Eudoxie al Antiohiei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Ereticul Eudoxie a trăit în secolul al IV-lea şi a fost episcop al Constantinopolului între anii 360 și 370. Înainte de a urca pe scaunul constantinopolitan a fost episcop al Antiohiei. A aparținut curentului anomeilor în timpul disputelor hristologice cu susținătorii învățăturilor lui Arie.

Viața

Se ştiu puţine lucruri despre primii ani ai vieţii lui Eudoxie. Cândva între anii 324 şi 331, pe când Sf. Eustatie era episcop al Antiohiei, Eudoxie l-a căutat, cerându-i să-l hirotonească. După ce l-a cercetat, Sf. Eustatie a descoperit că acesta nu avea credinţă dreaptă, ortodoxă, şi l-a refuzat. Eustatie a fost depus de un sinod episcopal în preajma anului 332, întrucât nu era privit cu ochi buni de către episcopii răsăriteni, mai apropiaţi de arianism. Mai târziu, Eudoxie a fost primit de episcopii arieni şi hirotonit de Leontie al Antiohiei, fiind apoi hirotonit ca episcop de Germanicia, poziţie pe care a deţinut-o vreme de aproape şaptesprezece ani. Aceasta a fost perioada intrigilor arienilor împotriva Sf. Atanasie al Alexandriei din vremea domniei fiilor lui Constantin cel Mare.

În anul 341, Eudoxie a participat la un sinod întrunit de episcopul arian Placillus (sau Flacillus) la Antiohia. În acea vreme, Eudoxie era deja un următor al doctrinei lui Aetius, care propovăduia doctrina anomeilor, o formă extremă de arianism. Sinodul a emis patru versiuni ale Crezului prin care semi-arienii, conduşi de Eusebian, încercau să modifice Crezul de la Niceea, căutând să formuleze o versiune diluată a doctrinei homoousiene ortodoxe (a deofiinţimii Tatălui şi Fiului). Potrivit sfântului Atanasie, a doua versiune a Crezului emisă de acest sinod, care a primit numele de „Crezul consacrării”, a fost dusă de Eudoxie, Martirie şi Macedonie în Italia, însă clericii Bisericii Romei nu au acceptat-o. În anul 358, Eudoxie a participat la sinodul semiarian de la Filippopolis şi a semnat una din versiunile ariene ale Crezului alcătuit acolo. Auzind de moartea episcopului Leontie, Eudoxie a cerut sinodului voie să plece, spunând că avea treabă în eparhia sa şi a plecat spre Antiohia. Acolo s-a prezentat drept ales al împăratului pentru scaunul Antiohiei şi, părăsindu-şi eparhia, a devenit episcop al Antiohiei. Împăratul Constantin al II-lea a infirmat pretenţiile lui Eudoxie.

Câtă vreme se afla în Antiohia, Eudoxie a propovăduit pe faţă arianismul, persecutându-i pe ortodocşi. La Sinodul din Seleucia din septembrie 359, sinod dominat de arieni, Eudoxie, care era de faţă, a fost depus de semi-arieni. Se pare că ulterior a căutat adăpost la Constantinopol, la Curtea imperială. În anul 360, episcopul arian Macedonie al Constantinopolului a fost depus de partida ariană a acachienilor care l-a desemnat apoi ca episcop al Constantinopolului pe Eudoxie.

Ca episcop al Constantinopolului, Eudoxie l-a hirotonit pe prietenul său, Eunomie, un arian strict, pentru scaunul de Cizic, însă la scurtă vreme a fost nevoit să-l convingă pe acesta să se retragă, ca urmare a unui val de plângeri împotriva acestuia înaintate împăratului, care i-a poruncit lui Eudoxie să-l depună pe Eunomie. În anul 365, un grup de semi-arieni, numiţi macedonieni (ucenici ai lui Macedonie I al Constantinopolului) au convocat o întrunire la Lampsac, unde au semnat „Crezul Consacrării” şi au cerut ca Eudoxie şi ai lui să se prezinte la întrunire. Întrucât acesta nu a participat la întrunirea semiarienilor, aceştia l-au condamnat pe Eudoxie şi pe susţinătorii lui la scoaterea din scaun, sentinţă neconfirmată de împăratul Valens.

În anul 367, Eudoxie l-a botezat pe Valens, Împăratul roman de răsărit, înainte ca acesta să plece la războiul cu goţii. Valens a poruncit atunci – pe cât se pare, la sfatul lui Eudoxie – ca episcopii exilaţi de împăratul Iulian şi care se întorseseră după moartea acestuia să fie iarăşi exilaţi. Anii în care Valens a colaborat cu Eudoxie au fost o perioadă foarte tulbure pentru Biserică, întrucât împăratul i-a trimis în exil pe toţi episcopii care refuzau intercomuniunea cu Eudoxie. Eudoxie a murit în anul 370, meritându-şi apelativul dat de Baronius de „cel mai rău dintre toţi arienii”.

Casetă de succesiune:
Eudoxie al Antiohiei
Precedat de:
?
Episcop de Germanicia
341-358
Urmat de:
?
Precedat de:
Leontie
Episcop de Antiohia
358-359
Urmat de:
Meletie
Precedat de:
Macedonie I
Episcop de Constantinopol
359-370
Urmat de:
Demofil



Surse

Orthodoxwiki:Eudoxius of Antioch, prelucrat după: