Ghenadie I al Constantinopolului: Diferență între versiuni

Versiunea de la data 24 septembrie 2013 03:34

Cel între sfinți, părintele nostru Ghenadie I (grec.: Άγιος Γεννάδιος), a trăit în secolul al V-lea și a slujit ca Patriarh al Constantinopolului între anii 458-471. Printre altele, este cunoscut și pentru faptul de a fi fost un adept al școlii antiohiene de exegeză.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 17 noiembrie.

Viața

Sursa principală pentru cele ce se știu despre viața Sf. Ghenadie este cartea „Grădina sufletelor”, scrisă de sfinții Sofronie și Ioan, călugări la mănăstirea Salamina, de lângă Alexandria. Cei doi călugări au fost clerici ai Bisericii din Constantinopol chiar în timpul când aceasta era păstorită de Patriarhul Ghenadie.

Ghenadie era preot în Constantinopol când, la moartea patriarhului Anatolie în anul 458, a fost ales să îi succeadă acestuia pe tronul Bisericii din Constantinopol ca Patriarh de Constantinopol, fiind sprijinit de împăratul Leon I „cel Mare” (457-474).

Încă de la începutul păstoririi sale, Ghenadie și-a dovedit zelul său pentru credința creștină și pentru menținerea disciplinei monahale și a clerului, disciplină care slăbise în acea perioadă. Se distingea prin blândețea lui, toleranță, puritate și abstinență. Ne putem face o idee despre puterea rugăciunilor sale din următorul exemplu: în biserica Sf. Elefterie din Constantinopol era citeț un anume Charisius, care avea o reputație foarte proastă, fiind leneș, cheltuitor, impuritatea și chiar bănuit că se ocupa cu vrăjitoria. Sf. Ghenadie l-a admonestat cu blândețe și răbdare, dar în zadar. Atunci patriarhul a recurs la strictețe și a dat ordine să fie pedepsit și disciplinat acest cleric. Chiar și după pedeapsă, Charisius nu s-a îndreptat. Patriarhul Ghenadie a trimis atunci un emisar în numele său la biserica Sf. Elefterie, în care slujea Charisius. Intrând în biserică, trimisul Patriarhului a ajuns în fața altarului, a pus mâna pe placa ce acoperea mormântul Sf. Mucenic Elefterie și a rostit: „Sfinte Mucenic Elefterie! Patriarhul Ghenadie îți spune, prin mine păcătosul, că acest Charisius care slujește aici, în biserica ce îți este închinată, face multe nelegiuiri și creează mare scandal; prin urmare, fie îndreaptă-l pe el, fie scoate-l afară din Biserică!”. A doua zi Carisius, a fost găsit mort, spre spaima întregului oraș.

O altă minune atribuită Sf. Ghenadie și care zugrăvește marea putere a rugăciunilor sale, a avut loc atunci când un pictor a îndrăznit să picteze o imagine a lui Iisus Hristos, dându-i acestuia trăsăturile zeului păgân Jupiter. În urma acestei blasfemii, mâna pictorului s-a uscat imediat. Pictorul s-a pocăit și venind la biserică și-a mărturisit toate păcatele sale Patriarhului. St. Ghenadie s-a rugat pentru iertarea păcătosului și acesta s-a vindecat.

În acea perioadă, patriarhul monofizit Timotei al II-lea al Alexandriei fusese depus și exilat de către împăratul Leon I „cel Mare”. Timotei a venit totuși la Constantinopol, susținând că acceptă învățăturile Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon , pentru a fi restabilit pe tronul patriarhal. Dar, la 17 iunie 460, Papa Leon cel Mare i-a scris Patriarhului Ghenadie avertizându-l că „Timotei se descalificase el însuși, prin faptele sale, de harul de a mai fi episcop”. Sfătuit de patriarh, împăratul l-a exilat definitiv pe Timotei, mai întâi la Gangra, în Anatolia, apoi la Chersones, în Crimeea. În scaunul patriarhal al Alexandriei a fost confirmat Timotei al III-lea (Timotei Solofaciolus).

În timpul patriarhatului Sf. Ghenadie a fost construită la Constantinopol, în cartierul Psamathia, o biserică având hramul Sf. Ioan Botezătorul. Consulul Studios, un demnitar roman creștin, a adus un grup de monahi din Mănăstirea Neadormiților (a „achimiților” - Acoemetae), ctitorind astfel în anul 462 Mănăstirea Studion, cea care a devenit mai târziu principalul model al călugărilor de la Muntele Athos, precum și pentru majoritatea mănăstirilor ortodoxe. Sf. Ghenadie l-a rânduit ca egumen al noii mănăstiri pe Sf. Marcian (cel prăznuit la 10 ianuarie), cel pe care tot el îl numise mai înainte oeconomus al Bisericii Constantinopolului (administrator al tuturor bunurilor materiale ale Bisericii).

Patriarhul l-a rânduit, de asemenea, pe Sf. Daniil Stâlpnicul la preoție.

Așa cum relata Theodorus Lector (Theodoros Anagnostes) în a sa Historia Ecclesiastica., Sf. Ghenadie a ordonat ca nimeni să nu poată deveni membru al clerului până nu învăța Psaltirea pe de rost.

Sf. Ghenadie s-a străduit să elimine simonia (vânzarea și cumpărarea harului de a săvârși slujbe bisericești, în locul dobândirii acestui har prin vrednicie), care era, din păcate, destul de răspândită în acea perioadă, deși fuseseră luate unele măsuri la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451. Pentru aceasta, patriarhul Ghenadie I a convocat un sinod ce a avut loc la Constantinopol în anul 459. La acest sinod au participat 81 de episcopi, nu numai din Imperiul Roman de Răsărit, ci și din Africa (Egipt), inclusiv cei care fuseseră înlăturați pentru vederile lor ortodoxe de către patriarhul monofizit Timotei al II-lea al Alexandriei. În cadrul lucrărilor sinodului a fost aprobată Enciclica împotriva simoniei, scrisă de însuși Ghenadie și au fost luate măsuri concrete pentru ca simonia să nu mai poată fi practicată. La același sinod a fost condamnată falsa învățătură a ereticului Eutihie.

În anul 471 Sf. Ghenadie a adormit în pace, după ce păstorise timp de 13 ani Biserica din Constantinopol. A rămas în istoria Bisericii ca un patriarh plin de sfințenie, dar și pătruns de misiunea sa de conducere corectă a activităților Bisericii. Lucru mai rar pentru acea epocă, a fost glorificat de toți cei care au scris despre viața și activitatea lui.^[1]

Scrieri

Sf. Ghenadie este autorul unor Dialoguri și comentarii la Cartea profetului Daniel, lucrare care nu s-a păstrat însă. Conform unor alte surse, Ghenadie ar fi scris comentarii nu numai la Cartea profetului Daniel, ci și la alte cărți ale Vechiului Testament, precum și la epistolele Sf. Pavel.

A scris de asemenea o Enciclică împotriva simoniei, care a fost aprobată la un sinod ce a avut loc la Constantinopol în anul 459.

Note

↑ Wace, H., Piercy, W., William C. Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century (third edition), Ed. John Murray, London, 1911

Surse

Casetă de succesiune: Ghenadie I al Constantinopolului
Precedat de: Anatolie	Patriarh al Constantinopolului 458–471	Urmat de: Acachie

[1] Wace, H., Piercy, W., William C. Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century (third edition), Ed. John Murray, London, 1911

[1]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-Cel între [[sfânt|sfinţi]], părintele nostru '''Ghenadie I''' (grec.: Άγιος Γεννάδιος), a trăit în secolul al V-lea şi a slujit ca [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]] între anii 458-471. Printre altele, este cunoscut şi pentru faptul de a fi fost un adept al [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|şcolii antiohiene]] de exegeză.<br>
+Cel între [[sfânt|sfinți]], părintele nostru '''Ghenadie I''' (grec.: Άγιος Γεννάδιος), a trăit în secolul al V-lea și a slujit ca [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]] între anii 458-471. Printre altele, este cunoscut și pentru faptul de a fi fost un adept al [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|școlii antiohiene]] de exegeză.<br>
 [[Prăznuire|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[17 noiembrie]].
-==Viaţa==
+==Viața==
-Sursa principală pentru cele ce se ştiu despre viaţa Sf. Ghenadie este cartea „''Grădina sufletelor''”, scrisă de sfinţii Sofronie şi Ioan, călugări la [[mănăstire]]a Salamina, de lângă [[Alexandria]]. Cei doi călugări au fost clerici ai [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] chiar în timpul când aceasta era păstorită de Patriarhul Ghenadie.
+Sursa principală pentru cele ce se știu despre viața Sf. Ghenadie este cartea „''Grădina sufletelor''”, scrisă de sfinții Sofronie și Ioan, călugări la [[mănăstire]]a Salamina, de lângă [[Alexandria]]. Cei doi călugări au fost clerici ai [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] chiar în timpul când aceasta era păstorită de Patriarhul Ghenadie.
 Ghenadie era [[preot]] în [[Constantinopol]] când, la moartea patriarhului [[Anatolie al Constantinopolului|Anatolie]] în anul 458, a fost ales să îi succeadă acestuia pe [[tron]]ul Bisericii din Constantinopol ca Patriarh de Constantinopol, fiind sprijinit de împăratul Leon I „cel Mare” (457-474).
-Încă de la începutul păstoririi sale, Ghenadie şi-a dovedit zelul său pentru credinţa creştină şi pentru menţinerea disciplinei monahale şi a clerului, disciplină care slăbise în acea perioadă. Se distingea prin blândeţea lui, toleranţă, puritate şi abstinenţă. Ne putem face o idee despre puterea rugăciunilor sale din următorul exemplu: în biserica Sf. Elefterie din Constantinopol era [[citeţ]] un anume Charisius, care avea o reputaţie foarte proastă, fiind leneş, cheltuitor, impuritatea şi chiar bănuit că se ocupa cu vrăjitoria. Sf. Ghenadie l-a admonestat cu blândeţe şi răbdare, dar în zadar. Atunci patriarhul a recurs la stricteţe şi a dat ordine să fie pedepsit şi  disciplinat acest [[cleric]]. Chiar şi după pedeapsă, Charisius nu s-a îndreptat. Patriarhul Ghenadie a trimis atunci un emisar în numele său la biserica Sf. Elefterie, în care slujea Charisius. Intrând în biserică, trimisul Patriarhului a ajuns în faţa altarului, a pus mâna pe placa ce acoperea mormântul Sf. [[Mucenic]] [[Elefterie]] şi a rostit: „''Sfinte Mucenic Elefterie! Patriarhul Ghenadie îţi spune, prin mine păcătosul, că acest Charisius care slujeşte aici, în biserica ce îţi este închinată, face multe nelegiuiri şi creează mare scandal; prin urmare, fie îndreaptă-l pe el, fie scoate-l afară din Biserică!''”. A doua zi Carisius, a fost găsit mort, spre spaima întregului oraş.
+Încă de la începutul păstoririi sale, Ghenadie și-a dovedit zelul său pentru credința creștină și pentru menținerea disciplinei monahale și a clerului, disciplină care slăbise în acea perioadă. Se distingea prin blândețea lui, toleranță, puritate și abstinență. Ne putem face o idee despre puterea rugăciunilor sale din următorul exemplu: în biserica Sf. Elefterie din Constantinopol era [[citeț]] un anume Charisius, care avea o reputație foarte proastă, fiind leneș, cheltuitor, impuritatea și chiar bănuit că se ocupa cu vrăjitoria. Sf. Ghenadie l-a admonestat cu blândețe și răbdare, dar în zadar. Atunci patriarhul a recurs la strictețe și a dat ordine să fie pedepsit și  disciplinat acest [[cleric]]. Chiar și după pedeapsă, Charisius nu s-a îndreptat. Patriarhul Ghenadie a trimis atunci un emisar în numele său la biserica Sf. Elefterie, în care slujea Charisius. Intrând în biserică, trimisul Patriarhului a ajuns în fața altarului, a pus mâna pe placa ce acoperea mormântul Sf. [[Mucenic]] [[Elefterie]] și a rostit: „''Sfinte Mucenic Elefterie! Patriarhul Ghenadie îți spune, prin mine păcătosul, că acest Charisius care slujește aici, în biserica ce îți este închinată, face multe nelegiuiri și creează mare scandal; prin urmare, fie îndreaptă-l pe el, fie scoate-l afară din Biserică!''”. A doua zi Carisius, a fost găsit mort, spre spaima întregului oraș.
-O altă [[minune]] atribuită Sf. Ghenadie şi care zugrăveşte marea putere a rugăciunilor sale, a avut loc atunci când un pictor a îndrăznit să picteze o imagine a lui [[Iisus Hristos]], dându-i acestuia trăsăturile zeului păgân Jupiter. În urma acestei blasfemii, mâna pictorului s-a uscat imediat. Pictorul s-a pocăit şi venind la biserică şi-a mărturisit toate [[păcat]]ele sale Patriarhului. St. Ghenadie s-a rugat pentru iertarea păcătosului şi acesta s-a vindecat.
+O altă [[minune]] atribuită Sf. Ghenadie și care zugrăvește marea putere a rugăciunilor sale, a avut loc atunci când un pictor a îndrăznit să picteze o imagine a lui [[Iisus Hristos]], dându-i acestuia trăsăturile zeului păgân Jupiter. În urma acestei blasfemii, mâna pictorului s-a uscat imediat. Pictorul s-a pocăit și venind la biserică și-a mărturisit toate [[păcat]]ele sale Patriarhului. St. Ghenadie s-a rugat pentru iertarea păcătosului și acesta s-a vindecat.
-În acea perioadă, patriarhul [[monofizism|monofizit]] Timotei al II-lea [[Listă a patriarhilor Alexandriei|al Alexandriei]] fusese depus şi exilat de către împăratul Leon I „cel Mare”. Timotei a venit totuşi la Constantinopol, susţinând că acceptă învăţăturile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon ]], pentru a fi restabilit pe tronul patriarhal. Dar, la [[17 iunie]] 460, Papa [[Leon cel Mare]] i-a scris Patriarhului Ghenadie avertizându-l că „Timotei se descalificase el însuşi, prin faptele sale, de harul de a mai fi [[episcop]]”. Sfătuit de patriarh, împăratul l-a exilat definitiv pe Timotei, mai întâi la Gangra, în Anatolia, apoi la Chersones, în Crimeea. În [[scaun]]ul patriarhal al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] a fost confirmat Timotei al III-lea (''Timotei Solofaciolus'').
+În acea perioadă, patriarhul [[monofizism|monofizit]] Timotei al II-lea [[Listă a patriarhilor Alexandriei|al Alexandriei]] fusese depus și exilat de către împăratul Leon I „cel Mare”. Timotei a venit totuși la Constantinopol, susținând că acceptă învățăturile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon ]], pentru a fi restabilit pe tronul patriarhal. Dar, la [[17 iunie]] 460, Papa [[Leon cel Mare]] i-a scris Patriarhului Ghenadie avertizându-l că „Timotei se descalificase el însuși, prin faptele sale, de harul de a mai fi [[episcop]]”. Sfătuit de patriarh, împăratul l-a exilat definitiv pe Timotei, mai întâi la Gangra, în Anatolia, apoi la Chersones, în Crimeea. În [[scaun]]ul patriarhal al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] a fost confirmat Timotei al III-lea (''Timotei Solofaciolus'').
-În timpul patriarhatului Sf. Ghenadie a fost construită la Constantinopol, în cartierul Psamathia, o biserică având [[hram]]ul Sf. [[Ioan Botezătorul]]. Consulul ''Studios'', un demnitar roman creştin, a adus un grup de monahi din [[Mănăstire]]a ''Neadormiţilor'' (a „achimiților” - ''Acoemetae''), [[ctitor]]ind astfel în anul 462 [[Mănăstirea Studion]], cea care a devenit mai târziu principalul model al [[călugăr]]ilor de la [[Muntele Athos]], precum și pentru majoritatea mănăstirilor ortodoxe. Sf. Ghenadie l-a rânduit ca [[egumen]] al noii mănăstiri pe Sf. [[Marcian]] (cel [[prăznuire|prăznuit]] la [[10 ianuarie]]), cel pe care tot el îl numise mai înainte ''oeconomus'' al Bisericii Constantinopolului (administrator al tuturor bunurilor materiale ale Bisericii).
+În timpul patriarhatului Sf. Ghenadie a fost construită la Constantinopol, în cartierul Psamathia, o biserică având [[hram]]ul Sf. [[Ioan Botezătorul]]. Consulul ''Studios'', un demnitar roman creștin, a adus un grup de monahi din [[Mănăstire]]a ''Neadormiților'' (a „achimiților” - ''Acoemetae''), [[ctitor]]ind astfel în anul 462 [[Mănăstirea Studion]], cea care a devenit mai târziu principalul model al [[călugăr]]ilor de la [[Muntele Athos]], precum și pentru majoritatea mănăstirilor ortodoxe. Sf. Ghenadie l-a rânduit ca [[egumen]] al noii mănăstiri pe Sf. [[Marcian]] (cel [[prăznuire|prăznuit]] la [[10 ianuarie]]), cel pe care tot el îl numise mai înainte ''oeconomus'' al Bisericii Constantinopolului (administrator al tuturor bunurilor materiale ale Bisericii).
-Patriarhul l-a rânduit, de asemenea, pe Sf. [[Daniil Stâlpnicul]] la [[preoţie]].
+Patriarhul l-a rânduit, de asemenea, pe Sf. [[Daniil Stâlpnicul]] la [[preoție]].
-Aşa cum relata Theodorus Lector (Theodoros Anagnostes) în a sa ''Historia Ecclesiastica''., Sf. Ghenadie a ordonat ca nimeni să nu poată deveni membru al [[cler]]ului până nu învăţa [[Psaltirea]] pe de rost.
+Așa cum relata Theodorus Lector (Theodoros Anagnostes) în a sa ''Historia Ecclesiastica''., Sf. Ghenadie a ordonat ca nimeni să nu poată deveni membru al [[cler]]ului până nu învăța [[Psaltirea]] pe de rost.
-Sf. Ghenadie s-a străduit să elimine [[simonie|simonia]] (vânzarea şi cumpărarea harului de a săvârşi slujbe bisericeşti, în locul dobândirii acestui har prin vrednicie), care era, din păcate, destul de răspândită în acea perioadă, deşi fuseseră luate unele măsuri la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon din anul 451. Pentru aceasta, patriarhul Ghenadie I a convocat un [[sinod]] ce a avut loc la Constantinopol în anul 459. La acest sinod au participat 81 de episcopi, nu numai din [[Imperiul Roman de Răsărit]], ci şi din Africa (Egipt), inclusiv cei care fuseseră înlăturaţi pentru vederile lor ortodoxe de către patriarhul [[monofizism|monofizit]] Timotei al II-lea [[Listă a patriarhilor Alexandriei|al Alexandriei]]. În cadrul lucrărilor sinodului a fost aprobată ''Enciclica împotriva simoniei'', scrisă de însuşi Ghenadie şi au fost luate măsuri concrete pentru ca simonia să nu mai poată fi practicată. La acelaşi sinod a fost condamnată falsa învăţătură a [[eretic]]ului [[Eutihie]].
+Sf. Ghenadie s-a străduit să elimine [[simonie|simonia]] (vânzarea și cumpărarea harului de a săvârși slujbe bisericești, în locul dobândirii acestui har prin vrednicie), care era, din păcate, destul de răspândită în acea perioadă, deși fuseseră luate unele măsuri la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon din anul 451. Pentru aceasta, patriarhul Ghenadie I a convocat un [[sinod]] ce a avut loc la Constantinopol în anul 459. La acest sinod au participat 81 de episcopi, nu numai din [[Imperiul Roman de Răsărit]], ci și din Africa (Egipt), inclusiv cei care fuseseră înlăturați pentru vederile lor ortodoxe de către patriarhul [[monofizism|monofizit]] Timotei al II-lea [[Listă a patriarhilor Alexandriei|al Alexandriei]]. În cadrul lucrărilor sinodului a fost aprobată ''Enciclica împotriva simoniei'', scrisă de însuși Ghenadie și au fost luate măsuri concrete pentru ca simonia să nu mai poată fi practicată. La același sinod a fost condamnată falsa învățătură a [[eretic]]ului [[Eutihie]].
-În anul 471 Sf. Ghenadie a adormit în pace, după ce păstorise timp de 13 ani Biserica din Constantinopol. A rămas în [[:Categorie:Istoria Bisericii|istoria Bisericii]] ca un patriarh plin de sfinţenie, dar şi pătruns de misiunea sa de conducere corectă a activităţilor Bisericii. Lucru mai rar pentru acea epocă, a fost glorificat de toţi cei care au scris despre viaţa şi activitatea lui.<ref>Wace, H., Piercy, W., William C. ''Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century'' (third edition), Ed. John Murray, London, 1911</ref>
+În anul 471 Sf. Ghenadie a adormit în pace, după ce păstorise timp de 13 ani Biserica din Constantinopol. A rămas în [[:Categorie:Istoria Bisericii|istoria Bisericii]] ca un patriarh plin de sfințenie, dar și pătruns de misiunea sa de conducere corectă a activităților Bisericii. Lucru mai rar pentru acea epocă, a fost glorificat de toți cei care au scris despre viața și activitatea lui.<ref>Wace, H., Piercy, W., William C. ''Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century'' (third edition), Ed. John Murray, London, 1911</ref>
 ==Scrieri==
-Sf. Ghenadie este autorul unor ''Dialoguri şi comentarii la [[Cartea profetului Daniel]]'', lucrare care nu s-a păstrat însă.
+Sf. Ghenadie este autorul unor ''Dialoguri și comentarii la [[Cartea profetului Daniel]]'', lucrare care nu s-a păstrat însă.
-Conform unor alte surse, Ghenadie ar fi scris comentarii nu numai la ''Cartea profetului Daniel'', ci şi la alte cărţi ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]], precum şi la [[epistolă|epistolele]] Sf. [[Apostolul Pavel|Pavel]].
+Conform unor alte surse, Ghenadie ar fi scris comentarii nu numai la ''Cartea profetului Daniel'', ci și la alte cărți ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]], precum și la [[epistolă|epistolele]] Sf. [[Apostolul Pavel|Pavel]].
 A scris de asemenea o ''Enciclică împotriva simoniei'', care a fost aprobată la un [[sinod]] ce a avut loc la Constantinopol în anul 459.

Ghenadie I al Constantinopolului: Diferență între versiuni

Versiunea de la data 24 septembrie 2013 03:34

Cuprins

Viața

Scrieri

Note

Surse

Meniu de navigare

Unelte personale

Spații de nume

Variante

Vizualizări

Mai mult

Căutare

Navigare

Unelte

În alte limbi