiului drept.lui Dumnezeu!

Din cauza efectelor secundare ale unei injectii cu cortizon ce i s'''Condacul al 12-lea'''Aşa precum Sfântul Nectarie a facut voit ca moaştele sale bine-mirositoare să fie împărţite spre binecuvântare în timpul operatiei de cataractatot pământul, şi pretutindeni s-a suferit mai multe hemoragii intestinale si, aflat de atunciminunile sale, tot aşa după adormirea ta Dumnezeu a îndurat dureri cumplite. Totusi a continuat sa-i primeasca pe vrut ca cinstirea ta să se răspândească în toate colţurile lumii, ca toţi cei ce veneau la el, pe cât îi statea care în putintaaceste vremuri de rătăcire au cunoscut că eşti stâlp de lumină al dreptei-credinţe, si sa se roage smerit pentru necazurile lor. De aceea s-a învrednicit de multe ori sa vada să cânte Domnului împreună cu duhovniceasca bucurie ca Harul cel dumnezeiesc lucra, rezolvând problemele oamenilor.tine: Aliluia!

La început îi povatuia pe oameni cu usurinta'''Icosul al 12-lea'''Înainte de a primi cinstirea cuvenită de la oamenii cei muritori, bine-plăcutule al lui Dumnezeu, dar ai primit o cinstire mai târziuînaltă, din pricina multelor sale boli, doar se ruga pentru ei si foarte rar le dadea sfaturi. Se ruga căci ai fost prăznuit în Biserica Cerească de soborul celor care îmbrăcaţi în tacereveşminte luminoase cântau îngereşte troparul tău, şi cărora următori facându-ne noi îţi zicem cu multa dragoste si smerenie pentru toti cei mare glas:Bucură-te, dar nepreţuit pe care îi cereau sa se roage pentru ei ca sa dobândeasca ajutorul dumnezeiesc.Dumnezeu l-a dăruit Bisericii;PregatinduBucură-se te, că am fost povăţuiţi în chip minunat să ne rugăm ţie;Bucură-te, că însuşi Domnul S-a îngrijit să primeşti cinstire de cele vesnicela oameni;Bucură-te, ascultând laudele celor care aşteaptă tainica ta povăţuire;Bucură-te, la cererea sacă aşa cum te rugai înainte împreună cu ucenicii tăi, te rogi acum cu noi toţi;Bucură-te, în anul 1984 i scă precum îţi ocroteai fiii duhovniceşti acum ne ocroteşti şi pe noi;Bucură-a dat Chilia Sfântului Gheorghe din Kafsokaliviate, unde fusese tuns monahcă numărul celor care te cinstesc creşte fără încetare;Bucură-te, Chilie prieten al celor care atunci era nelocuita. Acolo a instalat câtiva uceniciînvaţă de la tine urcuşul duhovnicesc;Bucură-te, dupa că cei ce sau privit chipul tău luminat vor să atingă şi sfintele tale moaşte;Bucură-te, candelă aprinsă de Părintele Ceresc;Bucură-a dus el însusi acolo darte, ucenic al Fiului lui Dumnezeu;Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;Bucură-te, tot din pricina neputintelor salePărinte Porfirie, îsi petrecea timpul mai mult la Manastirea din Milesi (Oropos).biserică vie a lui Dumnezeu!

Când a simtit ca i se apropie sfârsitul'''Condacul al 13-lea'''O, Preacuvioase Părinte Porfirie, s-a spovedit duhovnicului saufăcătorule de minuni, care era batrân si foarte bolnavprimind această puţină rugăciune de la noi, si a primit iertarea pacatelor. Apoi scei ce din prea-a dus si splinul inimii îţi aducem laude după cuviinţă, ajută-a statornicit ne să punem început bun şi lepădând toate patimile şi poftele să trăim ca mădulare sfinte ale Bisericii, ca împreună cu tine să putem cânta în Chilia sa vecii vecilor: Aliluia! (acest condac se zice de le Muntele Athos, fiindca dorea sa-si dea obstescul sfârsit în manastirea metaniei sale, unde îsi petrecuse viata duhovniceasca.trei ori)

În acel loc aflându-Apoi iarăşi sezice Icosul 1: Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus..., dupa ce i s-a sapat un mormânt adânc, asa cum porunciseCondacul 1: Pe Părintele nostru Porfirie, a dictat unuia dintre fiii sai duhovnicesti o scrisoare făcătorul de bun ramas, în care povatuia si îsi cerea iertare de la toti fiii sai duhovnicestiminuni.. Aceasta scrisoare, datata 4 (dupa calendarul vechi) si 7 (dupa calendarul nou) iunie 1991, a fost gasita în vesmintele sale de îngropaciune, în ziua adormirii sale, dovada a necuprinsei si înaltatoarei sale smerenii.

Urmând poruncii sale'''Icosul 1'''Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: "Vino, Părinte Porfirie, moartea sa a fost anuntata dupa de moşteneşte împărăţia Cerurilor care este gătită celor ce şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!"; noi, vrând a fost înmormântatfi părtaşi fericirii tale, tocmai fiindca nu a voit ca fii sai duhovnicesti sa se osteneascaîţi aducem aceste laude:Bucură-te, venind la Muntele Athos cel ce mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru a asista la înmormântarea sa. Totodata a voit ca înmormântare sa sa se desfasoare mântuirea noastră;Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi;Bucură-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească;Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor;Bucură-te, cel ce te-ai dăruit în simplitate si smerenieîntregime fiecăruia dintre cei ce te cercetau;Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit;Bucură-te, avânducă ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri;Bucură-te, că i alaturi doar -ai binecuvântat pe fratii sai din Kafsokalivia.cei ce au mărturisit minunile tale;Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei ce au spus despre tine lucruri neadevărate;Bucură-te, cel ce stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale;Bucură-te, cel ce primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi;Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei;Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

În ultima noapte '''Condacul 1'''Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a vietii sale pamântesti s-împărţit mană din pustia binecuvântată a spovedit si Sfântului Munte celor ce flămânzeau în pustia duhovnicească a rostit rugaciunea mintiilumii, în timp ce lânga elveniţi să îl lăudăm, ucenicii saibinecredincioşilor, urmânduşi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i porunca: Bucură-te, îi citeau Psalmul 50 si ceilalti psalmiPărinte Porfirie, precum si „Slujba pentru cei de pe patul de moarte". Totodata spuneau rugaciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma" pâna la împlinirea canonului pentru un schimonah.biserică vie a lui Dumnezeu!

Ucenicii l-au auzit soptind '''După aceasta se zice această rugăciune'''Preacuvioase Părinte Porfirie, robule al Dumnezeului celui viu, primeşte laudele pe care ţi le aducem cu sfintele sale buze, vreme îndelungatainimă smerită şi mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Ultimile cuvinte rostite Ocroteşte-ne de tot răul şi de cuviosul parinte au fost cuvintele rugaciunii împaratesti a lui Iisus Hristos: „ca toti sa fie una"toată tulburarea. Dupa acea lAjută-au auzit repetând un singur cuvânt aflat ne să biruim ispitele care ne stau înainte şi prin răbdarea noastră să dobândim cununile cele netrecătoare. Iar la sfârsitul Noului Testamentînfricoşătoarea Judecată să fim feriţi de veşnic pedeapsă şi să fim aşezaţi în partea cea de-a dreapta, mai precis la Sfârsitul Apocalipsei sfântului Ioan Teologul: „Vino!" („Da, vino, Doamne Iisuse Hristoase!")unde cu soborul tuturor sfinţilor te veseleşti de frumuseţile cereşti. Ca primind grabnicul tău ajutor să îi mulţumim în vecii vecilor Dumnezeului Care te-a proslăvit. Amin.

În zorii zilei ==Legături externe==*http://www.pigizois.net/roumanika/index.htm - cartea Bâtrînul Porfirie – Părinte duhovnicesc şi pedagog, de 3 decembrie 1991 pamântul a acoperit cinstitul trup al cuviosului parinteGheorghios S. Kroustalakis (profesor la Universitate din Atena), în prezenta câtorva parinti traducere de la Sfântul Schit Cristina Băcanu, Editura Bunavestire, 1999*http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/44-batranul-porfirie.htm - Bâtrînul Porfirie – Marii inițiați din KafsokaliviaIndia*http://www.biserica-mihai-viteazul. Abia atunci, împlinind dorinta Parintelui ro/ro/index/porfirie.htm - Ne vorbeşte Părintele Porfirie, au vestit moartea sa*http://hystria.tripod.com/porfirie/porfirie1.html - Părintele Porfirie din Grecia

Întotdeauna a aratat deplina ascultare fata ==Bibliografie suplimentară==*''Părintele Porfirie, Antologie de Biserica si nu facea nimic fara aprobarea eisfaturi şi îndrumări'', Ed. Spunea ca este preferabil sa gresestiBunavestire, fiind în Biserica, decât sa lucrezi în afara ei, fie si cu îndreptatire.Bacău

Principala caracteristică a Părintelui Porfirie, în tot timpul vieții sale pământești, a fost deplina sa smerenie. Pe lângă aceasta dovedea deplină ascultare, iubire fierbinte, răbdare neclintită în dureri cumplite, discernământ înțelept, străvedere limpede. De asemenea, avea o mare sete de cunoaștere, cunoscând o mulțime de subiecte variate, acestea fiind un dar al râvnei sale către Dumnezeu și nu al studiilor sale în lume, aproape inexistente. Avea mare râvnă în tot ce făcea și era foarte harnic. Rugăciunea sa era neîncetată și smerită și, prin urmare, foarte eficientă. Gândirea sa pur ortodoxă, dar lipsită de fanatism era plină de viață și se interesa de problemele Sfintei Biserici, deși lucrul era aproape necunoscut celorlalți. Sfaturile sale erau încununate de succes, iar învățăturile sale nenumărate. Slujbele sale erau pline de măreție, iar dimensiunea contribuției sale [[Categorie:Monahi]][[Categorie:Părinți duhovnicești a fost ținută până de curândîn taină.ai secolului XX]][[Categorie:Cuvioși]][[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți greci]]

[[Categorieel:MonahismΓέρων Πορφύριος]][[Categorieen:Părinţi duhovniceşti ai secolului XXPorphyrios_(Bairaktaris)_the_Kapsokalivite]][[pt:Porfírios de Kafsokalívia]]