Matroana din Constantinopol

Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.

Cuvioasa Matroana din Constantinopol

Cuvioasa Matroana din Constantinopol (Greek: Ματρώνα) sau Matrona din Perga (gr. Ματρῶνα ἡ ἐκ Πέργης) este o sfântă bizantină care a trăit în a doua jumătate a secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 9 noiembrie.

Viața

Sfânta Matroana s-a născut în orașul Perga Pamfiliei (Asia Mică), în timpul domniei împăratului Marcian (450–457). Părinții ei au măritat-o de tânără cu un tânăr distins, Dometian (sau Dometie), cu care a avut curând o fiică, numită Teodota. Când Dometian a trebuit să se mute la Constantinopol pentru motive legate de carieră, a luat-o cu el și pe Matroana, care avea doar cincisprezece ani. Ajunsă în capitală, ea a cunoscut o doamnă nobilă, Eugenia. Cum amândouă aveau același zel pentru Dumnezeu, obișnuiau să participe la privegherile celebrate cu ocazia sărbătorilor sfinților în numeroasele biserici ale orașului.

Dometian, observând că soția sa părăsea casa aproape în fiecare noapte, a început să bănuiască ceva rău și, crezând că se dedă la desfrâu, i-a interzis orice ieșire. Matroana a fost adânc întristată și, fiind silită să rămână acasă, se ruga lui Dumnezeu cu multe lacrimi să-i îngăduie să se consacre liber vieții sfinte pe care o dorea cu ardoare.

Într-o zi, primind permisiunea de a merge împreună cu Eugenia la biserica Sfinților Apostoli pentru o priveghere, a întâlnit o monahie pe nume Suzana. Aceasta i-a ascultat dorința de a se dedica vieții îngerești și a acceptat să aibă grijă de fiica ei, Teodota. Astfel eliberată de grija educației copilului, Matrona s-a întors acasă și s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere dacă este voia Sa să fugă. Noaptea a avut un vis în care și-a văzut soțul alungând-o din casa lor, iar niște călugări primind-o sub ocrotirea lor. Înțelesul acestui semn dumnezeiesc a întărit-o: s-a îmbrăcat în haine bărbătești, luând înfățișarea unui eunuc, și s-a dus din nou la biserica Sfinților Apostoli. Acolo a deschis Sfânta Evanghelie și a citit cuvintele lui Hristos: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze…” (Matei 16, 24). Plină de bucurie, s-a îndreptat spre mănăstirea Sfântului Vasian (prăznuit la 10 octombrie), pretinzând că este un eunuc numit Babilas. A fost primită printre călugări și a devenit curând un model de virtute și râvnă în nevoință.

Dumnezeu i-a descoperit însă Sfântului Vasian că ucenicul său atât de virtuos era de fapt o femeie. El a chemat-o pe Matrona și a mustrat-o cu asprime pentru că s-a expus unor lupte mai presus de firea femeiască, riscând totodată să fie prilej de sminteală pentru ceilalți monahi. Totuși, admirându-i râvna, nu a constrâns-o să se întoarcă în lume, ci a trimis-o într-o mănăstire de femei la Emesa (azi orașul Homs, în Siria). Acolo s-a distins din nou prin numeroase virtuți. Cu cât era mai admirată, cu atât se străduia, din smerenie, să ascundă harurile primite de la Dumnezeu.

În acea vreme, la Emesa a fost descoperit în chip minunat capul Sfântului Ioan Botezătorul (cu prăznuirea pe 24 februarie). Matrona s-a dus să-l cinstească și, adunând puțin din sfântul mir care izvora de acolo, a uns ochii unui orb, care s-a vindecat. Minunea s-a răspândit pretutindeni și, în cele din urmă, soțul ei, care o căuta de multă vreme, a aflat unde se ascundea. Când el a venit la mănăstire, Matrona a fugit din nou, folosindu-se de o sfântă viclenie, și s-a dus la Ierusalim. Cum Dometian a pornit din nou în urmărirea ei, ea s-a refugiat într-un templu păgân de lângă Beirut, unde a rămas câteva zile, fiind supusă unor cumplite atacuri ale demonilor ce locuiau acolo. Totuși, nu s-a înfricoșat, ci a stăruit în post și rugăciune, fără a da atenție ispitelor.

Demonii, încercând s-o înșele, se prefăceau evlavioși și cântau împreună cu ea slujba dumnezeiască, dar, printr-un semn de la Dumnezeu, ea a descoperit înșelarea lor. Alteori, Satana i se arăta sub chipul unei femei nobile, care, prefăcându-se grijulie, îi spunea că își primejduiește sănătatea și o sfătuia să aleagă un loc cu viață mai ușoară. Matrona însă îl alunga prin rugăciune și cuvinte de foc din Sfânta Scriptură.

Luptele ei au atras curând mai multe tinere păgâne, care, dorind s-o imite, au cerut să primească sfântul botez și să trăiască sub îndrumarea ei. Sfânta Matrona a viețuit astfel o vreme împreună cu nouă ucenice în templul părăsit, dar dorea din tot sufletul să se întoarcă la Constantinopol pentru a cere sfat Sfântului Vasian. Deși se temea că va fi din nou descoperită de soțul ei, s-a întors în cele din urmă la Bizanț. Vasian a primit-o cu bucurie și i-a găsit o chilie aproape de mănăstire, unde să trăiască în pace și rugăciune.

După un timp, sfânta și-a adus acolo și ucenicele rămase la Beirut. Faima ei se răspândise deja printre femeile evlavioase din capitală, iar împărăteasa Verina, soția lui Leon I (457–474), a început să vină personal pentru a primi învățătură de la Matrona. Multe femei nobile au părăsit lumea și au ales să trăiască în sărăcie și ascultare sub îndrumarea ei. Cu darurile primite de la acestea, sfânta a construit o mănăstire, care a devenit în scurt timp una dintre cele mai renumite din Constantinopol. În fiecare zi, obștea ei creștea duhovnicește, hrănindu-se din comorile de virtuți pe care Matrona le adunase în pustnicie.

Sfânta Matroana este cunoscută ca una din personalitățile lumii bisericești care s-a opus politicii monofizite a împăratului Anastasie I Dicorus (491-518).

Până la sfârșitul vieții, Sfânta Matrona nu a slăbit deloc nevoințele sale. Ajunsă la vârsta de aproape o sută de ani, și-a prevestit ziua morții și, în clipa trecerii sale din viața aceasta, și-a mângâiat ucenicele, descriindu-le vedenia Raiului pe care Dumnezeu i-o arătase ca răsplată pentru ostenelile ei.

Posteritatea

Mănăstirea sfintei Matroana din Constantinopol a fost foarte cunoscută mult timp pentru strictețea vieții monastice și viețile virtuoase ale viețuitoarelor ei.

O primă Viață a sfintei a fost scrisă încă din secolul al VI-lea (de un autor neidentificat, probabil în mănăstirea sfintei). O a doua Viață a fost scrisă în secolul al X-lea de către sfântul Simeon Metafrastul.

Imnografie

Tropar (glasul al 8-lea)

Întru tine maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă Matroana, duhul tău. (ed. 1893, 1954, 1983)

Condac (glasul al 2-lea)

Trupul tău cu postul ți-ai topit, în mijlocul bărbaților locuind, Matroano, la rugăciuni te-ai zăbovit, Stăpânului dumnezeiește slujind. Pentru carele toate le-ai lăsat, cu cuvioșie viața săvârșindu-ți.

Icos

Deschide-mi gura mea, Hristoase al meu, ca să laud și să spui bune nevoințele cuvioasei Tale, Iubitorule de oameni. Că toate lăsându-le și iubindu-Te pe Tine unul Mirele ei, cele de pe pământ, toate ca niște stricăcioase le-a socotit. Și chipul Crucii celei de viață purtătoare întru sine închipuindu-l, semețiile dracilor a surpat, și până în sfârșit pe dânșii i-a pierdut, cu cuvioșie viața săvârșindu-și.

Stihirile de la „Doamne strigat-am...”:

Săltările trupului le-ai supus sufletului, înţeleapto, prin ostenelile pustniciei și ai urmat lui Hristos, locuind în mijlocul pustnicilor prea cu cucernicie, o Matroano! stingând aprinderile dezmierdărilor, și aprinzând mai tare dorirea cea către Ziditorul.

Zidit-ai lui Dumnezeu locaș sfințit, spre folosul tuturor, făcându-te locaș Duhului prea înţeleapto prin curăția sufletului și ai povățuit suflete către nevoințele cele pustnicești ale pustniciei, și le-ai adus pe ele mântuite, ca o zestre Stăpânului; cu care dimpreună cu credință te cinstim.

Fecioarele au iubit pe Mirele și Domnul, ascultând de învățătura ta și lepădând neputința trupului prin Duhul, au biruit patimile cu osârdie întru bună credință, și au intrat dimpreună cu tine, Matroano, în cămara cea cerească a Mirelui, bucurându-se totdeauna.

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Sinomos Petras
• Mineiul lunii noiembrie
• Vita prima și Vita altera - https://sourcebooks.fordham.edu/basis/matrona.asp
• Talbot, Alice-Mary. "Holy Women of Byzantium: Ten saints lives' in English translation" (PDF). Dumbarton Oaks Research Library and Collection.