Gala Galaction: Diferență între versiuni
(→Biografie) |
|||
| Linia 14: | Linia 14: | ||
A fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] în anul 1922. În perioada 1922-1926 a fost misionar al [[Arhiepiscopia Bucureștilor|Arhiepiscopiei Bucureștilor]], iar în 1926 a devenit profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău a Universității din Chișinău. Acolo a fost profesor titular la catedra de „Introducere și Exegeza Noului Testament” până în 1940, între anii 1928-1930 fiind și decan al Facultății de Teologie. În perioada 1941-1947 a fost profesor de „Exegeza Vechiului Testament” la Facultatea de Teologie din București, iar în 1954 a devenit membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor.<ref name=pacurariu/> | A fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] în anul 1922. În perioada 1922-1926 a fost misionar al [[Arhiepiscopia Bucureștilor|Arhiepiscopiei Bucureștilor]], iar în 1926 a devenit profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău a Universității din Chișinău. Acolo a fost profesor titular la catedra de „Introducere și Exegeza Noului Testament” până în 1940, între anii 1928-1930 fiind și decan al Facultății de Teologie. În perioada 1941-1947 a fost profesor de „Exegeza Vechiului Testament” la Facultatea de Teologie din București, iar în 1954 a devenit membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor.<ref name=pacurariu/> | ||
| − | + | În perioada interbelică, dar și după cel de-al doilea război mondial, părintele Gala Galaction a publicat numeroase opere literare, îndeosebi nuvele, apreciate atât de criticii literari cât și cititori. De asemenea, a desfășurat o susținută activitate publicistică în principalele ziare ale vremii. Ca teolog, a publicat un număr mare de articole pe teme religioase, meditații, conferințe și predici. Între anii 1928-1934 a realizat o nouă traducere a [[Sfânta Scriptură|Bibliei]] în limba română, împreună cu preotul prof. Vasile Radu.<ref name=crestinortodox/> | |
| − | Ca teolog, a publicat | + | |
| + | În 1947 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și membru titular al Academiei Române.<ref>[https://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=G Academia Română: membrii Academiei din 1866 până în prezent], ''Acad.ro'', accesat la 31 martie 2022</ref>. | ||
| + | |||
... | ... | ||
| Linia 34: | Linia 36: | ||
* Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de comandor (1947) | * Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de comandor (1947) | ||
* Ordinul Muncii, clasa I (1954) | * Ordinul Muncii, clasa I (1954) | ||
| − | |||
| − | |||
== Note == | == Note == | ||
Versiunea de la data 31 martie 2022 17:27
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, județul Teleorman – d. 8 martie 1961, București) a fost un preot, profesor universitar de teologie și scriitor român, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă (împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu), membru titular al Academiei Române.
Cuprins
Biografie
Grigore (sau Grigorie[1]) Pișculescu s-a născut în satul Didești din județul Teleorman, la 16 aprilie 1879. Tatăl său, Nicolae Pișculescu, de origine aromână, era arendaşul moşiei de la Dideşti, iar mama sa, Chiriachia, era fiica preotului Constantin Ostreanu, paroh din Roșiorii de Vede.[2][3]
A început școala în satul natal, apoi la Roșiorii de Vede. A urmat apoi cursurile prestigiosului Liceu „Sfântul Sava” din București, unde a exersat primele sale încercări literare și unde a legat o prietenie cu viitorul poet Tudor Arghezi, o prietenie care avea să fie pe viață. În 1898 a început studiile superioare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde l-a avut ca profesor, printre alții, pe renumitul critic literar Titu Maiorescu. A simțit însă în sufletul său că este chemat spre cele sfinte și, abandonând Literele, s-a înscris în 1899 la Facultatea de Teologie din București.[2]
Grigore Pișculescu era însă pasionat în continuare și de literatură, astfel încât în 1900 publică prima sa nuvelă cu valoare literară, Moara lui Călifar, care relevă talentul scriitorului de mai târziu. În vacanțele de vară, el mergea la frumoasele mănăstiri din Moldova, mai ales la Mănăstirea Neamț și la Agapia. Pe zidurile încărcate de istorie ale Mănăstirii Neamț a văzut o inscripție cu numele „Galaction” și acesta i-ar fi plăcut să-i fie numele întru monahism. Deși nu a devenit niciodată călugăr, numele Galaction a fost predestinat să-i devină pseudonim literar (prenumele Gala derivând, evident, din Galaction). Tot într-o vacanță de vară, mergând spre Mănăstirea Agapia împreună cu prietenul său N. D. Cocea, a cunoscut-o pe verișoara acestuia, Zoe Marcoci, cu care s-a căsătorit în 1903, având împreună patru fiice: Maria, Elena, Magdalena și Lucreția.[2]
În 1903 a absolvit Facultatea de Teologie cu teza de licență „Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic”. A urmat apoi la Cernăuți un doctorat în teologie, pe care l-a finalizat în 1909, an în care a fost numit defensor ecleziastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului.[1]
A fost hirotonit preot în anul 1922. În perioada 1922-1926 a fost misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar în 1926 a devenit profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău a Universității din Chișinău. Acolo a fost profesor titular la catedra de „Introducere și Exegeza Noului Testament” până în 1940, între anii 1928-1930 fiind și decan al Facultății de Teologie. În perioada 1941-1947 a fost profesor de „Exegeza Vechiului Testament” la Facultatea de Teologie din București, iar în 1954 a devenit membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor.[1]
În perioada interbelică, dar și după cel de-al doilea război mondial, părintele Gala Galaction a publicat numeroase opere literare, îndeosebi nuvele, apreciate atât de criticii literari cât și cititori. De asemenea, a desfășurat o susținută activitate publicistică în principalele ziare ale vremii. Ca teolog, a publicat un număr mare de articole pe teme religioase, meditații, conferințe și predici. Între anii 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română, împreună cu preotul prof. Vasile Radu.[3]
În 1947 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și membru titular al Academiei Române.[4].
...
Părintele Gala Galaction a trecut la Domnul pe data de 8 martie 1961, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.[5]
Opera literară
Lucrări teologice publicate
Traducerea Bibliei
Premii și distincții
- Premiul Academiei Române (1915)
- Premiul Societății Scriitorilor Români (1933)
- Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a (1934)
- Premiul Național Literar (1935)
- Premiul Național pentru proză (1942)
- Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de comandor (1947)
- Ordinul Muncii, clasa I (1954)
Note
- ↑ 1,0 1,1 1,2 Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români: Grigorie Pișculescu, Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002, pp. 363-366. ISBN 973-45-0409-6
- ↑ 2,0 2,1 2,2 Dorin Stănescu, Gala Galaction, o personalitate a Bisericii și literaturii române, 9 martie 2021, Ziarul Lumina, accesat la 17 martie 2022
- ↑ 3,0 3,1 Teodor Danalache, Părintele Gala Galaction - Grigore Pișculescu, CrestinOrtodox.ro, accesat la 17 martie 2022
- ↑ Academia Română: membrii Academiei din 1866 până în prezent, Acad.ro, accesat la 31 martie 2022
- ↑ Arhiepiscopia Bucureștilor: Mănăstirea Cernica, accesat la 17 martie 2022
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Cler > Preoți
Categorii > Oameni > Membri ai Academiei Române > Membri titulari ai Academiei Române
Categorii > Oameni > Scriitori moderni
Categorii > OrthodoxWiki > Articole de calitate
Categorii > Teologie > Teologi
Categorii > Teologie > Teologi români
Categorii > Texte > Sfânta Scriptură > Traducători ai Sfintelor Scripturi
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România