Lazăr Zugravul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: Cuviosul '''Lazăr Zugravul''' (+867) a fost un iconograf și mărturisitor pentru dreapta credință în secolul al IX-lea, în a doua perioadă a Persecuții...)
(Nicio diferență)

Versiunea de la data 16 noiembrie 2023 18:37

Cuviosul Lazăr Zugravul (+867) a fost un iconograf și mărturisitor pentru dreapta credință în secolul al IX-lea, în a doua perioadă a persecuțiilor iconoclaste. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 17 noiembrie.

Viața

Pătruns încă din tinerețe de dragostea pentru Hristos, Sfântul Părinte nostru Lazăr (despre care spuneau unii că era de origine khazară), s-a făcut călugăr și s-a lepădat de deșertăciunile lumii pentru a se dedica unei vieți după duhul. În același timp, a învățat meșteșugul iconografiei, adică al picturii icoanelor, mozaicurilor și frescelor din biserici. Iar pe lângă viața aspră și înfrânarea ce întrebuința, se silea fericitul încă și spre milostenie.

În timpul domniei împăratului iconoclast Teofil (829-842), cuviosul Lazăr a apărat cu putere credința ortodoxă împotriva tuturor eresurilor, și atât de multe necazuri a suferit, nu numai de la nestorieni și eutihieni și dioscoreni, ci și de la luptătorii împotriva icoanelor, încât este cu neputință prin cuvânt a se spune. Din această cauză, a fost exilat la mănăstirea Înaintemergătorului zisă "Phoberon" ("Înfricoșătorul") de pe coasta asiatică a Bosforului. Deși avea mâinile arse în timpul torturii, a continuat și acolo, în ciuda persecuțiilor, să practice iconografia, pictând pentru împărăteasa Teodora o icoană a Înaintemergătorului, care a devenit făcătoare de minuni.

După moartea lui Teofil și restabilirea cultului sfintelor icoane de către împărăteasa Teodora (843), s-a întors în capitala Constantinopol împreună cu alți mărturisitori ai Ortodoxiei. Acolo a pictat, la cererea patriarhului Metodie, marea icoană a Mântuitorului care era expusă pentru cinstire publică la Poarta de Bronz (gr. Χαλκῆ Πύλη – Halki[1]) a palatului imperial distrusă în timpul persecuțiilor iconoclaste[2]. Continuând în asceză și rugăciune pentru a-și pregăti contemplația interioară pe care o transcria în icoanele pe care le picta, a fost hirotonit preot.

În anul 855, Sfântul Lazăr a fost trimis la Roma de împăratul Mihail al III-lea și de patriarhul Ignatie al Constantinopolului pentru a aduce daruri papei Benedict al III-lea, recent ales, și pentru a discuta cu el despre mijloacele de restabilire a păcii și unității Bisericii. În timpul celei de-a doua călătorii la Roma s-a îmbolnăvit și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu (867). Iar trupul lui a fost adus la Constantinopol pentru a fi cinstit la mănăstirea Evandru (gr. Evandres - Galata), unde și trăise.

Posteritatea

Conform pelerinului rus Antonie de Novgorod (pe la anul 1200), Sfântul Lazăr ar fi realizat mozaicurile Maicii Domnului cu Pruncul și ale celor doi îngeri care se găsesc și astăzi în catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol.

Note

  1. ↑ A se vedea: https://fr.wikipedia.org/wiki/Chalk%C3%A8
  2. ↑ Această celebră icoană a lui Hristos de la Poarta de Brunz a fost mai întâi distrusă de Leon al III-lea Isaurul - când au fost martirizați și 10 mucenici prăznuiți la 9 august) și apoi a fost reinstalată de împărăteasa Irina în anul 787 și a fost din nou înlăturată de Leon al V-lea și înlocuită cu o cruce. După restaurarea definitivă a Ortodoxiei (843), Sfântul Lazăr Zugravul a realizat, la comanda patriarhului Metodie, o nouă icoană în mozaic, care ulterior a devenit prototipul pentru toate icoanele lui Hristos în picioare.

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Lazăr_Zugravul&oldid=55293”