Anastasia Patriciana

Anastasia Patriciana este o sfântă din secolul al VI-lea care a trăit până la moarte în pustia Schetiei din Egipt ca pustnic, tăinuită în haine de călugăr sub numele de Anastasie Eunucul. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 10 martie.

Viața

Sfânta Anastasia a trăit la Constantinopol la începutul secolului al VI-lea. Era dintr-o familie din înalta nobilime de la curtea împărătească, foarte bogată și foarte educată, nu doar după cele ale lumii ci și după învățătura Sfintelor Scripturi, având adânc înrădăcinată în ea teama de Dumnezeu, umblând mereu pe căile Domnului. Împăratul Iustinian I (527-565) o aprecia atât de mult încât a numit-o primă patriciană a curții imperiale. După ce a rămas văduvă de tânără, prin pizma diavolului, a început să fie zavistuită de împărăteasa Teodora, pentru că era frumoasă și era plină de bunătate așa încât toți erau încântați de purtările ei frumoase, chiar și împăratul.

Deci aflând ea de gelozia împărătesei și fiind cu adevărat plină de cunoștință dumnezeiască, și-a zis întru sine: O, Anastasia, la vreme potrivită vine împrejurarea aceasta; caută deci de-ți mântuiește sufletul tău și vei scăpa și pe împărăteasă de ura aceasta necugetată și-ți vei dobândi și ție și ei împărăția cerurilor. Și cugetând acestea întru sine, a tocmit o corabie și adunându-și o parte oarecare din averea ei, iar pe toată cealaltă lăsând-o, a pornit la drum și a ajuns la Alexandria. Și construind acolo, în locul care se cheamă Pempton, o mănăstire mică, a rămas în ea, țesând veșminte sfinte și sârguindu-se să placă lui Dumnezeu. Mănăstirea aceasta a rămas până în zilele noastre, purtând numele de Mănăstirea Patricienei.

După o oarecare vreme împărăteasa Teodora mutându-se din viața aceasta (548), împăratul Iustinian și-a adus aminte de Anastasia Patriciana și a trimis să fie căutată cu multă stăruință pretutindeni, dorind să o ia de soție. Iar mielușeaua lui Dumnezeu luând cunoștință de acest lucru, părăsind în timpul nopții mănăstirea ei, s-a dus la Schetia, în pustia egipteană, la avva Daniil, și istorisind ea preafericitului bătrân cele cu privire la ea, acesta a îmbrăcat-o cu haine bărbătești și i-a pus numele Anastasie Eunucul. Și așezând-o într-o peșteră, la o oarecare depărtare de lavra lui, i-a pus ca rânduială să nu iasă niciodată din chilie și nici pe altcineva să nu mai primească la ea de atunci înainte. De asemenea el a mai rânduit pe unul din frați să-i aducă o dată pe săptămână un ulcior cu apă și să i-l pună afară lângă peșteră, după care să primească binecuvântare și să plece.

Această femeie vitează și neînduplecată petrecând acolo neajunsă de nimeni douăzeci și opt de ani, a păzit rânduiala bătrânului Daniil neștirbită. Ce minte sau ce limbă ar putea să înțeleagă, să povestească sau să scrie virtuțile dumnezeiești ale celor douăzeci și opt de ani pe care aceasta singură le-a înfățișat lui Dumnezeu în fiecare zi: lacrimile, suspinele, durerile, vegherile, rugăciunile, citirile, șederile în picioare, îngenuncherile și postirile? Și mai înainte de toate și după toate încăierările și răzvrătirile demonilor, plăcerile trupești, poftele cele rele și toate celelalte pe potriva acestora? De altă parte faptul că ea, care fusese patriciană și care fusese obișnuită întotdeauna să se întâlnească în palatul împărătesc cu mulțime de bărbați și femei, să rămână cu totul neajunsă de nimeni în decursul atâtor ani, depășește orice minte și orice cuget. În toate acestea însă ea s-a nevoit cu bine și a ajuns vas ales al Duhului Sfânt.

Când a cunoscut de mai înainte mutarea ei spre Domnul, a scris pe un hârb către bătrânul Daniil, următoarele cuvinte: "Părinte cinstite, ia cu tine în grabă pe ucenicul care îmi aduce apă și uneltele trebuitoare pentru îngropare și vino ca să îngropi pe Anastasie eunucul". După ce a scris acestea, a așezat hârbul afară, la ușa peșterii. Iar bătrânul încunoștiințându-se de acestea printr-o vedenie în timpul nopții, i-a zis ucenicului său: "Du-te, frate, la peștera în care se găsește fratele Anastasie eunucul și vezi că la ușa peșterii vei găsi un hârb cu scriere pe el; luându-l de acolo, întoarce-te cât poți mai degrabă aici". După ce acesta s-a dus și l-a adus, bătrânul citindu-l a lăcrimat. Și luând în grabă pe frate cu el și uneltele trebuitoare pentru îngropare au pornit la drum. Și deschizând peștera au găsit pe Anastasie eunucul cuprins de fierbințeală. Deci, bătrânul căzând la pieptul lui a plâns, zicând: "Fericit ești, frate Anastasie; că gândind mereu la ceasul acesta, ai disprețuit împărăția cea pământească; roagă-te acum pentru noi Domnului!"

Iar aceea a răspuns: "Eu, mai degrabă, părinte, am nevoie de multe rugăciuni în ceasul acesta". Și bătrânul a adăugat: "De aș fi luat-o eu înaintea ta, atunci aș fi putut ruga pe Dumnezeu!" Deci stând pe rogojină a îmbrățișat capul bătrânului, rugându-se. Iar bătrânul luând pe ucenicul său l-a pus în genunchi la picioarele ei, zicând: "Binecuvintează pe ucenicul meu și fiul tău!" Și ea a zis: "Dumnezeul părinților mei, Care stă înaintea mea în ceasul acesta al despărțirii mele de trup, Cel ce cunoaște toate nevoințele mele din peștera aceasta, pentru numele Tău și pentru slăbiciunea și chinul meu, să odihnească duhul părinților asupra lui, precum a odihnit duhul lui Ilie asupra lui Elisei". Și întorcându-se către bătrân, eunucul i-a zis: "Pentru numele lui Dumnezeu, părinte, să nu mă dezbrăcați de zdrențele cu care sunt acoperită și nimeni să nu cunoască cele cu privire la mine". Apoi, împărtășindu-se cu Sfintele Taine, a zis: "Dați-mi pecetea lui Hristos și rugați-vă pentru mine!" Și privind către răsărit a strălucit ca și cum ar fi primit în peșteră o rază de foc asupra feței ei. Și făcând semnul cinstitei cruci, a zis: "Doamne, în mâinile Tale îmi încredințez duhul meu". Și zicând acestea și-a dat duhul.

Atunci, au săpat o groapă înaintea peșterii, iar bătrânul Daniil, dezbrăcând haina pe care o purta, a zis ucenicului: "Îmbracă pe frate, fiule, pe deasupra celor cu care este îmbrăcat". Iar ucenicul îmbrăcând pe fericita Anastasia, sânii acesteia au fost văzuți de el, întocmai ca niște frunze veștejite, dar nu a spus bătrânului nimic despre aceasta. După ce s-a terminat înmormântarea, în timp ce ei se coborau către chilia lor, ucenicul a zis bătrânului: "Știai, părinte, că eunucul era femeie?" Dar bătrânul a răspuns: "Știam și eu, fiule, dar pentru ca acest lucru să nu se afle pretutindeni pentru aceasta am îmbrăcat-o cu haine bărbătești și i-am dat numele Anastasie eunucul, ca să nu bănuiască nimeni. Căci multă cercetare s-a făcut de împărat pentru ea, în toată țara și mai ales în locurile acestea. Ci, iată, cu harul lui Dumnezeu, ea a fost păzită de noi". Și atunci, bătrânul a început să-i povestească ucenicului cu de-amănuntul viața ei.

Surse

• http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie10.htm
• https://www.oca.org/saints/lives/2021/03/10/100776-saint-anastasia-the-patrician-of-alexandria
• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras