Teofil al Alexandriei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Categorie:Patriarhi ai Alexandriei)
(traducere)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
'''Teofil al Alexandriei''' a fost arhiepiscop al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] între anii 385 şi 412. Apărător înfocat al Ortodoxiei, el a fost însă şi un participant activ, alături de împărăteasa Eudoxia, la intrigile care au dus la [[depunerea din treaptă|depunerea]] şi exilarea Sf. [[Ioan Gură de Aur]] de pe scaunul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]].  
 
'''Teofil al Alexandriei''' a fost arhiepiscop al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] între anii 385 şi 412. Apărător înfocat al Ortodoxiei, el a fost însă şi un participant activ, alături de împărăteasa Eudoxia, la intrigile care au dus la [[depunerea din treaptă|depunerea]] şi exilarea Sf. [[Ioan Gură de Aur]] de pe scaunul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]].  
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
Little is known of the early life of Theophilus. He is known to have had a sister whose temperament was similar to his. [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], who succeeded him, was his nephew. At the time he was elected Archbishop of Alexandria, he was probably a leading member of the [[cler]] in Alexandria and was known for his intellectual gifts, but also for his aggressiveness and violence. Theophilus did not have much tolerance for [[păgânism|păgâni]] or [[eretic]]i.
+
Se cunosc puţine lucruri despre tinereţea lui Teofil. Se ştie că a avut o soră al cărei temperament era asemănător cu al său. Succesorul său, Sf. [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], era nepotul sau. Pe când a fost ales arhiepiscop al Alexandriei, era probabil unul dintre cei mai de vază membri ai [[cler]]ului din Alexandria şi era cunoscut pentru înzestrarea sa intelectuală, însă şi pentru agresivitatea şi violenţa sa. Teofil nu arăta niciun fel de toleranţă faţă de [[păgânism|păgâni]] şi [[eretic]]i.
  
Until his election to the see of Alexandria in 385, St [[Ieronim]] noted that Theophilus had not shown himself as a public teacher. <ref>"Contra Rufin.", III, 18, in P.L., XXIII, 492</ref> In July 385, he was elected to the [[cathedra|scaunul]] of Alexandria. About 391, having received permission from Emperor [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie]] to build a [[biserică]] on the site of the pagan temple to Dionysus, Theophilus provoked a confrontation with the pagans by mockingly displaying artifacts from the temple. During the confrontation, Theophilus caused the destruction of the temple to Serapis, <ref>Socrates Scholasticus, ‘‘The Ecclesiastical History’‘, 16</ref> over which he built a church.  
+
Înainte de urcarea sa pe tronul Alexandriei în 385, Fericitul [[Ieronim]] nota că Teofil nu se afirmase ca predicator. <ref>"Contra Rufin.", III, 18, in P.L., XXIII, 492</ref>În iulie 385, a fost ales pentru a urca pe [[cathedra|scaunul]] Alexandriei. În preajma anului 391, a primit de la împăratul [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie]] permisiunea de a construe o [[biserică]] pe locul vechiului templu păgân al lui Dionysos. Teofil a provocat atunci o confruntare cu păgânii, afişând public, în bătaie de joc, mai multe obiecte din temple. În timpul acestei confruntări, Teofil a determinat distrugerea templului lui Serapis <ref>Socrates Scholasticus, ‘‘Istoria bisericească’‘, 16</ref>, deasupra căruia a construit o bisercă.
  
During the early years of his episcopate in Alexandria, Theophilus maintained good relations with his fellow clergy. In 394, when he was in Constantinople for the first time for a council he sat with Nectarius of Constantinople, [[Grigorie de Nyssa]], and [[Teodor din Mopsuestia]]. He got along well with [[Origen]] and his [[monahism|monahi]] friends, the four [[monah]] din [[Schetia]], known as the “Tall brothers”. He included as members of ecclesiastical offices a number of the clergy of Alexandria. Among these was Isidore, whom he made an [[archpriest]] and patriarchal iconom. He supported the teachings of Origen in a number of disputes. He banished an opponent of Origen, Bishop Paulus, and reproached St. Ieronim for showing hospitality to Paulus.  
+
În primii ani ai păstoriei sale la Alexandria, Teofil a păstrat bune relaţii cu confraţii săi clerici. În 394, când a ajuns pentru prima dată la Constantinopol, a luat parte la un [[sinod]] împreună Nectarie al Constantinopolului, [[Grigorie de Nyssa]] şi [[Teodor din Mopsuestia]]. Se înţelegea bine cu [[Origen]] şi cu prietenii săi monahi, cei patru [[monah]]I din [[Schetia]] cunoscuţi sub numele de „Fraţii cei înalţi”. A aşezat în diferite ranguri bisericeşti mai mulţi clerici din Alexandria. Între aceştia se găsea preotul Isidor, pe care l-a ridicat în rang şi l-a numit [[iconom]] patriarchal. A susţinut învăţăturile lui Origen în cursul mai multor dispute. L-a exilat pe unul din adversarii lui Origen, episcopul Pavel şi i-a reproşat Sf. Ieronim faptul că i-a acordat găzduire acestuia.  
  
In 395, however, Theophilus abruptly changed his attitude, a change that apparently grew out of a quarrel and falling out with archpriest Isidore who was a friend of the Scetius monks. At the request of Bp. John of Jerusalem, Theophilus sent his friend Isidore to Palestine to mediate a dispute between Bp. John and Jerome. The mediation did not go well from which Theophilus developed an irritation toward Jerome. In the end Theophilus urged Jerome to respect the authority of Bp. John, a request he again made in 399.
+
În 395 însă Teofil şi-a schimbat dintr-o dată atitudinea, schimbare provocată, se pare, de o ceartă a sa cu preotul Isidor, care era prieten al monahilor din Schetia. La cererea episcopului [[Ioan al Ierusalimului]], Teofil l-a trimis pe prietenul său Isidor în Palestina ca mediator într-o dispută între episcopul Ioan şi Ieronim. Medierea a fost un eşec, iar Teofil i-a păstrat ranchiună lui Ieronim. În cele din urmă, Teofil l-a îndemnat pe Ieronim să respecte autoritatea episcopului Ioan, îndemn repetat în 399.  
  
By 399, Theophilus’ attitude toward Isidore seemed to have changed, apparently over the handling of money. <ref>St. Isidore Pelus., Ep. i, 152</ref> Immediately Theophilus attacked Isidore both with slanders and violence. <ref>Pall., VI; Sozomen, VIII, 12</ref> When Isidore turned for protection from the monks of Nitria, Theophilus also turned against them and also against Origen’s teachings and his followers. In 401, at a [[synod]] in Alexandria, Theophilus had Origenism condemned. Leading a group of soldiers and armed servants, Theophilus then attacked the residence of the Nitria monks, burned their buildings and treated poorly those monks he captured.
+
Spre anul 399, se pare că atitudinea lui Teofil faţă de Isidor se schimbase, apparent datorită unor chestiuni legate de administrarea unor bani . <ref>Sf. [[Isidor Pelusiotul]]., Ep. i, 152</ref> Teofil l-a atacat imediat brutal, cu ocări şi chiar acte de violenţă pe Isidor. <ref>Pall., VI; Sozomen, VIII, 12</ref> Când Isidor a căutat adăpost la monahii din Nitria, Teofil s-a întors şi împotriva învăţăturilor lui Origen şi a sprijinitorilor acestuia. În anul 401, a reuşit să obţină o condamnare a origenismului la un [[sinod]] pe care l-a convocat la Alexandria. În fruntea unei trupe de soldaţi şi slujitori înarmaţi, Teofil a atacat apoi reşedinţa monahilor nitrioţi şi i-a dat foc, iar monahii capturaţi au fost maltrataţi.  
  
The Scetius monks escaped to Palestine, from where the four Tall brothers proceeded to Constantinople to seek protection from Emperor [[Arcadie]] and Abp. John Chrysostom. Responding to the pleas of the monks, the emperor requested the Empress Eudoxia to summons Theophilus to a formal hearing before Abp. John on his charges against the monks. Theophilus took his time journeying to Constantinople, with an assembled group of supporting [[episcop]]i, knowing that Abp. John had alienated Eudoxia by his unworldly strictness that she considered were directed toward her. Arriving in late June 403, Theophilus and his group lodged outside the city and ignored invitations from Abp. John.
+
Monahii schitioţi au fugit în Palestina, iar de acolo cei patru „Fraţi înalţi” au plecat mai departe la Constantinopol, vrând să se pună sub protecţia împăratului [[Arcadie]] şi a arhiepiscopului [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]]. Împăratul a ascultat plângerile monahilor şi i-a cerut împărătesei Eudoxia să îl convoace pe Teofil la o audiere oficială înaintea arhiepiscopului Ioan, pentru a asculta învinuirile pe care le aducea monahilor. Teofil nu s-a grăbit să ajungă la Constantinopol, ci a strâns mai întâi un grup de episcope care să-i susţină cauza, ştiind că arhiepiscopul Ioan îşi atrăsese duşmănia Eudoxiei prin severitatea predicilor sale publice împotriva luxului feminin şi pe care aceasta le considerase îndreptate împotriva ei. Teofil a ajuns abia în iunie 403 şi şi-au stability reşedinţa în afara oraşului, ignorând invitaţiile arhiepiscopului Ioan.  
  
Abp. John refused the offers of Emperor Arcadie to chair the council, and Theophilus eagerly accepted and turned the council against John. Theophilus immediately changed the agenda for the council to a trial of John Chrysostom. The “council of the Oak”, in the suburb of [[Calcedon]], then deposed Abp. John. Satisfied with himself, Theophilus then marched to Constantinople at the head of a group of armed followers to install a successor to the popular archbishop. Finding the people resolute in their loyalty to Abp. John, Theophilus retreated and quickly boarded a boat that evening with his followers as the people were seeking him to throw him into the sea. <ref> Pallad. p. 75</ref> When Theophilus informed Innocent of Rome of Abp. John’s deposition, Innocent, in reply, censured his “nasty arrogance” in not providing the grounds for the deposition and advised that until the mock trial was followed by a proper council, he, Innocent, would not withdraw from communion with John.
+
Ioan a refuzat invitaţia împăratului Arcadie de a prezida sinodul, însă Teofil a acceptat imediat însărcinarea şi a întors sinodul împotriva lui Ioan. Teofil a schimbat imediat agenda sinodului, transformându-l într-un process împotriva arhiepiscopului Ioan Hrisostom. „Sinodul de la Stejar” s-a ţinut într-o suburbie a [[Calcedon]]ului, iar în final a hotărât depunerea din treaptă a lui Ioan. Mulţumit de sine, Teofil a intrat atunci în Constantinopol, în fruntea unui grup de susţinători înarmaţi, încercând să aşeze pe tronul constantinopolitan un succesor al îndrăgitului arhiepiscop. Poporul Constantinopolului era însă hotărât să-i rămână loial arhiepiscopului Ioan, astfel încât Teofil a fost nevoit să se retragă rapid şi în aceeaşi seară să se urce pe un vas şi să părăsească oraşul, întrucât mulţimea ameninţa să-i arunce în mare atât pe el cât şi pe susţinătorii lui <ref> Pallad. p. 75</ref>. Când Teofil l-a informat pe papa Inochentie al Romei despre depunerea arhiepiscopului Ioan, acesta i-a trimis un răspuns prin care îl mustra pentru „nesuferita aroganţă” arătată prin faptul că nu precizase motivele depunerii, avertizându-l că, până ce procesul înscenat lui Ioan nu avea să fie rediscutat în cadrul unui sinod legitim, el, Inochentie, nu avea să iasă din comuniunea cu Ioan.  
  
During the later part of his career, Theophilus campaigned and wrote in opposition to “Origenism”. Abp. Theophilus reposed on [[15 octombrie]] 412, after an episcopate of over twenty seven years. Theophilus is regarded by the [[Biserica Alexandriei(coptă)|Biserica Coptă]] as a [[sfânt]].
+
În ultima parte a carierei sale, Teofil a scris o serie de lucrări şi a dus o adevărată campanie împotriva „origenismului”. Arhiepiscopul Teofil a răposat pe [[15 octombrie]] 412, după o păstorie de peste douăzeci şi şapte de ani. Teofil este considerat [[sfânt]] de [[Biserica din Alexandria (coptă)|Biserica coptă]] din Alexandria.
  
==References==
+
==Note==
 
<references/>
 
<references/>
  
Linia 27: Linia 26:
 
titlu=[[Listă a patriarhilor de Alexandria|Arhiepiscop al Alexandriei]]|
 
titlu=[[Listă a patriarhilor de Alexandria|Arhiepiscop al Alexandriei]]|
 
ani=385-412|
 
ani=385-412|
după=[[Chiril al Alexandriei]]|}}
+
după=[[Chiril al Alexandriei|Chiril]]|}}
 
{{end box}}  
 
{{end box}}  
  
Linia 41: Linia 40:
  
  
==External link==
+
==Legături externe==
 
*en: [[wikipedia: Synod_of_the_Oak]]
 
*en: [[wikipedia: Synod_of_the_Oak]]
  

Versiunea de la data 4 octombrie 2011 22:46

Teofil al Alexandriei a fost arhiepiscop al Alexandriei între anii 385 şi 412. Apărător înfocat al Ortodoxiei, el a fost însă şi un participant activ, alături de împărăteasa Eudoxia, la intrigile care au dus la depunerea şi exilarea Sf. Ioan Gură de Aur de pe scaunul Constantinopolului.

Viaţa

Se cunosc puţine lucruri despre tinereţea lui Teofil. Se ştie că a avut o soră al cărei temperament era asemănător cu al său. Succesorul său, Sf. Chiril, era nepotul sau. Pe când a fost ales arhiepiscop al Alexandriei, era probabil unul dintre cei mai de vază membri ai clerului din Alexandria şi era cunoscut pentru înzestrarea sa intelectuală, însă şi pentru agresivitatea şi violenţa sa. Teofil nu arăta niciun fel de toleranţă faţă de păgâni şi eretici.

Înainte de urcarea sa pe tronul Alexandriei în 385, Fericitul Ieronim nota că Teofil nu se afirmase ca predicator. [1]În iulie 385, a fost ales pentru a urca pe scaunul Alexandriei. În preajma anului 391, a primit de la împăratul Teodosie permisiunea de a construe o biserică pe locul vechiului templu păgân al lui Dionysos. Teofil a provocat atunci o confruntare cu păgânii, afişând public, în bătaie de joc, mai multe obiecte din temple. În timpul acestei confruntări, Teofil a determinat distrugerea templului lui Serapis [2], deasupra căruia a construit o bisercă.

În primii ani ai păstoriei sale la Alexandria, Teofil a păstrat bune relaţii cu confraţii săi clerici. În 394, când a ajuns pentru prima dată la Constantinopol, a luat parte la un sinod împreună Nectarie al Constantinopolului, Grigorie de Nyssa şi Teodor din Mopsuestia. Se înţelegea bine cu Origen şi cu prietenii săi monahi, cei patru monahI din Schetia cunoscuţi sub numele de „Fraţii cei înalţi”. A aşezat în diferite ranguri bisericeşti mai mulţi clerici din Alexandria. Între aceştia se găsea preotul Isidor, pe care l-a ridicat în rang şi l-a numit iconom patriarchal. A susţinut învăţăturile lui Origen în cursul mai multor dispute. L-a exilat pe unul din adversarii lui Origen, episcopul Pavel şi i-a reproşat Sf. Ieronim faptul că i-a acordat găzduire acestuia.

În 395 însă Teofil şi-a schimbat dintr-o dată atitudinea, schimbare provocată, se pare, de o ceartă a sa cu preotul Isidor, care era prieten al monahilor din Schetia. La cererea episcopului Ioan al Ierusalimului, Teofil l-a trimis pe prietenul său Isidor în Palestina ca mediator într-o dispută între episcopul Ioan şi Ieronim. Medierea a fost un eşec, iar Teofil i-a păstrat ranchiună lui Ieronim. În cele din urmă, Teofil l-a îndemnat pe Ieronim să respecte autoritatea episcopului Ioan, îndemn repetat în 399.

Spre anul 399, se pare că atitudinea lui Teofil faţă de Isidor se schimbase, apparent datorită unor chestiuni legate de administrarea unor bani . [3] Teofil l-a atacat imediat brutal, cu ocări şi chiar acte de violenţă pe Isidor. [4] Când Isidor a căutat adăpost la monahii din Nitria, Teofil s-a întors şi împotriva învăţăturilor lui Origen şi a sprijinitorilor acestuia. În anul 401, a reuşit să obţină o condamnare a origenismului la un sinod pe care l-a convocat la Alexandria. În fruntea unei trupe de soldaţi şi slujitori înarmaţi, Teofil a atacat apoi reşedinţa monahilor nitrioţi şi i-a dat foc, iar monahii capturaţi au fost maltrataţi.

Monahii schitioţi au fugit în Palestina, iar de acolo cei patru „Fraţi înalţi” au plecat mai departe la Constantinopol, vrând să se pună sub protecţia împăratului Arcadie şi a arhiepiscopului Ioan Hrisostom. Împăratul a ascultat plângerile monahilor şi i-a cerut împărătesei Eudoxia să îl convoace pe Teofil la o audiere oficială înaintea arhiepiscopului Ioan, pentru a asculta învinuirile pe care le aducea monahilor. Teofil nu s-a grăbit să ajungă la Constantinopol, ci a strâns mai întâi un grup de episcope care să-i susţină cauza, ştiind că arhiepiscopul Ioan îşi atrăsese duşmănia Eudoxiei prin severitatea predicilor sale publice împotriva luxului feminin şi pe care aceasta le considerase îndreptate împotriva ei. Teofil a ajuns abia în iunie 403 şi şi-au stability reşedinţa în afara oraşului, ignorând invitaţiile arhiepiscopului Ioan.

Ioan a refuzat invitaţia împăratului Arcadie de a prezida sinodul, însă Teofil a acceptat imediat însărcinarea şi a întors sinodul împotriva lui Ioan. Teofil a schimbat imediat agenda sinodului, transformându-l într-un process împotriva arhiepiscopului Ioan Hrisostom. „Sinodul de la Stejar” s-a ţinut într-o suburbie a Calcedonului, iar în final a hotărât depunerea din treaptă a lui Ioan. Mulţumit de sine, Teofil a intrat atunci în Constantinopol, în fruntea unui grup de susţinători înarmaţi, încercând să aşeze pe tronul constantinopolitan un succesor al îndrăgitului arhiepiscop. Poporul Constantinopolului era însă hotărât să-i rămână loial arhiepiscopului Ioan, astfel încât Teofil a fost nevoit să se retragă rapid şi în aceeaşi seară să se urce pe un vas şi să părăsească oraşul, întrucât mulţimea ameninţa să-i arunce în mare atât pe el cât şi pe susţinătorii lui [5]. Când Teofil l-a informat pe papa Inochentie al Romei despre depunerea arhiepiscopului Ioan, acesta i-a trimis un răspuns prin care îl mustra pentru „nesuferita aroganţă” arătată prin faptul că nu precizase motivele depunerii, avertizându-l că, până ce procesul înscenat lui Ioan nu avea să fie rediscutat în cadrul unui sinod legitim, el, Inochentie, nu avea să iasă din comuniunea cu Ioan.

În ultima parte a carierei sale, Teofil a scris o serie de lucrări şi a dus o adevărată campanie împotriva „origenismului”. Arhiepiscopul Teofil a răposat pe 15 octombrie 412, după o păstorie de peste douăzeci şi şapte de ani. Teofil este considerat sfânt de Biserica coptă din Alexandria.

Note

  1. "Contra Rufin.", III, 18, in P.L., XXIII, 492
  2. Socrates Scholasticus, ‘‘Istoria bisericească’‘, 16
  3. Sf. Isidor Pelusiotul., Ep. i, 152
  4. Pall., VI; Sozomen, VIII, 12
  5. Pallad. p. 75
Casetă de succesiune:
Teofil al Alexandriei
Precedat de:
Timotei
Arhiepiscop al Alexandriei
385-412
Urmat de:
Chiril



Surse


Legături externe