Daniil Stâlpnicul

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 30 martie 2010 16:35, autor: IoanC (Discuție | contribuții) (→‎Viaţa)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Cuviosul şi purtătorul de Dumnezeu, Părintele nostru Daniil Stâlpnicul (din grecescul "stylos") a fost un pustnic care a trăit timp de treizeci şi trei de ani într-un stâlp de lângă oraşul Constantinopol. Sf. Daniil a fost ucenic al Sf. Simeon Stâlpnicul şi a urmat exemplul acestuia după moartea sa. A fost consilier al împăraţilor romani Leon cel Mare, Zenon şi Basilicus. Sf. Daniil este sărbătorit la data de 11 decembrie.

Viaţa

În anul 409, lui Elias şi Marta li se naşte un băieţel. Pentru un timp îndelungat, Marta fusese stearpă, dar ea a născut după ce a făgăduit lui Dumnezeu în rugăciune că dacă va primi copil, îl va închina Domnului. Daniil s-a născut în satul Maruta din regiunea Mesopotamia de lângă Samosata. Deoarece copilul se născuse din bunăvoinţa lui Dumnezeu, ei s-au hotărât ca el primească numele tot de la Dumnezeu.

Copilul a rămas fără nume până la vârsta de cinci ani, atunci când ei au vizitat o mănăstire şi l-au rugat pe stareţ să dea un nume copilului. Egumenul a deschis la întâmplare una din cărţile sale de slujbă şi a găsit numele Prorocului Daniil pe acea pagina. Aşadar, fiul Martei a primit numele Daniil. Părinţii l-au mai rugat pe stareţ sa îl lase pe micul Daniil să rămână la mănăstire. Dar el a refuzat din pricină că Daniil era încă foarte mic. Astfel, Daniil a rămas cu părintii săi pana la vârsta de doisprezece ani, când a lăsat casa părintească îndreptându-se către o mănăstire din apropiere fără ştirea părinţilor. La aceasta mânăstire, după insistenţele înflăcărate ale lui Daniil, stareţul a acceptat cu greau sa-l primească în obşte.

La scurt timp, părinţii l-au aflat pe tânărul Daniil la mănăstire şi s-au bucurat. De asemenea ei au cerut stareţului arhimandrit să-l tundă pe Daniil în monahism. Din nou, acesta a ezitat din pricina vârstei tânărului, dar după ce Daniil a demonstrat cu mult zel că era pregătit pentru viaţa de mănăstire, stareţul a chemat obştea şi a acordat lui Daniil veşmântul monahal.

În timp ce Daniil îl însoţea pe stareţ la o adunare din Antiohia ce fusese convocată de arhiepiscopul locului, grupul a înnoptat la o mănăstire mare din satul Telanissae, acolo unde Sf. Simeon Stâlpnicul trăia într-un stâlp. Astfel, Daniil a primit mult dorita binecuvântare a acestuia.

Cu timpul, Daniil a fost găsit vrednic de rangul de arhimandrit şi poziţia de stareţ. Apoi, la vârsta de 42 de ani, el a părăsit mănăstirea călătorind la Ierusalim, iar în drumul său s-a oprit ca să îl vadă din nou pe Sf. Simeon pentru doua săptămâni. Continuându-şi călătoria spre Ierusalim, Daniil a întâlnit un călugăr pe drum care însă l-a convins să se îndrepte către Constantinopol.

La venirea sa în Anaplus ce se află lângă Constantinopol, Daniil a locuit în Biserica Arhanghelului Mihail, loc unde a făcut exorcisme. El a fost primit cu căldura de Patriarhul Anatolie de Constantinopol. La scurt timp după ce Daniil a ajuns în Constantinopol, Patriarhul Anatolie s-a îmbolnăvit grav. L-a chemat pe Daniil şi l-a rugat să se roage pentru el. Aceste rugăciuni au fost primite şi patriarhul s-a vindecat.

După ce a stat în Anaplus timp de nouă ani, Daniil a avut o vedenie cu Sf. Simeon Stâlpnicul care stătea pe un uriaş stâlp de nor. Daniil a fost adus către Simeon, care l-a primit pe Daniil cu un sfânt sărut şi i-a spus să "fie tare şi să primească rolul"(?). După ce a descris această vedenie celor din jur, aceştia l-au sfătuit pe Daniil să pună un stâlp şi să urmeze felul de viaţă pe care Sf. Simeon l-a trăit. După mai multe zile un călugăr pe nume Sergiu, care fusese ucenicul lui Simeon, a ajuns la Constantinopol aducând vestea ca Sf. Simeon trecuse la Domnul. Sergiu avea cu el tunica de piele a lui Simeon pe care el trebuia să o dea Împăratului Leon I.

Since the emperor busy with affairs of state, Sergius was not able to present Symeon's tunic to him in the city. Sergius then decided to continue on the Monastery of Akoimetoi (The Sleepless Ones). En route, the sailors of the boat transporting Sergius related a story of Daniel's victory over demons that had previously destroyed boats passing on their route. Hearing this, Sergius changed his route to visit Daniel.

Deoarece împăratul era ocupat cu problemele statului, Sergiu nu a putut sa-i ofere tunica Sf. Simeon în oraş. Aşadar, Sergiu a decis să meargă în continuare spre Manastirea Akoimetoi ("cei fără de somn"). Pe drum, marinarii de pe vasul pe care călătorea Sergiu, i-au povestit cum Daniel învinsese demoni care în trecut distruseseră corăbii ce treceau pe acea cale. La auzul acestora, Sergiu şi-a schimbat drumul pentru a-l vizita pe Daniil.

Upon meeting, Daniel related to Sergius his vision after had heard of the last days of the holy Symeon. Hearing Daniel's vision, Sergius declared, "It is thee rather than to the emperor that God has sent me, for here am I, the disciple of thy father; here, too, is his benediction." After this, Sergius handed Symeon's tunic to Daniel. Daniel accepted the tunic with tears, and Sergius now became a disciple of Daniel.

Having accepted the tunic from the holy Symeon, Daniel had a pillar erected nearby, ready to assume the life of his mentor. Soon Daniel took his place on the pillar, remaining for varying periods of time on one or another of three pillars for remaining 33 years of his life. Many people came to Daniel's pillar, the sick and unfortunate as well as those seeking his blessing. All received help and healing from the holy Daniel. Among those who paid homage to the holy Daniel and sought his prayers were the Emperor Leo and Patriarch Gennadius, as well as members of the imperial court. The holy Daniel possessed the gift of gracious words as he guided many onto the path changing their lives.

Reflecting on the many benefits that came through Daniel's prayers, the emperor requested of Patr. Gennadius that the holy Daniel be honored with the rank of priest. Initially, he did not consent to ordination, but after a prayer of ordination Daniel consented by receiving the Holy Gifts from Gennadius.

Among his prophesies was his prediction, that had been made known to the emperor and to the patriarch, of the great fire in Constantinople. The sainted Daniel stood firm through all types of weather through all seasons. It was through his initiative that the relics of the St Symeon were brought from Antioch to Constantinople. Daniel defended the Church against the error of the Eutychians.

In 475, during the reign of the Emperor Zeno, the senator Basiliscus, Leo's brother-in-law and a Miaphysite, usurped Leo's throne. As he had championed the Miaphysite position, Patriarch Acacius opposed Basiliscus, who then ventured to Daniel to obtain his blessing. Instead Basiliscus received Daniel's condemnation. With the Orthodox faith in question, Patr. Acacius begged that Daniel come down from his pillar and travel to Constantinople, to the Great Church, and confront Emperor Basiliscus on the question of his faith. Then, for the only time in his 33 years on the pillar, Daniel came down from it to travel to the Great Church, there to confront the emperor on his faith. Having received Daniel's condemnation and now in Daniel's presence, and among the faithful in Hagia Sophia, Basiliscus was asked to state his belief. With Abp. Acacius kneeling beside him, and in response to Daniel's counseling that they seek the way of peace, Basiliscus affirmed his orthodoxy.

Daniel returned to his pillar, where he remained until his repose on December 11, 493.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinţilor celor mai dinainte, cuvioase; lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite şi vieţii celor fără de trup, fiind în trup, Daniile, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Suindu-te pe stâlp, fericite, ai luminat lumea cu sfintele tale fapte şi ca o stea mult-strălucitoare, ai depărtat, Părinte, întunericul înşelăciunii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, luminează şi acum în inimile robilor tăi lumina cea neapusă a cunoştinţei.

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Daniil_Stâlpnicul&oldid=17351”