Îngeri

Soborul Sfinţilor Îngeri

Cuvântul înger înseamnă "mesager" sau "trimis" şi acest cuvânt exprimă natura serviciului angelic făcut oamenilor. La îngeri ne referim de asemenea ca la "Puteri ale Paradisului fără de trup". Îngerii sunt organizaţi în câteva ordine angelice, sau Ierarhii Îngereşti. Cea mai importantă dintre aceste clasificări este cea făcută de cel ce-şi spunea Dionisie Areopagitul în secolul al IV-lea sau al V-lea în cartea sa Despre ierarhia cerească.

În această lucrare autorul a intercalat câteva pasaje ambigue din Noul Testament, în special Efeseni 6:12 şi Coloseni 1:16, pentru a construi o schemă din trei Ierarhii, Sfere şi Triade de îngeri, fiecare Ierarhie conţinând trei Ordine sau Grupuri. În ordine descrescătoare a puterii, acestea sunt:

• Prima Ierarhie:
  • Serafimii
  • Heruvimii
  • Tronurile
• A doua Ierarhie:
  • Puterile
  • Stăpânirile
  • Principatele
• A treia Ierarhie:
  • Virtuţile
  • Arhanghelii
  • Îngerii

Încercaţi să comparaţi acest model al Trinităţii din Lumea Imaterială, neîntrupată şi invizibilă cu cel existent în lumea noastră întrupată, materială şi vizibilă:

• Spaţiu:
  • Lungime
  • Lărgime sau Lăţime
  • Înălţime sau Adâncime
• Timp:
  • Trecut
  • Prezent
  • Viitor
• Materiale:
  • Solide
  • Lichide
  • Gaze

Cu toate acestea, trebuie să fim un pic precauţi să nu luăm modelul numitului Dionisie la modul concret, căci el este singura sursă pe care o avem pentru un asemenea sistem de clasificare. Autorul însuşi a fost un avocat destul de imparţial al apofatismului, care insistă mai mult asupra unei descrieri negative a lui Dumnezeu. Totuşi, mulţi l-au acuzat pe autor că a pendulat între Ortodoxie şi Neoplatonism, un sistem filozofic grecesc păgân; aceşti critici spun că cele trei grupuri de câte trei a ierarhiei angelice derivă din Neoplatonism:

Conceptul elenic al lumi ca "ordine" și "ierarhie," stricta diviziune a lui Platon între lumile "inteligibile"

şi "sensibile" şi gruparea neoplatonică a fiinţelor în "triade" reapare în scrierile faimoase ale unui

unui misterios scriitor de la începutul secolului al VI-lea care a scris sub pseudonimul de Dionisie Areopagitul.

Mai mult, comparaţia spaţiului ceresc cu cel terestru cade dacă luăm în considerare ştiinţa modernă care ne povesteşte despre cea de-a patra categorie de materie şi de un număr discutabil de dimensiuni (vezi "Teoria Sforii" pentru cei interesaţi). Acestea fiind zise, acest articol nu este scris pentru a discredita în totalitate pe cel care a publicat sub pseudonimul de Dionisie şi care a fost foarte stimat până în zilele noastre de numeroşi Părinţi ai Bisericii şi de teologi.

Învăţătura ortodoxă despre îngeri

Ca şi întreaga creaţie, îngerii sunt creaţi de Dumnezeu, din nimic, nu din ceva preexistent şi nici din fiinţa lui Dumnezeu. Învăţătura Bisericii despre îngeri are la baza datele Sfintei Scripturi. Chiar dacă referatul biblic despre creaţie nu vorbeşte în mod precis, determinat, despre crearea îngerilor, acest adevăr este exprimat prin cuvintele: "La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul" (Facere 1, 1). Cerul înseamnă lumea spirituală a puterilor cereşti, a îngerilor, iar pământul, lumea materială. Existenţa îngerilor este afirmată, însă, în mod clar, şi în multe locuri din Sfânta Scriptură, de la prima ei carte până la ultima. Astfel, după scoaterea din rai a primilor oameni, îngerii păzeau drumul spre pomul vieţii (Facere 3, 24), un înger a oprit pe Avraam de a jertfi pe fiul sau Isaac (Facere 22, 11) ; Iacob vede în vis, la Betel, îngeri ai lui Dumnezeu suindu-se şi coborând pe o scara între cer şi pământ (Facere 28, 12-13) ; îngerul Domnului se arată lui Balaam (Numeri 22, 22 şi următoarele).

Îngerii slujesc lui Iisus după ispita din pustie (Matei 4, 11) şi tot un înger Îl întăreşte în grădina din Ghetsimani (Luca 22, 43). îngerii vestesc femeilor mironosiţe învierea lui Hristos (Matei 28, 2-8 ; Marcu 16,  5-8 ; Luca 24, 4-8 ; Ioan, 20, 12) ; un înger se arată apostolilor la înălţare şi le anunţă a doua venire întru mărire a Mântuitorului (Fapte 1, 10, 11).

Starea morală actuală a îngerilor buni este una de sfinţenie şi de ne-păcătuire, dar nu prin însăşi natura lor, ci prin harul divin. Conlucrând cu harul divin, îngerii s-au desăvârşit în bine, aşa încât nu pot sa păcătuiască. Deci nepăcătuirea îngerilor este rezultatul rezistenţei lor faţă de ispite, al persistenţei în bine şi al întăririi prin harul dumnezeiesc.

Sursa

• Orthodox Life, Vol. 27, Nr. 6 (Nov.-Dec., 1977), pag. 39-47.
• alte surse

Site-uri externe

• Învăţăturile Bisericii privind Îngerii
• Ierarhia Cerească de Sfântul Dionisos Aeropagitul
• Îngerii de H.H. Pope Shenouda III (Format: PDF)