Pimen (Georgescu) al Moldovei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (→‎Viața)
(→‎Viața: completări și referințe)
Linia 26: Linia 26:
  
 
A reușit însă continuarea cursurilor teologice cu sprijinul material şi moral al mărinimosului [[mitropolit]] [[Întâistătător|primat]] și [[arhiepiscop]] al Bucureștilor, [[Calinic Miclescu]], care, la 1 septembrie 1877, l-a numit diacon la [[Catedrala Patriarhală din București|Catedrala mitropolitană]], iar trei ani mai târziu l-a trimis cu o bursă la Facultatea de Teologie din Cernăuți.<ref name=petcu1/>
 
A reușit însă continuarea cursurilor teologice cu sprijinul material şi moral al mărinimosului [[mitropolit]] [[Întâistătător|primat]] și [[arhiepiscop]] al Bucureștilor, [[Calinic Miclescu]], care, la 1 septembrie 1877, l-a numit diacon la [[Catedrala Patriarhală din București|Catedrala mitropolitană]], iar trei ani mai târziu l-a trimis cu o bursă la Facultatea de Teologie din Cernăuți.<ref name=petcu1/>
 +
 +
După absolvirea facultății de la Cernăuți, s-a întors la București, unde mitropolitul Calinic l-a numit predicator, calitate în care tânărul teolog Petre Georgescu s-a distins, fiind apreciat atât de [[cler]], cât și de mireni, printre care și oamenii de stat ai acelor vremuri. Din iubire pentru slujirea lui Dumnezeu, Petre Georgescu a intrat în cinul [[monah]]al la [[Mănăstirea Căldărușani]], primind numele '''Pimen'''. În 1886 a fost hirotonit [[ieromonah]] de către mitropolitul [[Iosif Gheorghian]], cel care ulterior i-a oferit rangul de [[arhimandrit]]. Pe plan cultural, arhimandritul Pimen Georgescu s-a numărat printre primii profesori ai Facultății de Teologie din București, unde a predat apologetica creștină, teologia dogmatică și simbolica. Din anul 1894 a devenit directorul Seminarului Central din București, pe care l-a reorganizat după legea din 1893. Doi ani mai târziu, a fost ales arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titlul de ''Piteşteanul''.<ref name=petcu1/>
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea de la data 17 noiembrie 2018 20:14

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

IPS Pimen (Georgescu),
Mitropolitul Moldovei
Pimen Georgescu - mitropolitul Moldovei.PNG
Afiliere canonică
(jurisdicție) 		Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Iași
Titlul   Mitropolit al Moldovei
Formulă de adresare   IPS
Perioada   1909-1934
Predecesor   Partenie Clinceni
Succesor   Nicodim Munteanu
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot  
Hirotonire episcopală   1902, la Galați
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)   		Episcop al Dunării de Jos
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   24 octombrie 1853
Locul nașterii   Flag of Romania.png Provița de Sus,
județul Prahova
Data morții   12 noiembrie 1934
Locul morții   București

Pimen Georgescu (pe numele de mirean Petru Georgescu; n. 24 octombrie 1853, Provița de Sus, județul Prahova – d. 12 noiembrie 1934, București) a fost Mitropolit al Moldovei între anii 1909-1934. De asemenea, el a fost și un remarcabil cărturar român, membru de onoare (din 1918) al Academiei Române.[1]

Viața

Născut în satul Provița de Sus, din județul Prahova, Petru Georgescu a urmat școala primară în comuna natală. A urmat cursurile Seminarului Central din București, absolvind în anul 1874. După ce s-a căsătorit, a fost hirotonit diacon, slujind la Biserica „Sfântul Vasile” din Ploiești. Din nefericire, la numai un an și câteva luni de la căsătorie, soția sa a decedat, Petru Georgescu rămânând văduv, cu un copil mic și trebuind să înfrunte singur greutățile inerente ale vieții de zi cu zi.[2]

A reușit însă continuarea cursurilor teologice cu sprijinul material şi moral al mărinimosului mitropolit primat și arhiepiscop al Bucureștilor, Calinic Miclescu, care, la 1 septembrie 1877, l-a numit diacon la Catedrala mitropolitană, iar trei ani mai târziu l-a trimis cu o bursă la Facultatea de Teologie din Cernăuți.[2]

După absolvirea facultății de la Cernăuți, s-a întors la București, unde mitropolitul Calinic l-a numit predicator, calitate în care tânărul teolog Petre Georgescu s-a distins, fiind apreciat atât de cler, cât și de mireni, printre care și oamenii de stat ai acelor vremuri. Din iubire pentru slujirea lui Dumnezeu, Petre Georgescu a intrat în cinul monahal la Mănăstirea Căldărușani, primind numele Pimen. În 1886 a fost hirotonit ieromonah de către mitropolitul Iosif Gheorghian, cel care ulterior i-a oferit rangul de arhimandrit. Pe plan cultural, arhimandritul Pimen Georgescu s-a numărat printre primii profesori ai Facultății de Teologie din București, unde a predat apologetica creștină, teologia dogmatică și simbolica. Din anul 1894 a devenit directorul Seminarului Central din București, pe care l-a reorganizat după legea din 1893. Doi ani mai târziu, a fost ales arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titlul de Piteşteanul.[2]

Note

  1. Salt ↑ Academia Română - membrii Academiei din 1866 până în prezent, accesat 24 octombrie 2018
  2. ↑ Salt la: 2,0 2,1 2,2 Adrian Nicolae Petcu, Pimen Georgescu la începuturile slujirii monahale, 16 noiembrie 2011, Ziarul Lumina

Bibliografie

  • Aurel Pentelescu, Gavriil Preda, Mitropolitul Pimen Georgescu. Viața și înfăptuirile sale (1853-1934). La 150 ani de la nașterea sa, Editura Printeuro, Ploiești, 2003


Casetă de succesiune:
Pimen (Georgescu) al Moldovei
Precedat de:
Partenie Clinceni 		Mitropolit al Moldovei
1875-1902 		Urmat de:
Nicodim Munteanu


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Pimen_(Georgescu)_al_Moldovei&oldid=47078”