Biserica Ortodoxă a Ierusalimului

Biserica Ortodoxă a Ierusalimului
Întemeietor(i)	Sfinţii Apostoli
Autocefalie/Autonomie declarată	Prin tradiţie
Autocefalie/Autonomie recunoscută	692, de către Sinodul Quinisext
Primatul actual	Preafericitul Teofil al III-lea
Sediu	Ierusalim, Israel
Teritoriu principal	Israel, Palestina, Iordania, Arabia Saudită, Țările din Golf (cu excepția Kuweitului)
Posesiuni în afară	S.U.A, America de Sud
Limbă liturgică	greacă, engleză, arabă
Tradiție muzicală	Cântarea bizantină
Calendar	Iulian
Populație estimată	130.000
Site oficial	Biserica Ierusalimului

Biserica Ortodoxă a Ierusalimului este considerată Biserica-mamă a întregii creștinătăți, fiindcă la Ierusalim a avut loc Pogorârea Duhului Sfânt peste ucenicii și apostolii adunați în foișorul cel de sus, în ziua de Cincizecime după Înălțarea la Cer a Domnului Iisus Hristos, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, în chip de limbi de foc. Acesta este unul din momentele cheie a întemeierii Bisericii. De aici ucenicii au început a predica Evanghelia, după cuvintele Domnului: "Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului." (Faptele Apostolilor 1, 8).

Pe măsură ce creștinismul s-a răspândit în tot Imperiul Roman, și persecuțiile împotriva creștinilor de origine iudaică s-au înmulțit, creștinii din Ierusalim au trebuit să se exileze, iar Biserica din Ierusalim a început a-și pierde influența concretă în lumea creștină. Secolele IV-VI au marcat ascensiunea Bisericii din Constantinopol (Noua Romă - capitala Imperiului) alături de cea a „vechii” Rome. Când Pentarhia bisericească s-a format, Biserica din Ierusalim, în calitate de „Patriarhie apostolică” a fost una din cele cinci Patriarhii ale Imperiului creștin, alături de Roma, Constantinopol, Alexandria și Antiohia.

Biserica Ierusalimului păstrează până în ziua de astăzi în custodie multe dintre locurile sfinte din Ierusalim și din împrejurimi, uneori împreună cu romano-catolicii, copții sau cu armenii. Este vorba mai ales de Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și Biserica Nașterii Domnului din Vithleem (Betleem).

În ultima vreme, au apărut critici la adresa autorităților bisericești din partea credincioșilor palestinieni, care acuză ierarhia (în majoritate de origine greacă și elenofonă) de irosirea banilor Bisericii și pentru faptul că membrii vorbitori de limba arabă ai Bisericii sunt tratați ca niște credincioși de rangul doi.

După depunerea din treaptă a Patriarhului Irineu I în contextul unui scandal privind o vânzare de pământuri către evrei, Sfântul Sinod al Bisericii a ales ca locum tenens al scaunului Ierusalimului pe IPS Cornelie al Petrei. Pe 22 august 2005, Sfântul Sinod l-a ales în unanimitate ca Patriarh al Bisericii Ierusalimului pe fostul Arhiepiscop de Tabor, acum Preafericitul Teofil al III-lea ca al 141-lea Patriarh al Ierusalimului.

A se vedea și

• Listă a patriarhilor Ierusalimului
• Biserica Nouă a Maicii Domnului (Ierusalim)
• Pentarhia
• Sinodul de la Calcedon

Legături externe

• Site-ul oficial al Bisericii Ierusalimului (pagina de start)
• Site-ul oficial al Bisericii Ierusalimului (în limba engleză)
• Eastern Christian Churches: The Patriarchate of Jerusalem, articol în limba engleză de Ronald Roberson, preot și cărturar romano-catolic
• Rum Orthodox Ivri: Siteul Comunității Creștin-Ortodoxe din societatea israeliană, site administrat de Pr. Alexander Winogradsky, preot de etnie evreiască, mai ales în limba ivrit (ebraica modernă).
• Epitropia Sfântului Mormânt în America
• Comunitatea greacă ortodoxă din Ierusalim/Colonia greacă, Ierusalim, Israel