Sfeștanie

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
 S-a propus ca articolele „Sfeştania” și „Agheasma mică
să fie unite într-unul singur.



Sfeștania este denumirea populară pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfințirea cea mică a apei. Ea se săvârșește de către preot în biserici sau în casele credincioșilor cu diferite prilejuri. Slujba sfeștaniei cuprinde sfințirea apei, stropirea cu apă sfințită a celor prezenți și a tuturor camerelor precum și rugăciuni pentru ocrotirea și binele casei și pentru sănătatea trupească și sufletească a celor ce locuiesc în ea.

Iată ce scrie în cartea de slujbă a preotului (Molitfelnic sau Aghiazmatar) despre folosul sfeștaniei: „Această apă sfințită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoților, o sfințește, are multe feluri de lucrări, precum însăși ectenia sfințirii și rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă și păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavolești și gândurile cele rele; mintea se curățește de lucrurile cele spurcate și se îndreaptă spre rugăciune; bolile le alungă și dă sănătate sufletească și trupească... Toți cei ce o primesc cu credință iau sfințenie și binecuvântare”.

Pregătirea pentru sfeștanie

Cine dorește a chema preotul pentru a săvârși sfeștania în casă, trebuie să știe cum să se pregătească pentru aceasta.

Mai întâi toți cei din casă este bine să se spovedească, pentru ca înainte de a curăți și sfinți casa, să se curățească și să se sfințească ei înșiși de păcatele și relele care afectează și casa în care ei locuiesc. Este folositor ca cei din casă să postească înainte și să se ferească de ceartă, dușmănii sau alte rele.

În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeștania trebuie curățită cât mai bine, de la un capăt la altul și toate lucrurile din ea. Nu este de închipuit să stropim cu apă sfințită și să facem rugăciuni pentru a curăți casa de rele iar casa să fie murdară și ne îngrijită. Apoi, orice slujbă săvârșită de preot este echivalentă cu aducerea lui Dumnezeu în casa aceia și de aceea nu putem să avem casă neîngrijită.

Pentru slujba sfeștaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuță frumos acoperită, orientată spre răsărit, pe care se vor așeza următoarele:

  • un vas larg la gură cu apă;
  • un mănunchi de busuioc;
  • sfeșnice cu lumânări de ceară;
  • un pomelnic cu cei ce locuiesc în casă și cu cei pe care respectivii doresc să-i pomenească la rugăciune;
  • dacă se face pentru prima dată sfeștanie în casă se mai pune un vas mic cu ulei și un bețișor cu vată;
  • o icoană (dacă măsuța nu se află în fața icoanei din casă);

Preotul va sta în fața măsuței iar credincioșii vor sta în spatele preotului, așa cum stăm și la biserică, toți cu fața spre răsărit. Toate ușile caselor vor fi larg deschise pentru ca preotul să poată intra în ele pentru a le binecuvânta și sfinți.

De ce se face sfeștania

Sfeștania este pentru casă ceea ce este spovedania pentru om. Dacă prin spovedanie, prin mărturisirea păcatelor și dezlegarea acestora de către preot, omul se curățește, își curățește sufletul, își împrospătează harul primit la botez, tot așa prin stropirea prin apă sfințită și prin rugăciunile speciale ale preotul casa sfințită la început se curățește de tot răul și de toată lucrarea cea rea, datorate fie păcatelor celor ce locuiesc în ea, fie oamenilor răuvoitori, fie duhurilor celor rele.

Prin săvârșirea periodică a sfeștaniei se resfințește locul, casa și toate lucrurile din ea după un timp în care inevitabilele noastre păcate și fapte mai puțin cuviincioase au întinat casa. Trebuie spus un lucru în care noi credem și pe care îl aflăm din Sfintele Scripturi și pe care Biserica noastră îl învață de la începuturi. Și anume, omul este solidar cu tot ceea ce îl înconjoară, așa încât urmările faptelor lui se răsfrâng și asupra mediului său înconjurător, asupra casei și a lucrurilor din casă. Lucrurile urâte, păcatele și fărădelegile omului întinează spațiul în care acesta le săvârșește sau le trăiește, după cum, faptele lui bune, curățenia vieții lui sfințește și mediul său înconjurător. În legătură cu aceasta s-a păstrat în popor o zicală foarte adevărată și care cel puțin la început avea înțelesul celor de mai sus: Omul sfințește locul. Într-adevăr omul sfințește locul, dar tot omul este cel care-l întinează, care-l urâțește sau murdărește prin urâțenia și murdăria sa sufletească. Să ne amintim că păcatul protopărinților Adam și Eva a adus cu sine și o tulburare a creației întregi: pământul care până atunci rodea numai lucruri folositoare și frumoase, a început a rodi spini și pălămidă (Facere 3, 18). Dacă păcatul sau oricare alt lucru urât îl îndepărtează pe om de Dumnezeu și de binefacerile care vin din apropierea de Dumnezeu, curățirea și sfințirea omului și a mediului care-l înconjoară îl readuce pe om în apropierea lui Dumnezeu pentru a se bucura de binecuvântarea Acestuia și îndepărtează răul sub orice formă acesta ar fi prezent. Este bine ca sfeștania să se facă în zi de post, miercurea sau vinerea, ea fiind o slujbă de curățire, de spălare, de exorcizare, care se potrivește mai puțin cu zilele de sărbătoare sau cu celelalte zile ale săptămânii, dar și pentru faptul că cel care solicită săvârșirea sfeștaniei trebuie să se pregătească prin postire și rugăciune.

În vechime, dar și astăzi în unele regiuni, se obișnuia în prima zi a fiecărei luni. Aceasta, desigur este un lucru bun și de dorit. În orice caz fiecare creștin ar trebui sa se îngrijească să facă măcar o dată pe an sfeștanie în apartament.

Articole înrudite