Hilda din Whitby: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(retragere etichetă)
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}[[Image:Hilda of Whitby.jpg|right|thumb|Sf. Hilda din Whitby]]
+
[[Image:Hilda of Whitby.jpg|right|thumb|Sf. Hilda din Whitby]]
 
[[Cuvioasa]] '''Hilda din Whitby''' (614-680) a fost [[Stareț|stareță]] a [[Abația Whitby|Abației Whitby]] în nordul Angliei în secolul al VII-lea. [[Praznic|Prăznuirea]] ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[17 noiembrie]].  
 
[[Cuvioasa]] '''Hilda din Whitby''' (614-680) a fost [[Stareț|stareță]] a [[Abația Whitby|Abației Whitby]] în nordul Angliei în secolul al VII-lea. [[Praznic|Prăznuirea]] ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[17 noiembrie]].  
  
 
==Viața==
 
==Viața==
−
Practic tot ce se știe despre Sf. Hilda provine din scrierile venerabilului [[Beda]]. She was the daughter of Hereric, the nephew of King Edwin of Northumbria, and she seems like her great-uncle to have become a Christian through the preaching of St. [[Paulin de York|Paulinus]] (unul din misionarii veniți din Roma) about the year 627, when she was thirteen years old.
+
Practic tot ce se știe despre Sf. Hilda provine din scrierile venerabilului [[Beda]]. Ea era fiica lui Hereric, nepotul regelui Edwin al Northumbriei, rege care se pare că ar fi devenit creștin datorită propovăduirii Sfântului Paulin (unul din misionarii veniți de la Roma) în jurul anului 627, pe când Hilda avea treisprezece ani.
  
−
Moved by the example of her sister Hereswith, who, after marrying Ethelhere of East Anglia, became a [[nun]] at Chelles in Gaul, Hilda also journeyed to East Anglia, intending to follow her sister abroad. But St. [[Aidan of Lindisfarne|Aidan]] recalled her to her own country, and after leading a [[monasticism|monastic]] life for a while on the north bank of the Wear and afterwards at Hartlepool, where she ruled a double [[monastery]] of [[monk]]s and nuns with great success, Hilda eventually undertook to set in order a monastery at Streaneshalch, a place to which the Danes a century or two later gave the name of Whitby.
+
Mișcată de exemplul surorii ei Hereswith, care, după ce s-a căsătorit cu Ethelhere din ''East Anglia'' (în prezent ''East of England'', una din cele nouă regiuni ale Angliei) a devenit călugăriță la Chelles, în Galia, Hilda a călătorit și ea în East Anglia, intenționând să-și urmeze sora în străinătate. Dar Sf. [[Aidan de Lindisfarne]] a chemat-o înapoi în Northumbria. După ce s-a [[călugăr]]it, a trăit în [[monahism]] mai întâi la o [[mănăstire]] situată pe malul de nord al râului Wear, apoi la Hartlepool. Ulterior, Hilda s-a angajat să pună în ordine mănăstirea de la Streaneshalch, un loc căruia vikingii danezi i-au numele de [[:en:Whitby Abbey|Whitby]], un secol sau două mai târziu.
 +
[[Fișier:Whitby Abbey.jpg|thumb|left|200pxl|Abația Whitby]]
 +
Sub îndrumarea Sfintei Hilda, Mănăstirea de la Whitby a devenit faimoasă. [[Sfintele Scripturi]] au fost studiate în mod special acolo și nu mai puțin de cinci dintre monahi au devenit [[episcop]]i, dintre aceștia Sf. John, Episcop de Hexham, și  Sf. [[:en:Wilfrid|Wilfrid, Episcop de York]], făcând un serviciu nespus bisericii anglo-saxone la această perioadă critică a luptei cu [[păgânism]]ul. Aici, în 664, a avut loc importantul [[sinod]] la care regele Oswiu, convins de argumentele Sfântului Wilfrid, a hotărât, printre alte aspecte, o [[Pascalia|modalitate de calculare a datei]] pentru sărbătorirea [[Sfintele Paști|Paștilor]] în Northumbria. Faima înțelepciunii Sfintei Hilda era atât de mare, încât veneau să o consulte călugări și chiar personaje regale, din împrejurimi dar și de la mari distanțe.
  
−
[[Image:Whitby Abbey.jpg|thumb|left|200pxl|Abația Whitby]]Under the rule of St. Hilda the monastery at Whitby became very famous. The [[Holy Scriptures]] were specially studied there, and no less than five of the monastics became [[bishops]], St. [[John of Hexham|John, Bishop of Hexham]], and still more St. [[Wilfrid|Wilfrid, Bishop of York]], rendering untold service to the Anglo-Saxon church at this critical period of the struggle with paganism. Here, in 664, was held the important [[Synod of Whitby|synod]] at which King Oswiu, convinced by the arguments of St. Wilfrid, decided, among other issues, a [[paschalion|manner of calculating the date]] for Northumbria's observance of [[Pascha]].  St. Hilda herself later on seems to have sided with Archbishop Theodore against Wilfrid.  The fame of St. Hilda's wisdom was so great that from far and near monks and even royal personages came to consult her. Seven years before her death the [[saint]] was stricken down with a grievous fever which never left her till she breathed her last, but, in spite of this, she neglected none of her duties to God or to her spiritual children. She passed away most peacefully after receiving [[Eucharist]], and the tolling of the monastery bell was heard miraculously at Hackness thirteen miles away, where also a devout nun named Begu saw the soul of St. Hilda borne to heaven by [[angels]].
+
Cu șapte ani înainte de a muri, Sf. Hilda a fost lovită de o febră cumplită, care nu a părăsit-o până când și-a dat ultima suflare, dar, în ciuda acestei fapt, ea nu și-a neglijat niciuna dintre îndatoririle ei față de Dumnezeu sau față de copiii ei spirituali. Ea a murit liniștită după ce a primit [[Euharistie|sfânta împărtășanie]], iar sunetul [[clopot]]ului mănăstirii s-a auzit în mod miraculos la Hackness, la treisprezece mile depărtare, unde o călugăriță evlavioasă, pe nume Begu, a văzut sufletul Sfintei Hilda purtat la cer de îngeri.
  
−
With St. Hilda is intimately connected the story of [[Caedmon]], the sacred bard. When he was brought before St. Hilda she admitted him to take monastic vows in her monastery, where he most piously died.
+
De Sfânta Hilda este strâns legată și povestea lui [[:en:Caedmon|Caedmon]], bardul sacru. Când a fost adus în fața Sfintei Hilda, ea l-a admis să depună jurământul monahal în mănăstirea pe care ea o conducea, unde Caedmon a murit mai târziu, după ce devenise vestit pentru [[imn]]ele sale.
  
−
The [[cultus]] of St. Hilda from an early period is attested by the inclusion of her name in the [[calendar]] of St. [[Willibrord]], written at the beginning of the eighth century. It was alleged at a later date the remains of St. Hilda were translated to Glastonbury by King Edmund, but this is only part of the "great Glastonbury myth." Another story states that St. [[Edmund the Martyr|Edmund]] brought her [[relics]] to Gloucester. There are a dozen or more old English churches dedicated to St. Hilda on the northeast coast, and "South Shields" is probably a corruption of St. Hilda.
+
[[Proslăvire]]a Sfintei Hilda încă dintr-o perioadă timpurie este atestată de includerea numelui ei în [[calendar]]ul Sfântului [[Willibrord]], scris la începutul secolului al VIII-lea. S-a pretins la o dată ulterioară că rămășițele Sfintei Hilda au fost traduse la Glastonbury de către regele Edmund, dar aceasta este doar o parte din „marele mit de la Glastonbury”. O altă poveste spune că Sfântul [[:en:Edmund the Martyr|Edmund]] i-a adus [[moaște]]le la Gloucester. Există mai multe biserici englezești vechi dedicate Sfintei Hilda pe coasta de nord-est a Angliei, iar ''South Shields'' este probabil derivat de la numele acestei sfinte.
  
 
Sfânta Hilda a fost, împreună cu Sfânta Ebba din Coldingham (prăznuită la 25 august), una dintre figurile marcante ale creștinismului celtic timpuriu și reprezintă unul dintre puținele exemple ale unei [[Avva|amma]] care a primit de la Dumnezeu darul de a conduce atât comunități religioase cât și grupuri de călugări, de a îndruma credincioșii și de a da sfaturi înțelepte episcopilor care o ascultau, pentru că în Hristos Iisus nu mai există nici bărbat, nici femeie, ci un singur om nou ([[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel|Galateni]] 3, 28).
 
Sfânta Hilda a fost, împreună cu Sfânta Ebba din Coldingham (prăznuită la 25 august), una dintre figurile marcante ale creștinismului celtic timpuriu și reprezintă unul dintre puținele exemple ale unei [[Avva|amma]] care a primit de la Dumnezeu darul de a conduce atât comunități religioase cât și grupuri de călugări, de a îndruma credincioșii și de a da sfaturi înțelepte episcopilor care o ascultau, pentru că în Hristos Iisus nu mai există nici bărbat, nici femeie, ci un singur om nou ([[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel|Galateni]] 3, 28).

Versiunea curentă din 11 decembrie 2023 08:57

Sf. Hilda din Whitby

Cuvioasa Hilda din Whitby (614-680) a fost stareță a Abației Whitby în nordul Angliei în secolul al VII-lea. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 17 noiembrie.

Viața

Practic tot ce se știe despre Sf. Hilda provine din scrierile venerabilului Beda. Ea era fiica lui Hereric, nepotul regelui Edwin al Northumbriei, rege care se pare că ar fi devenit creștin datorită propovăduirii Sfântului Paulin (unul din misionarii veniți de la Roma) în jurul anului 627, pe când Hilda avea treisprezece ani.

Mișcată de exemplul surorii ei Hereswith, care, după ce s-a căsătorit cu Ethelhere din East Anglia (în prezent East of England, una din cele nouă regiuni ale Angliei) a devenit călugăriță la Chelles, în Galia, Hilda a călătorit și ea în East Anglia, intenționând să-și urmeze sora în străinătate. Dar Sf. Aidan de Lindisfarne a chemat-o înapoi în Northumbria. După ce s-a călugărit, a trăit în monahism mai întâi la o mănăstire situată pe malul de nord al râului Wear, apoi la Hartlepool. Ulterior, Hilda s-a angajat să pună în ordine mănăstirea de la Streaneshalch, un loc căruia vikingii danezi i-au numele de Whitby, un secol sau două mai târziu.

Abația Whitby

Sub îndrumarea Sfintei Hilda, Mănăstirea de la Whitby a devenit faimoasă. Sfintele Scripturi au fost studiate în mod special acolo și nu mai puțin de cinci dintre monahi au devenit episcopi, dintre aceștia Sf. John, Episcop de Hexham, și Sf. Wilfrid, Episcop de York, făcând un serviciu nespus bisericii anglo-saxone la această perioadă critică a luptei cu păgânismul. Aici, în 664, a avut loc importantul sinod la care regele Oswiu, convins de argumentele Sfântului Wilfrid, a hotărât, printre alte aspecte, o modalitate de calculare a datei pentru sărbătorirea Paștilor în Northumbria. Faima înțelepciunii Sfintei Hilda era atât de mare, încât veneau să o consulte călugări și chiar personaje regale, din împrejurimi dar și de la mari distanțe.

Cu șapte ani înainte de a muri, Sf. Hilda a fost lovită de o febră cumplită, care nu a părăsit-o până când și-a dat ultima suflare, dar, în ciuda acestei fapt, ea nu și-a neglijat niciuna dintre îndatoririle ei față de Dumnezeu sau față de copiii ei spirituali. Ea a murit liniștită după ce a primit sfânta împărtășanie, iar sunetul clopotului mănăstirii s-a auzit în mod miraculos la Hackness, la treisprezece mile depărtare, unde o călugăriță evlavioasă, pe nume Begu, a văzut sufletul Sfintei Hilda purtat la cer de îngeri.

De Sfânta Hilda este strâns legată și povestea lui Caedmon, bardul sacru. Când a fost adus în fața Sfintei Hilda, ea l-a admis să depună jurământul monahal în mănăstirea pe care ea o conducea, unde Caedmon a murit mai târziu, după ce devenise vestit pentru imnele sale.

Proslăvirea Sfintei Hilda încă dintr-o perioadă timpurie este atestată de includerea numelui ei în calendarul Sfântului Willibrord, scris la începutul secolului al VIII-lea. S-a pretins la o dată ulterioară că rămășițele Sfintei Hilda au fost traduse la Glastonbury de către regele Edmund, dar aceasta este doar o parte din „marele mit de la Glastonbury”. O altă poveste spune că Sfântul Edmund i-a adus moaștele la Gloucester. Există mai multe biserici englezești vechi dedicate Sfintei Hilda pe coasta de nord-est a Angliei, iar South Shields este probabil derivat de la numele acestei sfinte.

Sfânta Hilda a fost, împreună cu Sfânta Ebba din Coldingham (prăznuită la 25 august), una dintre figurile marcante ale creștinismului celtic timpuriu și reprezintă unul dintre puținele exemple ale unei amma care a primit de la Dumnezeu darul de a conduce atât comunități religioase cât și grupuri de călugări, de a îndruma credincioșii și de a da sfaturi înțelepte episcopilor care o ascultau, pentru că în Hristos Iisus nu mai există nici bărbat, nici femeie, ci un singur om nou (Galateni 3, 28).

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Hilda_din_Whitby&oldid=55764”