Dionisie al Alexandriei

Sf. Dionisie al Alexandriei
Date personale
Naștere	190, Alexandria, Imperiul Roman
Mutare la Domnul (†)	17 noiembrie 265
Localizare	Alexandria, Egipt
Naționalitate
Date cult
Tip	ierarh, teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de	5 octombrie
Proclamare	pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cel întru sfinți părintele nostru Dionisie al Alexandriei a fost episcop al Alexandriei la mijlocul secolului al III-lea. Convertit la creștinism la o vârstă matură, Dionisie a condus Școala catehetică din Alexandria înainte de a deveni episcop al Alexandriei. A fost numit Dionisie cel Mare de către Eusebiu de Cezareea, sfântul Vasile cel Mare și alții. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 5 octombrie.

Viața

Mare parte a informațiilor existente despre viața Sf. Dionisie al Alexandriei provin din corespondența sa extinsă, care a supraviețuit prin lucrările lui Eusebiu al Cezareei. Dionisie s-a născut în jurul anului 190 în Alexandria. S-a născut într-o familie păgână bogată. Avea o educație aleasă. A studiat în profunzime tradițiile eretice înainte de a deveni creștin, la vârsta adultă. Dionisie s-a alăturat Școlii Catehetice din Alexandria, unde a devenit elev al lui Origen și Heraclas. În anul 232, când Heraclas a devenit episcop al Alexandriei, Dionisie, care pe atunci era preot a preluat conducerea Școlii din Alexandria.

În anul 248, Dionisie i-a urmat lui Heraclas pe tronul episcopal al Alexandriei, păstrându-și însă, pe cât se pare, și rolul de conducător al Școlii catehetice. În anul 249, în Alexandria a izbucnit o revoltă împotriva creștinilor, incitată de un poet și profet popular păgân. Viețile creștinilor din oraș erau amenințate de mulțimile furioase. La scurt timp după aceea, sub domnia noului împărat, Decius, revoltele împotriva creștinilor au devenit forme legale de persecuție împotriva creștinilor. Creștinii au fost supuși la tot felul de chinuri și acte de cruzime menite să îi silească pe creștini să jertfească zeilor păgâni. Mulți creștini au primit atunci mucenicia, și mulți alții au fugit în deșertul egiptean. Dionisie s-a alăturat celor care au luat calea deșertului, însă a fost identificat și luat prizonier. Vestea despre prinderea lui Dionisie a ajuns la urechile unui grup de creștini care au năvălit asupra soldaților care-l păzeau, pentru a-l elibera. Soldații au fugit, iar Dionisie a rămas în pustiul egiptean până la încetarea persecuțiilor, în anul 251.

La sfârșitul persecuțiilor, Novațian i-a cerut acesta ajutorul pentru a urca în scaunul de episcop al Romei și împotriva episcopului Corneliu, care tocmai fusese ales. Dionisie a refuzat să îl sprijine și i-a cerut să se retragă. În privința controverselor legate de reprimirea în Biserică a creștinilor care se lepădaseră de Hristos în timpul persecuțiilor, Dionisie era de părere că aceștia nu trebuiau să fie excluși definitiv din Biserică, ci că ar trebui primiți înapoi, după o perioadă de pocăință, fără a fi rebotezați.

O altă controversă în care a fost implicat Dionisie a fost cea hiliastă (milenaristă). Potrivit hiliaștilor, Iisus Hristos urma să se întoarcă pe pământ și să întemeieze o împărăție pământească ce avea să dureze 1000 de ani, poziție pe care Dionisie a condamnat-o vehement. În timpul controverselor legate de aceste erezii, Dionisie a folosit expresii care transmiteau ideea că Iisus nu ar fi fost Dumnezeu în aceeași măsură ca și Tatăl, dar s-a corectat curând. În jurul anului 250, și-a clarificat și mai mult poziția cu privire la natura lui Hristos, folosind pentru Fecioara Maria apelativul de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) în corespondența sa cu Paul de Samosata. Apelativul fusese folosit pentru prima dată de Origen, în anul 230.

Sfântul Dionisie a trecut la Domnul la 17 noiembrie 265.

Casetă de succesiune: Dionisie al Alexandriei
Precedat de: Heraclas	Episcop al Alexandriei 248-265	Urmat de: Maxim

Surse

• en: OCA: Dionysius the Bishop of Alexandria
• en: wikipedia: Pope_Dionysius_of_Alexandria
• en: Catholic Encyclopedia: Dionysius of Alexandria
• en: Saint Dionysius