Biserica Ortodoxă Ucraineană din SUA

Biserica Ortodoxă Ucraineană din SUA
Jurisdicție	Constantinopol
Tipul eparhiei	Arhiepiscopie
Întemeiere	1923, 1929, 1996
Episcop actual	Mitropolitul Antonie
Scaun	Irinoupolis
Reședință	South Bound Brook, New Jersey
Teritoriu canonic	Statele Unite
Limbă liturgică	ucraineană, slavona veche, engleză
Tradiție muzicală	cântarea kieveană & cântarea galiciană
Calendar	Iulian
Număr de credincioși (estimat)	necunoscută
Site web oficial	UOC-USA

Biserica Ortodoxă Ucraineană din SUA (BOU din SUA) este o jurisdicţie a Patriarhiei Ecumenice din Statele Unite. Constă din trei eparhii, păstorite de trei episcopi eparhiali, incluzând aproape 105 parohii şi misiuni. Întâistătătorul actual este Prea Fericitul Mitropolit Antonie (Scharba) de Hierapolis (care a urmat în 2012 mitropolitului Constantin (Buggan) de Irinoupolis).

Istorie

În secolul XIX şi începutul secolului XX, un număr mare de emigranţi ucraineni ortodocşi şi ucraineni uniţi au sosit în Statele Unite, mulţi din cea de a doua categorie convertindu-se la ortodoxie. În jurul anului 1915, un grup de parohii s-a organizat într-o jurisdicţie Ortodoxă Ucraineană independentă în America de Nord, găsind păstorire la un episcop antiohian aflat în deplasare, Mitropolitul Germanos (Shehadi) de Zahle, a cărei conducere era dorită în special de către ucrainenii care fuseseră membri ai Mitropoliei Rusiei dar care îl considerau pe ierarhul lor de atunci Alexander (Nemolovski), ca fiind un rusificator"anti-ucrainean", care nici măcar nu consideră că ucrainenii sunt un popor separat şi care afirma că "ucrainenii nu sunt un popor separat sau o naţiune, ci doar un partid politic rusesc". [1]

În cele din urmă a fost trimisă o petiţie în 1923 către nou formata Biserică Ortodoxă Autocefală Ucraineană (BOAU), o jurisdicţie formată imediat după proclamarea independenţei Ucrainei în 1918, dar care nu avea parte de recunoaştere din partea curentului principal al ortodoxiei.

BOAU l-a trimis pe Mitropolitul John (Teodorovich) în 1924 să păstorească o eparhie americano-canadiană, ajungând în mijlocul disputelor privind validitatea hirotonirii lui, datorită faptului că el fusese hirotonit de episcopi BOAU, care nu erau recunoscuţi de către curentul principal al ortodoxiei. John a avut un mare succes în organizarea parohiilor, datorită talentului său formidabil în administraţie şi datorită insistenţelor sale în folosirea limbii ucrainene (în loc de slavona veche sau engleză) în liturgică tot atât de mult ca şi celelalte simboluri culturale ucrainene. Ca urmare a independenţei Ucrainei, sentimentele naţionaliste au devenit mai puternice, la fel şi accentuarea identităţii ucrainene, lucruri bine primite de cei aflaţi sub păstorirea părintelui John.

În aceeaşi perioadă în care s-a format Biserica Ortodoxă Ucraineană a Americii, o asociaţie de parohii ale foştilor uniţi se afla în dispută cu Vaticanul pe tema dreptului de proprietate pe bunurile parohiilor şi pe tema întăririi celibatului preoţilor.În 9 aprilie 1929, în Allentown, Pennsylvania, la Catedrala Sfânta Maria a Bisericii Catolice Ucrainene s-a ţinut o adunare de către 15 clerici şi 24 laici, în cursul căreia cei prezenţi au căzut de acord să formeze o eparhie a Creştinilor Ortodocşi Ucraineni, cu toate că, spre deosebire de cei care se afiliaseră ei înşişi la BOAU, doreau să fie parte a unei autorităţi canonice recunoscute.

O altă adunare s-a ţinut în New York City, doi ani mai târziu, în care Părintele Joseph (Zuk) a fost nominalizat ca episcop. El a fost hirotonit în Septembrie 1932 pentru a deveni episcop al acestui nou grup, devenind un vicar al Arhiepiscopului Aftimios Ofiesh, Întâistătătorul Bisericii Catolice Ortodoxe Americane (o încercare timpurie de creare a unei biserici autocefale în America a Mitropoliei Ruse). Episcopul Joseph a murit doar doi ani mai târziu, totuşi, iar în 1937, datorită eforturilor succesorului lui Joseph, Bogdan (Spilka), eparhia a fost primită în Biserica Ortodoxă a Constantinopolului de către Arhiepiscopul Atenagora (Spirou) (ulterior devenit întâistătător al Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti a Americii), care l-a hirotonit pe Bogdan în New York City. Episcopul Bogdan păstorea la un moment dat peste 45 de parohii, iniţial având succes în atragerea de parohii ale BOAU din America, datorită vederilor sale mult mai moderate.

În timpul celui de al II-lea Război Mondial şi după aceea, Ortodoxia Ucraineană din America s-a schimbat radical, ca urmare a sosirii din Europa a unor episcopi care fuseseră în comuniune cu BOAU, cu Biserica Ortodoxă Autocefală a Bielorusiei (un alt grup nerecunoscut), sau cu Biserica Ortodoxă a Poloniei (pe atunci nerecunoscută de Moscova, dar recunoscută de Constantinopol). Aceşti episcopi au avut tendinţa să prefere organizaţia Mitropolitului John în locul celei a Episcopului Bogdan, contribuind astfel la creşterea acesteia până la 80 de parohii, în timp ce ultima putea pretinde o creştere de doar două duzini (în orice caz, în ambele situaţii, multe din aceste parohii erau doar ceva mai mult decât o misiune sau o capelă familială).

Serafim Surrenci notează:

Episcopul Bogdan, cu sprijinul grecilor pe care-l putea obţine de la greci, care era mai mult moral şi foarte puţin financiar, a continuat să să afle în competiţie cu organizaţia lui Teodorovici, acum cunoscută sub numele de "Mitropolia Ucraineană", dar era o bătălie pierdută. În plus faţă de nepriceperea Episcopului Bogdan la treburile administrative, moderaţia sa în diverse probleme ucraineni le-au considerat ca fiind împotriva sa. Episcopul Bogdan a reuşit în atragerea unor americani interesaţi în Ortodoxie şi mai ales în hirotonire. Episcopul Bogdan a hirotonit peste o duzină de nativi convertiţi fără să solicite nici un fel de pregătire teologică şi aşa cum era de aşteptat rezultatele au fost dezastruoase (o excepţie o constituie Părintele Dmitri Roister care mai târziu a intrat sub oblăduirea Mitropoliei Ruse şi a fost hirotonit episcop în 1969) (p. 113).

În 1942, când sub ocupaţia germană persecuţiile împotriva Bisericii din Ucraina s-au mai redus, au fost hirotoniţi acolo câţiva episcopi ai ortodocşii ucraineni. Unul dintre aceşti episcopi, Mstislav (Skripnik), a venit în America şi s-a alăturat jurisdicţiei BOAU, păstorind în Canada. După o vreme, totuşi, a venit în Statele Unite şi s-a alăturat grupării Episcopului Bogdan. El dorea unirea celor două jurisdicţii şi s-a străduit să-l convingă pe Mitropolitul John să accepte re-hirotonirea acestuia ca o condiţie a unirii.

În 27 august 1949, Mitropolitul John (Teodorovici) a fost re-hirotonit într-un cadru privat, aceasta punând capăt îndoielilor legate de hirotonirea sa iniţială şi atrăgând un anumit număr de parohii ale Episcopului Bogdan in turma sa. În ciuda faptului că devenise cea mai mare jurisdicţie ortodoxă ucraineană din Statele Unite în acel moment, eparhia încă nu era recunoscută ca fiind canonică de către celelalte Biserici Ortodoxe, iar însăşi ierarhii care îi re-hirotoniseră pe John (Mstislav (Skripnik) şi Christopher (Contogeorge), exarh al Patriarhiei Alexandriei)) erau consideraţi dubioşi de către anumite persoane (ibid., 113).

În 1950, cele două jurisdicţii rivale au ţinut sinoade (în aceeaşi catedrală în New York) în care fiecare a aprobat unificarea, iar în 13 octombrie, un sinod unificat combinat s-a ţinut, ambele grupuri semnând pentru unire. Cu toate acestea, o parte din clericii şi parohiile din episcopia lui Bogdan nu erau convinşi de sinceritatea grupului BOAU şi l-au convins să rămână separat. Unirea a fost proclamată dar nu era completă, lipsindu-i sprijinul lui Bogdan şi al celor care ăl convinseseră să nu accepte unirea. În esenţă, Mstislav s-a întors sub jurisdicţia BOAU împreună cu o parte din parohiile lui Bogdan, în timp ce unirea era sărbătorită în 14 octombrie de către participanţi.

În 1958, la cea de-a douăzecea sărbătorire a hirotonirii lui Bogdan, ţinută în Allentown, sinodul ţinut atunci l-a ridicat la rangul de mitropolit şi a ales trei candidaţi la episcopie pentru hirotonire şi care să îl asiste (în Canada, Europa Vestică şi Anglia). Totuşi, Constantinopolul nu a recunoscut ridicarea în rang şi nici propunerile de hirotonire ale candidaţilor făcute atunci. După 1957, Bogdan a devenit din ce în ce mai puţin activ, în principal datorită vârstei înaintate, toate acestea în timp ce continua să piardă parohii în favoarea BOAU. El a decedat în 1 noiembrie 1965 fără să lase vreun succesor.

După moartea lui Bogdan, episcopatul grec din America de Nord a încercat să promoveze unirea între diferitele facţiuni ucrainene, dar nu a reuşit. În cele din urmă, Părintele Andrei (Kuschak) a fost ales de şase parohii ale ucrainenilor Constantinopoliteni şi hirotonit ca episcop în 28 ianuarie 1967 de către Arhiepiscopul Iakovos (Coucouzis) şi de către alţi episcopi ai Arhiepiscopiei Greceşti. Episcopul Andrei a păstorit apoi o duzină de parohii.

Mitropolitul John a fost urmat în 1971 de către Mstislav (Skripnik), care slujise ca întâistătător al eparhiei până în 1990, când a fost ales patriarh al BOAU, fiind urmat de episcopul Vsevolod (Maidanski) (în acelaşi an, Biserica Ortodoxă Ucraineană a Canadei a fost primită în Patriarhia Ecumenică). Mistislav a murit doar la trei ani după alegerea sa ca patriarh, fiind urmat de o mare divizare în Ucraina. Ortodoxia ucraineană din America, în general, a stat deoparte de aceste dispute.

În 21 martie 1995, toţi ierarhii ucraineni din afara Ucrainei şi care nu erau încă sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice au intrat sub ascultarea acesteia. În anul următor, în noiembrie, Biserica Ortodoxă Ucraineană din SUA (iniţial sub ascultarea BOAU) şi Biserica Ortodoxă Ucraineană a Americii (sub ascultarea Patriarhie Ecumenice din 1937) în sfârşit au fuzionat, cu Vsevolod devenind unul dintre episcopii eparhiali ai noii jurisdicţii.

În acelaşi an în care a avut loc fuziunea, un tomos a fost emis de un mitropolit al BOAU înfiinţând o parohie în Clevaland, Ohio şi hirotonind un preot local cu titlul de Mitropolitul Stephan (Petrovich). În plus, în 1998 patru parohii ale jurisdicţiei unite (ai căror preoţi fuseseră suspendaţi) au părăsit Constantinopolul şi au devenit componente ale altui grup Ortodox Ucrainean nerecunoscut, Biserica Ortodoxă a Ucrainei (Patriarhia Kievului) (BOU-PK).

Organizarea actuală

Biserica Ortodoxă Ucraineană din SUA este împărţită în trei eparhii:

• Eparhia Centrală (Florida, Georgia, Ohio, Upstate New York, Pennsylvania Vestică), păstorită de Mitropolitul Constantine de Irinoupolis (Parma, Ohio)
• Eparhia Estică (Connecticut, Delaware, Massachusetts, Maryland, New Jersey, New York, Pennsylvania Estică, Rhode Island, Virginia), păstorită de Arhiepiscopul Antony de Hierapolis (New York, New York)
• Eparhia Vestică (Arizona, California, Illinois, Indiana, Michigan, Minnesota, Nebraska, Oregon, Washington, Wisconsin), păstorită de Arhiepiscopul Vsevolod de Scopelos (Chicago, Illinois)

În total, există 105 parohii, două mănăstiri, şi un seminar, Seminarul Teologic Ortodox Ucrainean Sfânta Sofia în South Bound Brook, New Jersey. În afară de cei trei ierarhii, clerul este format din 106 preoţi şi 15 diaconi. [2] 15 dintre parohii nu au preot în mod curent sau sunt slujite de cler în diaconatul său. [3]

Vezi şi

• Biserica Ortodoxă Ucraineană a Canadei

Izvoare

• Hewlett, Dn. Edward. Formarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Canada
• Surrency, Arhimandrit Serafim. Căutarea Unităţii Bisericii Ortodoxe din America: O Istorie a Bisericii Ortodoxe din America de Nord în secolul XX. New York: Saints Boris and Gleb Press, 1973.
• Biserici Creştine Răsăritene: Biserica Ortodoxă Ucraineană a Americii şi Diasporei, de Ronald Roberson, preot şi profesor Romano-Catolic
• O schiţă a Istoriei Centrului Mitropoliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene din SUA (site oficial)

Legături externe

• Site oficial