Matrona din Chios

Sfânta Matrona de la Chios, numită și Sfânta Matrona Chiopolitis, este o cuvioasă care a trăit în trăit în secolul al XV-lea de pe insula Chios, Grecia. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face pe 20 octombrie, iar aflarea capului său pe 15 iulie.

Viața

Sfânta Matroana s-a născut prin secolul al XIV-lea, în satul Volissos din Chios - același sat în care Sfânta Marcela a fost martirizată în 1462 -, într-o familie respectată și înstărită, cu părinți evlavioși, pe nume Leon și Ana. Cunoscută sub numele de Maria înainte de a deveni călugăriță, ea era cea mai mică dintre cei șapte copii ai părinților ei. Încă din tinerețe sfânta avea înclinații spre monahism.

Atunci când a venit momentul ca părinții ei să îi aranjeze căsătoria, ea a refuzat, pentru că dorea să rămână virgină și să devină mireasa lui Hristos. Pentru a evita căsătoria, a părăsit Volissos și familia și s-a retras într-un loc pustiu deasupra satului, numită Katavasis. Aici a început lupta ei spirituală prin post și rugăciune.

Părinții ei au căutat-o peste tot pentru a o găsi. După ce au gasit-o, au convins-o să se întoarcă acasă. Maria a fost de acord cu cererea părinților ei, cu excepția uneia: refuza să se căsătorească. Părinții ei, văzând că ea dorea atât de mult să ducă o viață monahală, i-au dat consimțământul de a-și urma dorința.

Când părinții Mariei au murit, ea a împărțit terenul moștenit printre surorile ei și orfanii comunității. A părăsit Volissos și nu a mai revăzut niciodată satul, întorcându-se în Katavasis, unde a petrecut trei ani reluându-și credința spirituală. Mâncarea ei era simplă și îi era adusă de una dintre surorile ei.

Cu toate acestea, Dumnezeu dorea ca ea să îndrume și să arate și altora calea lui Dumnezeu și cum să obțină mântuirea; prin urmare, a părăsit Katavasis și a mers în capitala insulei. Aici existau multe mănăstiri de maici care urmau regulile vieții monastice. A fost în una dintre aceste mănăstiri că Maria urma să-și petreacă restul vieții, supunându-se luptelor spirituale, îndrumându-i pe alții spre mântuire și săvârșind minuni.

În timpul vizitelor la diferitele mănăstiri, Maria a găsit una izolată care i-a plăcut. Era formată din trei călugărițe: o maică și cele două fiice ale ei. Călugărițele, realizând sinceritatea ei, au primit-o imediat în casa lor. În acest moment, numele Mariei a fost schimbat în Matrona (când o călugăriță ajunge la un înalt nivel în viața monahală, atunci primește tunderea monahală și i se conferă un nou nume, simbolizând un al doilea botez și o nouă cale de viață).

Matrona a depășit pe celelalte călugărițe în devotament, spiritualitate și înțelegere duhovnicească. Sinceritatea ei a convins alte tinere fete să vină la această mănăstire și să ducă același fel de viață. Biserica însă era mică, așa că stareța a fost de acord cu planul lui Matrona de a o lărgi și de a construi noi chilii pentru călugărițe. Orice teren agricol și bunuri personale rămase Matrona le-a vândut, iar mănăstirea a construit o baie publică cu banii obținuți din această vânzare, astfel încât săracii și călătorii să poată face baie. Aceste băi erau foarte comune în acea perioadă. După aceasta, s-a început renovarea bisericii.

Când biserica a fost terminată (cu ajutorul Sfântului Artemios, căruia i-a fost dedicată), stareța mănăstirii a murit. Călugărițele au ales-o pe Matrona drept noua stareță a mănăstirii.

După ce genovezii au cucerit insula Chios, mulți străini au locuit pe insulă. Ei au jefuit insula, inclusiv mănăstirile. Printre acestea se număra și mănăstirea Sfintei Matrona. Când unul dintre acești străini a încercat să atace călugărițele mănăstirii, sfânta a cerut ajutor divin. Din ceruri au căzut fulgere pe pământ, iar atacantul aufugit de pe insulă înspăimântat.

După aceste evenimente, sfintei Matrona i s-a descoperit într-un vis că se apropie moartea ei. Ulterior, a suferit de o boală timp de șapte zile. În acele șapte zile, ea a sfătuit celelalte călugărițe așa cum ar face o mamă cu copiii ei. A primit Sfânta Împărtășanie și a murit în ziua de 20 octombrie înainte de anul 1455. A fost înmormântată în biserica mănăstirii, în care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții.

Pentru a cinsti această mare sfântă, Dumnezeu i-a permis săvârșirea de minuni după moarte. Mulți oameni cu tot felul de boli au venit la biserică și au fost vindecați.

În satul Katavasis, a fost construită o biserică în cinstea locului în care Sfânta Matrona a început prima dată lupta sa spirituală. Ulterior, a fost construită o biserică mai mare, iar cea mai mică a fost folosită drept capelă de cimitir.

Mănăstirea Sfintei Matrona

Sfânta Mănăstire a Sfintei Matrona a fost construită de nobilul Roidis în 1470 lângă satul Mesa Didima. Inițial, intenția sa era de a construi o vilă de vară; totuși, Sfânta Matrona i s-a arătat într-un vis și i-a cerut să construiască mănăstirea în schimb. Surorile sale au fost primele două călugărițe care au intrat în mănăstire.

Arhimandritul mănăstirii în timpul ocupației turcești a fost Sfântul Nichifor din Chios (1750–1821), ucenic al sfântului Macarie al Corintului.

Mitropolitul Nichita din Rodos a scris cele 24 de imne ale acatistului Sf. Matrona și a fost găsit într-un codice din anul 1455, unde se consemnează că sfânta a murit înainte de această dată.

Astăzi, în mănăstire locuiesc patru călugărițe. Mănăstirea sărbătorește ziua de prăznuire a sfintei pe 20 octombrie în fiecare an și găsirea capului în ziua de 15 iulie.

Imnografie

Tropar (glasul al 3-lea)

Urmând în pașii lui Hristos, ai renunțat la plăcerile lumii, Cuvioasă, / și în trup ai imitat viața îngerilor. / Prin urmare, ai umplut Chiosul, insula ta natală, de bucurie, / și de darurile dăruite de Sfântul Duh, Prea-lăudată fecioară. / Prin urmare, strigăm cu bucurie: "Bucură-te, Prea-binecuvântată Matrona."

Surse

• https://en.orthodoxwiki.org/Matrona_of_Chios
• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• https://en.wikipedia.org/wiki/Matrona_of_Chios
• https://www.goarch.org/fr/chapel/saints?contentid=608
• http://ww1.antiochian.org/node/16793
• https://calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie20.htm