Istoria Ortodoxiei Antiohiene în Australasia

Acest articol face parte din seria Ortodoxia în Australasia
Istoric
Ortodoxia în Australia (cronologie) Ortodoxia în Noua Zeelandă (cronologie) Ortodoxia Antiohiană Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a ANZ
Jurisdicţii
Antiohiană – Mitropolitul Arhiepiscop Pavel GOA Aus - Arhiepiscopul Stylianos GOM NZ - Mitropolitul Amfilochios ROCOR - Mitropolitul Hilarion Română - Episcopul Mihail Sârbă - Episcopul Irinej Jurisdicţii australiene fără episcop local
Organizaţii multi-jurisdicţionale
Ierarhii răsăriteni	SCCOCA
Instituţii
Mănăstiri importante
Lista completă
Sfânta Ana Gorgoepikoos Sfânta Cruce Doamana Noastră din Kazan	Noul Calinic Pantanassa Sfântul Petroc Schimbarea la Faţă
Editați această casetă

Similar cu majoritatea jurisdicțiilor din Australia și a altor părți ale diasporei, o istorie detaliată a Arhiepiscopiei Ortodoxe Antiohiene a Australiei și Noii Zeelande este scrisă mai bine în termeni de orașe care, ulterior, au devenit eparhii, decât invers.

Biserici comunitare

Primul val de imigranți în această zonă a fost format din libanezi, numiți pe atunci sirieni, și a avut în loc în anii 1880-1890, când s-a găsit de lucru în vânătoare și meșteșugărit în zonele rurale din statele estice ale Australiei și din Dunedin (în Noua Zeelandă). Credincioșii ortodocși antiohieni din Australia au participat la construirea unei biserici comunitare cu hramul Sfânta Treime în Surry Hills, Sydney, și una cu hramul Buneivestiri în East Melbourne, alături de credincioșii ortodocși greci și ruși. Patriarhia Ierusalimului a trimis preoți capabili să vorbească greaca și araba și, uneori, și rusa. Slujbele se țineau în diferite limbi ale „vechii-lumi”, slujitorii parohiilor provenind din diferite surse de imigranți iar icoanele fiind donate de etnici de diferite origini.

Exarhat

Problemele de peste mări au creat catastrofe la nivel local. Depunerea din 1898 a Patriarhului Antiohiei vorbitor de greacă și, în consecință, alegerea în 1899 a unui Patriarh de Antiohia vorbitor de limbă arabă, a cauzat o reacție adversă din partea patriarhatelor helenofile. Patriarhia Constantinopolului a acordat jurisdicția parohiilor de peste mări proaspăt recunoscutei Biserici a Greciei, în 1908, cu precizarea că slujbele trebuiau ținute în greaca bisericească.

În Sydney, efectul s-a simțit imediat; în Melbourne, un preot care vorbea și araba a rămas până în anii 1920. În replică, comunitatea siriană a preferat să se întâlnească în locuințe particulare, mergând la biserica parohiei ortodoxe grecești doar în caz de necesitate, în principal pentru botezuri, nunți și înmormântări. Unii dintre ortodocșii antiohieni, în lipsa unei alternative, și-au trimis copii la școlile duminicale anglicane și protestante. În orice caz, nici parohiile ortodoxe grecești, nici variatele grupuri protestante nu puteau îndeplini nevoile ortodocșilor antiohieni: a fost evidentă necesitatea înființării de parohii ortodoxe antiohiene.

Biserica Sfântul Gheorghe, Sydney

În 1913, Părintele Nicholas Shehadie a fost trimis în Australia ca exarh pentru a vedea mărimea problemei și pentru a găsi posibile soluții. Deși misiunea lui trebuia să fie una temporară, izbucnirea Primului Război Mondial a împiedicat întoarcerea Părintelui Nicholas în Liban, unde se găsea familia lui. În consecință, șederea lui a devenit permanentă. El a realizat necesitatea unei biserici pentru ortodocșii antiohieni și i-a determinat să o construiască. Până la acel moment, Sfânta Liturghie se slujea acasă la unii membrii ai parohiei.

Autoritățile locale au acordat un teren pentru construcția bisericii la colțul dintre străzile Walker și Redfern, Redfern. Prima biserică ortodoxă antiohiană a fost construită acolo și a primit hramul Sfântul Gheorghe.

În 1934, exarhul Nicholas Shehadie, fiind bolnav de astm cronic, s-a pensionat curând după împlinirea a 70 de ani. Atunci, al doilea fiu al său, Michael, a devenit preot. În perioada păstoririi sale la Biserica Sfântul Nicolae, autoritățile guvernamentale au revocat concesiunea și au demolat biserica, pentru a construi locuințe. Părintele Michael au făcut presiuni serioase asupra autorităților pentru a le fi acordat un nou teren, iar în 1950 au primit un alt teren la colțul străzilor Walker și Cooper, în Redfern, unde se găsește acum o catedrală. În orice caz, Părintele Michael nu a văzut-o finalizată. În 1951, la vârsta de 56 de ani, epuizat de lupta cu autoritățile guvernamentale, a trecut la Domnul.

In 1953, Preacucernicul Părinte Malatius Hussney a fost numit exarh patriarhal și rector la Sf. Gheorghe. În timpul păstoririi sale, a fost pusă piatra de temelie pentru o nouă biserică, în care s-a slujit prima dată în 1954. El a fost urmat de Arhiepiscopul Anthony Woolf, care a fost exarh patriarhal și rector între 1957 și 1961. În urma decesului Arhiepiscopului Anthony la Cairo, Cucernicul Părinte Anthony Chidiac a fost trimis să slujească la parohia Sf. Gheorghe din Redfern. El a murit în accident de motocicletă în 19 octombrie 1962. Din ianuarie 1963 până în 17 iulie, V Rev Exarch Emilianos Shehadie din Kousba, Lebanon, a slujit ca înlocuitor de preot paroh. În 22 septembrie 1963, prin permisiunea amabilă a Arhiepiscopului Ezekiel (GOA), Cucernicul Părinte John Catsaras, fost preot în Sfax, Tunisia, a slujit temporar în această parohie.

În 18 iunie 1964, Părintele Nicolas Mansour a ajuns la Sydney, venind din Beirut, Liban și și-a început activitatea ca preot de parohie cu o Liturghie în 21 iunie 1964. Curând după sosirea sa, biserica a fost sfințită de către Episcopul Dionysios (GOA), iar în 1967 intrarea în biserică și presbiteriul au fost finalizate. În orice caz, răspândirea credincioșilor antiohieni în întregul New South Wales era prea mare pentru a o singură parohie.

La solicitarea Părintelui Nicolas, Biserica Antiohiei l-a trimis pe Arhimandritul Gibran în Australia să găsească o soluție pentru rezolvarea problemei. La recomandarea acestuia, Sfântul Sinod a ridicat Exarhatul de Australia și Noua Zeelandă la rangul de eparhie patriarhală. Arhimandritul Gibran a fost hirotonit episcop și numit vicar patriarhal al noii eparhii.

Biserica Sfântul Nicolae, Melbourne

În 1929, James Batrouney a vizitat Libanul/Siria, unde s-a întâlnit cu Arhimandritul Antonious (Mobayed), iar la întoarcerea la Melbourne, l-a recomandat pe Arhim. Antonious ca un preot potrivit pentru biserica din Melbourne (având o educație înaltă și fiind vorbitor de arabă, rusă și greacă). Patriarhul Arsanios al Antiohiei l-a numit pe Arhimandritul Antonious ca primul preot al Bisericii Ortodoxe Antiohiene din Victoria. El și-a luat locul în primire în 12 noiembrie 1931, aducând cu el și donând tot ceea ce este nevoie pentru slujirea Sfintei Liturghii. Unele dintre aceste lucruri încă există în Biserica Sfântul Nicolae, în prezent.

Primele slujbe s-au ținut în Misiunea Anglicană Sfântul Gheorghe, fiind începutul unei relații lungi și amicale între anglicanii și ortodocșii din Victoria. În martie 1932, comunitatea a cumpărat o biserică, unde se găsește și în prezent Biserica parohială Ortodoxă Antiohiană Sfântul Nicolae. Iconostasul, care făcut după modelul Catedralei Sfintei Învieri din Tokyo, a fost finalizat în Duminica Floriilor, 1932, când s-a slujit prima dată în această biserică. La primul ședință sinodală, din mai 1932, s-a hotărât ca hramul acestei biserici să fie Sfântul Nicolae. Biserica a fost sfințită în 1 octombrie 1933 de către Mitropolitul Timotei, întâistătătorul Mitropoliei Ortodoxe Grecești a Australiei și Noii Zeelande. Sfințirea, la care a participat și un pastor anglican Rev. F.E. Maynard și consulii Greciei și Franței, a fost slujită în arabă, engleză, greacă și slavonă.

Parohia Sfântul Nicolae are atât membri arabi cât și ruși, cei din urmă contribuind la aducerea Arhimandritului Antonious în Australia, participând la conversia bisericii, la pictarea de icoane și organizând un cor care cântă în slavonă la Sfânta Liturghie în fiecare a patra duminică. Când rușii au înființat prima biserică, în Melbourne, la începutul anilor 1950, consiliul parohial de la Sfântul Nicolae le-a donat o Biblie în slavonă în memoria Arhimandritului Antonious, dar și ca simbol al prieteniei îndelungate dintre sirieni/libanezi și ruși.

Având coruri în arabă și slavonă, o parohie tânără, tineri sirieni/libanezi care cunosc slujbele în arabă și preoți dispuși să călătorească la Sydney, Adelaide și în Noua Zeelandă pentru strângerea de fonduri necesare noii biserici, Sfântul Nicolae a devenit o puternică parohie pan-ortodoxă. Însă, după ce a fost bolnav o perioadă scurtă, Arhimandritul Antonious a trecut la cele veșnice în 9 noiembrie 1943. El a fost înmormântat de către Mitropolitul Timotei, împreună cu Arhimandritul Teofilact și Părintele Michael Shehadie.

Al Doilea Război Mondial a împiedicat orice tentativă de înlocuire a preotului, fie din America fie din Antiohia, până la sfârșitul acestuia. În 1948, Exarhul George Haydar, care era păstorul ideal pentru imigranții din Liban, a sosit în Melbourne. În 1953 a fost construită o casă parohială. Exarhul George a trecut la cele veșnice în 1962 iar funeraliile sale au fost conduse de Exarhul Patriarhal Anthony Woolf de Sydney împreună cu cler din mai multe jurisdicții.

În 1963, Părintele Gabriel Fadel a preluat parohia Sfântul Nicolae, intrând astfel într-o perioadă de consolidare. Părintele Gabriel a plecat în 1967, fiind înlocuit de Părintele Malatius (Essam) Hussney, care a fost hirotonit în 1968. Pr. Malatius a contribuit la integrarea în parohie a celui de-al doilea val de imigranți libanezi.

Biserica Sfântul Mihail, Dunedin

O biserică mică, modestă, din lemn din sudul Noii Zeelande are onoarea de a fi, din 1911, prima biserică ortodoxă din sudul Noii Zeelande și prima biserică ortodoxă antiohiană contruită în Australasia. De la construirea ei, biserica face parte din Trustul Locurilor Istorice din Noua Zeelandă, fiind o clădire de categoria 2.

În 1890, niște sirieni au emigrat în Noua Zeelandă și s-au stabilit în Dunedin. Aproximativ 15 familii ortodoxe, majoritatea din Siria și Liban, au mers în Auckland, unde au construit o biserică.

Doamna Anthony Idour i-a scris Patriarhului Antiohiei prin intermediul Episcopului din Tripoli, și au primit de la acesta permisiunea construirii unei biserici.

Ieromonahul Nicholas (Manovitch) a ajuns în Noua Zeelandă în 1910. În septembrie același an a fost achiziționată o clădire în Fingall St, South Dunedin. Anul următor, în 14 ianuarie, a fost deschisă Biserica Ortodoxă Sfântul Mihail, fiind târnosită de către Arhim. Nicholas (Manovitch). În această biserică s-a slujit în mod regulat până în anul 1913 când Părintele Nicholas s-a mutat la Sydney.

În lunga perioadă fără preot ortodox, până în 1971, biserica a fost închisă, cu excepția perioadelor când preoți în trecere slujeau aici. În 1916, Părintele Nicholas Shehadie a petrecut 2-3 luni în Dunedin, slujind aici. În 1937, Arhim. Antonious (Mobayed) a stat în Dunedin câteva luni, în timpul cărora a stabilit ca, după o minimă instruire în Liturgica Bisericii Ortodoxe, Canonicul A.P. Pywell și, apoi Vicarul Bisericii Anglicane Sfânta Cruce din St Kilda, să asigure interimatul preoțesc al acestei congregații. Arhim. Antonious a vizitat Dunedin pentru ultima dată în 1939. Păstorirea parohiei Sfântul Mihail a devenit responsabilitatea acceptată a vicarilor de la Sfânta Cruce, St Kilda până în 1971.

Eparhie

În 1969, Ep. Gibran, care fusese hirotonit de către Mitropolitul Filip (Saliba) de New York, a sosit la Sydney, Australia.

În 1971, un preot anglican din Noua Zeelandă, văzând că tendința în anglicanism se îndepărta de rădăcinile tradiționale ale acesteia, a hotărât să se convertească la Ortodoxie, și a fost hirotonit în septembrie 1972 de către Ep. Gibran. Părintele Jack Witbrock a slujit ca preot paroh la Sfântul Mihail, Dunedin, pentru următorii 12 ani, până când a fost înlocuit de Părintele Ilyan Eades.

În Melbourne, dorința Pr. Malatius Hussney de a-i implica activ pe noii sosiți în Australia a dus la o separare, membrii anteriori ai parohiei Sfântul Nicolae simțindu-se nedoriți; ca urmare, a fost înființată în 1972 parohia Sfântul Gheorghe în Thornbury, Melbourne. Anul următor, la dorința Ep. Gibran, o nouă biserică a fost construită în suburbiile din Sydney. Părintele John Shehadie, fiu al Exarhului Nicholas Shehadie, a fost numit preot la Sfântul Nicolae, Punchbowl, și a slujit aici până la pensionarea sa în 1987.

Pr. Malatius a lucrat din greu la Sfântul Nicolae, inclusiv mergând în Liban și Cipru pentru a ajuta refugiații Războilui Civil să obțină vize de Australia. După ce Pr. Malatius a plecat să slujească la parohii din Statele Unite, Pr. Emile Assaf a fost trimis la Sfântul Nicolae, unde a slujit între 1977 și 1990. Pr. Emile a continuat să se preocupe de emigranții nou sosiți și a renovat și repictat Biserica Sfântul Nicolae – a tencuit pereții exteriori, a ridicat un gard, a înlocuit podeaua, a cumpărat strane noi, a pictat pereții și, spre sfârșitul activității sale, a renovat casa parohială.

În 1982, Pr Elias Khoury a fost hirotonit preot și trimis la parohia Sfântul Nicolae, Punchbowl. În 1985, el a fost ridicat la rangul de protopop. În același an, a fost înființată o nouă parohie, Sfânta Maria, la Mays Hill, cu hramul Nașterea Maicii Domnului. Primul preot slujitor a fost Pr. Hanna Shehadie. În 1987, parohia Sfânta Maria – acum păstorită de pr. Stephen Godley – s-a mutat în Merrylands; de asemenea, în 1985, a fost înființată o parohie în Wollongong cu hramul Sfântul Ilie.

În 1986, parohia Sfântul Gheorghe a hotărât să-și procure propria biserică, achiziționând una de la Biserica Anglicană. Imediat după achiziție a început renovarea, care a fost finalizată în 1988, când a început renovarea sălii de evenimente de pe lângă biserică. Sala de evenimente a fost finalizată în 1991, devenind una din cele mai atractive săli pentru evenimente ale etnicilor arabi din Melbourne. În 1994, a fost cumpărată și proprietatea de lângă biserică, inclusiv o casă parohială.

Anul 1987 a fost unul deosebit, deoarece biserica parohiei ortodoxe antiohiene Sfântul Gheorghe a fost ridicată la rangul de Catedrală Eparhială.

În 1989, Ep. Gibran a numit primul comitet eparhial al unei noi parohii din Brisbane, care a fost înființată în 1990. În 1993, Pr. John Abdel-Karim a devenit primul preot paroh al Bisericii Sfântul Pavel, Woolloongabba, Brisbane.

Terenul pentru Biserica Sfânta Maria, Mays Hill, a fost achiziționat în ianuarie 1991, iar Pr. Emile Assaf a fost transferat de la Sfântul Nicolae, Melbourne, pentru a păstori noua parohie împreună cu Pr. Aziz Abwi. Primele slujbe în sala de evenimente s-au ținut în 1994, iar primele slujbe în biserică s-au ținut în Vinerea Mare din 1999.

La mijlocul anilor 1990, schimbările de credință și practică din Comuniunea Anglicană, culminând cu hirotonirea femeilor, a făcut ca un mare număr de clerici să părăsească Comuniunea Anglicană și să se alăture Bisericii Ortodoxe. O parte din aceștia s-au alăturat Bisericii Ortodoxe Antiohiene, înființând parohiile Sfântul Varnava, Gold Coast, Sfântul Antonie cel Mare, Perth și Mănăstirea Sfânta Ana, Melbourne; a fost înființată o parohie în Canberra (care ulterior s-a alăturat la ROCOR), împreună cu alți clerici, inclusiv Rev. Pr. Geoff Harvey, care au fost trimiși la parohiile existente.

În 1998, a fost înființată o parohie la Mt Pritchard, Sfânta Maria, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Ep. Gibran a trecut la Domnul în 16 ianuarie 1999 după treizeci de ani de slujire în Biserica Australiei și Noii Zeelande. Pr Elias Khoury a fost numit administrator temporar al eparhiei.

Arhiepiscopie

În septembrie 1999, Sfântul Sinod Antiohian a decis să ridice eparhia Australiei și Noii Zeelande la rang de arhiepiscopie cu propriul ei întâistătător mitropolit arhiepiscop. Arhimandritul Paul, preot paroh în Washington DC, a fost numit Mitropolit Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Antiohiene a Australiei și Noii Zeelande. El a ajuns în Australia și a intrat în atribuții în 29 noiembrie 1999.

În decembrie 1999, Mitr. Arh. Paul a vizitat Newcastle și Brisbane, și a luat decizia de a construi Biserica Sf. Pavel din Woolloongabba, Brisbane. Tot în 1999 au fost înființate trei noi parohii, Misiunea Sf Ignatie, Canberra, Biserica Buna-Vestire, Bankstown (NSW) și Sf Gherman de Alaska, Canterbury (Vic).

În ianuarie 2000, Pr. John Vesic a fost numit preot paroh la Biserica Sfânta Maria, Mays Hill, cu precizarea foarte importantă că Părintele John nu vorbea limba arabă. În iunie același an, Pr. Nicholas Gan (în Newcastle) a primis permisiunea de a se alătura Patriarhiei Moscovei. Sfântul Sinod al Moscovei l-a primit în 19 iulie 2000, împreună cu Parohia Ortodoxă Răsăriteană a Arătării Domnului din Mayfield West, Newcastle, care fusese sub păstorirea Ep Gibran în numele Moscovei.

2001 a fost un alt an plin de activitate în Arhiepiscopie, în special în Noua Zeelandă. Au fost înființate parohiile Sf Gheorghe, Auckland, Sf Gheorghe, Wellington, Sfinții Grigorie de Nisa și Marina, Diamond Harbour. În Australia, a fost înființată parohia Sf Pavel, Dandenong (Vic), iar în decembrie, Pr John Vesic a fost numit preot paroh al nou înființatei parohii Sfinții Mihail și Gavril, prima parohie ortodoxă antiohiană de limbă engleză, în New South Wales. Noua parohie a folosit o clădire închiriată din Homebush până în 2005, când s-a mutat în West Ryde.

Între timp, Biserica Sf. Pavel, Brisbane, a adăpostit primele slujbe în biserica nouă în 2002, biserica fiind târnosită în 2006.

În 2003, a fost înființată prima biserică ortodoxă antiohiană de limbă engleză din Victoria, avându-l pe Pr Geoff Harvey ca primul paroh, cu hramul Bunul Păstor. Ulterior, slujbele s-au mutat la Universitatea Monash, Pr Geoff devenind primul capelan universitar ortodox antiohian din Australia. Tot în 2003, au fost înființate două parohii în Noua Zeelandă, alături de Institutul pentru Studii Creștine Ortodoxe din Melbourne, unde studiile au început în 2004.

În 2004, la îndemnul Mitr Arh Paul, parohia Sfântul Nicolae Bankstown, a cumpărat terenul pe care se afla biserica, de la autorități. Proprietatea parohiei aparține Trustului Proprietăților Bisericii Ortodoxe Antiohiene.

În august 2005, Protopopul Nicolas Mansour s-a pensionat după 42 de ani de păstorire la catedrală. Arhim. Nabil (Kachab), anterior slujitor la Sf Nicolae, Punchbowl, l-a înlocuit ca decan al catedralei.

În decembrie 2006, Pr John Vesic a primit permisiunea să treacă la Biserica Ortodoxă Sârbă din Australia și Noua Zeelandă, el fiind înlocuit la Sfinții Mihail și Gavril de către Pr Luca Bell. După ce Pr Luca a părăsit Arhiepiscopia la sfârșitul anului 2007, el a fost înlocuit de Pr. Antonio Cagnoni.

După convertirea sa la Biserica Ortodoxă și hirotonirea din 2006, Pr. John D'Alton a devenit capelan ortodox la Universitatea La Trobe University, primul capelan militar ortodox din Australia, apoi a devenit rector la Misiunea Schimbarea la Față, Belgrave Heights și este președinte la Institutul pentru Studii Creștine Ortodoxe (Melbourne).

A se vedea și

• Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei și Noii Zeelande
• Clerul din Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei și Noii Zeelande
• Ortodoxia în Australia (cronologie)
• Ortodoxia în Noua Zeelandă (cronologie)