Dimitrie cel Nou din Basarabi: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(ciornă)
 
m (wikizare: note)
 
(Nu s-au afișat 34 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{ciornă}}
+
{{Sfinti
 +
|nume= Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou<br/>Ocrotitorul Bucureștilor
 +
|Imagine= [[Fișier:Dimitrie-cel-Nou.jpg|275 px|Sf. Mucenic Dimitrie cel Nou]]
 +
|nastere= secolul al XIII-lea,<br/>Basarabi (lângă Rusciuc)
 +
|adormire= secolul al XIII-lea
 +
|localizare= Basarabovo<br/>(în Bulgaria de azi)
 +
|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]<br/>[[Biserica Ortodoxă Bulgară]]
 +
|etnie= vlaho-bulgar
 +
|tip= [[cuvios]]
 +
|canonizare=
 +
|calendar= [[27 octombrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}[[Sfânt]]ul [[Cuvios]] '''Dimitrie cel Nou din Basarabi''' (sau '''Dimitrie Basarabov''') a trăit în secolul al XIII-lea, în vremea țaratului vlaho-bulgar. S-a născut într-o familie română<ref name="PFDaniel">PF Daniel, Ziarul Lumina, https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/mesaje-si-cuvantari/cuvant-catre-pelerini-sfantul-cuvios-dimitrie-cel-nou-si-sfantul-cuvios-ioan-iacob-de-la-neamt-prieteni-ai-lui-hristos-si-aducatori-de-vindecare-sufleteasca-si-trupeasca-in-vreme-de-boala-166511.html</ref> în satul Basarabi (în Bulgaria de azi) și s-a nevoit într-o peșteră în apropiere. [[Moaște]]le sale se găsesc în [[Catedrala Patriarhală din București]], drept pentru care, datorită evlaviei credincioșilor de aici, Sfântul a primit și numele de ''Ocrotitor al Bucureștilor''. [[Praznic|Prăznuirea]] lui se face pe [[27 octombrie]].
  
−
==Sinaxar==
+
:''Nu trebuie confundat cu Sfântul și [[Mare Mucenic|Marele Mucenic]] [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir]].
  
−
Acest cuvios Parinte, a fost pe vremea evlaviosilor împarati bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; si întâi a fost pazitor de vite la numitul sat, apoi vazând ca toate ale lumii sunt trecatoare, a iesit din satul acela si s-a dus într-o pestera ce era aproape de Basarabi si s-a facut calugar la o mânastire ce era înauntrul pesterii. Si cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugaciunea si privegherile ce facea! încât si de harul facerii de minuni s-a învrednicit; înca si vremea iesirii sufletului sau din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a doua pietre, asa si-a dat prealuminatul sau suflet în mâna lui Dumnezeu.
+
==Viața==
 +
Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit în secolul al XIII-lea. S-a născut în satul Basarabi dintr-o familie română (vlahă)<ref name="PFDaniel" />, lângă Rusciuc (Ruse, în Bulgaria de azi) aflat pe marginea râului Lom, în vremea țaratului vlaho-bulgar al lui Petru și Ioniță  Asan. A fost o vreme păstor. Îmbrățișând însă viața monahală, a intrat într-o mânăstire orânduită într-o peșteră din apropierea locului său de origine (mănăstirea mai există și în zilele noastre). Nevoindu-se cu post, rugăciune și priveghere, s-a învrednicit de darul [[făcătorul de minuni|facerii de minuni]]. Cunoscându-și dinainte ceasul morții, și-a ales ca mormânt un loc apropiat, între două pietre unde singur s-a dus și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Mai multe nu se cunosc despre viața Sfântului, care ar fi rămas necunoscut dacă nu ar fi fost descoperit din mila lui Dumnezeu.
  
−
Trecând multa vreme, a venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele si pietrele de primprejur. Atunci au cazut în apa si cele doua pietre ce erau în cuprinsul pesterii, dimpreuna cu moastele sfântului; si mult timp au fost acolo. Deci vrând Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat îngerul Domnului în vis la o copila, a unui credincios, ce patimea de duh necurat, zicându-i: "De ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui"; si daca s-a sculat copila dimineata, a spus visul ce a vazut la parintii ei si asa adunându-se preoti si oameni multi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arata lumina si cei ce vedeau socoteau a fi comoara si au gasit pe sfântul, precum a zis îngerul, întreg si luminat ca soarele si luându-l l-au dus în sat si mergând vestea în toate partile de aflarea sfântului, a ajuns si la urechile domnitorului de la Bucuresti, care îndata a si trimis preoti si boieri, sa aduca pe sfântul la biserica Curtii domnesti.
+
==Descoperirea Sfintelor sale Moaște și mutarea lor==
 +
[[Fișier:Basarabovo-Monastery-Bulgaria.jpg|left|thumb|Mănăstirea în stâncă de la Basarabi, unde s-a nevoit Cuviosul Dimitrie cel Nou]]
 +
După mai multă vreme, crescând apele râului Lom, s-a surpat malul de lângă peșteră și au căzut mai multe pietre din stâncă, între care cele între care se aflau [[moaște]]le Sfântului, care au căzut în apă. Iar după o vreme, Sfântul s-a arătat unei fete bolnave, zicându-i să-l scoată din apă, iar el o va tămădui. Copila a zis părinților ei, care au mers împreună cu preoți și cu o mulțime mare de oameni, au aflat moaștele oamenilor neputrezite și luminate.  
  
−
Mergând trimisii aceia la Basarabi, au luat pe sfântul si au purces sa mearga la Bucuresti, si sosind pâna aproape de Rusi, unde este o fântâna, n-a vrut sa mearga mai înainte. Deci vazând preotii si boierii acea minune si nestiind ce sa faca, s-au socotit cu sfat de obste de au înjugat doi junci tineri neînvatati, ca sa vada unde este voia sfântului sa mearga si asa o, minune! S-a întors îndata sfântul la Basa-rabi în mijlocul satului si acolo a stat. Iar preotii si boierii întorcându-se la Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut. Deci domnitorul a trimis boieri cu cheltuiala de au facut o biserica în numele Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde a si fost asezat sfântul. Si multe minuni a lucrat acolo la cei ce cu credinta au nazuit; si macar ca fiind satul mic si simplu si lipsit de oameni de stiinta, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au vazut minunile sfântului, prin cucernici crestini le însemnam:
+
Știrea despre aflarea moaștelor Sfântului s-a răspândit repede, astfel că domnitorul de atunci al Țării Românești a trimis mai mulți preoți și boieri ca să le ia și să le aducă la biserica de la Curtea domnească. Însă nevoind atunci Sfântul să meargă la București, după ce au mers o vreme, în dreptul unei fântâni, moaștele s-au făcut foarte grele și nu au mai putut fi mutate. Atunci, punând moaștele Sfântului într-un car la care au înjugat doi junci neînvățați, i-au lăsat să meargă unde vor voi, iar aceștia s-au întors în satul Basarabi. Întorcându-se trimișii la București și povestind cele întâmplate, domnitorul Țării Românești v a trimis atunci bani și s-a ridicat o biserică în cinstea Cuviosului Dimitrie acolo, unde au fost așezate și moaștele Sfântului, făcând multe minuni.
  
−
Doua femei oarecare surori, Aspra si Ecaterina, de la satul ce se numeste Cernavoda, au facut o biserica prea frumoasa, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si au gândit întru sine, doara ar putea sa ia vreo particica din moastele Sfântului Dimitrie si sa o aduca în biserica lor; ca de a le lua cu totul, socoteau ele ca nu va vrea sfântul, precum a si fost. Deci venind prea cu smerenie si cu evlavie si închinându-se la sfântul, în taina au luat o mica particica din moastele lui si vrând sa se duca, sezând în carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii din locul acela, macar de-i si batea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina si din carute pogorându-se, cu lacrimi au alergat si au cazut la sfântul si punând particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, si asa s-au dus cu pace la satul lor. Altadata a venit preasfintitul mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se închine sfintelor moaste ale Sf. Dimitrie. Si închinându-se mai întâi mitropolitul si sarutând sfintele moaste si departându-se a sezut pe un scaun; apoi pe rând mergând si ceilalti ai sinodiei lui toti si sarutând sfintele moaste un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sarutarii, ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica din sfintele moaste ale Sfântului, a ramas cu gura cascata si toti cautând la dânsul si vazându-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar mitropolitul i-a poruncit sa se dea înlaturi ca sa se închine si ceilalti. Iar el mut si fara de glas fiind deabea s-a departat putin de la sicriul sfântului. Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi rugându-se sfântului si cerându-si iertare si asa i s-a dezlegat limba si a grait ca mai înainte. Dupa aceea a mers cu mitropolitul la gazda si i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de ar fi fost sa se împarta moastele la toti câti vin spre închinarea lor, pâna acum n-ar fi ramas nimic. Ci de acum caieste-te, ca ai gresit lui Dumnezeu si sfântului.
+
În vremea războiului între Imperiul Rus și cel Otoman, între 1769-1774, cucerind rușii întreaga zonă, au ajuns și în câteva sate de peste Dunăre, între care și Basarabi, de unde moaștele Sfântului au fost luate de generalul Piotr Saltîkov spre a fi duse în Rusia. Însă un creștin din Țara Românească, ''Hagi Dimitrie'', le-a cerut de la general ca răsplată și răscumpărare pentru cele suferite în timpul războiului. Generalul a dăruit atunci moaștele Sfântului Țării Românești, fiind primite de [[mitropolit]]ul de atunci, [[Grigorie de la Colțea|Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei]] și de tot poporul cu mare cinste. Moaștele Sfântului au fost așezate în [[Catedrala Patriarhală din București|Catedrala mitropolitană a Ungrovlahiei]], la București, unde se găsesc până astăzi. În vremea aceea, pentru rugăciunile Sfântului, a încetat nu doar războiul, ci și o epidemie de ciumă ce se pornise în acea vreme. Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă însă la Kiev.
  
−
Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, cazând într-o boala foarte grea, încât de patru insi era purtat si neputând sa se vindece l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie si l-au pus cu asternutul lui înauntru în biserica si slujindu-se Sfânta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a sculat sanatos si umbla pe picioarele sale, laudând pe sfântul si multumindu-i. Acestea si alte minuni a facut Sfântul Dimitrie, care nu s-au scris dupa cum s-a zis, pentru nestiinta locuitorilor.
+
În timpul Primului Război Mondial, în perioada ocupației germane, mai mulți soldați bulgari au încercat să ia moaștele Sfântului din catedrală, pentru a le duce în Bulgaria. Dar aflând bucureștenii, s-a făcut tulburare mare în oraș, astfel încât chiar germanii au dat dispoziții ca aliații lor bulgari să înapoieze moaștele Sfântului.
  
−
Iar în anii 1769 si 1774 fiind razboi între împaratia Rusiei si între Poarta Otomana si cuprinzând muscalii amândoua tarile acestea si trecând generalul Petru Salticov Dunarea, si dând razboi Rusciucului, a calcat si câteva sate de peste Dunare, orasul Cernavoda si altele; între care a calcat si satul Basarabi, unde se aflau moastele sfântului pe care luându-le mai susnumitul general, vrea sa le trimita în Rusia. Iar un evlavios crestin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lânga general, a cazut la dânsul cu rugaminte, ca sa nu înstraineze sfintele moaste, ci sa le daruiasca tarii ca rasplata pentru prazile si jafurile care au patimit din pricina razboiului si sa o mângâie cu acest dar al sfintelor moaste; si plecându-se generalul, le-a daruit tarii. Pe care primindu-le cu mare cinste si evlavie tot poporul, le-au asezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfintitului mitropolit al tarii Chir Grigorie. Si îndata a simtit tot poporul ocrotirea si patimirea sfântului; ca nu numai razboiul dintre muscali si dintre turci l-a încetat, ci si boala ciumei cea înfricosatoare a contenit-o. Si mult ajutor si mare folos câstiga, toti cei ce cu credinta nazuiesc catre sfântul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeule miluieste-ne si ne mântuieste pe noi pe toti, acum si pururea si în vecii vecilor, Amin
+
==Minunile==
 +
[[Fișier:Basarabovo-Monastery-Bulgaria-Church-Iconostasis.jpg|right|thumb|Iconostasul bisericii mănăstirii din Basarabovo, Bulgaria]]
 +
Mai multe din aceste [[minuni]] s-au petrecut și cu [[moaște]]le sale, încă de când erau încă la Basarabi. Căci din prea multa evlavie către sfântul, mai mulți credincioși și credincioase au încercat să fure părticele din acestea, fie nu s-au putut mișca din loc, fie au rămas ca împietriți, pentru că sfântul nu voia să îngăduie asemenea lucruri, astfel că numai după ce și-au cerut iertare de la Sfântul Dimitrie au putut pleca vindecați.
 +
 
 +
Un episcop de Preslav, pe nume Ioanichie, îmbolnăvindu-se greu, a fost adus la biserica Sfântului și, adus fiind de cei care îl purtau în vremea Sfintei Liturghii, după trei ceasuri s-a ridicat sănătos, putând să umble singur.
 +
 
 +
De asemeni, de când moaștele Sfântului au fost aduse la București, Cuviosul Dimitrie a făcut multe minuni, aducând vindecări, ocrotind orașul și dăruind multe binecuvântări celor ce se închină cu credință la Sfintele sale Moaște.
  
−
==Viaţa==
+
==Cinstirea Sfântului Dimitrie cel Nou în România==
 +
[[Imagine:Sf_Dimitrie_Basarabov.jpg|right|frame|Icoana și racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi]]
 +
Sfântul Dimitrie a fost primit cu mare bucurie și evlavie în România. Aducând multe binecuvântări orașului și țării, evlavia credincioșilor față de acesta a crescut mereu. Se obișnuia a scoate moaștele sale în procesiune prin oraș sau pe câmpuri în vremea epidemiilor, a secetei sau ploilor. În ziua de prăznuire a Sfântului, uneori chiar dinainte, racla cu moaștele Sfântului este deschisă, spre a fi cinstită de credincioși.
  
 +
În perioada comunistă, pelerinajele la moaștele Sfântului nu au mai putut avea aceeași amploare. Totuși evlavia credincioșilor față de dânsul nu a scăzut, iar el a continuat să ocrotească orașul, țara și Patriarhia însăși. În anul 1950, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a decis generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română, ceea ce s-a și făcut, printr-o slujbă specială, în [[27 octombrie]] 1955.
  
−
==Minunile==
+
După mărturia fericitului întru adormire patriarh [[Teoctist (Arăpașu) al României|Teoctist]], ajutorul Sfântului Dimitrie s-a făcut simțit și în ultimii ani ai comunismului, când regimul Ceaușescu a încercat, fără succes, mutarea Patriarhiei de la locul său.
 +
 
 +
După căderea comunismului, pelerinajele s-au reluat, crescând în amploare an de an, spre a ajunge unul din cele mai importante din România, după cel al Sfintei [[Parascheva de la Iași]]. Racla cu moaștele sfântului, deschisă, este scoasă în fiecare an spre cinstire de către credincioși, fiind așezată sub un baldachin, lângă [[Catedrala Patriarhală din București]].
  
−
==Sfintele Moaşte==
+
În anul 2005, o icoană cuprinzând părticele din moaștele Sfântului a fost dăruită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Bisericii Bulgariei]], fiind așezată în mănăstirea de la Basarabovo, locul unde s-a nevoit sfântul.
  
−
==Cinstirea Sfântului Dimitrie cel Nou în România==
+
Datorită numărului mare al credincioșilor veniți, care stau ore, uneori zeci de ore la rând spre a se închina Sfintelor Moaște la Catedrala patriarhală din București, numărul zilelor în care racla este așezată spre cinstire aici a crescut progresiv, ajungând în 2008 la șase zile (23-28 octombrie). Cu ocazia pelerinajului din 2008, spre bucuria credincioșilor evlavioși, au fost aduse din Grecia, spre cinstire împreună cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, părticele din moaștele Sfântului Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]].
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 +
 +
[[Tropar]] ([[glas]]ul al 8-lea):
 +
 +
:Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip,
 +
:căci luând crucea ai urmat lui Hristos
 +
:și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător,
 +
:ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
 +
:Pentru aceasta, și cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.
 +
 +
[[Condac]] (glasul al 8-lea):
 +
 +
:Apărător al său, nebiruit și neînfrânt,
 +
:ca cel ce prin tine din nevoi s-a izbăvit,
 +
:te pune înaintea orașului tău, Dimitrie;
 +
:și, ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, de toate nevoile izbăvește-l,
 +
:ca să strigăm ție:
 +
:Bucură-te, făcătorule de minuni, Dimitrie!”
  
 
==Iconografie==
 
==Iconografie==
 +
*Sfântul Dimitrie cel Nou se zugrăvește după chipul sfinților cuvioși, purtând mantie cu glugă, iar în mână ținând o cruce.
  
−
==A se vedea şi==
+
==Note==
 +
<references />
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
* [[Sinaxar al Sfinților Români]]
 +
* [[Sfinți români (cronologie)]]
  
 
==Surse==
 
==Surse==
−
 
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie27.htm Sinaxar 27 octombrie]
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie27.htm Sinaxar 27 octombrie]
 +
*Pr. Prof. [[Mircea Păcurariu]], [http://www.crestinism-ortodox.ro/html/10/10g_sfantul_dimitrie_basarabov.html Sfântul Dimitrie Basarabov], în ''Sfinți daco-romani și români'', Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pag. 171-175.
 +
*Miruna Munteanu, "[http://www.ziua.net/display.php?data=2007-10-27&id=228552 Moaștele Sf. Dimitrie cel Nou, furate de bulgari]", ''Ziua'', 27 octombrie 2007.
 +
*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-dimitrie-cel-nou-de-la-bucuresti.html Sfântul Dimitrie cel Nou de la București].
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 +
*Arhim. [[Cleopa Ilie]], [http://www.crestinortodox.ro/Sarbatori/Predica_la_Sfantul_Dimitrie_cel_Nou_11132.html Predică la sărbătoarea Sf. Dimitrie cel Nou].
 +
*Gheorghe Vasilescu, "[http://www.ziarullumina.ro/articole;713;1;15842;0;Sfantul-Dimitrie-cel-Nou-ocrotitorul-Capitalei.html Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Capitalei]", ''Ziarul Lumina'', 27 octombrie 2008.
 +
*Diac. George Aniculoaie, Augustin Păunoiu, "[http://www.ziarullumina.ro/articole;712;1;15827;0;Minunile-Sfantului-Dimitrie-cel-Nou.html Minunile Sfântului Dimitrie cel Nou]", ''Ziarul Lumina'', 26 octombrie 2008.
 +
*Augustin Păunoiu, "[http://www.ziarullumina.ro/articole;712;1;15833;0;Sfantul-Dimitrie-cel-Nou-in-istoria-mai-veche-si-mai-noua-a-Bucurestiului.html Sfântul Dimitrie cel Nou în istoria mai veche și mai nouă a Bucureștiului]", ''Ziarul Lumina'', 26 octombrie 2008.
 +
*[http://www.biserica.org/Publicatii/Acatiste/07/index.html Acatistul Sf. Dimitrie cel Nou].
 +
*[http://www.razbointrucuvant.net/cantari-la-slujba-acatistului-sfdimitrie-cel-nou/ Cântări la slujba Acatistului Sf. Dimitrie cel Nou] (audio)
 +
*[http://www.icoaneortodoxe.com/?level=picture&id=10446 Icoană a Sfântului Dimitrie Basarabov].
 +
*[http://www.resurse-ortodoxe.ro/Icoane/Octombrie/27-Dumitru,moaste.jpg Racla cu moaștele Sf. Dimitrie Basarabov, Catedrala Patriarhală din București].
 +
*[http://www.orthodox-icons.org/ro/01_icoane_cadou/071_St-Dimitrie-B.htm Icoană a Sf. Dimitrie cel Nou].
 +
*[http://www.crestinism-ortodox.ro/html/stiri/24_octombrie_2005_1.html Crestinism-ortodox.ro, Știri 24 octombrie 2005].
 +
*[http://www.basilica.ro/ro/stiri/programul_manifestarilor_organizate_cu_prilejul_sarbatorii_sf_dimitrie_cel_nou_ocrotitorul_bucurestilor_.html Programul manifestărilor organizate cu prilejul sărbătoririi Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor - 2008].
 +
*Raluca Brodner, "[http://www.ziarullumina.ro/articole;712;1;15829;0;Cine-se-apropie-de-minuni-traieste-minuni-in-viata.html Cine se apropie de minuni, trăiește minuni în viață]", ''Ziarul Lumina'', 26 octombrie 2008.
 +
 +
[[Categorie:Cuvioși]]
 +
[[Categorie:Sfinți români]]

Versiunea curentă din 27 octombrie 2023 14:44

Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou
Ocrotitorul Bucureștilor
Sf. Mucenic Dimitrie cel Nou
Date personale
Naștere secolul al XIII-lea,
Basarabi (lângă Rusciuc)
Mutare la Domnul (†) secolul al XIII-lea
Localizare Basarabovo
(în Bulgaria de azi)
Naționalitate vlaho-bulgar
Date cult
Tip cuvios
Data canonizării
Prăznuire la data de 27 octombrie
Proclamare Biserica Ortodoxă Română
Biserica Ortodoxă Bulgară
Biserici patronate

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Dimitrie Basarabov) a trăit în secolul al XIII-lea, în vremea țaratului vlaho-bulgar. S-a născut într-o familie română[1] în satul Basarabi (în Bulgaria de azi) și s-a nevoit într-o peșteră în apropiere. Moaștele sale se găsesc în Catedrala Patriarhală din București, drept pentru care, datorită evlaviei credincioșilor de aici, Sfântul a primit și numele de Ocrotitor al Bucureștilor. Prăznuirea lui se face pe 27 octombrie.

Nu trebuie confundat cu Sfântul și Marele Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

Viața

Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit în secolul al XIII-lea. S-a născut în satul Basarabi dintr-o familie română (vlahă)[1], lângă Rusciuc (Ruse, în Bulgaria de azi) aflat pe marginea râului Lom, în vremea țaratului vlaho-bulgar al lui Petru și Ioniță Asan. A fost o vreme păstor. Îmbrățișând însă viața monahală, a intrat într-o mânăstire orânduită într-o peșteră din apropierea locului său de origine (mănăstirea mai există și în zilele noastre). Nevoindu-se cu post, rugăciune și priveghere, s-a învrednicit de darul facerii de minuni. Cunoscându-și dinainte ceasul morții, și-a ales ca mormânt un loc apropiat, între două pietre unde singur s-a dus și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Mai multe nu se cunosc despre viața Sfântului, care ar fi rămas necunoscut dacă nu ar fi fost descoperit din mila lui Dumnezeu.

Descoperirea Sfintelor sale Moaște și mutarea lor

Mănăstirea în stâncă de la Basarabi, unde s-a nevoit Cuviosul Dimitrie cel Nou

După mai multă vreme, crescând apele râului Lom, s-a surpat malul de lângă peșteră și au căzut mai multe pietre din stâncă, între care cele între care se aflau moaștele Sfântului, care au căzut în apă. Iar după o vreme, Sfântul s-a arătat unei fete bolnave, zicându-i să-l scoată din apă, iar el o va tămădui. Copila a zis părinților ei, care au mers împreună cu preoți și cu o mulțime mare de oameni, au aflat moaștele oamenilor neputrezite și luminate.

Știrea despre aflarea moaștelor Sfântului s-a răspândit repede, astfel că domnitorul de atunci al Țării Românești a trimis mai mulți preoți și boieri ca să le ia și să le aducă la biserica de la Curtea domnească. Însă nevoind atunci Sfântul să meargă la București, după ce au mers o vreme, în dreptul unei fântâni, moaștele s-au făcut foarte grele și nu au mai putut fi mutate. Atunci, punând moaștele Sfântului într-un car la care au înjugat doi junci neînvățați, i-au lăsat să meargă unde vor voi, iar aceștia s-au întors în satul Basarabi. Întorcându-se trimișii la București și povestind cele întâmplate, domnitorul Țării Românești v a trimis atunci bani și s-a ridicat o biserică în cinstea Cuviosului Dimitrie acolo, unde au fost așezate și moaștele Sfântului, făcând multe minuni.

În vremea războiului între Imperiul Rus și cel Otoman, între 1769-1774, cucerind rușii întreaga zonă, au ajuns și în câteva sate de peste Dunăre, între care și Basarabi, de unde moaștele Sfântului au fost luate de generalul Piotr Saltîkov spre a fi duse în Rusia. Însă un creștin din Țara Românească, Hagi Dimitrie, le-a cerut de la general ca răsplată și răscumpărare pentru cele suferite în timpul războiului. Generalul a dăruit atunci moaștele Sfântului Țării Românești, fiind primite de mitropolitul de atunci, Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei și de tot poporul cu mare cinste. Moaștele Sfântului au fost așezate în Catedrala mitropolitană a Ungrovlahiei, la București, unde se găsesc până astăzi. În vremea aceea, pentru rugăciunile Sfântului, a încetat nu doar războiul, ci și o epidemie de ciumă ce se pornise în acea vreme. Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă însă la Kiev.

În timpul Primului Război Mondial, în perioada ocupației germane, mai mulți soldați bulgari au încercat să ia moaștele Sfântului din catedrală, pentru a le duce în Bulgaria. Dar aflând bucureștenii, s-a făcut tulburare mare în oraș, astfel încât chiar germanii au dat dispoziții ca aliații lor bulgari să înapoieze moaștele Sfântului.

Minunile

Iconostasul bisericii mănăstirii din Basarabovo, Bulgaria

Mai multe din aceste minuni s-au petrecut și cu moaștele sale, încă de când erau încă la Basarabi. Căci din prea multa evlavie către sfântul, mai mulți credincioși și credincioase au încercat să fure părticele din acestea, fie nu s-au putut mișca din loc, fie au rămas ca împietriți, pentru că sfântul nu voia să îngăduie asemenea lucruri, astfel că numai după ce și-au cerut iertare de la Sfântul Dimitrie au putut pleca vindecați.

Un episcop de Preslav, pe nume Ioanichie, îmbolnăvindu-se greu, a fost adus la biserica Sfântului și, adus fiind de cei care îl purtau în vremea Sfintei Liturghii, după trei ceasuri s-a ridicat sănătos, putând să umble singur.

De asemeni, de când moaștele Sfântului au fost aduse la București, Cuviosul Dimitrie a făcut multe minuni, aducând vindecări, ocrotind orașul și dăruind multe binecuvântări celor ce se închină cu credință la Sfintele sale Moaște.

Cinstirea Sfântului Dimitrie cel Nou în România

Icoana și racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi

Sfântul Dimitrie a fost primit cu mare bucurie și evlavie în România. Aducând multe binecuvântări orașului și țării, evlavia credincioșilor față de acesta a crescut mereu. Se obișnuia a scoate moaștele sale în procesiune prin oraș sau pe câmpuri în vremea epidemiilor, a secetei sau ploilor. În ziua de prăznuire a Sfântului, uneori chiar dinainte, racla cu moaștele Sfântului este deschisă, spre a fi cinstită de credincioși.

În perioada comunistă, pelerinajele la moaștele Sfântului nu au mai putut avea aceeași amploare. Totuși evlavia credincioșilor față de dânsul nu a scăzut, iar el a continuat să ocrotească orașul, țara și Patriarhia însăși. În anul 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română, ceea ce s-a și făcut, printr-o slujbă specială, în 27 octombrie 1955.

După mărturia fericitului întru adormire patriarh Teoctist, ajutorul Sfântului Dimitrie s-a făcut simțit și în ultimii ani ai comunismului, când regimul Ceaușescu a încercat, fără succes, mutarea Patriarhiei de la locul său.

După căderea comunismului, pelerinajele s-au reluat, crescând în amploare an de an, spre a ajunge unul din cele mai importante din România, după cel al Sfintei Parascheva de la Iași. Racla cu moaștele sfântului, deschisă, este scoasă în fiecare an spre cinstire de către credincioși, fiind așezată sub un baldachin, lângă Catedrala Patriarhală din București.

În anul 2005, o icoană cuprinzând părticele din moaștele Sfântului a fost dăruită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Bisericii Bulgariei, fiind așezată în mănăstirea de la Basarabovo, locul unde s-a nevoit sfântul.

Datorită numărului mare al credincioșilor veniți, care stau ore, uneori zeci de ore la rând spre a se închina Sfintelor Moaște la Catedrala patriarhală din București, numărul zilelor în care racla este așezată spre cinstire aici a crescut progresiv, ajungând în 2008 la șase zile (23-28 octombrie). Cu ocazia pelerinajului din 2008, spre bucuria credincioșilor evlavioși, au fost aduse din Grecia, spre cinstire împreună cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, părticele din moaștele Sfântului Apostol Pavel.

Imnografie

Tropar (glasul al 8-lea):

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip,
căci luând crucea ai urmat lui Hristos
și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător,
ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Pentru aceasta, și cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.

Condac (glasul al 8-lea):

Apărător al său, nebiruit și neînfrânt,
ca cel ce prin tine din nevoi s-a izbăvit,
te pune înaintea orașului tău, Dimitrie;
și, ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, de toate nevoile izbăvește-l,
ca să strigăm ție:
Bucură-te, făcătorule de minuni, Dimitrie!”

Iconografie

  • Sfântul Dimitrie cel Nou se zugrăvește după chipul sfinților cuvioși, purtând mantie cu glugă, iar în mână ținând o cruce.

Note

  1. ↑ 1,0 1,1 PF Daniel, Ziarul Lumina, https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/mesaje-si-cuvantari/cuvant-catre-pelerini-sfantul-cuvios-dimitrie-cel-nou-si-sfantul-cuvios-ioan-iacob-de-la-neamt-prieteni-ai-lui-hristos-si-aducatori-de-vindecare-sufleteasca-si-trupeasca-in-vreme-de-boala-166511.html

A se vedea și

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Dimitrie_cel_Nou_din_Basarabi&oldid=54880”