Sinodul tâlhăresc de la Efes: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Îmbunătăţire}} '''Sinodul tâlhăresc de la Efes''' a fost convocat de Împăratul Teodosie al II-lea în 8 august 449 cu scopul de a redicuta deciziile sinodului din n...)
 
m (leg. int.)
 
(Nu s-au afișat 15 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Îmbunătăţire}}
+
'''Sinodul „tâlhăresc” de la Efes''' a fost un sinod local care s-a ținut în anul 449 la [[Efes]] (Asia Mică, azi Turcia), în timpul marilor dispute [[Hristologie|hristologice]] din secolul al V-lea, având loc între [[Sinodul III Ecumenic]] și [[Sinodul IV Ecumenic]]. A fost convocat de către împăratul [[Teodosie al II-lea]], al cărui sprijin pentru [[erezie|erezia]] [[Monofizism|monofizită]] era cunoscut.
  
−
'''Sinodul tâlhăresc de la Efes''' a fost convocat de Împăratul [[Teodosie al II-lea]] în [[8 august]] 449 cu scopul de a redicuta deciziile sinodului din noiembrie 448 prezidat de [[Flavian Mărturisitorul|Flavian de Constantinopol]] care îl destituise şi excomunicase pe [[arhimandrit]]ul Eutyches pentru că refuza să admită cele două naturi ale lui Hristos. Sinodul, sub prezidarea lui [[Dioscor de Alexandria]] şi cu sprijinul Împăratului [[Teodosie al II-lea]], a decsi în favoarea lui Eutyches şi l-a destituit pe Flavian de Constantinopol.
+
==Istoric - perioada premergătoare==
 +
Dovezile istorice din secolele IV și V scot în evidență o lungă perioadă  de controverse privind natura Domnului nostru [[Iisus Hristos]], numite controversele [[Hristologie|hristologice]]. În timpul acestei perioade au apărut unele erezii, printre care și [[arianism]]ul, [[nestorianism]]ul și [[monofizism]]ul. Disputele aveau loc mai ales între [[ierarh]]ii Bisericilor din [[Biserica din Alexandria]], [[Biserica Antiohiei|Antiohia]] și [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] și se acutizau mai cu seamă în timpul unor sinoade la care participau și reprezentanți ai  Bisericii Romei. Rezultatul controverselor era influențat puternic de împăratul din [[Constantinopol]] care avea dreptul de a convoca aceste sinoade.
  
−
==Istoric==
+
[[Sinodul I Ecumenic|Primul]] și [[Sinodul III Ecumenic|al III-lea]] sinod ecumenic au stabilit că [[arianism]]ul și [[nestorianism]]ul sunt erezii și i-au excomunicat pe capii acestora, [[Arie]] și [[Nestorie]]. Excomunicarea și exilul lui Nestorie au fost puternic influențate de împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], sora mai mare a împăratului [[Teodosie al II-lea]]. În anul 441, Teodosie, sub influența eunucului Hrisafie, a fost convins să o îndepărteze pe sora sa de la curtea imperială. Din acel moment, Teodosie a început să sprijine [[erezie|erezia]] [[Monofizism|monofizită]], care era promovată de [[arhimandrit]]ul [[Eutihie]] și de [[patriarh]]ul [[Dioscor al Alexandriei]] (succesorul sfântului [[Chiril al Alexandriei]]).
−
Dovezile istorice din secolul al V-lea şi al V-lea prezintă o perioadă lungă de controverse privind natura Domnului nostru Iisus Hristos, numite controversele hristologice. În timpul acestei perioade au apărut unele erezii, printre care şi [[arianism]]ul, [[nestorianism]]ul şi [[monofizism]]ul. Disputele se ţineau între ierarhii [[Biserica din Alexandria|Bisericile Alexandriei]], [[Biserica Antiohiei|Antiohiei]] şi [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] prin intermediul unor sinoadela care participau reprezentanţi ai  Bisericii Romei. Rezultatul controverselor era influenţat puternic de împăratul din Constantinopol care, în general,convocau aceste sinoade.
 
  
−
===Perioada premergătoare===
+
Domnie, patriarh al Antiohiei, a fost primul care a remarcat această greșeală a lui Eutihie. În noiembrie 448, sfântul [[Flavian Mărturisitorul]], patriarhul de atunci al Constantinopolului, a convocat un sinod la [[Constantinopol]] în care a fost formulată oficial acuzația împotriva erorii lui Eutihie, acuzație făcută de Eusebiu, [[episcop]] de Dorylaeum (Frigia). După ce l-a audiat pe Eutihie, sinodul l-a depus și excomunicat pentru refuzul de a admite că Hristos, după întrupare, a avut două naturi (cea divină și cea umană).  
−
[[Sinodul I Ecumenic|Primul]] şi [[Sinodul III Ecumenic|al III-lea]] sinoade ecumenice au stabilit căarianusmul şi nestorianismul sunt erezii şi i-au excomunicat pe capii acestora, Arie şi Nestorie. Excomunicarea şi exilul lui Nestorie au fost puternic influenţate de Împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], sora mai mare a Împăratului Teodosie al II-lea. În 441, Teodosie, sub influenţa eunucului Hrisafie, a fost convins să o îndepărteze pe sora sa. Apoi, Teodosie a început să sprijine eroarea monofizită promovată de arhimandritul Eutyches şi de Dioscor, o eroare care spunea că Hristos nu are numai o persoană ci şi doar o singură natură.
 
  
−
Domnie, Patriarh al Antiohiei a fost primul care a remarcat această eroare a lui Eutyches. În noiembrie 448, Flavian, Patriarhul Constantinopolului, a convocat un sinod în Constantinopol în care a fost formulată oficial acuzaţia împotriva erorii lui Eutyches, acuzaţie făcută de Eusebiu, [[episcop]] de Dorylaeum (Frigia). După ce l-a audiat pe Eutyches, sinodul l-a  depus şi excomunicat pentru refuzul de a admite două naturi în Hristos după întrupare.  
+
La rugămintea făcută împăratului de către Eutihie și de unii [[episcop]]i care îl sprijineau, inclusiv Dioscor, Teodosie a convocat, cu acceptul papei [[Leon cel Mare]], un nou sinod care să stabilească dacă sinodul de la Constantinopol din 448 (cel condus de patriarhul Flavian) îl demisese și excomunicase pe Eutihie în mod corect.
  
−
La rugămintea lui Eutyches făcută împăratului şi episcopilor simpatizanţi lui, inclusiv Dioscor, Teodosie a convocat, cu acceptul Papei [[Leo cel Mare|Leo de Roma]], un sinod care să stabilească dacă în sinodul din 448 Flavian îl demisese şi excomunicase pe Eutyches în mod corect.
+
==Lucrările sinodului==
 +
''Al II-lea Sinod de la Efes'', așa cum a mai fost numit acest sinod, a fost convocat de Împăratul Teodosie al II-lea, lucrările sale fiind prezidate de către patriarhul Dioscor al Alexandriei. S-au păstrat înregistrările scrise ale ședințelor sinodului, ele fiind citite și analizate mai târziu, în cadrul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]] din anul 451; aceste înregistrări oferă informații despre modul în care s-a desfășurat sinodul. Sinodul a fost dominat de împăratul Teodosie, patriarhul Dioscor și suporterii monofiziți ai acestora. Lui Flavian și altor șase episcopi, care participaseră la sinodul din 448, nu li s-a permis să aibă drept de decizie. Dioscor a ignorat delegația Romei și nu a citit în sinod scrisoarea papei [[Leon cel Mare|Leon]].  
  
−
===Sinodul===
+
Patriarhul [[Dioscor al Alexandriei]], care era succesorul sfântului [[Chiril al Alexandriei]], a stăruit în a susține că în Hristos există o singură fire (physis), adică a susținut exact poziția [[monofizitism|monofiziților]]. Conform acestei [[Erezie|erezii]], Mântuitorul ar fi "din două firi", dar după Întrupare a devenit "o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul". Este adevărat că și Sfântul Chiril folosise aceste cuvinte (grec. ''mia physis tou Theou Logou sesarkomeni''), dar Dioscor a omis multe dintre afirmațiile acestuia, care completau și echilibrau acest punct de vedere, și care foloseau o terminologie diferită.
−
'''Al II-lea Sinod de la Efes''', aşa cum mai este numit acest sinod, a fost convocat de Împăratul Teodosie al II-lea  sub prezidiul lui Dioscor. Înregistrările păstrate ale şedinţelor citite şi înregistrate la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] din 451 şi într-o traducere siriacă realizată de un călugăr monofizit oferă informaţii despre cum s-a desfăşurat sinodul. Sinodul a fost dominat de Teodosie, Dioscor şi suporterii monofiziţi. Flavian şi alţi şase episcopi, care participaseră la sinodul din 448, nu l-i s-a permis să aibă drept de decizie. Dioscor a ignorat delegaţia Romei şi nu a citit scrisoarea Papei Leo, dar a citit o scrisoare de la Teodosie care solicita prezenţa unui călugăr anti-nestorian, Barsuma. Eutyches a declarat, după ce a făcut o metanie, că el ţine credinţa de la Niceea şi Efesşi că a fost condamnat de Flavian pentru o întorsătură a limbii, dar, el a continuat să susţină o singură fire a lui Hristos. Încercările de a susţine cazul din partea acuzatorilor lui Eutyches, Episcopul Eusebiue de Dorylaeum, au fost refuzate, ca şi încercările lui Flavian. Eutyches a obiectat încercărilor de a citi scrisoarea lui Leo, în timp ce s-a citit o petiţie din partea mănăstirii lui Eutyches, în favoarea lui. La sfârşit, Eutyches a fost declarat ortodox şi reinstalat în [[preot|preoţia]] sa.
 
  
−
Flavian a fost demis şi excomunicat şi, în curând, va muri din cauza tratamentului necorespunzător, fiind succedat de Anatolie, un [[diacon]] loial lui Dioscor. Eusebiu a fost şi el demis. Sinodul prezidat de Dioscor a continuat prin demiterea multor episcopi care i se opuseseră.  
+
Eutihie a declarat, după ce a făcut o [[metanie]], că el ține credința de la Niceea și Efes și că a fost condamnat de Flavian pentru o întorsătură a limbii, dar el a continuat să susțină o singură fire a lui Hristos. Încercările de a susține cazul din partea acuzatorului lui Eutihie, Episcopul Eusebiu de Dorylaeum, au fost refuzate, ca și încercările lui Flavian. Eutihie a obiectat și împotriva încercărilor de a se citi scrisoarea  papei [[Leon cel Mare|Leon]], dar o petiție din partea [[mănăstire|mănăstirii]] lui Eutihie, în favoarea lui, a fost acceptată. Sfântul [[Flavian Mărturisitorul|Flavian]] a fost bătut cu cruzime chiar în timpul lucrărilor sinodului de către călugări monofiziți, conduși de un anume Barsum.
  
−
===După sinod===
+
La încheierea lucrărilor sinodului, prin amenințări și presiuni, Eutihie a fost declarat ortodox și reinstalat în [[preot|preoția]] sa. Flavian a fost depus și excomunicat și, în curând, a murit din cauza tratamentului necorespunzător, fiind succedat de Anatolie, un [[diacon]] loial lui Dioscor. Eusebiu a fost și el demis. De asemenea au mai fost demiși și alți episcopi care i se opuseseră lui Dioscor.
−
Când Papa Leo a primit rapoarte despre sinodul condus de Dioscor şi acţiunile violente ale partizanilor lui el l-a condamnat şi numit ''Latrocinium'', adică ''sinod tâlhăresc'' şi a refuzat să-l recunoască pe Anatolie ca Episcop legal de Constantinopol până când nu-şi va explica într-un mod satisfăcător credinţa. Totuşi, Teodosie, a ignorat poziţia lui Leo. În [[28 iulie]] 450, situaţia s-a schimbat radical deoarece Teodosie a murit într-un accident de cal iar sora sa Pulcheria a preluat cârma iperiului şi s-a căsătorit cu generalul [[Marcian]], care a devenit noul împărat. Împărăteasa şi noul împărat se opuneau amândoi învăţăturilor lui Dioscor şi Eutyches. Odataă cu schimbarea conducerii imperiului, Anatolie şi mulţi alţi episcopi au condamnat, de asemenea, With the change in imperial leadership Anatolius and many other bishops now also condemned învăţăturilor lui Dioscor şi Eutyches. Ca un pas înainte pentru a clarifica disputele, Marician a convocat un alt sinod care va avea loc în 451 în Calcedon.  
+
 
 +
==După sinod==
 +
Când papa [[Leon cel Mare|Leon]] a primit rapoarte despre sinodul condus de Dioscor și acțiunile violente ale partizanilor lui, el l-a condamnat și numit ''latrocinium'', adică ''sinod tâlhăresc'' și a refuzat să-l recunoască pe Anatolie ca Episcop legal de Constantinopol până când acesta nu-și va explica într-un mod satisfăcător credința. Totuși, împăratul Teodosie a ignorat poziția lui Leon. În [[28 iulie]] 450, situația s-a schimbat radical deoarece Teodosie a murit într-un accident (a căzut de pe cal în timp ce traversa râul Lycus și s-a rănit grav la coloana vertebrală), iar sora sa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] a preluat cârma imperiului și s-a căsătorit cu generalul [[Marcian (împărat)|Marcian]], care a devenit noul împărat. Împărăteasa și noul împărat se opuneau amândoi învățăturilor lui Dioscor și Eutihie. Odată cu schimbarea conducerii imperiului, Anatolie și mulți alți episcopi au condamnat și ei învățăturile greșite ale lui Dioscor și Eutihie.
 +
 
 +
Pentru a clarifica disputele, împăratul Marcian a convocat în anul 451 un alt sinod care a avut loc la Calcedon - este vorba despre [[Sinodul IV Ecumenic|al patrulea Sinod Ecumenic]], care a rezolvat definitiv controversele religioase datorate ereziei [[monofizitism|monofizite]].
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
*[[Monofizitism]]
 +
*[[Nestorianism]]
 +
*[[Sinodul III Ecumenic]]
 +
*[[Sinodul IV Ecumenic]]
 +
 
 +
==Surse==
 +
*[[Wikipedia:Second Council of Ephesus]]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 +
*[http://www.roman-empire.net/constant/theodosius-II.html Theodosius II]
 +
*[http://www.roman-emperors.org/theo2.htm De Imperatoribus Romanis - Theodosius II]
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/05495a.htm  Catholic Encyclopedia: Council of Ephesus]
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/05495a.htm  Catholic Encyclopedia: Council of Ephesus]
−
*[http://www.newadvent.org/cathen/03555a.htm  Catholic Encyclopedia: Council of Chalcedon]
 
−
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Second_Council_of_Ephesus  Wikipedia: Second Council of Ephesus]
 
  
−
[[Categorie:Sinoade tâlhăreşti]]
+
[[Categorie:Sinoade]]
 +
[[Categorie:Erezii]]
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
  
−
[[en:Robber Council of Ephesus]]
+
[[en:Robber Council of Ephesus]]

Versiunea curentă din 3 octombrie 2013 09:35

Sinodul „tâlhăresc” de la Efes a fost un sinod local care s-a ținut în anul 449 la Efes (Asia Mică, azi Turcia), în timpul marilor dispute hristologice din secolul al V-lea, având loc între Sinodul III Ecumenic și Sinodul IV Ecumenic. A fost convocat de către împăratul Teodosie al II-lea, al cărui sprijin pentru erezia monofizită era cunoscut.

Istoric - perioada premergătoare

Dovezile istorice din secolele IV și V scot în evidență o lungă perioadă de controverse privind natura Domnului nostru Iisus Hristos, numite controversele hristologice. În timpul acestei perioade au apărut unele erezii, printre care și arianismul, nestorianismul și monofizismul. Disputele aveau loc mai ales între ierarhii Bisericilor din Biserica din Alexandria, Antiohia și Constantinopol și se acutizau mai cu seamă în timpul unor sinoade la care participau și reprezentanți ai Bisericii Romei. Rezultatul controverselor era influențat puternic de împăratul din Constantinopol care avea dreptul de a convoca aceste sinoade.

Primul și al III-lea sinod ecumenic au stabilit că arianismul și nestorianismul sunt erezii și i-au excomunicat pe capii acestora, Arie și Nestorie. Excomunicarea și exilul lui Nestorie au fost puternic influențate de împărăteasa Pulcheria, sora mai mare a împăratului Teodosie al II-lea. În anul 441, Teodosie, sub influența eunucului Hrisafie, a fost convins să o îndepărteze pe sora sa de la curtea imperială. Din acel moment, Teodosie a început să sprijine erezia monofizită, care era promovată de arhimandritul Eutihie și de patriarhul Dioscor al Alexandriei (succesorul sfântului Chiril al Alexandriei).

Domnie, patriarh al Antiohiei, a fost primul care a remarcat această greșeală a lui Eutihie. În noiembrie 448, sfântul Flavian Mărturisitorul, patriarhul de atunci al Constantinopolului, a convocat un sinod la Constantinopol în care a fost formulată oficial acuzația împotriva erorii lui Eutihie, acuzație făcută de Eusebiu, episcop de Dorylaeum (Frigia). După ce l-a audiat pe Eutihie, sinodul l-a depus și excomunicat pentru refuzul de a admite că Hristos, după întrupare, a avut două naturi (cea divină și cea umană).

La rugămintea făcută împăratului de către Eutihie și de unii episcopi care îl sprijineau, inclusiv Dioscor, Teodosie a convocat, cu acceptul papei Leon cel Mare, un nou sinod care să stabilească dacă sinodul de la Constantinopol din 448 (cel condus de patriarhul Flavian) îl demisese și excomunicase pe Eutihie în mod corect.

Lucrările sinodului

Al II-lea Sinod de la Efes, așa cum a mai fost numit acest sinod, a fost convocat de Împăratul Teodosie al II-lea, lucrările sale fiind prezidate de către patriarhul Dioscor al Alexandriei. S-au păstrat înregistrările scrise ale ședințelor sinodului, ele fiind citite și analizate mai târziu, în cadrul Sinodului de la Calcedon din anul 451; aceste înregistrări oferă informații despre modul în care s-a desfășurat sinodul. Sinodul a fost dominat de împăratul Teodosie, patriarhul Dioscor și suporterii monofiziți ai acestora. Lui Flavian și altor șase episcopi, care participaseră la sinodul din 448, nu li s-a permis să aibă drept de decizie. Dioscor a ignorat delegația Romei și nu a citit în sinod scrisoarea papei Leon.

Patriarhul Dioscor al Alexandriei, care era succesorul sfântului Chiril al Alexandriei, a stăruit în a susține că în Hristos există o singură fire (physis), adică a susținut exact poziția monofiziților. Conform acestei erezii, Mântuitorul ar fi "din două firi", dar după Întrupare a devenit "o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul". Este adevărat că și Sfântul Chiril folosise aceste cuvinte (grec. mia physis tou Theou Logou sesarkomeni), dar Dioscor a omis multe dintre afirmațiile acestuia, care completau și echilibrau acest punct de vedere, și care foloseau o terminologie diferită.

Eutihie a declarat, după ce a făcut o metanie, că el ține credința de la Niceea și Efes și că a fost condamnat de Flavian pentru o întorsătură a limbii, dar el a continuat să susțină o singură fire a lui Hristos. Încercările de a susține cazul din partea acuzatorului lui Eutihie, Episcopul Eusebiu de Dorylaeum, au fost refuzate, ca și încercările lui Flavian. Eutihie a obiectat și împotriva încercărilor de a se citi scrisoarea papei Leon, dar o petiție din partea mănăstirii lui Eutihie, în favoarea lui, a fost acceptată. Sfântul Flavian a fost bătut cu cruzime chiar în timpul lucrărilor sinodului de către călugări monofiziți, conduși de un anume Barsum.

La încheierea lucrărilor sinodului, prin amenințări și presiuni, Eutihie a fost declarat ortodox și reinstalat în preoția sa. Flavian a fost depus și excomunicat și, în curând, a murit din cauza tratamentului necorespunzător, fiind succedat de Anatolie, un diacon loial lui Dioscor. Eusebiu a fost și el demis. De asemenea au mai fost demiși și alți episcopi care i se opuseseră lui Dioscor.

După sinod

Când papa Leon a primit rapoarte despre sinodul condus de Dioscor și acțiunile violente ale partizanilor lui, el l-a condamnat și numit latrocinium, adică sinod tâlhăresc și a refuzat să-l recunoască pe Anatolie ca Episcop legal de Constantinopol până când acesta nu-și va explica într-un mod satisfăcător credința. Totuși, împăratul Teodosie a ignorat poziția lui Leon. În 28 iulie 450, situația s-a schimbat radical deoarece Teodosie a murit într-un accident (a căzut de pe cal în timp ce traversa râul Lycus și s-a rănit grav la coloana vertebrală), iar sora sa Pulcheria a preluat cârma imperiului și s-a căsătorit cu generalul Marcian, care a devenit noul împărat. Împărăteasa și noul împărat se opuneau amândoi învățăturilor lui Dioscor și Eutihie. Odată cu schimbarea conducerii imperiului, Anatolie și mulți alți episcopi au condamnat și ei învățăturile greșite ale lui Dioscor și Eutihie.

Pentru a clarifica disputele, împăratul Marcian a convocat în anul 451 un alt sinod care a avut loc la Calcedon - este vorba despre al patrulea Sinod Ecumenic, care a rezolvat definitiv controversele religioase datorate ereziei monofizite.

A se vedea și

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sinodul_tâlhăresc_de_la_Efes&oldid=35237”