Mihail Savaitul

Sfântul Mihail Savaitul a fost un călugăr din Lavra Sf. Sava cel Sfințit care a murit ca mucenic la anul 691 la Ierusalim. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 20 martie.

Viața

În timpul califului Abd al Malik (685-705), pacea și liniștea domneau între creștini, evrei și musulmani. Ierusalimul atrăgea pelerini din întreaga lume, iar califul însuși a venit în pelerinaj însoțit de un alai somptuos.

Sfântul mucenic Mihail, care trăia în mănăstirea Sfântul Sava sub îndrumarea unui bătrân ascet, originar ca și el din Tiberiada din Galileea, a fost trimis în oraș de către părintele lui pentru a vinde rucodelia lor. El și-a lăsat bagajele la metocul mănăstirii Sf. Sava și a mers să se închine la Sfântul Mormânt, apoi s-a dus la piață. Un eunuc în serviciul Seidei, soția califului, l-a abordat și l-a dus la stăpâna sa, sub pretextul de a-i cumpăra produsele. Femeia perfidă a încercat să-l seducă pe tânărul călugăr și, când acesta s-a împotrivit ca un nou Iosif, a poruncit să fie bătut. Apoi l-a trimis la calif, acuzându-l că a încercat să o violeze. Califul, care era învățat și înțelept, admirând aparența ascetică a tânărului călugăr, a discutat cu el despre probleme legate de religie și i-a spus în cele din urmă: „Supune-te mie, tânărule, și te voi considera ca pe fiul meu. Recunoaște doar că Mohamed este profet și trimis de la Dumnezeu.” Plin de Duhul Sfânt, Mihail a răspuns: „Mohamed nu este nici apostol, nici profet, ci este un mincinos!” La auzul aceste cuvinte, saracinii s-au umplut de furie și indignare, în timp ce creștinii se bucurau să-l vadă pe călugăr rezistând stăpânului lumesc. Califul l-a amenințat că îl va da la moarte dacă refuză să se convertească, dar Mihail a răspuns: „Ori mă trimiți înapoi la părintele meu, ori mă trimiți la Hristos, ori te faci creștin ca și mine.” Atunci califul a pus pe sfântul, desculț, pe un bazin de baie încins; dar focul s-a stins și Mihail a rămas nevătămat, cu fața strălucitoare. L-au scos de acolo și suveranul a poruncit să i se aducă o sticlă cu un otravă puternică, numită samsala. Sfântul a băut-o fără teamă și, prin puterea Domnului nostru Iisus Hristos, nu a simțit niciun rău. Atunci saracinii au strigat: „Dacă nu-l omori pe acest călugăr pe loc, noi toți vom pieri.” Califul a pronunțat atunci sentința de moarte.

Sfântul Mihail a fost dus în afara orașului, și cu laude aduse numelui Sfintei Treimi, i-a fost tăiat capul. În ciuda rezistenței locuitorilor din Ierusalim, care voiau să păstreze trupul mucenicului, călugării de la Sfântul Sava au reușit să-l aducă înapoi la Mănăstire; alaiul sfânt era precedat de un stâlp de lumină care apăruse. Frații l-au întâmpinat, cu lumânări în mâini, cântând imne în cinstea mucenicilor. Un călugăr, care era la pat de trei ani din cauza unei boli, a fost adus să se închine la sfintele moaște și a fost vindecat imediat.

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras