Mira (Asia Mică)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Mira (gr. τα Μύρα [plural]) este un oraș grec antic din provincia Licia (Lichia), astăzi orășelul turcesc Kale (Demre), provincia Antalya (Turcia). Mira se situa la vărsarea în Marea Egee a râului Myros (Demre Çay).

Mențiune istorică

Prima referință scrisă despre Mira apare în scrierile istoricului Strabon (64/63 î.Hr. – c. 24 d.Hr.), Geografia 14:665, unde cetatea apare ca unul din cele mai mari orașe membre ale alianței liciene (168 î.Hr. – 43 d.Hr.).

Noul Testament

Mira Liciei este menționată în Faptele Apostolilor (27, 5-6). Aici Apostolul Pavel și însoțitorul său Apostolul Luca au schimbat corabia în călătoria de la Cezareea Palestinei spre Roma, unde sfântul Pavel urma să fie judecat, el cerând schimbarea locului de judecată deoarece era cetățean roman(FA 25, 10-11).

Episcopia

Scrierea apocrifă [Acta Pauli] sugerează existența unei comunități creștine la Mira în secolul al II-lea.[1] [Le Quien] își începe lista episcopilor din acest oraș cu Sfântul Nicandru, martirizat sub Domițian în 95, care, în conformitate cu martirologiul grec, a fost hirotonit episcop de către Sfântul Apostol Tit. În 325, Licia devine din nou provincie romană, diferită de cea din [Pamfilia], cu capitala la Mira. Jurisdicțional, ea devine scaunul mitropolitan al provinciei. Episcopul Mirei de la acea vreme era Sfântul Nicolae. Indexul lui [Teodor Lector] din secolul al VI-lea este primul document care îl așează pe Sfântul Nicolae printre părinții de la Sinodul I Ecumenic din 325.[2] Mulți alți episcopi de Mira sunt prezentați în documentele existente, inclusiv Petrus, autorul lucrărilor teologice care apără Sinodul de la Calcedon, citat de Sfântul Sofronie al Ierusalimului și de către Fotie (Bibliotheca, Codex 23). Teodor și Nicolae au participat amândoi la Sinodul al II-lea de la Niceea din 787, primul abandonându-și poziția anterioară iconoclastă, iar ultimul fiind ecpiscopul catolic pe care iconoclaștii l-au exclus. Lucrarea [Notitia Episcopatuum] a lui Pseudo-Epifanie, scrisă în jurul anului 640 sub Împăratul Bizantin Heraclie, spune că la acea vreme, Mira avea 36 de [|scaune eparhiale subordonate]. Documentul Notitia din secolul al X-lea, atribuit Împăratului Leon al VI-lea „Filozoful” înșiruie doar 33.[3][4][5]

Asediul din anul 809

În urma asediului din 809, Mira cade sub controlul trupelor abbaside, conduse de califul Harun al-Rashid. La începutul domniei lui Alexie I Comnen (care a domnit între 1081 și 1118), Mira este din nou ocupată, de data aceasta de turcii selgiucizi. În haosul respectiv, marinari din Bari, Italia, confiscă moaștele Sfântului Nicolae, în ciuda obiecțiilor călugărilor care le aveau în grijă, și le duc în grabă la Bari, unde ajung în 9 mai 1087, acest oraș devenind repede un centru de pelerinaj la moaștele Sfântului Nicolae.

Biserica sfântului Nicolae din Mira

Mormântul Sfântului Nicolae din basilica din Mira.

Biserica inițială a Sfântului Nicolae din Mira a fost construită în secolul al VI-lea. Biserica din zilele noastre a fost construită începând cu secolul al VIII-lea; în a doua jumătate a secolului al XI-lea a fost adăugată o mănăstire.

În 1863, [Țarul] [Alexandru al II-lea al Rusiei] a cumpărat clădirea și a început restaurarea, dar aceasta nu a fost niciodată finalizată. În 1963 laturile estică și sudică au fost excavate. În 1968 vechiul confessio (mormânt) al Sfântului Nicolae a primit un nou acoperiș.

Podeaua bisericii este formată dintr-un opus sectile, un mozaic din marmură colorată, iar pe pereți se găsesc rămășițe de fresce. Un [sarcofag] grecesc vechi din marmură a fost refolosit pentru înmormântarea Sfântului; dar oasele lui au fost furate în 1087 de către comercianți din Bari și acum se găsesc în [catedrala acestui oraș].

Biserica este acum în curs de restaurare. În 2007, Ministerul Turc al Culturii a acordat permisiunea de slujire a Sfintei Liturghii în această biserică pentru prima dată după multe secole. În 6 decembrie 2011, Mitropolitul Hrisostom, care este titularul eparhiei de Mira, a oficiat prima Sfântă Liturghie.[6]

Sfinți și personalități creștine

Note

  1. ↑ Harnack, Mission und Ausbreitung des Christentums, 465, 487 (citat de Salaviel)
  2. ↑ Heinrich Gelzer, Patrum Nicaenorum nomina, 67, n. 161 (cited by Salaviel)
  3. ↑ Michel Lequien, Oriens christianus in quatuor Patriarchatus digestus, Paris 1740, Vol. I, coll. 965-970
  4. ↑ Sévérien Salaville, v. "Myra" in Catholic Encyclopedia, vol. X, New York 1911
  5. ↑ Pius Bonifacius Gams, Series episcoporum Ecclesiae Catholicae, Leipzig 1931, p. 449
  6. ↑ romfea.gr

Surse

Legături externe

Fotografii și video

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mira_(Asia_Mică)&oldid=48085”