Petru I al Alexandriei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m (Viața)
Linia 3: Linia 3:
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Nașterea și prima parte a vieții Sfântului Petru se cunosc în mare. Se crede că a crescut sub tutela arhiepiscopului Teona, predecesorul lui Petru în scaunul arhieresc al Alexandriei. Petru a condus [[Școala Catehetică din Alexandria]], care era la vremea aceea centrul [[teologie]]i Bisericii. Petru a fost ales arhiepiscop de Alexandria în anul 300, după moartea mentorului său, Teona, care l-a recomandat pe Petru liderilor Bisericii ca succesorul său.
+
Nașterea și prima parte a vieții Sfântului Petru se cunosc în mare. Se crede că a crescut sub tutela arhiepiscopului Teona, predecesorul lui Petru în scaunul arhieresc al Alexandriei. Petru a condus [[Școala catehetică din Alexandria]], care era la vremea aceea centrul [[teologie]]i Bisericii. Petru a fost ales arhiepiscop de Alexandria în anul 300, după moartea mentorului său, Teona, care l-a recomandat pe Petru liderilor Bisericii ca succesorul său.
  
 
Trei ani mai târziu, în 303, au început persecuțiile împăratului roman Dioclețian. Odată cu extinderea persecuțiilor, Petru a stabilit în Alexandria reguli pentru readmiterea, după o pocăință adecvată, înapoi în Biserică a celor care căzuseră din credință. Regulile sale i-au adus opoziția extremiștilor, conduși de [[Meletie de Licopolis|Meletie]], episcop de [[Licopolis]], care l-a considerat pe Petru prea îngăduitor. În anul 306, Petru a fost obligat să părăsească Alexandria din cauza reluării persecuțiilor romane. În perioada în care a stat ascuns, Meletie a uzurpat poziția lui Petru ca [[episcop]] de Alexandria și a început să-și hirotonească adepții ca episcopi, chiar și în [[scaun]]ele unde episcopii titulari erau în închisoare pentru apărarea credinței. Printre cei [[hirotonire|hirotoniți]] de Meletie întru preot se afla se pare și Arie, viitorul [[eretic]], care nega divinitatea lui [[Hristos]]. După reîntoarcerea sa la Alexandria, Petru l-a anatemizat și excomunicat pe Arie după ce acesta a refuzat să-și corecteze poziția și să revină la adevăr.
 
Trei ani mai târziu, în 303, au început persecuțiile împăratului roman Dioclețian. Odată cu extinderea persecuțiilor, Petru a stabilit în Alexandria reguli pentru readmiterea, după o pocăință adecvată, înapoi în Biserică a celor care căzuseră din credință. Regulile sale i-au adus opoziția extremiștilor, conduși de [[Meletie de Licopolis|Meletie]], episcop de [[Licopolis]], care l-a considerat pe Petru prea îngăduitor. În anul 306, Petru a fost obligat să părăsească Alexandria din cauza reluării persecuțiilor romane. În perioada în care a stat ascuns, Meletie a uzurpat poziția lui Petru ca [[episcop]] de Alexandria și a început să-și hirotonească adepții ca episcopi, chiar și în [[scaun]]ele unde episcopii titulari erau în închisoare pentru apărarea credinței. Printre cei [[hirotonire|hirotoniți]] de Meletie întru preot se afla se pare și Arie, viitorul [[eretic]], care nega divinitatea lui [[Hristos]]. După reîntoarcerea sa la Alexandria, Petru l-a anatemizat și excomunicat pe Arie după ce acesta a refuzat să-și corecteze poziția și să revină la adevăr.

Versiunea de la data 24 noiembrie 2015 04:32

Papa Petru I al Alexandriei (+311)

Sfântul Sfințit Mucenic Petru al Alexandriei a fost conducătorul Școlii catehetice din Alexandria și a fost arhiepiscop al Bisericii din Alexandria în timpul înfloririi ereziei ariene la începutul secolului al IV-lea. A primit moarte mucenicească în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian. Sfințitul Mucenic Petru este pomenit în 24 noiembrie sau, în alte tradiții, pe 25.

Viața

Nașterea și prima parte a vieții Sfântului Petru se cunosc în mare. Se crede că a crescut sub tutela arhiepiscopului Teona, predecesorul lui Petru în scaunul arhieresc al Alexandriei. Petru a condus Școala catehetică din Alexandria, care era la vremea aceea centrul teologiei Bisericii. Petru a fost ales arhiepiscop de Alexandria în anul 300, după moartea mentorului său, Teona, care l-a recomandat pe Petru liderilor Bisericii ca succesorul său.

Trei ani mai târziu, în 303, au început persecuțiile împăratului roman Dioclețian. Odată cu extinderea persecuțiilor, Petru a stabilit în Alexandria reguli pentru readmiterea, după o pocăință adecvată, înapoi în Biserică a celor care căzuseră din credință. Regulile sale i-au adus opoziția extremiștilor, conduși de Meletie, episcop de Licopolis, care l-a considerat pe Petru prea îngăduitor. În anul 306, Petru a fost obligat să părăsească Alexandria din cauza reluării persecuțiilor romane. În perioada în care a stat ascuns, Meletie a uzurpat poziția lui Petru ca episcop de Alexandria și a început să-și hirotonească adepții ca episcopi, chiar și în scaunele unde episcopii titulari erau în închisoare pentru apărarea credinței. Printre cei hirotoniți de Meletie întru preot se afla se pare și Arie, viitorul eretic, care nega divinitatea lui Hristos. După reîntoarcerea sa la Alexandria, Petru l-a anatemizat și excomunicat pe Arie după ce acesta a refuzat să-și corecteze poziția și să revină la adevăr.

În 311, Petru s-a reîntors la Alexandria, într-o pauză a persecuțiilor, dar a fost arestat curând și condamnat la moarte. La aflarea sentinței, o mulțime numeroasă, exprimându-și revolta, s-a adunat la porțile închisorii unde era ținut. Pentru a evita o răzmeriță, cu vărsarea de sânge pe care ar fi provocat-o, Petru le-a sugerat autorităților romane să-l ascundă în fundul închisorii astfel încât să poată fi dus pe ascuns la locul execuției. Călăii l-au luat pe Petru din închisoare în întunericul nopții și dus la locul unde primise moarte mucenicească și Sfântul Marcu și acolo Petru a fost decapitat. Tradiția menționează că în acea noapte o fecioară pioasă a auzit o voce din ceruri spunând: “Petru a fost primul dintre Apostoli; Petru este ultimul mucenic al Alexandriei.”

În perioada în care Petru a fost arhiepiscop, el a întărit Biserica din Alexandria, făcând-o mai puternică și mai mare în ciuda persecuțiilor. După executarea sa, poporul s-a adunat la locul execuției sale unde au luat trupul și capul și l-au dus la catedrală. Acolo l-au îmbrăcat în haine de episcop și l-au așezat pe tronul său din altar. În timpul vieții sale, Sfântul Petru a stat întotdeauna pe un taburet lângă tronul pe care nu a stat niciodată. Odată, el a explicat că nu îndrăznește să stea pe tron deoarece oricine se apropie de acesta vede o lumină divină strălucind din el și simte prezența puterii divine.

Scrieri

Sfântul Petru este cunoscut ca un mare teolog și susținător al Ortodoxiei. Sinoadele de la Efes și de la Calcedon au consultat pasaje din cărțile sale: Despre Divinitate (a lui Iisus Hristos). Cele mai cunoscute și prețuite în Biserică sunt Canoanele de penitență ale sale.

Imnografie

Troparul Sfinților Clement Romanul și Petru al Alexandriei, glasul al 4-lea:

Dumnezeul Părinților noștri, care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuiește viața noastră.

Condacul Sfinților Ierarhi, glasul al 4-lea:

Ca cei ce sunteți turnuri neclintite și dumnezeiești ale Bisericii, stâlpi de Dumnezeu însuflețiți și puternici ai dreptei credințe, Clement și Petru, prealăudaților, ocrotiți pe toți cu mijlocirile voastre!

Surse

OrthodoxWiki:Peter of Alexandria, pagină realizată după:

Legături externe

Casetă de succesiune:
Petru I al Alexandriei
Precedat de:
Teona
Arhiepiscop al Alexandriei
300-311
Urmat de:
Ahila