Porfirie Kavsokalivitul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Cuviosul Porfirie Bairaktaris

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) a fost un monah și mare duhovnic grec contemporan de la Muntele Athos. A adormit întru Domnul în Chilia (Coliba) Sfântului Gheorghe de la Schitul Sfintei Treimi din Kavsokalivia de la Muntele Athos, la orele patru și treizeci dimineața, în ziua de 2 decembrie 1991, în al optzeci și șaselea an al vieții sale.

Începând cu anul 2013, prăznuirea sa se face în ziua trecerii sale la Domnul, pe 2 decembrie.

Viața

S-a născut la 7 februarie 1906, lângă satul Sfântul Ioan din Karystia (Evvia), aproape de Aliveri, din părinți săraci, pe nume Leonidas și Eleni Bairaktaris.

Tatăl său, Leonidas, care din pricina sărăciei a fost silit să plece în lume ca să lucreze la canalul Panama, a fost și psalt (cântăreț la biserică) în satul său. Ca psalt, l-a însoțit adesea pe Sfântul Nectarie, fiindu-i ajutor în călătoriile sale.

La Botez, Părintele Porfirie a primit numele de Evanghelios. A fost al patrulea din cei cinci copii ai părinților săi.

A urmat cursurile școlii din sat doar vreme de doi ani și, din pricina sărăciei, a fost nevoit să părăsească școala; astfel, la vârsta de opt ani a început să lucreze micile ogoare deținute de familia sa și să păzească animalele. Pentru a câștiga mai mulți bani, de mic a început să lucreze la minele din zonă și, mai apoi, la niște băcani din Halkida și din Pireu.

Încă de mic, Părintele se dezvolta foarte repede și, așa cum el însuși povestea, își rădea barba de la vârsta de opt ani. De mic era foarte serios, harnic și îngrijit, arătând mult mai mare decât era în realitate.

Citind silabisit viața Sfântului Ioan Kalivitul în timp ce păștea oile, dar și pe când lucra la băcănia din Pireu, a simțit o dorință fierbinte de a-l imita. De aceea, a pornit-o în mai multe rânduri spre Muntele Athos dar, din diferite pricini, se întorcea înapoi. În cele din urmă, pe când avea doisprezece sau paisprezece ani, a pornit, fără știrea alor săi, hotărât să ajungă la Sfântul Munte, iar dorința i s-a împlinit, cu binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos.

Pronia cea dumnezeiască a iconomisit astfel lucrurile încât a fost primit ca ucenic, în ciuda vârstei sale fragede, de către doi frați împreună nevoitori, evlavioși și plini de virtuți, pe nume Pantelimon și Ioanichie, ce viețuiau în Chilia Sfântului Gheorghe din Kavsokalivia.

I-a îndrăgit de îndată pe cei doi Bătrâni, cu tot entuziasmul inimii sale tinere și s-a supus lor fără gânduri de prisos, ca lui Hristos Însuși și, cu multă râvnă, bunăvoință și smerenie le împlinea tot cuvântul. Singurul lui necaz era că nu îl puneau la și mai multă nevoință, despre care, din puținele lucruri pe care ni le-a spus despre acea perioadă, știm ca era o nevoință neîncetată, intensă, plină de bucurie și de asprime în același timp. Mergea desculț prin zăpadă, bătând cărări anevoioase. Dormea foarte puțin, întins pe podea, acoperit doar cu o pătură, chiar și pe timpul iernii. Făcea multe metanii, cu trupul gol de la brâu în sus, ca să nu-l fure somnul. Sculpta lemnul, dar lucra și în aer liber, unde aduna lemne și melci, căra pământ cu spinarea de la mari distanțe, fiindcă voiau să facă o mică grădină în părțile stâncoase ale Chiliei Sfântului Gheorghe. Totodată se străduia să aibă atenția îndreptată la citirile și troparele sfintelor slujbe și să le învețe pe de rost. A învățat pe de rost Sfintele Evanghelii în timpul rucodeliei și le repeta întruna, ca să nu-i poată pătrunde în minte nici un gând. Așa cum spunea mai târziu el însuși, în vremea aceea era „în necontenită mișcare".

Principala caracteristică a ascezei sale nu era totuși lupta trupească, ci deplina ascultare înaintea Bătrânilor săi, totala dependență de aceștia, afierosirea sa plină de iubire, încredere și admirație, față de ei, afierosire prin intermediul căreia putea primi în viața sa trăirile Bătrânilor săi. Astfel copilul neștiutor de carte, ce urmase doar două clase la școala din sat, urmând cu dragoste fierbinte cuvintele cele sfinte despre iubitul nostru Iisus Hristos, a izbutit în doar câțiva ani să învețe toate lucrurile pe care noi nu suntem în stare a le învăța mergând la școală și la universitate ani mulți, dar lipsiți de râvnă, și având la dispoziție cărți și profesori învățati.

Când a sosit clipa, a fost tuns monah și a primit numele de Nichita.

Datorită smereniei sale și a ascultării pe care o făcea, a primit din tinerețe darul de a vedea cu ochii duhovnicești - atunci când lucra Harul cel dumnezeiesc - întâmplări și fapte din lumea firii, a sufletului și a duhului, fără opreliști temporale sau din partea firii.

A fost îmbrăcat așadar cu putere de Sus și a dobândit daruri mai presus de fire.

Primul semn a fost acela că i-a putut vedea de la mare distanță pe Bătrânii săi, când se întorceau de departe, deși, în locul în care se aflau, nu puteau fi văzuți de nimeni.

Au urmat apoi și altele. Simțurile i s-au sensibilizat foarte mult, iar capacitățile sale umane i s-au dezvoltat foarte puternic. Auzea și cunoștea graiul păsărilor și al animalelor, pătrunzându-le înțelesul. Simțea mirosurile de la mari distanțe. Recunoștea miresmele și compoziția lor, distingând de foarte departe parfumul florilor.

După ce se ruga cu smerenie, avea capacitatea de „a vedea" până în adâncul pământului și până în înaltul cerului, toate cele aflate acolo: ape, pietre, petrol, radiații, antichități îngropate, morminte ascunse, crăpături în adâncul pământului, izvoare subterane, icoane pierdute, scene petrecute cu secole în urmă, rugăciuni îndreptate spre ceruri, duhuri bune sau viclene, sufletele oamenilor și tot felul de alte lucruri. Putea gusta apa aflată la mari adâncimi și măsura adâncimea la care se găsea. Întreba stâncile, care îi povesteau luptele asceților dinaintea lui. Tămăduia doar privind locul bolnav. Vindeca doar prin atingere. Se ruga și rugăciunea se împlinea. Niciodată nu i-a trecut prin gând să folosească darurile primite de la Dumnezeu pentru folosul său personal și nicicând n-a vrut să câștige ceva de pe urma celor care îi erau descoperite de Harul dumnezeiesc.

Ori de câte ori lucra străvederea sa, îi dezvăluia gândurile ascunse ale oamenilor. Cu ajutorul dumnezeiescului Har putea cuprinde în același timp trecutul, prezentul și viitorul, confirmând faptul că Dumnezeu este Atotștiutor și Atotputernic. Știa ce se întâmplă cu toată zidirea, la marginile lumii, în profunzimea sufletului omenesc sau în tainele istoriei. Era un om ce „primea" Harul cel dumnezeiesc ce purcede de la Dumnezeu care, din motive doar de El știute, uneori nu-i dezvăluia chiar totul. În ceea ce ne privește, viața trăită în Har este o mare taină, iar orice vorbă de prisos ar fi o dovadă de prea mare îndrăzneală, dacă ne-am ocupa de subiecte care ne sunt necunoscute. Părintele spunea mereu acest lucru tuturor celor ce socoteau că priceperea sa se datora altor cauze decât dumnezeiescului Har. Repeta adesea: „Aceasta nu e știință și nu e nici artă. Este HAR". Pe când avea douăzeci de ani, s-a îmbolnăvit de pleurezie și, la porunca Bătrânilor săi, s-a întors în satul părintesc să-și trateze boala. Gândul îi era însă mereu la Sfântul Munte.

S-a întors la Muntele Athos, dar tot urmând porunca Bătrânilor, din pricină că se îmbolnăvise din nou, s-a așezat la o mănăstire din afara Sfântului Munte, mai precis la Mănăstirea Lefka a Sfântului Haralambie din Evvia, lângă Avlonari.

A fost hirotonit preot la 27 iulie 1927 se către episcopul de Sinai, Porfirie al III-lea, care l-a și numit Porfirie.

După o vreme, Mitropolitul de Karystia din acea vreme, Pantelimon, l-a făcut duhovnic, iar în anul 1938 a fost ridicat la treapta de Arhimandrit.

Până în anul 1940, Bătrânul Porfirie a fost duhovnic în Evvia.

În luna octombrie a anului 1940, în urma cererilor sale, i s-a împlinit dorința de a-i sluji pe cei bolnavi și a fost numit paroh la Policlinica din Atena, aflată lângă Piața Omonia.

A slujit acolo timp de treizeci de ani și, după ieșirea la pensie, încă trei ani. În total a slujit ca paroh treizeci de ani și, pe lângă aceasta, mai era și duhovnic.

În același timp lucra și pentru câștigarea traiului, fiindcă voia să economisească bani pentru a-și întreține părinții și alte rude, dar și pentru a ridica o mănăstire. Din această pricină nu cunoștea odihna. După ce s-a pensionat, a plecat de la policlinică și s-a stabilit la Mănăstirea Sfântului Nicolae din Kallisia, ce se afla pe vechiul Penteli, unde și-a continuat lucrarea de duhovnic.

În afara pleureziei care l-a lovit în tinerețe, la răstimpuri Părintele Porfirie a fost încercat și de alte boli. Pe când se afla la policlinică, s-a îmbolnăvit de rinichi și a fost operat cu mare întârziere, fiindcă lucra neîncetat. De aceea a intrat în comă, iar familia sa a fost înștiințată de medici să îi pregătească înmormântarea. Cu voia Domnului însă, părintele a revenit la viață, în ciuda prognozelor medicale și a continuat să slujească obștea Bisericii. Apoi și-a rupt piciorul. De asemenea, din cauza efortului pe care l-a făcut în vremea când era în satul său, Turkovuni, unde a viețuit ani la rând și unde căra greutăți mari, a făcut o hernie care l-a chinuit până în ultimii ani ai vieții.

În anul 1978 a făcut infarct miocardic. Când și-a revenit, a întemeiat împreună cu câțiva dintre fiii săi duhovnicești Sfânta Mănăstire de maici „Schimbarea la Față a Mântuitorului", după ce a primit trebuincioasa binecuvântare din partea Episcopului Atenei.

Mănăstirea trebuia să se afle în Atena dar, din pricina faptului că nu era spațiu îndeajuns, împreună cu câțiva fii duhovnicești a cumpărat câteva terenuri în Malakasa (în Atica), unde au ridicat un metoc al mănăstirii și o Sfântă Biserică, după ce au primit aprobarea legală din partea Bisericii Elene și a Mitropoliților ei. S-a instalat așadar la acest metoc, unde i-a spovedit pe toți cei care veneau la el.

În timpul cât s-a aflat acolo a fost operat de cataractă și și-a pierdut vederea ochiului stâng, iar mai apoi și pe cea a ochiului drept.

Din cauza efectelor secundare ale unei injecții cu cortizon care i s-a făcut în timpul operației de cataractă, a suferit mai multe hemoragii intestinale și de atunci a îndurat dureri cumplite. Totuși a continuat să-i primească pe cei ce veneau la el, pe cât îi stătea în putință și să se roage smerit pentru necazurile lor. De aceea s-a învrednicit de multe ori să vadă cu duhovnicească bucurie că Harul cel dumnezeiesc lucra, rezolvând problemele oamenilor.

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

La început îi povățuia pe oameni cu ușurință, dar mai târziu, din pricina multelor sale boli, doar se ruga pentru ei și foarte rar le dădea sfaturi. Se ruga în tăcere, cu multă dragoste și smerenie pentru toți cei care îi cereau să se roage pentru ei ca să dobândească ajutorul dumnezeiesc.

Pregătindu-se de cele veșnice, la cererea sa, în anul 1984 i s-a dat Chilia Sfântului Gheorghe din Kafsokalivia, unde fusese tuns monah, Chilie care atunci era nelocuită. Acolo a instalat câțiva ucenici, după ce s-a dus el însuși acolo, dar, tot din pricina neputințelor sale, își petrecea timpul mai mult la Mănăstirea din Milesi (Oropos).

Când a simțit că i se apropie sfârșitul, s-a spovedit duhovnicului său, care era bătrân și foarte bolnav și a primit iertarea păcatelor. Apoi s-a dus și s-a statornicit în Chilia sa de la Muntele Athos, fiindcă dorea să-și dea obștescul sfârșit în mănăstirea metaniei sale, unde își petrecuse viața duhovnicească.

În acel loc aflându-se, după ce i s-a săpat un mormânt adânc, așa cum poruncise, a dictat unuia dintre fiii săi duhovnicești o scrisoare de bun rămas, în care povățuia și își cerea iertare de la toți fiii săi duhovnicești. Această scrisoare, datată 4 (după calendarul vechi) și 7 (după calendarul nou) iunie 1991 a fost găsită în veșmintele sale de îngropăciune, în ziua adormirii sale, dovadă a necuprinsei și înălțătoarei sale smerenii.

Urmând poruncii sale, moartea sa a fost anunțată după ce a fost înmormântat, tocmai fiindcă nu a voit ca fiii săi duhovnicești să se ostenească, venind la Muntele Athos pentru a asista la înmormântarea sa. Totodată a voit ca înmormântarea să să se desfășoare în simplitate și smerenie, avându-i alături doar pe frații săi din Kafsokalivia.

În ultima noapte a vieții sale pământești s-a spovedit și a rostit rugăciunea minții, în timp ce lângă el, ucenicii săi, urmându-i porunca, îi citeau Psalmul 50 și ceilalți psalmi, precum și „Slujba pentru cei aflați pe patul de moarte". Totodată spuneau rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă" până la împlinirea canonului pentru un schimonah.

Ucenicii l-au auzit șoptind cu sfintele sale buze, vreme îndelungată. Ultimele cuvinte rostite de cuviosul părinte au fost cuvintele rugăciunii împărătești a lui Iisus Hristos: „ca toți să fie una". După aceea l-au auzit repetând un singur cuvânt, aflat la sfârșitul Noului Testament, mai precis la Sfârșitul Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul: „Vino!" („Da, vino, Doamne Iisuse Hristoase!").

În cele din urmă Domnul, dulcele Iisus, a venit. Cuviosul suflet al Bătrânului Porfirie i-a părăsit trupul la ora patru și jumătate dimineața, în ziua de 2 decembrie 1991 și s-a îndreptat spre ceruri.

Sfintele sale moaște au fost depuse la Kyriakonul (biserica centrală) de la Kavsokalivia, unde toată ziua părinții au citit, așa cum cere tradiția, toate Evangheliile, iar noaptea au făcut priveghere până la ziuă.

În zorii zilei de 3 decembrie 1991 pământul a acoperit cinstitul trup al cuviosului părinte, în prezența câtorva părinți de la Sfântul Schit din Kafsokalivia. Abia atunci, împlinind dorința Părintelui Porfirie, au vestit moartea sa.

Cât a trăit, Părintele Porfirie i-a primit pe toți. Prin smerita sa chilie au trecut sfinți asceți și criminali păcătoși, creștini ortodocși, dar și oameni de alte culte sau chiar de alte credințe, oameni neînsemnați și mari personalități, bogați și săraci, neștiutori de carte și oameni învățați, mireni și clerici de toate gradele. Fiecăruia dintre aceștia i-a oferit iubirea lui Hristos, spre mântuirea sufletului.

Întotdeauna a arătat deplină ascultare față de Biserică și nu făcea nimic fără aprobarea ei. Spunea că este preferabil să greșești, fiind în Biserică, decât să lucrezi în afara ei, fie și cu îndreptățire.

Principala caracteristică a Părintelui Porfirie, în tot timpul vieții sale pământești, a fost deplina sa smerenie. Pe lângă aceasta, dovedea deplină ascultare, iubire fierbinte, răbdare neclintită în dureri cumplite, discernământ înțelept, străvedere limpede. De asemenea, avea o mare sete de cunoaștere, cunoscând o mulțime de subiecte variate, acestea fiind un dar al râvnei sale către Dumnezeu și nu al studiilor sale în lume, aproape inexistente. Avea mare râvnă în tot ce făcea și era foarte harnic. Rugăciunea sa era neîncetată și smerită și, prin urmare, foarte eficientă. Gândirea sa pur ortodoxă, dar lipsită de fanatism era plină de viață și se interesa de problemele Sfintei Biserici, deși lucrul era aproape necunoscut celorlalți. Sfaturile sale erau încununate de succes, iar învățăturile sale nenumărate. Slujbele sale erau pline de măreție, iar dimensiunea contribuției sale duhovnicești a fost ținută până de curând în taină.

Pe 27 noiembrie 2013, sfântul sinod al Patriarhiei Ecumenice a decis înscrierea bătrânului Porfirie în rândul sfinților, cu prăznuire la data de 2 decembrie[1].

Cuvinte ziditoare

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul în chilia sa

citate extrase din Antologie de sfaturi şi îndrumări, op.cit

  • Nu vorbesc nimănui despre Hristos fără să mi se ceară
  • Eu aşa gândesc, dar voi faceţi cum credeţi
  • Prefer să fiu înşelat în Biserică decât să o părăsesc. Nu vreau să mă mântuiesc fără Biserică şi nu voi păăsi niciodată corabia ei
  • Nu poţi să comunici cu Hristos, şi să ai în acelaşi timp relaţii proaste cu ceilalţi oameni
  • Nu câştigi un om cu asprimea, ci cu bunătatea
  • Numai Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor
  • Răul începe cu gândurile rele
  • Nu te lupta să opreşti sau să îndrepţi greşelile celuilalt. Iubeşte-l aşa cum e, cu toate greşelile lui, iar Domnul se va îngriji de acestea
  • Hristos nu vrea lângă EL oameni grosolani, ci delicați
  • Când te înhață satana și te apasă, să nu rămâi nemișcat, așa cum rămân unii ce devin melancolici și cad pe gânduri ore întregi
  • Zădărnicie e tot ce iei din egoism. Veșnicie este tot ce dai din iubire
  • Când te rogi pentru un om pe care îl muncesc patimi păcătoase, să nu i-o spui, fiindcă diavolul va afla și va ridica îndârjire în sufletul tău și astfel rugaciunea ta nu va da rod. Să te rogi pentru acel om în taină, și astfel rugaciunea ta îl va ajuta
  • Nu mi-e frică de iad și nu mă gândesc la rai. Îi cer numai Domnului să fie milostiv cu toată lumea și cu mine
  • Oricine nu se pocăiește, va fi pierdut
  • Mai întâi iartă-i pe aceia care te întristează
  • Fii atent, căci trebuie să ne luptăm până când ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seamă
  • Să mergi la Biserică în mod regulat, să te spovedești și să te împărtașești des și-atunci vei scăpa de toata frica și ți se vor tămădui toate rănile sufletești
  • Te povățuiesc să ai mereu dragoste pentru toți. În primul rând dragoste apoi toate celelalte
  • Să te spovedești periodic și temeinic, fiindcă, chiar de-ai fi Patriarh, dacă nu te spovedești, nu te mântuiești

Imnografie

Tropar, glasul 1[2]

Pe vlăstarul Evviei,
Pe-al grecilor gheronda,
Pe inițiatul teologiei
și pe prietenul adevărat al lui Hristos
Pe Porfirie să-l cinstim, credincioșilor,
Pe cel plin de harisme de copil.
Căci izbăvește pe demonizați
și vindecă pe bolnavii ce strigă cu credință
Slavă Celui ce ți-a dat ție putere,
Slavă Celui ce te-a sfințit
Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.


Acatist

Acatistul Sfântului Porfirie [3]

Condacul 1 Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor ce flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Icosul 1 Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: "Vino, Părinte Porfirie, de moşteneşte împărăţia Cerurilor care este gătită celor ce şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!"; noi, vrând a fi părtaşi fericirii tale, îţi aducem aceste laude: Bucură-te, cel ce mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastră; Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi; Bucură-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească; Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor; Bucură-te, cel ce te-ai dăruit în întregime fiecăruia dintre cei ce te cercetau; Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit; Bucură-te, că ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri; Bucură-te, că i-ai binecuvântat pe cei ce au mărturisit minunile tale; Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei ce au spus despre tine lucruri neadevărate; Bucură-te, cel ce stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale; Bucură-te, cel ce primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi; Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 2-lea Ştiind micimea vieţuirii noastre, să nu deznădăjduim aflând nevoinţele Preacuviosului Părinte Porfirie, nici să încercăm a le urma fără dreaptă socoteală, şi mai ales să nu căutăm a agonisi harismele sale, căci nu puţină vătămare vom afla. Ci să căutăm a învăţa de la el smerenia şi dragostea pentru cele sfinte, ca să îi putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea Ai primit la botez numele de Evanghelie, care se tâlcuieşte „Bună-Vestire", şi întreaga ta viaţă a fost o bună-vestire despre lucrarea Duhului Sfânt şi despre dobândirea veşniciei de către oamenii care, trecători fiind prin viaţa pământească, L-au cunoscut pe Domnul care ieri, astăzi şi în veac Acelaşi este, şi din revărsarea inimii ţi-au cântat: Bucură-te, că din pruncie ai fost păzit de Cel a cărui întrupare a fost binevestită de înger; Bucură-te, că din fragedă vârstă ai năzuit să îi închini Domnului viaţa ta; Bucură-te, că din copilărie ai plecat la Muntele Athos ca să urci muntele virtuţilor; Bucură-te, că atunci când te-ai lovit din greşeală cu securea în picior ai cerut ajutorul Maicii Domnului; Bucură-te, că ocrotitoarea Sfântului Munte ţi-a oprit de îndată şiroirea sângelui; Bucură-te, că ai trăit acoperit de Sfântul ei Acoperământ; Bucură-te, că pentru vieţuirea ta cucernică ai fost hirotonit preot; Bucură-te, că ajutând mulţimi de oameni nu ţi-ai pierdut liniştea; Bucură-te, luminător al Atenei şi a toată Grecia; Bucură-te, că ai fost căutat de pelerini veniţi din toată lumea; Bucură-te, că ai trăit în vremurile noastre nevoinţe aspre ca ale Părinţilor din vechime; Bucură-te, că până la moarte L-ai slujit cu jertfelnicie pe Hristos; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 3-lea Nu pentru vreo nevoinţă aparte s-au revărsat asupra ta râurile binecuvântărilor, ci pentru că luând asupra ta crucea grea a ascultării ai urmat Domnului care S-a arătat pe Sine ascultător până la moarte, şi lepădând voia ta la picioarele bătrânilor tăi ai învăţat de la aceştia cântarea: Aliluia!

Icosul al 3-lea Să vadă roadele ascultării cei ce vor să trăiască neavând povăţuitor, cei care plini fiind de mândrie cred că au găsit un drum mai scurt către Dumnezeu, şi să îşi cunoască înşelarea. Iar noi să luăm aminte la vieţuirea Preacuviosului Părinte Porfirie şi cerându-i să mijlocească la Dumnezeu ca să primim puterea de a merge pe calea ascultării, să îi cântăm aşa: Bucură-te, rob al lui Hristos care ai cunoscut ce înseamnă adevărata libertate; Bucură-te, că nu ai cunoscut povara libertăţii pătimaşe; Bucură-te, cel ce supunându-te bătrânilor tăi ai înţeles taina ascultării; Bucură-te, că Părinţii Pantelimon şi Ioanichie te-au învăţat lepădarea voii; Bucură-te, că atunci când ţi s-au deschis ochii duhovniceşti i-ai văzut cu duhul pe bătrânii tăi; Bucură-te, cel ce făcând ascultare ai ieşit din chilia unui părinte pe fereastră; Bucură-te, că nu te-ai mâhnit când frumoasa pasăre cioplită fără binecuvântare ţi-a fost frântă; Bucură-te, că aşa s-a frânt şi gândul inimii tale de a face ceva după propria voie; Bucură-te, că prin rugăciune ai devenit asemenea stâlpilor monahismului; Bucură-te, că ieşind în mijlocul oamenilor te-ai sârguit să te jertfeşti pentru ei; Bucură-te, că ai ridicat mănăstirea din Milesi ca pe un chivot al cunoaşterii lui Dumnezeu; Bucură-te, cel ce ai găsit în Sfânta Scriptură şi în Vieţile Sfinţilor chipuri de sfinţenie; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 4-lea "Dacă nu ar fi scris Sfântul Ioan Scărarul cartea despre dumnezeiescul urcuş, ar fi putut-o scrie cu pricepere Părintele Porfirie", s-a dat mărturie despre măsura sporirii tale; văzându-te Domnul că din copilărie ai vrut să urmezi viaţa de nevoinţă a unui alt avvă Ioan, cel numit Colibaşul, a venit în întâmpinarea ta şi ţi-a călăuzit paşii pe treptele scării raiului, iar tu I-ai cântat cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 4-lea Mincinoşi sunt ritorii care învaţă că vremea sfinţeniei a trecut, că în vremurile noastre nu mai este cu putinţă omului să meargă pe calea cea strâmtă pe care o arată Scriptura; nouă numai a cugeta la vieţuirea ta ne este de ajuns pentru a sta împotriva unora ca aceştia, care nu vor să cânte împreună cu noi: Bucură-te, că urmând Sfântului Ioan Colibaşul, L-ai primit pe Hristos în chilia inimii tale; Bucură-te, că Sfântul Porfirie al Gazei te-a crescut ca pe un urmaş al său; Bucură-te, bucurie a Sfântului Atanasie şi a celorlalţi cuvioşi aghioriţi; Bucură-te, cel ce ieşind din Sfântul Munte nu ai părăsit smerenia Sfântului Siluan; Bucură-te, că primind bastonul trimis de Sfântul Gherasim ai primit şi binecuvântarea acestuia; Bucură-te, cu Sfântul Vasile cel Mare care te-a ajutat să ridici aşezământul din Milesi; Bucură-te, cu Sfinţii Ierarhi Nicolae şi Spiridon, neobosiţii făcători de minuni; Bucură-te, cu Sfinţii Cosma şi Damian şi cu ceilalţi Sfinţi doctori fără de arginţi; Bucură-te, cel ce ai fost asemănat cu Sfântul Serafim de la Sarov; Bucură-te, că ai arătat lumii că harismele Sfântului Nectarie din Eghina nu s-au pierdut; Bucură-te, cu soborul tuturor Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioaselor Maici; Bucură-te, floare din buchetul Maicii Domnului care ai împrăştiat mireasma din Grădina ei; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 5-lea Deşi în timpul vieţii ai avut parte de apăsătoare boli, Părinte, nu te-ai lăsat biruit de durere, ci le-ai răbdat cu mucenicească răbdare, şi în loc să cârteşti ai primit suferinţa cu seninătate, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea Cine poate să stea departe de mijlocirile tale, ştiind câtă mulţime de bolnavi au simţit ajutorul tău? Cine oare va şovăi să alerge la tine, aflând că din zi în zi numărul celor ce au primit sănătate trupească şi sufletească sporeşte fără încetare? O, Părinte Porfirie, pentru grija pe care ai arătat-o şi o arăţi celor bolnavi, primeşte de la noi laudele acestea: Bucură-te, că suferind grele boli ai primit puterea de a-i ajuta pe bolnavi; Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni că vindecarea adevărată vine de la Dumnezeu; Bucură-te, că însemnând bolnavii cu semnul sfintei cruci le-ai uşurat durerile; Bucură-te, cel ce i-ai ferit pe credincioşi de doctorii cei închipuiţi care au puteri diavoleşti; Bucură-te, că ai vindecat de paralizie pe femeia celui ce a venit să te caute la mănăstire; Bucură-te, că deşi acela nu te-a găsit a avut mare credinţă în puterea mijlocirilor tale tainice; Bucură-te, că aşa cum ai vindecat-o pe femeia sa îi poţi vindeca şi pe cei pentru care ne rugăm; Bucură-te, că i-ai mângâiat pe cei căzuţi în deznădejde; Bucură-te, că i-ai povăţuit să poarte crucea răbdării; Bucură-te, că bolnavilor care ţi-au cerut ajutorul le-ai adus grabnică tămăduire; Bucură-te, cel ce şi acum te rogi pentru cei aflaţi în diferite suferinţe; Bucură-te, că pentru tine nu există boli de nevindecat; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al-6-lea Nici un om nu este fără de păcat, nici un om nu se poate făli că a scăpat de orice urmă a bolii. Ştiind că nu numai trupurile noastre, ci şi sufletele noastre sunt atinse de boală, dar ştiind şi că Dumnezeu este Cel ce dăruieşte sănătate celor dreptcredincioşi, îţi cerem să te rogi ca împreună cu cei tămăduiţi de bolile lor să Ii putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-6-lea Noule doctor fără de arginţi, Părinte Porfirie, mulţumindu-ţi că prin nenumărate minuni ai dăruit celor suferinzi tămăduirea, nu vom obosi vestind celorlalţi vindecările făcute prin rugăciune către Dumnezeu, şi pentru aceasta te rugăm să primeşti drept plată mulţumirile noastre: Bucură-te, că pe pruncul care nu se mişca l-ai vindecat spre bucuria părinţilor lui; Bucură-te, pentru copiii care primind vindecare trupească L-au slăvit pe Dumnezeu; Bucură-te, că pe femeia necăjită de boala bărbatului ei ai invăţat-o să se ferească de tulburarea adusă de diavol; Bucură-te, cel ce îi ocroteşti pe cei care se îngrijesc cu dragoste de bolnavi; Bucură-te, cel ce vedeai şi vezi mai bine decât doctorii bolile oamenilor; Bucură-te, cel ce stai împotriva doctorilor nepricepuţi ca să-i fereşti pe bolnavi de mai multă suferinţă; Bucură-te, cel ce te-ai arătat bolnavei care suferea de tromboză şi ai vindecat-o; Bucură-te, că mai târziu aceasta a recunoscut chipul tău şi aşa a înţeles de la cine a primit ajutorul; Bucură-te, că doctorii au rămas fără grai în faţa vindecărilor pe care le-ai făcut; Bucură-te, balsam care aduci de la Dumnezeu vindecare trupească şi sufletească; Bucură-te, că prin rugăciunile tale s-a biruit rânduiala firii; Bucură-te, cel ce îi întăreşti pe cei care mărturisesc vindecările tale minunate; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al-7-lea Răbdând suferinţele ca un al doilea Iov, ai arătat prin viaţa ta că încercările îngăduite de Dumnezeu nu covârşesc puterea omenească, şi că oricât de grele ar fi acestea, dacă ne luptăm să le biruim, Mântuitorul Hristos va pune pe frunţile noastre cununi strălucitoare, pentru care îi cântăm: Aliluia!

Icosul al-7-lea Auzind cum în timpul vieţii şi după moarte i-ai izbăvit de felurite ispite pe cei cărora le-ai cunoscut neputinţele, şi aflându-ne noi înşine în ispite fără de număr, căci viermele păcatului nu doarme, dorim să te avem ca ocrotitor al nostru, şi pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, că trecând prin furtuna necazurilor ai primit puterea de a-i ajuta pe cei ispitiţi; Bucură-te, că i-ai făcut dreptate slujbaşului învinuit pe nedrept; Bucură-te, că pe tânăra care vroia să se sinucidă ai scăpat-o din ghearele diavolului; Bucură-te, că ai prevenit maicile de la Mănăstirea Jazak să nu bea apă din fântâna otrăvită de necredincioşi; Bucură-te, că fără teamă în vreme de război ai scăpat o fată de la pângărire; Bucură-te, că l-ai izbăvit pe ucenicul tău de primejdia din adâncurile apelor; Bucură-te, cel ce dai cu prisosinţă cele de trebuinţă credincioşilor; Bucură-te, că printr-o minune Cel ce a înmulţit peştii în pustie te-a vădit a fi asemenea Lui; Bucură-te, că această minune şi altele asemenea ei au fost tăinuite până după moartea ta; Bucură-te, cel ce te-ai arătat în chip minunat celor care ţi-au cerut ocrotirea; Bucură-te, că oricine te cheamă în ajutor cu credinţă primeşte sprijinul tău; Bucură-te, că nenumărate sunt facerile de bine pe care ni le-ai arătat; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al-8-lea Cum să nu ne veselim de minunile tale? Cum să nu tresalte inimile noastre la aflarea bucuriei pe care o aduci celor ce te cinstesc, tainicule povăţuitor al călugărilor şi al mirenilor? Ştiind că ducând viaţă monahicească tu ai fost călăuză pricepută şi pentru familiile care în viforul lumii au căutat liniştea duhovnicească, îi cântăm Celui Care te-a înţelepţit: Aliluia!

Icosul al-8-lea Văzând cum vrăjmaşul diavol se luptă ca mirenii să ducă o viaţă cât mai pătimaşă, aducându-le tulburare în suflet şi şoptindu-le că numai în mănăstiri se poate duce o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, tu i-ai povăţuit să stea împotriva acestuia şi să ducă lupta cea bună, iar ei sporind în vieţuirea duhovnicească ţi-au cântat: Bucură-te, că îi afli pe fiii risipitori şi te rogi pentru ei; Bucură-te, că aduci pacea în familiile dezbinate; Bucură-te, că le-ai descoperiţi celor căzuţi calea pocăinţei; Bucură-te, că i-ai ajutat pe aceştia să ajungă fii credincioşi ai Bisericii; Bucură-te, că i-ai învăţat pe părinţi să trăiască o viaţă sfântă pentru ca fiii lor să fie păziţi de ispite; Bucură-te, că rugându-se Domnului ucenica ta a fost peţită de tânărul pe care îl iubea; Bucură-te, că domolind împotrivirile părinţilor lui, au reuşit să se căsătorească; Bucură-te, că le-ai vorbit despre Hristos tinerilor care necunoscând lumina trăiau în patimi; Bucură-te, că ei ţi-au sărutat picioarele cu dragoste; Bucură-te, sprijin al celor ce vor să îşi întemeieze o familie; Bucură-te, că Domnul ţi-a dat priceperea de a fi călăuză pentru cei căsătoriţi; Bucură-te, blând duhovnic care cu iscusinţă ai vindecat rănile sufleteşti; Bucură-te, apostol al sfinţeniei în vremuri de mare tulburare; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al-9-lea Doamne, Cel ce ne-ai zis "Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt", Care prin gura Preacuviosului Părinte Porfirie ne-ai amintit această poruncă a Ta, iar noi am priceput că numai dacă vom merge pe calea sfinţeniei vieţile noastre vor cunoaşte împlinirea, acoperă-ne cu harul Tău cel ceresc ca să mergem pe această cale fără a fi vătămaţi de cursele diavolului şi să îţi cântăm în toată vremea: Aliluia!

Icosul al-9-lea Ceea ce mărturiseşte întreaga predanie a Răsăritului, şi anume că Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se sfinţească, este cu anevoie de priceput; dar ascultându-te pe tine, Preacuvioase Părinte, că ne îndemni să ajungem la măsura sfinţeniei, oricât de mari ar fi ispitele care ne apasă, îţi zicem: Bucură-te, icoană a virtuţilor poleită cu aurul smereniei; Bucură-te, că nu numai pe monahi, ci şi pe mireni i-ai îndemnat să rostească rugăciunea lui Iisus; Bucură-te, că îi vezi pe creştinii râvnitori strălucind ca nişte făclii; Bucură-te, că l-ai văzut pe Părintele Yannis îmbrăţişându-şi preoteasa în lumina raiului; Bucură-te, dascăl al cugetării la cele sfinte; Bucură-te, că săvârşind dumnezeieştile slujbe inima ta a devenit altar al Celui Preaînalt; Bucură-te, că aflând nevoinţele tale sporim în nevoinţă; Bucură-te, că prin postiri îndelungate ţi-ai hrănit sufletul cu putere cerească; Bucură-te, lumânare care te-ai asemănat rugului lui Moise; Bucură-te, că prin înţelepciune duhovnicească i-ai întrecut pe înţelepţii lumii acesteia; Bucură-te, că ne-ai îndemnat ca prin lungi privegheri să călătorim spre odihna veşnică; Bucură-te, adeverire a învierii lui Hristos; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 10-lea Fiind aprins de dragostea cea duhovnicească şi vrând să propovăduieşti oamenilor credinţa în Hristos. pentru râvna ta Domnul te-a chemat să fii părtaş darurilor Sfinţilor Apostoli şi prin harisma vorbirii în limbi ai grăit pe înţelesul celor de alt neam, iar ei mirându-se de sfinţenia ta au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea Vrând tu să o ajuţi pe tânăra Annoula să lepede cugetările deşarte şi să creadă în Atotputernicul Dumnezeu, nu ţi-a fost oprelişte necunoaşterea limbii pe care o vorbea aceasta, ci prin darul lui Dumnezeu ai trecut de acestă stavilă, spre bucuria celor care te laudă aşa: Bucură-te, că niciodată nu ai greşit când ai spus oamenilor cele pe care ţi le-a arătat Domnul; Bucură-te, cel ce din smerenie nu I-ai cerut Domnului harisme alese; Bucură-te, că nu te-ai mândrit pentru darurile cu care Dumnezeu te-a covârşit; Bucură-te, că primindu-le nu ai contenit cugetarea smerită la propria ta păcătoşenie; Bucură-te, că minunile le-ai făcut nu spre lauda ta, ci spre slava lui Dumnezeu; Bucură-te, că şi noi am urmat povaţa pe care i-ai dat-o femeii credincioase, şi nu ne îndoim de harismele tale; Bucură-te, că ai trăit bucuria Rusaliilor; Bucură-te, cel ce prin luminare dumnezeiască ai înţeles necazurile oamenilor; Bucură-te, că ai astupat gurile celor care cârteau împotriva darurilor Sfântului Duh; Bucură-te, că ne-ai lămurit că puterile celor depărtaţi de Biserică vin de la îngerii căzuţi; Bucură-te, stavilă pentru cei care fiind stăpâniţi de diavol imitau darul vorbirii în limbi; Bucură-te, cel ce cunoşteai graiurile păsărilor şi ale animalelor: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 11-lea Cuvântul despre trecerea în veşnicie, cum că "de vei muri înainte de a muri, nu vei mai muri atunci când vei muri", a fost sorbit de inima ta însetată de cunoaştere şi luminându-te te-ai împărtăşit de această trăire când moartea ta a devenit un puternic: Aliluia!

Icosul al 11-lea După ce voi pleca la Domnul, eu voi con¬tinua să vă vorbesc. Voi, oare, mă veţi auzi?, ne-ai întrebat pe toţi cei care te purtăm cu dragoste în inimile noastre. Nefiind vrednici de a auzi cuvintele tale pline de putere, facem ceea ce ne este cu putinţă şi îndrăznim să îţi aducem smerită laudă, ştiind că asculţi glasurile noastre: Bucură-te, cel ce ţi-ai aşteptat moartea ca pe o întâlnire cu Dumnezeu; Bucură-te, că ai părăsit această lume chemîndu-L pe Mântuitorul Hristos; Bucură-te, că ai adormit în Sfântul Munte, pe care lăuntric niciodată nu l-ai părăsit; Bucură-te, că dragostea ta pentru Hristos a covârşit frica morţii; Bucură-te, că rugându-te se risipea norul întunecat pe care îl vedeai deasupra unora dintre muribunzi; Bucură-te, cel ce şi acum te rogi pentru cei aflaţi pe patul de moarte; Bucură-te, cel ce ne fereşti de moarte năprasnică; Bucură-te, că ultima ta dorinţă a fost "ca toţi să fie una", după cum voieşte Hristos; Bucură-te, că te-ai rugat ca toţi oamenii să îl cunoască pe Dumnezeul Părinţilor noştri; Bucură-te, că Cel Ce a înviat din morţi te-a învăţat să biruieşti moartea; Bucură-te, că privind blândul tău chip ne umplem de mângâiere; Bucură-te, văzând că seminţele pe care le-ai semănat dau roadă îmbelşugată; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 12-lea Aşa precum Sfântul Nectarie a voit ca moaştele sale bine-mirositoare să fie împărţite spre binecuvântare în tot pământul, şi pretutindeni s-a aflat de minunile sale, tot aşa după adormirea ta Dumnezeu a vrut ca cinstirea ta să se răspândească în toate colţurile lumii, ca toţi cei care în aceste vremuri de rătăcire au cunoscut că eşti stâlp de lumină al dreptei-credinţe, să cânte Domnului împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 12-lea Înainte de a primi cinstirea cuvenită de la oamenii cei muritori, bine-plăcutule al lui Dumnezeu, ai primit o cinstire mai înaltă, căci ai fost prăznuit în Biserica Cerească de soborul celor care îmbrăcaţi în veşminte luminoase cântau îngereşte troparul tău, şi cărora următori facându-ne noi îţi zicem cu mare glas: Bucură-te, dar nepreţuit pe care Dumnezeu l-a dăruit Bisericii; Bucură-te, că am fost povăţuiţi în chip minunat să ne rugăm ţie; Bucură-te, că însuşi Domnul S-a îngrijit să primeşti cinstire de la oameni; Bucură-te, ascultând laudele celor care aşteaptă tainica ta povăţuire; Bucură-te, că aşa cum te rugai înainte împreună cu ucenicii tăi, te rogi acum cu noi toţi; Bucură-te, că precum îţi ocroteai fiii duhovniceşti acum ne ocroteşti şi pe noi; Bucură-te, că numărul celor care te cinstesc creşte fără încetare; Bucură-te, prieten al celor care învaţă de la tine urcuşul duhovnicesc; Bucură-te, că cei ce au privit chipul tău luminat vor să atingă şi sfintele tale moaşte; Bucură-te, candelă aprinsă de Părintele Ceresc; Bucură-te, ucenic al Fiului lui Dumnezeu; Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 13-lea O, Preacuvioase Părinte Porfirie, făcătorule de minuni, primind această puţină rugăciune de la noi, cei ce din prea-plinul inimii îţi aducem laude după cuviinţă, ajută-ne să punem început bun şi lepădând toate patimile şi poftele să trăim ca mădulare sfinte ale Bisericii, ca împreună cu tine să putem cânta în vecii vecilor: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus..., Condacul 1: Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni...

Icosul 1 Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: "Vino, Părinte Porfirie, de moşteneşte împărăţia Cerurilor care este gătită celor ce şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!"; noi, vrând a fi părtaşi fericirii tale, îţi aducem aceste laude: Bucură-te, cel ce mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastră; Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi; Bucură-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească; Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor; Bucură-te, cel ce te-ai dăruit în întregime fiecăruia dintre cei ce te cercetau; Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit; Bucură-te, că ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri; Bucură-te, că i-ai binecuvântat pe cei ce au mărturisit minunile tale; Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei ce au spus despre tine lucruri neadevărate; Bucură-te, cel ce stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale; Bucură-te, cel ce primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi; Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei; Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul 1 Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor ce flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

După aceasta se zice această rugăciune Preacuvioase Părinte Porfirie, robule al Dumnezeului celui viu, primeşte laudele pe care ţi le aducem cu inimă smerită şi mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Ocroteşte-ne de tot răul şi de toată tulburarea. Ajută-ne să biruim ispitele care ne stau înainte şi prin răbdarea noastră să dobândim cununile cele netrecătoare. Iar la înfricoşătoarea Judecată să fim feriţi de veşnic pedeapsă şi să fim aşezaţi în partea cea de-a dreapta, unde cu soborul tuturor sfinţilor te veseleşti de frumuseţile cereşti. Ca primind grabnicul tău ajutor să îi mulţumim în vecii vecilor Dumnezeului Care te-a proslăvit. Amin.

Şi se face otpustul

Legături externe

Note

  1. Canonization of Two New Saints by the Ecumenical Patriarchate.
  2. Sursă: http://www.porphyrios.net/?page_id=167
  3. Sursă: http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-porfirie-kafsokalivitul

Bibliografie suplimentară

  • Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Ed. Bunavestire, Bacău