Alexandru al Ierusalimului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 1: Linia 1:
−
{{În curs}}
+
Sfântul sfinţitul mucenic '''Alexandru al Ierusalimului''' a trăit la sfârşitul secolului al doilea şi începutul secolului al treilea. [[Episcop]] şi [[mucenic]], [[Sfinţi|sfântul]] Alexandru moare pe vremea [[Persecuţii împotriva creştinilor|persecuţiilor]] împăratului Deciu (249-251) la jumătatea secolului al treilea. Este pomenit în [[Biserica Ortodoxă]] pe [[16 mai]] şi pe [[12 decembrie]] ca [[ieromartir]].
−
{{Traducere EN}}
 
  
−
Sfântul sfinţitul mucenic '''Alexandru al Ierusalimului''' a fost un [[sfânt]] [[episcop]] şi [[mucenic]] at the turn of the second to third century. He died in the mid-third century during the persecutions of Emperor [[Decius]]. St. Alexander is remembered on [[16 mai]] and on [[12 decembrie]] as a hieromartyr.
+
==Viața==
 +
Alexandru a fost [[discipol]]ul marelui învăţător şi scriitor al Bisericii, [[Clement al Alexandriei]]. A fost primul episcop de Flavia, în Capadocia, iar mai apoi a fost desemnat co-administrator alături de episcopul Ierusalimului, Narcissus, care la vremea aceea avea 116 ani.
  
−
Alexander was a [[disciple]] of the great teacher and writer of the Church, [[Clement of Alexandria]]. He was the first Bishop of Flavia in Cappadocia and was afterwards associated, as co-administrator, with the Bishop of Jerusalem, [[Narcissus of Jerusalem|Narcissus]], who was then 116 years old.  
+
Pe timpul împăratului roman Alexandru Sever (222-235), Alexandru a fost închis pentru credinţa sa. După ce a fost eliberat din închisoare, a plecat la [[Ierusalim]] pentru a se închina la [[Sfintele Locuri]]. În timp ce se afla la Ierusalim, bătrânul episcop Narcissus l-a rugat să rămână şi să-l ajute la conducerea [[scaun]]ului episcopal. Acest fel de situaţie era un lucru extrem de rar în Biserica veche, el fiind însă acceptat şi introdus cu consimţământul tuturor episcopilor din [[Palestina]].
  
−
Alexander was imprisoned for his faith early in the reign of Roman Emperor Alexander Severus. After being released from prison he traveled to [[Jerusalem]] to venerate at the holy places. While in Jerusalem he was asked by the aged Bp. Narcissus to remain and assist him in the government of the [[see]]. This arrangement was an unusually rare occurrence in the ancient Church and was entered into with the consent of all the Palestinian bishops. Following the death, in 212, of Bp. Narcissus, Bp. Alexander succeeded him and governed the Church of Jerusalem for thirty-eight years. During these years he established the first library of Christian theological works at Jerusalem.  
+
După moartea episcopului Narcissus în 212, i-a urmat imediat episcopul Alexandru, care a condus Biserica Ierusalimului timp de 38 de ani. În decursul acestor ani, Alexandru a înfiinţat prima bibliotecă publică din Ierusalim cu lucrări de [[teologie]] creştină.
  
−
Alexander permitted [[Origen]], although only a [[laity|layman]], to speak in the churches. For this concession he was taken to task, but he defended himself by examples of other permissions of the same kind given elsewhere even to Origen himself, although he was then quite young. Alexander and Origen were said to have studied together in the great [[Catechetical School of Alexandria]]. Alexander [[ordination|ordained]] him a [[priest]] in 230.  
+
Alexandru i-a dat permisiunea lui [[Origen]] să predice în biserică, deşi acesta din urmă era pe atunci doar un [[mirean]]. În urma acestei îngăduinţe, Alexandru, nevoit fiind să-și justifice decizia, a afirmat că astfel de permisiuni au mai avut loc şi-n alte părţi şi că lui Origen însuşi i-a fost acordată această permisiune, deşi pe atunci era foarte tânăr. Se spune că Alexandru şi Origen au studiat împreună la [[Şcoala catehetică din Alexandria]]. Alexandru l-a [[Hirotonie|hirotonit]] pe Origen [[preot]] în anul 230.
  
−
In spite of his advancing years, Alexander, with several other bishops, was arrested during the 249-251 persecutions of the Church under emperor Decius and was carried off to Cappadocia. Of his imprisonment, it has been said, "The glory of his white hairs and great sanctity formed a double crown for him in captivity". His ''vita'' states that he suffered many tortures, but survived them all. When, in the arena, the wild beasts were brought to devour him, some licked his feet, and others laid on the sand of the arena. Worn out by his sufferings, he died in prison in the year 251.  
+
Deşi era în vârstă, Alexandru a fost arestat între anii 249 şi 251 împreună cu alţi episcopi pe timpul persecuţiilor ce se făceau împotriva Bisericii creștine sub împăratul Deciu, iar mai apoi a fost dus în Capadocia. Despre întemniţarea sa s-a spus că : “Slava cărunteţilor sale împreună cu marea sa [[sfinţenie]], i-au împletit o dublă cunună în prizonierat”. ''Viaţa'' lui menţionează că a suferit multe torturi cărora însă a supravieţuit. Atunci când în arenă au fost aduse fiare sălbatice pentru a-l devora, se spune că unele îi lingeau picioarele, iar altele se aşezau pe nisip în arenă. Istovit de pe urma suferinţelor, moare în închisoare în anul 251.  
  
−
[[Eusebius of Caesarea|Eusebius]] has preserved fragments of a letter written by him to the Antinoïtes; of another to the Antiochenes;<ref>[[Eusebius of Caesarea|Eusebius]], ''Ecclesiastical History'', vi. 11.</ref> of a third to Origen;<ref>Eusebius, "Ecclesiastical History, vi. 14"</ref> and of another, written in conjunction with Theoctistus of Caesarea, to Demetrius of Alexandria.<ref>Eusebius, "Ecclesiastical History, vi. 19"</ref>
+
==Scrieri==
 +
Episcopul și istoricul [[Eusebiu de Cezareea]] (275–339) cunoștea mai multe din scrisorile trimise de Alexandru antinoiţilor (populație creștină din Egipt) și citează din una din ele<ref>[[Eusebiu de Cezareea]], ''Istoria bisericească'', VI. 11.</ref>. O altă scrisoare cunoscută este adresată antiohienilor<ref>Eusebiu de Cezareea, ''Istoria bisericească'', VI. 11.</ref>, o a treia către Origen<ref>Eusebiu de Cezareea, ''Istoria bisericească'', VI. 14.</ref> şi o alta scrisă împreună cu [[Teoctist al Cezareei]] lui Demetrius al Alexandriei.<ref>Eusebiu de Cezareea, ''Istoria bisericească'', VI. 19.</ref>.
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 20: Linia 21:
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=?|
 
înainte=?|
−
titlu=Episcop de Cappadocia|
+
titlu=Episcop de Capadocia|
 
ani= ?-?|
 
ani= ?-?|
 
după=?}}
 
după=?}}

Versiunea de la data 20 septembrie 2011 14:12

Sfântul sfinţitul mucenic Alexandru al Ierusalimului a trăit la sfârşitul secolului al doilea şi începutul secolului al treilea. Episcop şi mucenic, sfântul Alexandru moare pe vremea persecuţiilor împăratului Deciu (249-251) la jumătatea secolului al treilea. Este pomenit în Biserica Ortodoxă pe 16 mai şi pe 12 decembrie ca ieromartir.

Viața

Alexandru a fost discipolul marelui învăţător şi scriitor al Bisericii, Clement al Alexandriei. A fost primul episcop de Flavia, în Capadocia, iar mai apoi a fost desemnat co-administrator alături de episcopul Ierusalimului, Narcissus, care la vremea aceea avea 116 ani.

Pe timpul împăratului roman Alexandru Sever (222-235), Alexandru a fost închis pentru credinţa sa. După ce a fost eliberat din închisoare, a plecat la Ierusalim pentru a se închina la Sfintele Locuri. În timp ce se afla la Ierusalim, bătrânul episcop Narcissus l-a rugat să rămână şi să-l ajute la conducerea scaunului episcopal. Acest fel de situaţie era un lucru extrem de rar în Biserica veche, el fiind însă acceptat şi introdus cu consimţământul tuturor episcopilor din Palestina.

După moartea episcopului Narcissus în 212, i-a urmat imediat episcopul Alexandru, care a condus Biserica Ierusalimului timp de 38 de ani. În decursul acestor ani, Alexandru a înfiinţat prima bibliotecă publică din Ierusalim cu lucrări de teologie creştină.

Alexandru i-a dat permisiunea lui Origen să predice în biserică, deşi acesta din urmă era pe atunci doar un mirean. În urma acestei îngăduinţe, Alexandru, nevoit fiind să-și justifice decizia, a afirmat că astfel de permisiuni au mai avut loc şi-n alte părţi şi că lui Origen însuşi i-a fost acordată această permisiune, deşi pe atunci era foarte tânăr. Se spune că Alexandru şi Origen au studiat împreună la Şcoala catehetică din Alexandria. Alexandru l-a hirotonit pe Origen preot în anul 230.

Deşi era în vârstă, Alexandru a fost arestat între anii 249 şi 251 împreună cu alţi episcopi pe timpul persecuţiilor ce se făceau împotriva Bisericii creștine sub împăratul Deciu, iar mai apoi a fost dus în Capadocia. Despre întemniţarea sa s-a spus că : “Slava cărunteţilor sale împreună cu marea sa sfinţenie, i-au împletit o dublă cunună în prizonierat”. Viaţa lui menţionează că a suferit multe torturi cărora însă a supravieţuit. Atunci când în arenă au fost aduse fiare sălbatice pentru a-l devora, se spune că unele îi lingeau picioarele, iar altele se aşezau pe nisip în arenă. Istovit de pe urma suferinţelor, moare în închisoare în anul 251.

Scrieri

Episcopul și istoricul Eusebiu de Cezareea (275–339) cunoștea mai multe din scrisorile trimise de Alexandru antinoiţilor (populație creștină din Egipt) și citează din una din ele[1]. O altă scrisoare cunoscută este adresată antiohienilor[2], o a treia către Origen[3] şi o alta scrisă împreună cu Teoctist al Cezareei lui Demetrius al Alexandriei.[4].

Note

  1. ↑ Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, VI. 11.
  2. ↑ Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, VI. 11.
  3. ↑ Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, VI. 14.
  4. ↑ Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, VI. 19.
Casetă de succesiune:
Alexandru al Ierusalimului
Precedat de:
? 		Episcop de Capadocia
?-? 		Urmat de:
?
Precedat de:
Narcissus 		Episcop al Ierusalimului
213-251 		Urmat de:
Mazabanis



Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Alexandru_al_Ierusalimului&oldid=26231”