Amfilohie (Makris) din Patmos

Părintele Amfilohie (Makris) din Patmos (1889-1970) a fost un părinte duhovnicesc ieromonah care a trăit în insula Patmos din Grecia. A fost proslăvit pe 29 august 2018, ziua lui de prăznuire în Biserica Ortodoxă fiind 16 aprilie.

Biografie

Viitorul stareț s-a născut la 13 decembrie 1889, părinții săi fiind Emmanuel și Irene Makris, și a primit numele de Athanasios. S-a născut într-o familie mare, de oameni simpli, de la țară. Chiar și atunci când era copil, Athanasios respecta cu devotament regulile de post alimentar cu privire la produsele lactate. La vârsta de cinci ani a convins-o pe bona nou-angajată să-și petreacă restul zilelor în feciorie.

Athanasios s-a ținut departe de ispitele lumești, iar la vârsta de șaptesprezece ani a decis să intre la mănăstire. El a cerut binecuvântarea părinților săi, care au fost fericiți să i-o acorde. În martie 1906, a intrat în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul din Patmos; în luna august, după ce a câștigat dragostea fraților, a fost făcut rasofor și a primit numele de Amfilohie. Pentru a lupta cu patimile și ispitele, Amfilohie și-a impus un repaus alimentar strict - zece înghițituri de alimente la fiecare masă în zilele obișnuite, la care se adăugau șapte sau opt măsline în zilele de sărbătoare. În 1911, starețul Mănăstirii Sf. Ioan Teologul l-a trimis pe Amfilohie la Muntele Athos, cu scopul de a învăța cioplitul în lemn; în martie 1913, el a fost tuns în schima mare de către starețul Antoniadis. Două luni mai târziu, starețul a avut acordul fraților mănăstirii să-l hirotonească pe Amfilohie, dar, deoarece el nu se credea vrednic, a refuzat, și a cerut tovarășului său de călătorie (și el candidat la hirotonisire) să rămână dacă vrea, în timp ce el și-a continuat călătoria în Egipt și în Țara Sfântă. Amfilohie a cerut Patriarhului Ierusalimului să-l primească ca fiind unul dintre îngrijitorii Sfântului Mormânt. Deși Patriarhul a acceptat propunerea, frații din mănăstire au insistat ca el să se întoarcă și să fie „pedepsit” prin trimiterea lui la un schit numit Apollo, alături de un bătrân pe nume Makarios, pedeapsă care l-a făcut foarte fericit pe Amfilohie deoarece acolo a fost mai în măsură să se roage.

Părintele Ilie (Mănăstirea Bunavestire din Patmos) privește portretul Părintelui Amfilohie, ctitorul mănăstirii.

După un timp, în 1919, Părintele Amfilohie a fost hirotonit diacon și, la scurt timp după aceea, preot. El a fost repartizat la mănăstirea Dodecanez de pe insula Kos, unde a fost și duhovnic. În 1926, a fost trimis la Peștera Apocalipsei, din Patmos. El a petrecut mult timp cu studenții din Academia Bisericească, unde au studiat mulți dintre cei ce mai târziu au devenit stareți. În 1935, arhipelagul Dodecanez era ocupat și condus de italieni, care au influențat Biserica prin impunerea unui sistem de guvernanță care a facilitat manipularea. Patriarhul Constantinopolului a cerut ca această situație să fie remediată pentru noul stareț. Ca răspuns, obștea Mănăstirii l-a ales Stareț pe Amfilohie. La scurt timp după aceea, „semințele” viitoarei Mănăstiri de maici, cu hramul Buna Vestire au fost „plantate”; prima clădire a găzduit un atelier de formare pentru tricotat și țesut, scopul adevărat al acestuia fiind educarea copiilor greci. În acest context, în 1937, italienii l-au exilat pe Starețul Amfilohie în Grecia continentală, unde a fost primit cu ospitalitate de Frăția Teologilor „Zoi” din Atena. Astfel a călătorit în toată Grecia; după care a călătorit în Creta, unde a devenit părintele spiritual al insulei.

Exilul său s-a încheiat în 1939, când Starețul Amfilohie a revenit la Patmos, fiind primit cu mare bucurie. Cu toate acestea, el nu a dorit să fie din nou stareț în mănăstirea de unde plecase forțat, ci s-a axat pe administrarea mănăstirii de maici, cu hramul Bunei Vestiri. Schimbarea puterii în 1942, de la italieni la germani, nu a avut un impact semnificativ asupra vieții Starețului. În 1947, Starețul Amfilohie a organizat un mic grup de maici pentru a asista orfanii din Rodos (la acel moment, extrem de săraci), punând astfel bazele unui orfelinat și a unei maternități pentru femeile gravide.

În anul 1968, de Paște, Starețul Amfilohie a avut o presimțire a morții, care avea să se petreacă peste doi ani; astfel i se dăduse timp lui si celor apropiați să fie pregătiți pentru aceasta. Fiind cuprins de milă pentru copiii săi spirituali, el L-a întrebat pe Dumnezeu cu lacrimi dacă ar putea primi mai mult timp pentru a le fi în continuare alături, la care Maica Domnului și Sf. Ioan Teologul i-au apărut și l-au informat că cererea sa nu poate fi acceptată. La scurt timp după aceasta, el s-a îmbolnăvit, și după ce a făcut ultimele pregătiri, a adormit pe data de 16 aprilie 1970.

Mănăstiri în care a trăit

• Mănăstirea Sf. Ioan Teologul (Patmos, Grecia)
• The Holy Monastery of Panagia Eleousa (Kalymnos, Greece)
• The Holy Monastery of Annunciation (Patmos, Greece)

Relații cu persoane duhovnicești

• Sf. Nectarie din Eghina - he always had a great desire to meet this holy Metropolitan. When His excellency asked him, "What the greatest and most singular desire of his soul was", the elder responded in simplicity, "I wish that everybody would become monastics". The elder is the only person who was invited by the Saint to stay overnight in his private quarters.
• Gerontissa Gavrilia (Papaiannis) - was tonsured by him into the Great Schema by the elder on Patmos in the "Cave of St. Anthony", of the Monastery of the Evangelismos, just before she and the nun Tomasina left for India.

Citate

"Do not be afraid because of your Orthodoxy; do not be afraid because, as an Orthodox in the West, you will be often isolated and always in a small minority. Do not make compromises but do not attack other Christians; do not be either defensive or aggressive; simply be yourself." — related by Bishop Kallistos (Ware), 2000, "The Spiritual Guide in Orthodox Christianity", in The Inner Kingdom: Volume One of the Collected Works, St. Vladimir's Press, Crestwood, New York, p. 150.

Bibliografie

• Middleton, Herman A., 2004,"Elder Amphilochios of Patmos: Life", in Precious Vessels of the Holy Spirit: The Lives & Counsels of Contemporary Elders of Greece, 2nd edn., Protecting Veil Press, Thessalonica, Greece. [1]