Proclu al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
 
(Nu s-au afișat 14 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
'''Proclu''' a fost [[arhiepiscop]] de [[Constantinopol]] între anii 434 și 446. A fost prieten și [[ucenic]] al Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]. Este cunoscut pentru al său Tomos („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul [[Hristologie|disputelor hristologice]] dintre [[episcop]]ii răsăriteni ai vremii sale. [[Prăznuire]]a sa se face la data de [[20 noiembrie]].
+
[[Fișier:Proclus of Constantinople (Menologion of Basil II).jpg|thumb|right|350px|Adormirea Sf. Proclu în Menologhionul lui Vasile al II-lea]]
 +
'''Proclu''' a fost [[patriarh]] al [[Constantinopol]]ului între anii 434 și 446. A fost prieten și [[ucenic]] al Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]. Este cunoscut pentru al său ''Tomos'' („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul [[Hristologie|disputelor hristologice]] dintre [[episcop]]ii răsăriteni ai vremii sale. [[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[24 octombrie]] și la [[20 noiembrie]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
−
The date of his birth in not known. While little is known of his early life, Proclus was was noted for his prayerful life and that he studied the Holy Scripture. He became a [[reader]] at an early age. He was a disciple of John Chrysostom and was [[ordination|ordained]] a [[diacon]] and [[preot]] by him. From the great [[saint]], Proclus received a profound understanding of [[Sfânta Scriptură]] and learned to present his thoughts in a polished form.
+
Data nașterii sale este necunoscută. Deși se cunosc puține despre perioada de început a vieții sale, Proclu fusese remarcat pentru intensitatea rugăciunii sale și pentru studiul Sfintelor Scripturi. El a devenit [[citeț]] la o vârstă tânără. A fost ucenic al Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] și a fost [[Hirotonie|hirotonit]] ca [[diacon]] și ca [[preot]] de către acesta. De la marele  [[sfânt]], Proclu a primit o înțelegere profundă a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] și a învățat să-și prezinte învățăturile într-o formă elevată.
  
−
Proclus was secretary to [[Atticus]] while Atticus was the [[archbishop]] of Constantinople. After Sisinius succeeded Atticus in 425 as Archbishop of Constantinople, Sisinius [[consecration of a bishop|consecrated]] Proclus Bishop of Cyzicus. However, heretical [[Nestorianism|Nestorians]] had already chosen a [[bishop]], and Proclus was turned back and remained in Constantinople where he preached the Word of God in the churches of Constantinople and denounced the impiety of the [[Heretic|heretics]].
+
Proclu a fost secretarul lui [[Atticus al Constantinopolului|Atticus]] în timp ce acesta era [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|patriarh al Constantinopolului]] (406–425). După ce Sisinius i-a succedat lui Atticus în 425 ca patriarh, l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe Proclu ca episcop al Cizicului. Cu toate acestea, [[nestorianism|nestorienii]] eretici din Cizic aleseseră deja un [[episcop]] și Proclu s-a întors la Constantinopol unde a și rămas, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în bisericile de acolo și unde a denunțat impietatea [[eretic]]ilor.
  
−
Proclus continued his preaching after [[Nestorie]] became Archbishop of Constantinople in 428. It was during one of these events, in 429, that Proclus preached his famous sermon on Incarnation and defended the title of the [[Theotokos]] before Nestorius himself. This sermon was later made part of the Acts of the [[Third Ecumenical Council|Council of Ephesus]], at which Nestorius was [[deposition|deposed]].
+
Proclu a continuat să propovăduiască și după ce [[Nestorie]] a devenit patriarh al Constantinopolului în 428. La sfârșitul anului 428 Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de ''[[Maica Domnului|Theotokos]]'' în privința [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], preferând termenul de ''Christotokos''. Acest lucru a stârnit reacții adverse în rândurile [[cler]]ului și [[laicat]]ului din Constantinopol. Cu ocazia unuia din aceste evenimente, în 429, și-a prezentat Proclu faimoasa predică despre Întrupare, în care a apărat numele de [[Maica Domnului]] în fața lui Nestorie însuși. Ulterior, predica a fost inclusă în documentele [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]], la care Nestorie a fost [[depunere|depus]].
  
−
After Abp. [[Maximian of Constantinople|Maximian]], who had succeeded Nestorius in 431, died in 434, Bp. Proclus was chosen, with the concurrence of the bishops of Constantinople and Emperor [[Teodosie al II-lea]], to succeed him as the Archbishop of Constantinople. Abp. Proclus' ascent to the [[see]] of Constantinople was approved by [[Chiril al Alexandriei]] and [[John of Antioch]], in their responses to the synodical letters announcing Proclus' appointment.  
+
După ce patriarhul [[Maximian al Constantinopolului|Maximian]], care îi succedase lui Nestorie în 431, a murit în 434, Episcopul Proclu a fost ales, cu ajutorul episcopilor din Constantinopol și al împăratului [[Teodosie al II-lea]], să îi succeadă lui Maximian ca patriarh și [[arhiepiscop]] al Constantinopolului. Ascensiunea lui Proclu în [[scaun]]ul din Constantinopol a fost aprobată de Sf. [[Chiril al Alexandriei]] și de către [[Ioan al Antiohiei]], în răspunsul lor la scrisorile sinodale care anunțau numirea lui Proclu.
  
−
In 436, a number of bishops from Armenia approached Proclus about the appropriateness of some propositions presented by Nestorians that had been attributed to Theodore of Mopsuestia. In response, Proclus issued his letter, now referred to as the ''Tome of Proclus'', that he sent to the Eastern bishops, condemning the propositions, and requested their signatures. The bishops approved the "Tome" that did not mention Theodore whom the bishops admired. Abp. Proclus' mediating approach succeeded in calming down the Church and enabling the return of many Nestorians.  
+
În 436, un număr de episcopi din Armenia l-au abordat pe Proclu în privința oportunității unor propuneri prezentate de Nestorie și care îi fuseseră atribuite lui [[Teodor de Mopsuestia]]. Ca răspuns, Proclu a emis o scrisoare, cunoscută în zilele noastre sub numele de ''Tomul lui Proclu'', pe care a trimis-o episcopilor răsăriteni și în care condamna propunerile, cerându-le semnarea „Tomului”. Episcopii au aprobat „Tomul” care nu îl menționa pe Teodor de Mopsuestia, acesta fiind admirat de episcopi. Arhiepiscopul Proclu a avut o abordare mediatoare astfel încât a avut succes în liniștirea situației din Biserică și permițând întoarcerea multor nestorieni.
  
−
In 438, Abp. Proclus had the [[moaşte]]le of St. John Chrysostom translated back to Constantinople from Comana and interred in the Church of the Apostles. This act reconciled the admirers of St. John who had separated themselves as a consequence of his unjust deposition as archbishop.
+
În 438, arhiepiscopul Proclu a readus [[moaște]]le Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol de la Comana și le-a înmormântat în Biserica Apostolilor. Acest lucru i-a împăcat pe sprijinitorii Sf. Ioan Gură de Aur, care se separaseră în urma depunerii injuste a acestuia din poziția de arhiepiscop.
  
−
It was during the time of Proclus that the [[Trisaghion]] came into use. This came about when the area of Bithynia, in Asia Minor, suffered a series of destructive earthquakes. By tradition, during a prayer service appealing to God a boy was seemingly snatched out of sight up into the air and then returned to earth after which he related that he saw the [[angel]]s and God singing: "Holy God, Holy Mighty, Holy Immortal", that the people also began to sing, adding to it: "Have mercy on us."  With this appeal the earthquakes came to an end. The prayer has continued as a part of the [[Sfânta Liturghie]] in the Church to this day.
+
În vremea lui Proclu a început să fie folosit [[Trisaghion]]ul. În acea vreme, zona Bitiniei din Asia Mică a suferit o serie de cutremure de pământ distructive. Conform tradiției, în timpul unei slujbe de rugăciune către Dumnezeu, un băiat, se pare că a avut o vedenie iar după ce și-a revenit a spus că a văzut [[îngeri]]i și pe Dumnezeu cântând: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de Moarte”, ceea ce și poporul a început să cânte, adăugând: „Miluiește-ne pe noi”. La această rugăciune, cutremurele s-au oprit. Această rugăciune s-a păstrat ca parte din [[Sfânta Liturghie]] în Biserică până în zilele noastre.
 +
 
 +
Patriarhul Proclu a adormit în anul 446, luna iulie, după ce a stat în scaunul de Constantinopol timp de doisprezece ani. Purtarea sa ca arhiepiscop al Constantinopolului a fost aceea a unui păstor înțelept, moderat și conciliator, care a adoptat de bunăvoie o credință ortodoxă strictă și care s-a străduit să-i convingă pe cei cu alte opinii decât el mai degrabă prin credință decât prin forță.
 +
 
 +
==Imnografie==
 +
 
 +
[[Condac]], [[glas]]ul al 4-lea:
 +
 
 +
:''După vrednicie astăzi prăznuiește cea mai cinstită decât toate cetățile cu adevărat cinstită mutarea ta, Părinte al părinților, Preafericite Proclu, înțelepte''.
  
−
Abp. Proclus reposed in 446, having been Archbishop of Constantinople for twelve years. His tenure as Archbishop of Constantinople was that of a wise, moderate, and conciliatory shepherd, who himself adhered strictly to the Orthodox faith, and endeavored to persuade those who differed from him by persuasion rather than force.
 
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
Linia 22: Linia 30:
 
înainte=?|
 
înainte=?|
 
titlu=Episcop de Cizic|
 
titlu=Episcop de Cizic|
−
ani=425-434|
+
ani=425–434|
 
după=?}}
 
după=?}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
−
înainte=[[Maximian de Constantinopol|Maximian]]|
+
înainte=[[Maximian al Constantinopolului|Maximian]]|
−
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Arhiepiscop de Constantinopol]]|
+
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
−
ani=434-446|
+
ani=434–446|
 
după=[[Flavian Mărturisitorul|Flavian]]}}
 
după=[[Flavian Mărturisitorul|Flavian]]}}
−
{{end box}}  
+
{{end box}}
  
 
==Surse==
 
==Surse==
−
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103341 OCA: Proclus]
+
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=103341 OCA: Proclus]
−
*[[wikipedia: Proclus_of_Constantinople]]   
+
*en: [[wikipedia: Proclus of Constantinople]]   
−
*[http://www.newadvent.org/cathen/12449b.htm  Catholic Encyclopedia: St. Proclus]
+
*en: [http://www.newadvent.org/cathen/12449b.htm  Catholic Encyclopedia: St. Proclus]
−
*[http://www.goarch.org/chapel/saints/300 GOARCH: Proclus, Archbishop of Constantinople]
+
*en: [http://www.goarch.org/chapel/saints?contentid=300 GOARCH: Proclus, Archbishop of Constantinople]
−
*[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=43 Ec-patr: Proclus]
+
*en: [http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=43 Ec-patr: Proclus]
  
−
[[Category: Sfinţi|Proclu]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
−
[[Category: Episcopi|Proclu]]
+
[[Categorie:Sfinți bizantini]]
−
[[Category: Patriarhi de Constantinopol|Proclu]]
+
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
  
 
[[en:Proclus of Constantinople]]
 
[[en:Proclus of Constantinople]]

Versiunea curentă din 3 decembrie 2018 14:10

Adormirea Sf. Proclu în Menologhionul lui Vasile al II-lea

Proclu a fost patriarh al Constantinopolului între anii 434 și 446. A fost prieten și ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Este cunoscut pentru al său Tomos („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul disputelor hristologice dintre episcopii răsăriteni ai vremii sale. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 24 octombrie și la 20 noiembrie.

Viața

Data nașterii sale este necunoscută. Deși se cunosc puține despre perioada de început a vieții sale, Proclu fusese remarcat pentru intensitatea rugăciunii sale și pentru studiul Sfintelor Scripturi. El a devenit citeț la o vârstă tânără. A fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur și a fost hirotonit ca diacon și ca preot de către acesta. De la marele sfânt, Proclu a primit o înțelegere profundă a Sfintei Scripturi și a învățat să-și prezinte învățăturile într-o formă elevată.

Proclu a fost secretarul lui Atticus în timp ce acesta era patriarh al Constantinopolului (406–425). După ce Sisinius i-a succedat lui Atticus în 425 ca patriarh, l-a hirotonit pe Proclu ca episcop al Cizicului. Cu toate acestea, nestorienii eretici din Cizic aleseseră deja un episcop și Proclu s-a întors la Constantinopol unde a și rămas, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în bisericile de acolo și unde a denunțat impietatea ereticilor.

Proclu a continuat să propovăduiască și după ce Nestorie a devenit patriarh al Constantinopolului în 428. La sfârșitul anului 428 Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de Theotokos în privința Fecioarei Maria, preferând termenul de Christotokos. Acest lucru a stârnit reacții adverse în rândurile clerului și laicatului din Constantinopol. Cu ocazia unuia din aceste evenimente, în 429, și-a prezentat Proclu faimoasa predică despre Întrupare, în care a apărat numele de Maica Domnului în fața lui Nestorie însuși. Ulterior, predica a fost inclusă în documentele Sinodului de la Efes, la care Nestorie a fost depus.

După ce patriarhul Maximian, care îi succedase lui Nestorie în 431, a murit în 434, Episcopul Proclu a fost ales, cu ajutorul episcopilor din Constantinopol și al împăratului Teodosie al II-lea, să îi succeadă lui Maximian ca patriarh și arhiepiscop al Constantinopolului. Ascensiunea lui Proclu în scaunul din Constantinopol a fost aprobată de Sf. Chiril al Alexandriei și de către Ioan al Antiohiei, în răspunsul lor la scrisorile sinodale care anunțau numirea lui Proclu.

În 436, un număr de episcopi din Armenia l-au abordat pe Proclu în privința oportunității unor propuneri prezentate de Nestorie și care îi fuseseră atribuite lui Teodor de Mopsuestia. Ca răspuns, Proclu a emis o scrisoare, cunoscută în zilele noastre sub numele de Tomul lui Proclu, pe care a trimis-o episcopilor răsăriteni și în care condamna propunerile, cerându-le semnarea „Tomului”. Episcopii au aprobat „Tomul” care nu îl menționa pe Teodor de Mopsuestia, acesta fiind admirat de episcopi. Arhiepiscopul Proclu a avut o abordare mediatoare astfel încât a avut succes în liniștirea situației din Biserică și permițând întoarcerea multor nestorieni.

În 438, arhiepiscopul Proclu a readus moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol de la Comana și le-a înmormântat în Biserica Apostolilor. Acest lucru i-a împăcat pe sprijinitorii Sf. Ioan Gură de Aur, care se separaseră în urma depunerii injuste a acestuia din poziția de arhiepiscop.

În vremea lui Proclu a început să fie folosit Trisaghionul. În acea vreme, zona Bitiniei din Asia Mică a suferit o serie de cutremure de pământ distructive. Conform tradiției, în timpul unei slujbe de rugăciune către Dumnezeu, un băiat, se pare că a avut o vedenie iar după ce și-a revenit a spus că a văzut îngerii și pe Dumnezeu cântând: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de Moarte”, ceea ce și poporul a început să cânte, adăugând: „Miluiește-ne pe noi”. La această rugăciune, cutremurele s-au oprit. Această rugăciune s-a păstrat ca parte din Sfânta Liturghie în Biserică până în zilele noastre.

Patriarhul Proclu a adormit în anul 446, luna iulie, după ce a stat în scaunul de Constantinopol timp de doisprezece ani. Purtarea sa ca arhiepiscop al Constantinopolului a fost aceea a unui păstor înțelept, moderat și conciliator, care a adoptat de bunăvoie o credință ortodoxă strictă și care s-a străduit să-i convingă pe cei cu alte opinii decât el mai degrabă prin credință decât prin forță.

Imnografie

Condac, glasul al 4-lea:

După vrednicie astăzi prăznuiește cea mai cinstită decât toate cetățile cu adevărat cinstită mutarea ta, Părinte al părinților, Preafericite Proclu, înțelepte.


Casetă de succesiune:
Proclu al Constantinopolului
Precedat de:
? 		Episcop de Cizic
425–434 		Urmat de:
?
Precedat de:
Maximian 		Patriarh al Constantinopolului
434–446 		Urmat de:
Flavian



Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Proclu_al_Constantinopolului&oldid=48130”