Nicolae al Mirelor

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Nicolae al Mirei)
Salt la: navigare, căutare
Sf. Ierarh
Nicolae al Mirelor Lichiei
Sf. Nicolae
Date personale
Naștere sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea
Mutare la Domnul (†) 6 decembrie 352
Localizare Lichia (Licia, provincie romană)
Naționalitate
Date cult
Tip Ierarh, Făcător de minuni
Data canonizării
Prăznuire la data de 6 decembrie
Proclamare pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cel între sfinți Părintele nostru Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, a fost arhiepiscop de Mira, în sudul Asiei Mici (Turcia de azi), în secolul al IV-lea. Venerat pe scară largă, nu numai în Biserica Ortodoxă, ci și în majoritatea confesiunilor creștine, Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiți și mai cinstiți sfinți în popor. Sfântul Nicolae este sfânt ocrotitor al mai multor țări (cele mai notabile fiind Grecia și Rusia) și orașe, dar și al celor ce practică diferite meserii, ca de exemplu marinarii. Biserica face prăznuirea Sfântului Nicolae pe 6 decembrie (data adormirii și praznic principal), precum și la 9 mai (mutarea moaștelor sale) și pe 29 iulie (data nașterii sale).

Viața

Conform tradiției, Sfântul Nicolae s-a născut în provincia Licia (Lichia) din sudul Asiei Mici (Turcia de azi), în orașul Patara. A fost unicul fiu al unei familii foarte înstărite și evlavioase. Data nașterii sale nu este cunoscută.

Copil fiind, a dovedit hărnicie la învățătură și o viață virtuoasă, ceea ce a făcut ca el să crească duhovnicește și în înțelepciune creștină. Nu avea încă vârsta judecății, când el s-a deprins cu rugăciunea și înfrânarea, virtuți ce mai târziu i-au potolit patimile trupului și i-au ușurat desăvârșirea sufletului.

A rămas de timpuriu orfan de ambii părinți. Cel care avea să fie o fală a creștinătății, n-a făcut precum tânărul risipitor din Sfânta Evanghelie, ci, dimpotrivă, într-una din zile, a strâns în fața casei sale pe toți săracii și oropsiții din acel ținut și le-a dăruit toate bogățiile moștenite, pe care el le socotea a fi deșertăciuni, și L-a urmat pe Domnul Iisus Hristos. În auzul evlaviosului Nicolae răsunau cuvintele Mântuitorului: "Vinde toate câte ai și împarte la săraci și vei avea comoară în ceruri" (Luca 18, 22). Și ca să se apropie și mai mult de Acesta, el s-a îndreptat spre Ţara Sfântă, dornic să calce pe drumurile sfințite de pașii Mântuitorului și ai ucenicilor Lui, astfel să se întărească și mai mult în credință.

Tânăr fiind, face mai multe pelerinaje în Palestina și Egipt. Nu se știe dacă a fost ales episcop în cetatea Mira, la cererea credincioșilor, care rămăseseră fără pastor, dar conform tradiției aceasta s-a întâmplat înainte de a fi închis, în timpul persecuțiilor lui Dioclețian; a fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. Nicolae a fost hirotonit direct episcop din condiția de laic, fiind unul din foarte puținele astfel de cazuri, alături de episcopi precum Sfântul Ambrozie al Milanului și Severus de Trier[1]. Sfântul mai este cunoscut și ca apărător al Ortodoxiei împotriva arienilor. Conform tradiției, a fost prezent la Sinodul de la Niceea, deși numele său nu apare în documentele din acea perioadă. A trecut la Domnul pe 6 decembrie, cândva între anii 342 și 352.

Multe din detaliile cunoscute ale vieții lui apar abia în surse medievale. Sfântul Metodie, patriarh al Constantinopolului la mijlocul secolului al IX-lea a scris o Viață a Sfântului Nicolae în care notează că sfântul era cunoscut majorității creștinilor, astfel încât e posibil ca această scriere să se fi bazat pe tradiția orală și pe relatările care circulau la acea vreme. Metodie amintește că Sf. Nicolae a fost crescut după cuviință de părinți binecredincioși și povestește cum Sfântul le-a înzestrat pe cele trei fiice ale unui cetățean din Patra care sărăcise, din moștenirea pe care o avea de la părinți.

Sf. Nicolae, făcătorul de minuni

Prăznuirea sa se făcea deja în vremea împăratului Iustinian I, la două secole după moartea sa. După ce a apărut Viața lui, cea scrisă de Metodie, el a fost recunoscut și cinstit în întreaga Europă și mai ales în Italia. Când Mira a fost cucerită de sarazini în anul 1034, multe orașe italiene au început să plănuiască „salvarea” moaștelor sale. În anul 1087, forțe armate din Bari (Italia) au atacat Mira și au luat cu ei moaștele sfântului de la păstrătorii lor greci legitimi. Moaștele Sfântului au fost duse la Bari și așezate într-o biserică închinată Sfântului. Faima sa a crescut. Povestirea conform căreia sfântul salvase niște marinari din Marea Egee de la înec l-a consacrat ca sfânt ocrotitor al marinarilor. Popularitatea sa a crescut în așa măsură în Rusia încât aproape toate bisericile au un colț de rugăciune închinat sfântului Nicolae, și multe îl au pe Sfântul Nicolae ca al doilea ocrotitor (hram).

Minunile

Sfântul Nicolae a făcut multe minuni, așa cum arată istoria vieții sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbați năpăstuiți pe nedrept. Pe când aceștia erau în închisoare, au aflat de timpul când aveau să fie omorâți și au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit și de binefacerile ce le făcuse cu alții, cum izbăvise de moarte pe alți trei bărbați din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor și gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului și eparhului (administratorul provinciei); pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat în fața împăratului pe cei trei bărbați, iar împăratului i-a arătat și i-a dovedit ca bărbații aceia sunt nevinovați și că din pizmă au fost pârâți că au uneltit împotriva lui. Şi așa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.

Pe lângă acestea a făcut încă și alte minuni.

Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu și-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelșugare bine celor ce au nevoie și-i izbăvește de tot felul de primejdii și nevoi, căci și acum, ca și atunci, Același Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr.

Imnografie

Tropar (glas 4):

Îndreptător credinței și chip blândeților,
învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor.
Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte,
cu sărăcia cele bogate.
Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Hristos Dumnezeu
să mântuiască sufletele noastre.

Condac (glas 3):

În Mira Lichiei, Sfinte, sfințitor te-ai arătat:
că Evanghelia lui Hristos, Cuvioase, plinind-o,
și-ai pus sufletul tău pentru poporul tău;
mântuit-ai pe cei nevinovați din moarte.
Pentru aceasta te-ai sfințit, ca un mare slujitor tainic al harului lui Dumnezeu.

Icos:

Să lăudăm acum cu cântări pe Ierarhul, pe păstorul poporului celui din Mira și învăţătorul, ca prin rugăciunile lui să ne luminăm; că iată s-a arătat tot curat și nestricat cu Duhul, aducând lui Hristos jertfă fără prihană, curată și lui Dumnezeu bine priimită, ca un Ierarh curățit în suflet și în trup. Pentru aceasta este adevărat folositor și ajutător Bisericii, ca un mare tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.

Iconografie

Iată indicațiile Erminiei lui Dionisie din Furna pentru iconografia Sfântului Nicolae[2]:

  • Sfântul Nicolae trebuie zugrăvit "bătrân, pleșuv, cu barba rotundă", fără mitră și îmbrăcat în felon, nu în saccos, purtând una din următoarele ziceri: "Cela ce ai dăruit nouă aceste rugăciuni obștești și împreună glăsuitoare..." sau ("cuvioșească"): "Unul este Dumnezeu, Tatăl Cuvântului cel viu, ființa înțelepciunii și a puterii, și chipul Celui de-a pururea veșnic" (cf. pp. 151, 310).
  • La reprezentarea Sinodului I de la Niceea, Sf. Nicolae este reprezentat stând înaintea lui Arie, cu mâna dreaptă întinsă pregătindu-se să-i dea o palmă (p. 218).
  • La pictura trapezei unei mănăstiri, este reprezentat în registrul al II-lea, sub Cina cea de Taină, împreună cu ceilalți mari Sfinți ierarhi, toți "cu veșminte cuvioșești și cu scrisuri". Aici, pe înscrisul Sf. Nicolae citim: "Unul este Dumnezeu, Tatăl Cuvântului cel viu, ființa înțelepciunii și a puterii, și chipul Celui de-a pururea veșnic" (p. 239).

Alte reprezentări ale Sfântului (ciclul vieții și al minunilor sale) se găsesc la pp. 173-174 din Erminie.[2]

Cinstirea Sfântului Ierarh Nicolae

În întreaga lume există numeroase biserici cu hramul Sf. Ierarh Nicolae. Printre acestea se numără și următoarele catedrale eparhiale din România[3]:

  • Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” a Arhiepiscopiei Râmnicului, din Râmnicu Vâlcea. A fost ctitorită de Sf. Calinic de la Cernica, Episcop al Râmnicului (15 septembrie 1850 – 11 aprilie 1868), între anii 1850-1856.
  • Catedrala „Sfântul Nicolae” a Arhiepiscopiei Dunării de Jos, din Galați.
  • Catedrala „Sfântul Ierarh Nicolae” a Episcopiei Covasnei și Harghitei, construită între anii 1929-1936 la Miercurea Ciuc.
  • Catedrala „Sfântul Ierarh Nicolae”, Episcopia Tulcei. În anul 1862, în timpul stăpânirii turcești, a fost pusă piatra de temelie a construcției acestei catedrale. Actul de fundație a fost pus de Mitropolitul Dionisie al Durostorului, în 1862.
  • Catedrala „Sfântul Ierarh Nicolae”, Episcopia Devei și Hunedoarei. A fost construită la Deva, în anul 1861, la inițiativa Mitropolitului Ardealului, Sf. Andrei Șaguna.

În Arhiepiscopia Bucureștilor, un număr de 111 biserici îl au ca ocrotior (primul sau al doilea hram) pe Sf. Ierarh Nicolae.[4]

Onomastică

Potrivit statisticilor Ministerului Administrației și Internelor, aproape 800.000 de români, majoritatea bărbați, își serbează onomastica pe 6 decembrie. Mai exact, 797.725 de cetățeni români, dintre care 513.595 bărbați și 284.130 femei, poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae, conform statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MAI).[5]

Sfântul Nicolae - Moș Crăciun

În timp, faima sa în nordul Europei ca sfânt episcop a lăsat locul imaginii celui care făcea cadouri copiilor (după cum a făcut cadou bani celor trei tinere fete ca să le izbăvească de vânzare), în general pe data de 6 decembrie. Când imigranții din țările germanice și nordice au început să se așeze pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, imaginea Sfântului Nicolae, Sinterklaas cum îl numeau olandezii, s-a schimbat încet, transformându-l în modernul Santa Claus, Moș Crăciun de la noi, care însă uneori nu mai are decât prea puțin de-a face cu spiritualitatea creștină.

Note

  1. ↑ Sfântul Nicolae - Chipul blândeții. Trinitas TV. 15:35 https://youtu.be/b1C4hsEA2QQ?t=937
  2. ↑ 2,0 2,1 Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, pp. 153, 198. ISBN 973-99692-0-8
  3. ↑ Andrei Pau, Catedrale Eparhiale care își serbează hramul în ziua sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, Agenția de știri Basilica, 5 decembrie 2017
  4. ↑ Gheorghe Anghel, Peste 100 lăcaşuri de cult din Arhiepiscopia Bucureștilor îl au ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae, 5 decembrie 2018, Basilica.ro, accesat 6 decembrie 2019
  5. ↑ Mediafax.ro, accesat 6 decembrie 2012

Surse

A se vedea și

Legături externe

În limba română:

Audio:

În limba engleză:

În limba franceză:

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Nicolae_al_Mirelor&oldid=56651”