Ioachim și Ana

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 16 decembrie 2022 12:00, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Imnografie)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Sfinții Ioachim și Ana, cu fiica lor, Pururea Fecioara Maria.

Sfinții și drepții Ioachim și Ana sunt părinții Maicii Domnului, bunicii lui Iisus Hristos. Prăznuirea lor are loc în 9 septembrie, a doua zi după Nașterea Maicii Domnului, iar adormirea Sfintei Ana se prăznuiește în 25 iulie.

Viețile

Sfântul Ioachim era din tribul lui Iuda și descendent al Regelui David. Ana era fiica preotului Matan, din tribul lui Levi, asemenea Marelui Preot Aaron. Matan a avut trei fiice: Maria, Zoe și Ana. Maria s-a căsătorit în Betleem și a născut-o pe Salomeea, Zoe s-a măritat și ea în Betleem și a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, iar Ana s-a măritat în Nazaret cu Ioachim și la o vârstă înaintată a născut-o pe Maica Domnului.

Ioachim și Ana au fost căsătoriți timp de cincizeci de ani fără să aibă copii. Ei au trăit în liniște și credință, folosind doar o treime din venitul lor pentru ei înșiși și dând o treime săracilor și o treime Templului, ei fiind foarte înstăriți.

Odată, pe când erau deja bătrâni și erau în Ierusalim să jertfească Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim, „Tu nu ești vrednic să aduci jertfă cu aceste mâini sterpe”. Cei care aveau copii l-au înghiontit pe Ioachim, dându-l la o parte ca pe unul nedemn de a jertfi Domnului, căci a nu avea copii era privit atunci ca o pedeapsă divină. Acest lucru a adus multă amărăciune în sufletele celor doi soți, care ajunseseră deja la o vârstă înaintată, iar ei au plecat acasă cu inima îndurerată. Atunci, cei doi au început să se roage Domnului să facă cu ei minunea pe care El a făcut-o cu Avraam și cu Sara și să le dea un prunc care să aducă bucurie bătrâneții lor.

Domnul le-a trimis îngerul Său, care le-a dat vestea bună că vor avea „o fiică mult binecuvântată, prin care toate neamurile pământului se vor binecuvânta și prin care va veni mântuirea lumii”. Ana a rămas în curând însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria. Zămislirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserică în 9 decembrie, iar Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie.

La vârsta de trei ani, Ioachim și Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la templu și au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, încredințând-o preotului Zaharia. Atunci, după ce părinții ei au adus sacrificii Domnului (după obiceiul vremii), au lăsat-o împreună cu celelalte fecioare în apartamentele Templului să crească acolo. Biserica prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 21 noiembrie.

Adormirea

În următorii șapte ani, Dreapta Ana și Ioachim au vizitat-o adesea pe Maria la Templu, până la moartea lor; aceasta a rămas însă orfană la vârsta de zece ani. Sfântul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Ana 79 de ani. Prăznuirea adormirii Sfintei Ana are loc în 25 iulie.

Moaște

În timpul domniei Sfântului Iustinian Împăratul (527-565), a fost construită o biserică în cinstea Sfintei Ana la Deutera. Împăratul Iustinian al II-lea (685-695; 705-711) a restaurat această biserică după ce Sfânta Ana i-a apărut soției sale însărcinate. Atunci trupul și vălul (maforionul) Sf. Ana au fost aduse la Constantinopol.

Imnografie

Tropar, glasul al 2-lea:

Pomenirea drepților Tăi, Doamne, prăznuind, pentru dânșii, rugămu-ne Ţie, mântuiește sufletele noastre.

Condac, glasul al 2-lea:

Veselește-te acum, Ana, dezlegându-te de legăturile sterpiciunii, și hrănește pe cea Preacurată, chemând pe toți să laude pe Acela ce a dăruit din pântecele ei oamenilor pe singura Maică ce nu știe de bărbat.

La Zămislirea sfintei Ana, când a zămislit pre prea sfânta Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu (9 decembrie)

Tropar, glasul al 4-lea:

Astăzi legăturile nerodirei de fii se dezleagă, că pe Ioachim și Anna auzindu-i Dumnezeu, mai presus de nădejde arătat le-a făgăduit a naște pre Fiica lui Dumnezeu, din care însuși S-a născut cel necuprins, om făcându-se, îngerului poruncindu-i să strige ei: Bucură-te cea plină de Dar, Domnul este cu tine.

Condac, glasul al 4-lea:

Prăznueşte astăzi lumea zămislirea Anei, care s-a făcut de la Dumnezeu; pentru că aceasta a născut, pe ceea ce mai presus de cuvânt a născut pre Cuvântul.

Icos:

Tu cela ce ai dat Sarei oarecând la bătrâneţe prea adânci, cu a ta purtare de grije și făgăduință, fiu pre marele Isaac; Tu cela ce ai deschis pântecele cel sterp al Anei maicii lui Samuel proorocului tău, Atotputernice; și acum căutând spre mine, primește rugăciunile mele, și-mi plinește cererile, strigat-a cu plângere înțeleaptă Anna cea stearpă, și o a auzit pe ea Făcătorul de bine. Pentru aceasta cu bucurie a zămislit pe Fecioara, ceeace mai presus de cuvânt a născut pe Cuvântul.

La Adormirea Sfintei Ana

Tropar, glasul al 4-lea:

Pe ceea ce a născut Viața în pântece ai purtat-o, pe Preacurata Maica lui Dumnezeu, de Dumnezeu gânditoare Ana. Pentru aceasta acum la primirea cerească, unde este locașul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste iertare de greșeli, pururea fericită.

Condac, glasul al 2-lea:

Pomenirea moșilor lui Hristos să o prăznuim, cerând cu credință ajutorul lor, ca să se izbăvească de tot necazul toți cei ce cântă: Dumnezeul nostru, fii cu noi, Cel ce ai preaslăvit pe aceștia precum ai binevoit.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Drepții Ioachim și Ana se zugrăvesc după cum urmează: Dreptul Ioachim se zugrăvește bătrân, cărunt, cu barba rotundă. Sf. Ana se zugrăvește bătrână, purtând un chiton (veșmântul de dedesubt) roșu și un himation (veșmântul de deasupra) verde. Ei sunt zugrăviți în diferite scene din viața Maicii Domnului: zămislirea acesteia, nașterea, binecuvântarea ei de preoți și Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. [1]. De multe ori, Sf. Ana este zugrăvită purtând-o în brațe pe Maica Domnului pruncă, iar uneori sunt zugrăviți amândoi drepții Ioachim și Ana, cu Fecioara, copilă, între dânșii. Mai rar, Sf. Ana se zugrăvește și singură.

Note

  1. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 89, 138, 184, 210.

Surse

Ceea ce Biserica știe despre părinții Maicii Domnului provine din mai multe surse, în primul rând din Protoevanghelia lui Iacov.

Legături externe