Busuioc
Busuiocul este o plantă aromată[1] folosită în cultul Bisericii Ortodoxe în ritualul sfințirii apei, precum și la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (prăznuită la 14 septembrie)[2].
Termenul de busuioc provine din limba greacă, βασιλικόν, de la βασιλευς (basileus), „rege”, fiind pusă de istoricii bisericești Eusebiu de Cezareea, Socrate Scolasticul și Sozomen în directă legătură cu sfinții împărați „întocmai cu apostolii” Constantin cel Mare și Elena, de unde și numele de „plantă împărătească”, βασιλικόν[3]. Ei spun că busuiocul creștea pe locul unde împărăteasa Elena a descoperit Sfânta Cruce a Domnului Iisus Hristos. Și astfel, busuiocul era legat de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci.
Din limba greacă, termenul a intrat în cele mai multe limbi europene pe filiere diferite. În limba română mai mulți lingviști consideră că nu a intrat direct din greacă, ci pe filiera limbii bulgare sau sârbe vechi (bg. bosilak, scr. bosiljak)[4].
Prin extensie, mănunchiul sau pămătuful de busuioc, folosit de preot când stropește cu agheasmă se numește tot busuioc (sau, regional, „sfeștoc”).
Surse
- Wikipedia (en, fr, ro)
- Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque, Paris, 1895
Note
- ↑ Busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă din genul Ocimum, familia Lamiaceae. Este o plantă ierboasă originară din Asia de sud. (Wikipedia)
- ↑ Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque, p.25
- ↑ Sursă: Wikipedia.
- ↑ Cf. diferitelor dicționare din: http://dexonline.ro/definitie/busuioc