Biserica Ortodoxă a Albaniei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(+imagine)
 
(Nu s-au afișat 14 versiuni intermediare efectuate de alți 8 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
[[Image:Berat cathedral.jpg|right|thumb|350px|A new cathedral in Berat, Albania]]
 
 
{{Biserică|
 
{{Biserică|
name=Biserica Albaniei|
+
name=Biserica Albaniei[[File:Church of Albania.gif|center]]|
 
founder=[[Apostoli]]|
 
founder=[[Apostoli]]|
 
independence=1922|
 
independence=1922|
Linia 17: Linia 14:
 
website=[http://www.orthodoxalbania.org/ Albania Ortodoxă]
 
website=[http://www.orthodoxalbania.org/ Albania Ortodoxă]
 
}}
 
}}
The '''Church of Albania''' is one of the [[autocephaly|autocephalous]] Orthodox churches whose territory consists of the Republic of Albania.
+
'''Biserica Ortodoxă a Albaniei''' este una din bisericile ortodoxe [[autocefalie|autocefale]] ale cărei teritoriu îl constituie Republica Albania.
 +
 
 +
==Începuturi==
 +
Biserica Ortodoxă a Albaniei ca [[biserică]] folosind limba albaneză este o prezenţă târzie în spaţiul vechii Europe. Moştenirea Imperiul Roman de Răsărit care este prezentă în arealul în care trăiesc albanezii face ca limba folosită în biserici să fie greaca. Doar în epoca recentă, adică ultima sută de ani şi ceva, deoarece naţionalismul devenise o ideologie de avangardă în Balcani şi de aici ideea de Albanie independentă ca ţară în care biserica Ortodoxă să folosească albaneza ca limbă liturgică. Ideea unei limbi liturgice albaneze a fost parţial realizată prin eforturile unui albanez ortodox emigrat în Statele Unite ale Americii care a început să traducă cultul ortodox în albaneză, a devenit [[preot]], şi a început să folosească traducerile albaneze printre comunităţile atât în America cât şi în Europa. Acesta este [[Teofan (Noli) din Durres|Părintele Teofan(Noli) din Durres]] în 1908. De asemenea el a făcut parte din mişcarea naţionalistă.
  
==Beginnings==
+
În acelaşi timp, mişcarea naţionalistă pentru o Albanie independentă a emis o declaraţie de independenţă în 1912. Independenţa declarată a fost ratificată după Primul Război Mondial când Liga Naţiunilor a acordat statutul de membru Albaniei. Părintele Noli a făcut parte, de asemenea, din elita politică pe măsură ce această nouă naţiune se forma. După hirotonirea ca episcop, a fost numit [[Episcop]] de Korca şi [[Mitropolit]] de Durres, şi [[Ierarh]] conducător al Albaniei. În 1922, un [[sinod]] ţinut la Berat a proclamat [[autocefalie|autocefalia]] bisericii albaneze trecând peste obiecţiile [[Patriarhul Constantinopolului|Patriarhului Constantinopolului]] care, în 1926, a solicitat o înţelegere care promitea o autocefalie ulterioară. Aceasta a fost refuzată de guvernul albanez.
The '''Church of Albania''' as a church using the Albanian language is a latecomer to an ancient region of Europe. The heritage of the Byzantine Roman Empire that resided in the areas in which Albanians lived meant that Greek was the language of their churches. It was only in recent times, that is, the last hundred years or so, as nationalism came to the forefront in the Balkans that the idea came of an independent Albanian country in which the Orthodox church would use Albanian as its liturgical language. The idea of an Albanian liturgical language was in part realized through the efforts of an Albanian Orthodox émigré in the United States of America who began translating the Orthodox services into Albanian, became an Orthodox [[priest]], and began using the Albanian translations among Albanian communities both in America and Europe. This was [[Theophan (Noli) of Durres |Fr. Theophan (Fan) Noli]] in 1908. He was also part of the nationalist movement.
 
  
At the same time, the nationalist movement for an independent Albanian nation bore fruit with a declaration of independence in 1912. The declared independence was ratified after World War I when the League of Nations granted membership to Albania. Fr. Noli was also in the political forefront as this new nation was formed. Now consecrated a bishop in Albania, he was named [[Bishop]] of Korca and [[Metropolitan]] of Durres, and the ruling [[hierarch]] of Albania. In 1922, a [[synod|Council]] held at Berat proclaimed [[autocephaly]] for the Albanian church over the objections of the [[Patriarch of Constantinople]] who, in 1926, offered an agreement that would lead to future autocephaly. This, the Albanian government rejected.
+
În 1929, doi episcopi ortodocşi albanezi au fost [[Hirotonirea unui episcop|hirotoniţi]] de către Episcopul [[Ion Bessarion]] şi de către un episcop sârb. Astfel, un [[sinod]] de episcopi s-a format la Tirana iar biserica şi-a reafirmat autocefalia. O [[schismă]] a apărut între cele două biserici până în [[12 aprilie]] 1937, când Patriarhul Ecumenic a recunoscut autocefalia biserici albaneze.
  
In 1929, two Albanian Orthodox bishops were [[Consecration of a bishop|consecrated]] by Bp. [[John Bessarion]] and a Serbian bishop. Thus, a [[synod]] of bishops was formed in Tirana and the church repeated its declaration of autocephaly. A [[schism]] ensued between the two churches until on [[April 12]], 1937, when the Ecumenical Patriarch recognized the autocephalous status of the Albanian church.
+
În acest timp, s-a realizat organizarea bisericii. Eparhii au fost stabilite la Tirana, Berat, Argzrokastro şi Korytsa. Albaneza a început să fie folosită extensiv pe măsură ce traduceri tipărite ale slujbelor au devenit accesibile, înlocuind ca limbaj liturgic greaca.În 1937 un [[seminar]] ortodox a fost înfiinţat la Korzstsa.
  
In the meantime, the church organization developed. Diocesan sees were established at Tirana, Berat, Argyrokastro, and Korytsa. Albanian began to be used more widely as Albanian translations of the service books became available, replacing Greek as the liturgical language. In 1937 an Orthodox [[seminary]] was founded at Korystsa.
+
==Biserica persecutată==
 +
Pacea bisericii a fost distrusă cu sălbăticie când comuniştii au preluat puterea în 1945. [[Clerul]] ortodox influent a fost executat, şi în 1949, Arhiepiscopul de Tirana, Cristofer Kissi, a fost destituit din funcţie, acesta fiind începutul îndepărtării sistematice a episcopilor care nu erau acceptaţi de regimul comunist. Comuniştii au devenit din ce în ce mai opresivi, întrecând toate celelalte măsuri opresive din alte ţări comuniste din Europa de Est. În 1967, regimul a închis toate instituţiile religioase şi a interzis orice practică religioasă. În acelaşi timp, Arhiepiscopul Damianos din Tirana a fost trimis în închisoare unde a murit în 1973. Biserica era practic distrusă.
  
==Persecuted Church==
+
==Biserica restaurată==
The peace of the church was savagely destroyed when the communists took over the government of the country in 1945. Influential Orthodox [[clergy]] were executed, and in 1949, the Archbishop of Tirana, Christopher Kissi, was removed from office, thus beginning the systematic removal of bishops who were not acceptable to the communist regime. The communists became more and more oppressive, exceeding even the oppressive measures in other communist regimes in Eastern Europe. In 1967, the regime closed all religious institutions and forbade any religious practices. At the same time, Abp. Damianos of Tirana was sent to prison where he died in 1973. The church was virtually destroyed.
+
[[Fișier:Berat cathedral.jpg|thumb|250px|Catedrala nouă din Berat, Albania]]
+
După prăbuşirea comunismului care a început în 1990, guvernul albanez a urmat la rând. Persecuţia bisericii a încetat, dar ierarhia bisericii fusese distrusă. Admiţând autocefalia bisericii albaneze, s-a implicat în refacerea albaneză. El l-a numit pe Mitropolitul Anastasios din Androusa ca [[Exarh]] Patriarhal în Albania pentru a reîncepe reconstrucţia Bisericii Ortodoxe autocefale din Albania. În [[24 iunie]] 1992, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice l-a ales pe Anastasios ca Arhiepiscop de Tirana şi a toată Albania. Sinodul a mai numit şi alţi trei episcopi în [[eparhie|eparhiile]] vacante, dar guvernul le-a refuzat intrarea în Albania, cerând în schimb numiri dintre etnicii albanezi. Tensiunile au continuat între ierarhia greacă şi guvernul albanez privind numirea de etnici albanezi în ierarhia bisericii albaneze. Situaţia a fost complicată şi de tensiunile dintre guvernele grec şi albanez privind minoritatea greacă din Albania.
==Church restored==
 
As the communist world began to disintegrate in 1990, the government in Albania followed in its disintegration. The persecution of the Church ended, but the Orthodox hierarchy had been destroyed. Having granted autocephaly to the Albanian church, the Patriarch of Constantinople stepped in to guide the Albanians in their recovery. He appointed Metropolitan Anastasios of Androusa as Patriarchal [[Exarch]] in Albania to begin the reconstruction of the autocephalous Orthodox Church of Albania. On [[June 24]], 1992, the Holy Synod of the Ecumenical Patriarchate elected Anastasios as Archbishop of Tirana and All Albania. The Synod also named three other bishops to the [[diocese|diocesan]] vacancies, but the government refused their entry into Albania, calling instead for the appointment of ethnic Albanians. Tensions continued between the Greek-centered hierarchy and the Albanian government over naming ethnic Albanians to the hierarchy of the Albanian church. This was complicated by tensions between the Greek and Albanian governments over the ethnic Greek minority in Albania.
 
  
The situation was finally resolved in 1998, when by mutual agreement among the Ecumenical Patriarch, the Albanian Church, and the Albanian government, Metr. Ignatios of Berat, who was one of the three bishops named earlier by the Ecumenical Patriarch, was enthroned, the other two hierarchs resigned, and two ethnic Albanians were elected. [[Archimandrite]] John Pelushi was elected Metropolitan of Korytsa (Korça) and Fr. Kosma Qirjo was elected Bishop of Apollonia, thus forming a full [[Holy Synod]] for the Church of Albania. In 2000, Bishop Kosma, who was 77 years old when elected, died and has not been replaced.
+
Situaţia a fost, într-un final, rezolvată în 1998, când printr-o acord mutual dintre Patriarhia Ecumenică, Biserica Albaneză, şi guvernul Albaniei, Mitropolitul Aignatios din Berat, care era unul din cei trei episcopi numiţi anterior de către Patriarhul Ecumenic, a fost întronat, ceilalţi doi au demisionat iar doi etnici albanezi au fost aleşi. [[Arhimandrit|Arhimandritul]] John Pelushi a fost ales Mitropolit de Korztsa (Korça) iar Părintele Kosma Quirjo a fost ales Episcop de Apollonia, aceştia formând un [[Sfântul Sinod|Sfânt Sinod]] pentru biserica din Albania. În anul 2000, Episcopul Kosma, care avea 77 de ani în momentul alegerii, a murit şi încă nu a fost înlocuit.
  
Since 1991, the re-established Church has built over 83 new [[church]]es and five [[monastery|monasteries]]. Some 72 churches and monuments have been renovated and restored and over 140 churches have been repaired. In temporary facilities, the Resurrection of Christ Theological Academy was opened in March 1992 and moved to new facilities at the St. Vlash Monastery in Durrës in 1996. There were only 22 Orthodox priests alive when the communist regime collapsed; of these, only three were living in 2003, but by 2003, the seminary graduated 128 priests, all Albanian citizens. A severe shortage of priests continues.
+
Începând cu 1991, biserica restabilită a construit peste 83 de [[biserica|biserici]] noi şi cinci [[mănăstire|mănăstiri]]. În jur de 72 de biserici şi monumente au fost renovate şi restaurate iar peste 140 de biserici au fost reparate. Academia Teologică Învierea Domnului a fost deschisă în Martie 1992 într-o locaţie temporară şi a fost mutată în clădiri noi la Mănăstirea Sfântul Vlash în Durres în 1996. Mai erau în viaţă doar 22 de preoţi în momentul căderii comunismului; dintre aceştia, doar trei mai trăiau în 2003, dar până în 2003 absolviseră 128 de preoţi, toţi cetăţeni albanezi. În continuare există o penurie gravă de preoţi.
  
==External links==
+
==Legături externe==
*[http://www.orthodoxalbania.org/ Official Site of the Church of Albania]
+
*[http://www.orthodoxalbania.org/ Site-ul oficial al Bisericii din Albania]
*[http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=25&indexview=toc Eastern Christian Churches: The Orthodox Church of Albania] by Ronald Roberson, a [[Roman Catholic]] priest and scholar
+
*[http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=25&indexview=toc Biserici Creştine răsăritene: Biserica Ortodoxă a Albaniei] de Ronald Roberson, un preot şi student [[Romano-Catolic]]
 
*[http://www.albanianorthodox.com Albanian Orthodox Library]
 
*[http://www.albanianorthodox.com Albanian Orthodox Library]
 +
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83_Albanez%C4%83 Biserica Ortodoxă Albaneză] - articol pe ro.wikipedia.org
  
 
{{Biserici}}
 
{{Biserici}}
  
[[Categorie:Juristicţii|Albania]]
+
[[Categorie:Jurisdicții|Albania]]
 +
[[Categorie:Ortodoxia în Albania]]
 +
[[en:Church of Albania]]
 +
[[es:Iglesia Ortodoxa de Albania]]
 +
[[fr:Église d'Albanie]]

Versiunea curentă din 22 iunie 2020 04:57

Biserica Albaniei
Church of Albania.gif
Întemeietor(i) Apostoli
Autocefalie/Autonomie declarată 1922
Autocefalie/Autonomie recunoscută 1937 de către Constantinopol
Primatul actual Arhiep. Anastasios
Sediu Tirana, Albania
Teritoriu principal Republica Albania
Posesiuni în afară
Limbă liturgică Albaneză
Tradiție muzicală Cântarea bizantină / corală
Calendar Calendarul iulian, Calendarul iulian revăzut
Populație estimată 600,000 [1]
Site oficial Albania Ortodoxă

Biserica Ortodoxă a Albaniei este una din bisericile ortodoxe autocefale ale cărei teritoriu îl constituie Republica Albania.

Începuturi

Biserica Ortodoxă a Albaniei ca biserică folosind limba albaneză este o prezenţă târzie în spaţiul vechii Europe. Moştenirea Imperiul Roman de Răsărit care este prezentă în arealul în care trăiesc albanezii face ca limba folosită în biserici să fie greaca. Doar în epoca recentă, adică ultima sută de ani şi ceva, deoarece naţionalismul devenise o ideologie de avangardă în Balcani şi de aici ideea de Albanie independentă ca ţară în care biserica Ortodoxă să folosească albaneza ca limbă liturgică. Ideea unei limbi liturgice albaneze a fost parţial realizată prin eforturile unui albanez ortodox emigrat în Statele Unite ale Americii care a început să traducă cultul ortodox în albaneză, a devenit preot, şi a început să folosească traducerile albaneze printre comunităţile atât în America cât şi în Europa. Acesta este Părintele Teofan(Noli) din Durres în 1908. De asemenea el a făcut parte din mişcarea naţionalistă.

În acelaşi timp, mişcarea naţionalistă pentru o Albanie independentă a emis o declaraţie de independenţă în 1912. Independenţa declarată a fost ratificată după Primul Război Mondial când Liga Naţiunilor a acordat statutul de membru Albaniei. Părintele Noli a făcut parte, de asemenea, din elita politică pe măsură ce această nouă naţiune se forma. După hirotonirea ca episcop, a fost numit Episcop de Korca şi Mitropolit de Durres, şi Ierarh conducător al Albaniei. În 1922, un sinod ţinut la Berat a proclamat autocefalia bisericii albaneze trecând peste obiecţiile Patriarhului Constantinopolului care, în 1926, a solicitat o înţelegere care promitea o autocefalie ulterioară. Aceasta a fost refuzată de guvernul albanez.

În 1929, doi episcopi ortodocşi albanezi au fost hirotoniţi de către Episcopul Ion Bessarion şi de către un episcop sârb. Astfel, un sinod de episcopi s-a format la Tirana iar biserica şi-a reafirmat autocefalia. O schismă a apărut între cele două biserici până în 12 aprilie 1937, când Patriarhul Ecumenic a recunoscut autocefalia biserici albaneze.

În acest timp, s-a realizat organizarea bisericii. Eparhii au fost stabilite la Tirana, Berat, Argzrokastro şi Korytsa. Albaneza a început să fie folosită extensiv pe măsură ce traduceri tipărite ale slujbelor au devenit accesibile, înlocuind ca limbaj liturgic greaca.În 1937 un seminar ortodox a fost înfiinţat la Korzstsa.

Biserica persecutată

Pacea bisericii a fost distrusă cu sălbăticie când comuniştii au preluat puterea în 1945. Clerul ortodox influent a fost executat, şi în 1949, Arhiepiscopul de Tirana, Cristofer Kissi, a fost destituit din funcţie, acesta fiind începutul îndepărtării sistematice a episcopilor care nu erau acceptaţi de regimul comunist. Comuniştii au devenit din ce în ce mai opresivi, întrecând toate celelalte măsuri opresive din alte ţări comuniste din Europa de Est. În 1967, regimul a închis toate instituţiile religioase şi a interzis orice practică religioasă. În acelaşi timp, Arhiepiscopul Damianos din Tirana a fost trimis în închisoare unde a murit în 1973. Biserica era practic distrusă.

Biserica restaurată

Catedrala nouă din Berat, Albania

După prăbuşirea comunismului care a început în 1990, guvernul albanez a urmat la rând. Persecuţia bisericii a încetat, dar ierarhia bisericii fusese distrusă. Admiţând autocefalia bisericii albaneze, s-a implicat în refacerea albaneză. El l-a numit pe Mitropolitul Anastasios din Androusa ca Exarh Patriarhal în Albania pentru a reîncepe reconstrucţia Bisericii Ortodoxe autocefale din Albania. În 24 iunie 1992, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice l-a ales pe Anastasios ca Arhiepiscop de Tirana şi a toată Albania. Sinodul a mai numit şi alţi trei episcopi în eparhiile vacante, dar guvernul le-a refuzat intrarea în Albania, cerând în schimb numiri dintre etnicii albanezi. Tensiunile au continuat între ierarhia greacă şi guvernul albanez privind numirea de etnici albanezi în ierarhia bisericii albaneze. Situaţia a fost complicată şi de tensiunile dintre guvernele grec şi albanez privind minoritatea greacă din Albania.

Situaţia a fost, într-un final, rezolvată în 1998, când printr-o acord mutual dintre Patriarhia Ecumenică, Biserica Albaneză, şi guvernul Albaniei, Mitropolitul Aignatios din Berat, care era unul din cei trei episcopi numiţi anterior de către Patriarhul Ecumenic, a fost întronat, ceilalţi doi au demisionat iar doi etnici albanezi au fost aleşi. Arhimandritul John Pelushi a fost ales Mitropolit de Korztsa (Korça) iar Părintele Kosma Quirjo a fost ales Episcop de Apollonia, aceştia formând un Sfânt Sinod pentru biserica din Albania. În anul 2000, Episcopul Kosma, care avea 77 de ani în momentul alegerii, a murit şi încă nu a fost înlocuit.

Începând cu 1991, biserica restabilită a construit peste 83 de biserici noi şi cinci mănăstiri. În jur de 72 de biserici şi monumente au fost renovate şi restaurate iar peste 140 de biserici au fost reparate. Academia Teologică Învierea Domnului a fost deschisă în Martie 1992 într-o locaţie temporară şi a fost mutată în clădiri noi la Mănăstirea Sfântul Vlash în Durres în 1996. Mai erau în viaţă doar 22 de preoţi în momentul căderii comunismului; dintre aceştia, doar trei mai trăiau în 2003, dar până în 2003 absolviseră 128 de preoţi, toţi cetăţeni albanezi. În continuare există o penurie gravă de preoţi.

Legături externe


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.