Agheasmă: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(adăugare etichetă articol de calitate)
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
 
Linia 1: Linia 1:
 
{{Format:Articol de calitate}}
 
{{Format:Articol de calitate}}
−
'''Agheasma''' (var. ''aghiazma'', ''aghiasma'') este '''apa sfințită''', care se face de către [[Biserică]] prin [[rugăciuni]]le [[preot]]ului și ale credincioșilor la diferite ocazii, cum ar fi: nașterea, [[botez]]ul, mari [[sărbători]].  
+
'''Agheasma''' (var. ''aghiazma'', ''aghiasma'') este '''apa sfințită''', care se face de către [[Biserică]] prin [[rugăciuni]]le [[preot]]ului și ale credincioșilor la diferite ocazii, cum ar fi: nașterea, [[botez]]ul, mari [[Praznic|sărbători]].  
  
−
==Dicţionar / etimologie==
+
==Dicționar/ etimologie==
−
Cuvântul a intrat în limba română fie pe filiera limbii slavone (sl. ''agiazma''), fie pe filiera limbii (neo-)greceşti (ngr. Αγιασμα - ''agiásma''). Deşi toate dicţionarele româneşti dau ca termen principal "agheasmă", mai multe forme circulă în limba vorbită, în funcţie de regiune (ceea ce ar arăta că: 1. termenul este relativ recent în limbă; 2. a putut pătrunde pe două filiere diferite): aghiasmă, agheazmă, aghiazmă.
+
Cuvântul a intrat în limba română fie pe filiera limbii slavone (sl. ''agiazma''), fie pe filiera limbii (neo-)grecești (ngr. Αγιασμα — ''agiásma''). Deși toate dicționarele românești dau ca termen principal „agheasmă”, mai multe forme circulă în limba vorbită, în funcție de regiune (ceea ce ar arăta că: 1. termenul este relativ recent în limbă; 2. a putut pătrunde pe două filiere diferite): aghiasmă, agheazmă, aghiazmă.
  
−
==Dicţionar liturgic grec==
+
==Dicționar liturgic grec==
 
'''Αγιασμα (-ατος, το)'''
 
'''Αγιασμα (-ατος, το)'''
−
#Apa care a fost sfinţită / binecuvântată de Biserică prin slujba numită Αγιασμός.
+
#Apa care a fost sfințită/ binecuvântată de Biserică prin slujba numită Αγιασμός.
−
#La plural, τα Αγιασματα : lucrurile / obiectele sfinţite, adică toate cele ce au fost consacrate şi binecuvântate de Biserică, cum ar fi [[Sfânta Împărtăşanie]], apa sfinţită, [[pâinea sfinţită]] etc. (a se vedea: [[Sfinţire]]).
+
#La plural, τα Αγιασματα: lucrurile/ obiectele sfințite, adică toate cele ce au fost consacrate și binecuvântate de Biserică, cum ar fi [[Euharistie|Sfânta Împărtășanie]], apa sfințită, [[Anafură|pâinea sfințită]] etc. (a se vedea: [[Sfințire]]).
  
−
Termenul grec, αγιασμα, înseamnă deopotrivă şi lucrarea de sfinţire a apei, şi rezultatul ei, apa sfinţită.
+
Termenul grec, αγιασμα, înseamnă deopotrivă și lucrarea de sfințire a apei, și rezultatul ei, apa sfințită.
  
 
În limba neogreacă se face diferența între ''agiásma'' (apa sfințită) și ''agiasmós'' (sfeștania - slujba de sfințirea a apei).
 
În limba neogreacă se face diferența între ''agiásma'' (apa sfințită) și ''agiasmós'' (sfeștania - slujba de sfințirea a apei).
  
 
==Temeiuri scripturistice==
 
==Temeiuri scripturistice==
−
Temeiul scripturistic al aghiezmei se află în însăşi pericopa Evangheliei care se citeşte la sfeştanie (Ioan, 5, 1-4). Aici se aminteşte de vindecarea slăbănogului care zăcea de 38 de ani, aşteptând la scăldătoarea Vitezda tulburarea apei de îngerul Domnului care cobora o dată în an ; acolo l-a găsit Mântuitorul Hristos şi l-a tămăduit. Lucrarea pe care o făcea îngerul atunci o face de atunci încoace necontenit harul Domnului, prin apa sfinţită de preoţii Bisericii, ori de câte ori este nevoie, după invocarea Duhului Sfânt asupra ei.
+
Temeiul scripturistic al aghiezmei se află în însăși pericopa Evangheliei care se citește la sfeștanie (Ioan, 5, 1-4). Aici se amintește de vindecarea slăbănogului care zăcea de 38 de ani, așteptând la scăldătoarea Vitezda tulburarea apei de îngerul Domnului care cobora o dată în an; acolo l-a găsit Mântuitorul Hristos și l-a tămăduit. Lucrarea pe care o făcea îngerul atunci o face de atunci încoace necontenit harul Domnului, prin apa sfințită de preoții Bisericii, ori de câte ori este nevoie, după invocarea Duhului Sfânt asupra ei.
  
−
Puterea lucrătoare a aghiezmei şi un alt temei al ei sunt amintite de pericopa Apostolului care se citeşte atunci (Evr., 2, 11-18), ca şi de ectenia şi rugăciunea de sfinţire. In Apostol se spune că (Hristos) "Cel ce sfinţeşte, şi cei ce se sfinţesc (credincioşii), dintr-Unul sunt toţi; de aceea nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi" (2, 11). Aceasta înseamnă că Dumnezeu ne-a înfiat prin Duhul Fiului Său revărsat în inimile noastre (Gal., 4, 6), ne-a făcut fraţii Lui, ne-a înfrăţit prin harul apei botezului cu Mântuitorul pentru ca astfel să biruim pe satana, cum l-a surpat El prin moartea Sa (2, 14).
+
Puterea lucrătoare a aghiezmei și un alt temei al ei sunt amintite de pericopa Apostolului care se citește atunci (Evr., 2, 11-18), ca și de ectenia și rugăciunea de sfințire. În Apostol se spune că (Hristos) „Cel ce sfințește, și cei ce se sfințesc (credincioșii), dintr-Unul sunt toți; de aceea nu se rușinează să-i numească pe ei frați” (2, 11). Aceasta înseamnă că Dumnezeu ne-a înfiat prin Duhul Fiului Său revărsat în inimile noastre (Gal., 4, 6), ne-a făcut frații Lui, ne-a înfrățit prin harul apei botezului cu Mântuitorul pentru ca astfel să biruim pe satana, cum l-a surpat El prin moartea Sa (2, 14).
  
−
De asemenea, şi din ectenia care urmează citirii Evangheliei şi din rugăciunea de sfinţire a apei, care reproduc ideea [[Apostol]]ului şi [[Evanghelie]]i, se înţelege că [[Duhul Sfânt]] invocat sfinţește apa, care devine sfinţitoare, tămăduitoare de boli şi cu putere de a alunga [[demon]]i. Căci rostim în ectenia de la Aghiazma mare: "Pentru ca să se zdrobească satana sub picioarele noastre şi să se risipească tot sfatul viclean pornit asupra noastră" (Molitfelnic).
+
De asemenea, și din ectenia care urmează citirii Evangheliei și din rugăciunea de sfințire a apei, care reproduc ideea [[Apostol]]ului și [[Evanghelie]]i, se înțelege că [[Duhul Sfânt]] invocat sfințește apa, care devine sfințitoare, tămăduitoare de boli și cu putere de a alunga [[Diavol|demoni]]. Căci rostim în ectenia de la Aghiazma mare: „Pentru ca să se zdrobească satana sub picioarele noastre și să se risipească tot sfatul viclean pornit asupra noastră.” (Molitfelnic)
  
−
Apa sfinţită, din care beau credincioşii şi cu care preotul îi stropeşte - şi apoi merge şi botează şi casele lor, capătă acea putere tămăduitoare de boli, care alungă şi diavoli, stricând lucrările lor (cf. I Ioan,. 3, 8), cum au făcut Mântuitorul şi apostolii.
+
Apa sfințită, din care beau credincioșii și cu care preotul îi stropește - și apoi merge și botează și casele lor, capătă acea putere tămăduitoare de boli, care alungă și diavoli, stricând lucrările lor (cf. I Ioan,. 3, 8), cum au făcut Mântuitorul și apostolii.
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
−
Sfinţirea apei s-a practicat de la început, din prima zi a existenţei Bisericii, curăţindu-i de toate păcatele, atunci când s-au botezat, pe un mare număr de creştini (Fapte, 2, 41 ; 4, 4). Căci aşa citim la sfinţirea apei la botez : "şi-i dă ei (apei) darul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului, fă-o (Doamne) izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, dracilor pierire, plină de putere îngerească...". Apostolul Pavel vorbeşte de moartea şi învierea tainică cu Hristos, de înnoirea vieţii şi de înfiere prin apa botezului (Romani, 6, 3-11), cum a amintit Domnul în convorbirea Lui cu Nicodim (Ioan, 3, 4, 5).
+
Sfințirea apei s-a practicat de la început, din prima zi a existenței Bisericii, curățindu-i de toate păcatele, atunci când s-au botezat, pe un mare număr de creștini (Fapte, 2, 41 ; 4, 4). Căci așa citim la sfințirea apei la botez: „și-i dă ei (apei) darul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului, fă-o (Doamne) izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, dracilor pierire, plină de putere îngerească...”. Apostolul Pavel vorbește de moartea și învierea tainică cu Hristos, de înnoirea vieții și de înfiere prin apa botezului (Romani, 6, 3-11), cum a amintit Domnul în convorbirea Lui cu Nicodim (Ioan, 3, 4, 5).
  
 
==Folosirea apei==
 
==Folosirea apei==
  
−
Scriptura spune "că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă" (II Petru, 3, 5). Tot cu ajutorul apei "şi prin apă", care e şi materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a născut de sus, din nou, "din apă şi din Duh" (Ioan, 3, 3, 5). Aşadar apa, ca element fundamental al Creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele şi fărădelegile oamenilor. Lucrarea aceasta se face în primul rând prin apa Botezului, şi apoi prin aghiazmă.
+
Scriptura spune „că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă și prin apă” (II Petru, 3, 5). Tot cu ajutorul apei „și prin apă”, care e și materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a născut de sus, din nou, „din apă și din Duh” (Ioan, 3, 3, 5). Așadar apa, ca element fundamental al Creației, fiindcă se folosește la spălarea și curățirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată și lucrării de curățire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele și fărădelegile oamenilor. Lucrarea aceasta se face în primul rând prin apa Botezului, și apoi prin aghiazmă.
  
 
==Felurile aghesmei==
 
==Felurile aghesmei==
 
Agheasma este de două feluri:
 
Agheasma este de două feluri:
−
*[[Agheasma mică]]
+
*[[Sfeștanie|Agheasmă mică]]
−
*[[Agheasma mare]]
+
*[[Agheasmă mare]]
  
−
Cel mai des săvârşită şi folosită este agheasma mică, sau sfinţirea mică a apei, care se numeşte [[sfeştanie]]. Ea se numeşte şi "luminare" sau "slujba luminilor", pentru că la început se înţelegea prin ea apa sfinţită de la slujba botezului. Botezurile se făceau la Paşti şi la Bobotează, amândouă sărbători ale luminii (Boboteaza mai este numită şi "ziua luminilor, sau a luminării").
+
Cel mai des săvârșită și folosită este agheasma mică, sau sfințirea mică a apei, care se numește [[sfeștanie]]. Ea se numește și „luminare” sau „slujba luminilor”, pentru că la început se înțelegea prin ea apa sfințită de la slujba botezului. Botezurile se făceau la Paști și la Bobotează, amândouă sărbători ale luminii (Boboteaza mai este numită și „ziua luminilor, sau a luminării”).
  
−
==Când se face sfinţirea apei?==
+
==Când se face sfințirea apei?==
  
−
Agheasma mare se sfinţeşte o dată pe an, pe [[6 ianuarie]], în ziua de [[Teofania|Bobotează]] (a Botezului Domnului. Se poate bea până pe [[14 ianuarie]] în fiecare zi, pe nemâncate. Se păstrează la loc curat, într-o sticlă anume pregătită şi se mai poate bea în zile de post mai aspru sau la unele sărbători, ori cu binecuvântarea preotului duhovnic, după [[Spovedanie]]. [[Anafura]] se ia după agheasma mare.
+
Agheasma mare se sfințește o dată pe an, pe [[6 ianuarie]], în ziua de [[Epifania|Bobotează]] (a Botezului Domnului. Se poate bea până pe [[14 ianuarie]] în fiecare zi, pe nemâncate. Se păstrează la loc curat, într-o sticlă anume pregătită și se mai poate bea în zile de post mai aspru sau la unele sărbători, ori cu binecuvântarea preotului duhovnic, după [[Spovedania|Spovedanie]]. [[Anafură|Anafura]] se ia după agheasma mare.
  
−
Agheasma mică, „sfinţirea mică a apei” sau sfeştania se face ori de câte ori este nevoie, chiar şi în fiecare lună. Cu aghiasma mică pot fi stropite casa, oamenii bolnavi sau sănătoşi şi toate lucrurile din gospodărie. Apa rămasă se pune într-un vas curat şi se ia în mod obişnuit dimineaţa pe nemâncate. Se ia după anafură.  
+
Agheasma mică, „sfințirea mică a apei” sau sfeștania se face ori de câte ori este nevoie, chiar și în fiecare lună. Cu aghiasma mică pot fi stropite casa, oamenii bolnavi sau sănătoși și toate lucrurile din gospodărie. Apa rămasă se pune într-un vas curat și se ia în mod obișnuit dimineața pe nemâncate. Se ia după anafură.
  
−
Sfinţirea mică a apei mai face şi la unele sărbători precum [[Izvorul Tămăduirii]] şi ori de câte ori va găsi de cuviinţă [[preot]]ul.
+
Sfințirea mică a apei se mai face și la unele sărbători precum [[Izvorul Tămăduirii]] și ori de câte ori va găsi de cuviință [[preot]]ul.
  
−
Există şi obiceiul de a binecuvânta apa în care va fi scăldat pruncul nou-născut. Moaşa obişnuia să aducă la biserică un vas cu apă care urma să fie binecuvântată. Pruncului i se dădea să bea puţin, apoi era stropit şi spălat cu această apă, ca o primă formă de binecuvântare a pruncului, înainte de [[Botez]].
+
Există și obiceiul de a binecuvânta apa în care va fi scăldat pruncul nou-născut. Moașa obișnuia să aducă la biserică un vas cu apă care urma să fie binecuvântată. Pruncului i se dădea să bea puțin, apoi era stropit și spălat cu această apă, ca o primă formă de binecuvântare a pruncului, înainte de [[Botez]].
  
−
Apa din [[cristelniţă]] se sfinţeşte şi ea înainte de săvârşirea tainei Sfântului [[Botez]].
+
Apa din [[cristelniță]] se sfințește și ea înainte de săvârșirea tainei Sfântului [[Botez]].
  
−
==Lucruri necesare pentru sfeştanie==
+
==Lucruri necesare pentru sfeștanie==
  
−
Pentru sfinţirea mică a apei care se săvârşeşte în casele creştinilor, este potrivit ca aceştia să aibă în casă lucrurile şi materiile necesare pentru slujbă, după cum urmează:
+
Pentru sfințirea mică a apei care se săvârșește în casele creștinilor, este potrivit ca aceștia să aibă în casă lucrurile și materiile necesare pentru slujbă, după cum urmează:
  
−
*Un vas cu apă curată, care va fi sfinţită:
+
*Un vas cu apă curată, care va fi sfințită;
−
*un mănunchi de busuioc sau altă plantă, cu care va fi stropită casa;
+
*Un mănunchi de [[busuioc]] sau altă plantă, cu care va fi stropită casa;
−
*trei lumânări aşezate în sfeşnice sau într-un vas special;
+
*Trei [[Lumânare|lumânări]] așezate în [[Sfeșnic|sfeșnice]] sau într-un vas special;
−
*o [[căţuie]] sau tămâier,
+
*O [[cățuie]] sau tămâier;
−
* [[tămâie]] şi un cărbune special pentru aprins în căţuie;
+
*[[Tămâie]] și un cărbune special pentru a fi aprins în cățuie;
−
*un pomelnic pe care să fie trecute numele tuturor celor ai casei;
+
*Un [[pomelnic]] pe care să fie trecute numele tuturor celor ai casei;
−
*o masă aşternută cu o faţă de masă curată, pe care să fie aşezate cele de mai sus şi
+
*O masă așternută cu o față de masă curată, pe care să fie așezate cele de mai sus;
−
*un prosop curat cu care să se şteargă preotul pe mâini după ce sfinţeşte apa.
+
*Un prosop curat cu care să se șteargă preotul pe mâini după ce sfințește apa.
  
−
==Agheasma în casa creştinului==
+
==Agheasma în casa creștinului==
−
Este potrivit ca fiecare creştin să aibă în casă câte o sticlă cu aghiasmă – una cu Agheasma mare, cealaltă cu Agheasma mică. Ele trebuie aşezate la loc curat, dimpreună cu anafura şi cu puţin ulei de la [[Sfântul Maslu]]. După rugăciunea de dimineaţă, pe nemâncate, creştinul poate să ia puţină anafură şi agheasmă şi să se ungă pe frunte, în semnul Crucii, cu uleiul sfinţit.
+
Este potrivit ca fiecare creștin să aibă în casă câte o sticlă cu aghiasmă — una cu ''Agheasma mare'', cealaltă cu ''Agheasma mică''. Ele trebuie așezate la loc curat, dimpreună cu anafura și cu puțin ulei de la [[Maslu|Sfântul Maslu]]. După rugăciunea de dimineață, pe nemâncate, creștinul poate să ia puțină anafură și agheasmă și să se ungă pe frunte, în semnul Crucii, cu uleiul sfințit.
  
 
===Cum se păstrează===
 
===Cum se păstrează===
 +
Agheasma se păstrează în sticle curate, preferabil de sticlă (sunt mai rezistente și nu afectează gustul apei), într-un loc anume desemnat pentru aceasta. În mod normal, agheasma se păstrează multă vreme fără să se strice.
  
−
Agheasma se păstrează în sticle curate, preferabil de sticlă (sunt mai rezistente şi nu afectează gustul apei), într-un loc anume desemnat pentru aceasta. În mod normal, agheasma se păstrează multă vreme fără să se strice.
+
Nu se pune busuioc sau altă plantă în sticla cu agheasmă, pentru că în cele din urmă busuiocul se va descompune în apă, iar aghiasma va lua miros. Busuiocul de la sfințirea apei se poate păstra separat, eventual pus la icoană.
  
−
Nu se pune busuioc sau altă plantă în sticla cu agheasmă, pentru că în cele din urmă busuiocul se va descompune în apă, iar aghiasma va lua miros. Busuiocul de la sfinţirea apei se poate păstra separat, eventual pus la icoană.
+
Dacă aghiasma și-a schimbat gustul și nu mai poate fi băută, este potrivit să fie vărsată într-un loc curat sau pusă la rădăcina unui pom sau unei plante.
−
 
 
−
Dacă aghiasma şi-a schimbat gustul şi nu mai poate fi băută, este potrivit să fie vărsată într-un loc curat sau pusă la rădăcina unui pom sau plante.
 
−
 
 
−
==Cum şi când se foloseşte==
 
  
 +
==Cum și când se folosește==
 
Agheasma se poate bea:
 
Agheasma se poate bea:
−
*(dimineaţa) numai pe nemâncate;
+
*(dimineața) numai pe nemâncate;
−
*cu orice prilej în care simt nevoia ajutorului şi binecuvântării lui Dumnezeu: pentru luminarea minţii, pentru paza de ispite, de boală etc.  
+
*cu orice prilej în care simt nevoia ajutorului și binecuvântării lui Dumnezeu: pentru luminarea minții, pentru paza de ispite, de boală etc.
−
*în curăţie trupească (în ziua dinainte), pentru cei căsătoriţi;
+
*în curăție trupească (în ziua dinainte), pentru cei căsătoriți;
 
*în afara perioadei lunare, pentru femei.
 
*în afara perioadei lunare, pentru femei.
  
−
În afară de aceasta, nu doar preotul, ci şi credincioşii se mai pot stropi cu agheasmă la vreme de boală sau ispită, când sunt în suferinţe etc; ei pot stropi şi lucrurile din gospodărie – hainele, celelalte obiecte, dar şi animalele şi holdele şi chiar maşinile şi utilajele, cerând astfel ajutorul lui Dumnezeu ca să le păzească de orice rău, de stricăciune, de accidente şi aşa mai departe.
+
În afară de aceasta, nu doar preotul, ci și credincioșii se mai pot stropi cu agheasmă la vreme de boală sau ispită, când sunt în suferințe etc. ei pot stropi și lucrurile din gospodărie — hainele, celelalte obiecte, dar și animalele și holdele și chiar mașinile și utilajele, cerând astfel ajutorul lui Dumnezeu ca să le păzească de orice rău, de stricăciune, de accidente și așa mai departe.
  
 
== Bibliografie ==
 
== Bibliografie ==
  
 
* Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Église grecque'', Paris, 1895
 
* Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Église grecque'', Paris, 1895
−
* Preot Constantin Coman, ''Ghidul practic al creştinului ortodox: Ce trebuie sa stim despre casa creştinului'', ed. Bizantină, Bucureşti, 2002?
+
* Pr. Prof. [[Constantin Coman]], ''Ghidul practic al creștinului ortodox: Ce trebuie să știm despre casa creștinului'', ed. Bizantină, București, 2002.
  
−
==Articole apropiate==
+
==A se vedea și==
−
*[[casa creştinului]]
+
*[[Casa creștinului]]
−
*[[agheasma mică]]
+
*[[Sfeștanie|Agheasmă mică]]
−
*[[agheasma mare]]
+
*[[Agheasmă mare]]
−
*[[sfinţire]]
+
*[[Sfințire]]
−
*[[sfinţirea casei]]
+
*[[Sfințirea casei]]
−
*[[Boboteaza]]
+
*[[Epifania|Boboteaza]]
  
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Liturgică]]

Versiunea curentă din 22 mai 2017 08:46

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.

Agheasma (var. aghiazma, aghiasma) este apa sfințită, care se face de către Biserică prin rugăciunile preotului și ale credincioșilor la diferite ocazii, cum ar fi: nașterea, botezul, mari sărbători.

Dicționar/ etimologie

Cuvântul a intrat în limba română fie pe filiera limbii slavone (sl. agiazma), fie pe filiera limbii (neo-)grecești (ngr. Αγιασμα — agiásma). Deși toate dicționarele românești dau ca termen principal „agheasmă”, mai multe forme circulă în limba vorbită, în funcție de regiune (ceea ce ar arăta că: 1. termenul este relativ recent în limbă; 2. a putut pătrunde pe două filiere diferite): aghiasmă, agheazmă, aghiazmă.

Dicționar liturgic grec

Αγιασμα (-ατος, το)

  1. Apa care a fost sfințită/ binecuvântată de Biserică prin slujba numită Αγιασμός.
  2. La plural, τα Αγιασματα: lucrurile/ obiectele sfințite, adică toate cele ce au fost consacrate și binecuvântate de Biserică, cum ar fi Sfânta Împărtășanie, apa sfințită, pâinea sfințită etc. (a se vedea: Sfințire).

Termenul grec, αγιασμα, înseamnă deopotrivă și lucrarea de sfințire a apei, și rezultatul ei, apa sfințită.

În limba neogreacă se face diferența între agiásma (apa sfințită) și agiasmós (sfeștania - slujba de sfințirea a apei).

Temeiuri scripturistice

Temeiul scripturistic al aghiezmei se află în însăși pericopa Evangheliei care se citește la sfeștanie (Ioan, 5, 1-4). Aici se amintește de vindecarea slăbănogului care zăcea de 38 de ani, așteptând la scăldătoarea Vitezda tulburarea apei de îngerul Domnului care cobora o dată în an; acolo l-a găsit Mântuitorul Hristos și l-a tămăduit. Lucrarea pe care o făcea îngerul atunci o face de atunci încoace necontenit harul Domnului, prin apa sfințită de preoții Bisericii, ori de câte ori este nevoie, după invocarea Duhului Sfânt asupra ei.

Puterea lucrătoare a aghiezmei și un alt temei al ei sunt amintite de pericopa Apostolului care se citește atunci (Evr., 2, 11-18), ca și de ectenia și rugăciunea de sfințire. În Apostol se spune că (Hristos) „Cel ce sfințește, și cei ce se sfințesc (credincioșii), dintr-Unul sunt toți; de aceea nu se rușinează să-i numească pe ei frați” (2, 11). Aceasta înseamnă că Dumnezeu ne-a înfiat prin Duhul Fiului Său revărsat în inimile noastre (Gal., 4, 6), ne-a făcut frații Lui, ne-a înfrățit prin harul apei botezului cu Mântuitorul pentru ca astfel să biruim pe satana, cum l-a surpat El prin moartea Sa (2, 14).

De asemenea, și din ectenia care urmează citirii Evangheliei și din rugăciunea de sfințire a apei, care reproduc ideea Apostolului și Evangheliei, se înțelege că Duhul Sfânt invocat sfințește apa, care devine sfințitoare, tămăduitoare de boli și cu putere de a alunga demoni. Căci rostim în ectenia de la Aghiazma mare: „Pentru ca să se zdrobească satana sub picioarele noastre și să se risipească tot sfatul viclean pornit asupra noastră.” (Molitfelnic)

Apa sfințită, din care beau credincioșii și cu care preotul îi stropește - și apoi merge și botează și casele lor, capătă acea putere tămăduitoare de boli, care alungă și diavoli, stricând lucrările lor (cf. I Ioan,. 3, 8), cum au făcut Mântuitorul și apostolii.

Istoric

Sfințirea apei s-a practicat de la început, din prima zi a existenței Bisericii, curățindu-i de toate păcatele, atunci când s-au botezat, pe un mare număr de creștini (Fapte, 2, 41 ; 4, 4). Căci așa citim la sfințirea apei la botez: „și-i dă ei (apei) darul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului, fă-o (Doamne) izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, dracilor pierire, plină de putere îngerească...”. Apostolul Pavel vorbește de moartea și învierea tainică cu Hristos, de înnoirea vieții și de înfiere prin apa botezului (Romani, 6, 3-11), cum a amintit Domnul în convorbirea Lui cu Nicodim (Ioan, 3, 4, 5).

Folosirea apei

Scriptura spune „că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă și prin apă” (II Petru, 3, 5). Tot cu ajutorul apei „și prin apă”, care e și materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a născut de sus, din nou, „din apă și din Duh” (Ioan, 3, 3, 5). Așadar apa, ca element fundamental al Creației, fiindcă se folosește la spălarea și curățirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată și lucrării de curățire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele și fărădelegile oamenilor. Lucrarea aceasta se face în primul rând prin apa Botezului, și apoi prin aghiazmă.

Felurile aghesmei

Agheasma este de două feluri:

Cel mai des săvârșită și folosită este agheasma mică, sau sfințirea mică a apei, care se numește sfeștanie. Ea se numește și „luminare” sau „slujba luminilor”, pentru că la început se înțelegea prin ea apa sfințită de la slujba botezului. Botezurile se făceau la Paști și la Bobotează, amândouă sărbători ale luminii (Boboteaza mai este numită și „ziua luminilor, sau a luminării”).

Când se face sfințirea apei?

Agheasma mare se sfințește o dată pe an, pe 6 ianuarie, în ziua de Bobotează (a Botezului Domnului. Se poate bea până pe 14 ianuarie în fiecare zi, pe nemâncate. Se păstrează la loc curat, într-o sticlă anume pregătită și se mai poate bea în zile de post mai aspru sau la unele sărbători, ori cu binecuvântarea preotului duhovnic, după Spovedanie. Anafura se ia după agheasma mare.

Agheasma mică, „sfințirea mică a apei” sau sfeștania se face ori de câte ori este nevoie, chiar și în fiecare lună. Cu aghiasma mică pot fi stropite casa, oamenii bolnavi sau sănătoși și toate lucrurile din gospodărie. Apa rămasă se pune într-un vas curat și se ia în mod obișnuit dimineața pe nemâncate. Se ia după anafură.

Sfințirea mică a apei se mai face și la unele sărbători precum Izvorul Tămăduirii și ori de câte ori va găsi de cuviință preotul.

Există și obiceiul de a binecuvânta apa în care va fi scăldat pruncul nou-născut. Moașa obișnuia să aducă la biserică un vas cu apă care urma să fie binecuvântată. Pruncului i se dădea să bea puțin, apoi era stropit și spălat cu această apă, ca o primă formă de binecuvântare a pruncului, înainte de Botez.

Apa din cristelniță se sfințește și ea înainte de săvârșirea tainei Sfântului Botez.

Lucruri necesare pentru sfeștanie

Pentru sfințirea mică a apei care se săvârșește în casele creștinilor, este potrivit ca aceștia să aibă în casă lucrurile și materiile necesare pentru slujbă, după cum urmează:

  • Un vas cu apă curată, care va fi sfințită;
  • Un mănunchi de busuioc sau altă plantă, cu care va fi stropită casa;
  • Trei lumânări așezate în sfeșnice sau într-un vas special;
  • O cățuie sau tămâier;
  • Tămâie și un cărbune special pentru a fi aprins în cățuie;
  • Un pomelnic pe care să fie trecute numele tuturor celor ai casei;
  • O masă așternută cu o față de masă curată, pe care să fie așezate cele de mai sus;
  • Un prosop curat cu care să se șteargă preotul pe mâini după ce sfințește apa.

Agheasma în casa creștinului

Este potrivit ca fiecare creștin să aibă în casă câte o sticlă cu aghiasmă — una cu Agheasma mare, cealaltă cu Agheasma mică. Ele trebuie așezate la loc curat, dimpreună cu anafura și cu puțin ulei de la Sfântul Maslu. După rugăciunea de dimineață, pe nemâncate, creștinul poate să ia puțină anafură și agheasmă și să se ungă pe frunte, în semnul Crucii, cu uleiul sfințit.

Cum se păstrează

Agheasma se păstrează în sticle curate, preferabil de sticlă (sunt mai rezistente și nu afectează gustul apei), într-un loc anume desemnat pentru aceasta. În mod normal, agheasma se păstrează multă vreme fără să se strice.

Nu se pune busuioc sau altă plantă în sticla cu agheasmă, pentru că în cele din urmă busuiocul se va descompune în apă, iar aghiasma va lua miros. Busuiocul de la sfințirea apei se poate păstra separat, eventual pus la icoană.

Dacă aghiasma și-a schimbat gustul și nu mai poate fi băută, este potrivit să fie vărsată într-un loc curat sau pusă la rădăcina unui pom sau unei plante.

Cum și când se folosește

Agheasma se poate bea:

  • (dimineața) numai pe nemâncate;
  • cu orice prilej în care simt nevoia ajutorului și binecuvântării lui Dumnezeu: pentru luminarea minții, pentru paza de ispite, de boală etc.
  • în curăție trupească (în ziua dinainte), pentru cei căsătoriți;
  • în afara perioadei lunare, pentru femei.

În afară de aceasta, nu doar preotul, ci și credincioșii se mai pot stropi cu agheasmă la vreme de boală sau ispită, când sunt în suferințe etc. ei pot stropi și lucrurile din gospodărie — hainele, celelalte obiecte, dar și animalele și holdele și chiar mașinile și utilajele, cerând astfel ajutorul lui Dumnezeu ca să le păzească de orice rău, de stricăciune, de accidente și așa mai departe.

Bibliografie

  • Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Église grecque, Paris, 1895
  • Pr. Prof. Constantin Coman, Ghidul practic al creștinului ortodox: Ce trebuie să știm despre casa creștinului, ed. Bizantină, București, 2002.

A se vedea și

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Agheasmă&oldid=44522”