Mircea Păcurariu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{În lucru}} '''Mircea Păcurariu''' (n. 30 iulie 1932, satul Ruși, județul Hunedoara) este un preot, profesor universitar de teologie și istoric român. Este un sp...)
 
m (Adăugare categorie „Educație”)
 
(Nu s-au afișat 23 de versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
{{În lucru}}
+
[[Fișier:Mircea Pacurariu.jpg|thumb|230px]]
'''Mircea Păcurariu''' (n. [[30 iulie]] 1932, satul Ruși, județul Hunedoara) este un [[preot]], profesor universitar de [[teologie]] și istoric român. Este un specialist renumit în domeniul [[Istoria Bisericii Ortodoxe Române (cronologie)|istoriei Bisericii Ortodoxe Române]]. Din 2015 este membru titular al Academiei Române.<ref>[http://www.academiaromana.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=P Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent]</ref>
+
'''Mircea Păcurariu''' (n. [[30 iulie]] 1932, satul Ruși, județul Hunedoara - d. [[13 ianuarie]] 2021, Sibiu)<ref>[https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/parintele-academician-prof-dr-mircea-pacurariu-a-trecut-la-cele-vesnice-1932-2021-159829.html, ''Părintele academician prof. dr. Mircea Păcurariu a trecut la cele veșnice''], 13 ianuarie 2021, ''Ziarul Lumina''</ref> a fost un [[preot]], profesor universitar de [[teologie]] și istoric român. Este un specialist renumit în domeniul [[Istoria Bisericii Ortodoxe Române (cronologie)|istoriei Bisericii Ortodoxe Române]]. Din 2015 era membru titular al Academiei Române.<ref>[http://www.academiaromana.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=P Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent]</ref>
  
 +
==Biografie==
 +
Născut la [[30 iulie]] 1932 în satul Ruși (aparținător, în prezent, de comuna Bretea Română) din județul Hunedoara, Mircea Păcurariu este fiul [[preot]]ului din acel sat.
 +
 +
A urmat studii la Liceul „Decebal” din Deva (1943-1951), la Facultatea de Istorie a Universității din Cluj (1951-1952), apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1952-1956), unde a obținut licența în [[teologie]].
 +
 +
Ulterior a urmat cursuri de doctorat în specialitatea „Istoria Bisericii Române” la Institutul Teologic din București (1956-1959), susținându-și teza de doctorat în anul 1968, cu titlul ''Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII''.
 +
 +
După absolvirea facultății de teologie, a lucrat ca profesor la Seminarul Teologic de la [[Mănăstirea Neamț]] (1959-1961), apoi a fost cooptat în învățământul superior la Catedra de Istoria Bisericii Române de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. A obținut succesiv gradele didactice de asistent pentru limbile latină și greacă (1961-1970), conferențiar (1970-1971) și apoi pe cel de profesor titular (din anul 1971).
 +
 +
[[Hirotonie|Hirotonit]] ca [[diacon]] (1970) și [[preot]] (1971), i s-a acordat ulterior distincția de [[Iconom stavrofor (preot)|iconom stavrofor]] (1976).
 +
 +
Profesorul Mircea Păcurariu a participat la numeroase întruniri cu caracter teologic peste hotare. A fost președinte al Comisiei de Istorie Eclesiastică Comparată din România (din 1997).<ref name=crestinortodox>[https://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/parintele-mircea-pacurariu-un-mare-pentru-biserica-noastr-155099.html ''Părintele Mircea Păcurariu - Un mare dar pentru Biserica noastră''], 31 iulie 2017, ''CrestinOrtodox.ro'', accesat la 14 decembrie 2019</ref>
 +
 +
În perioada 1990-1992 a fost profesor suplinitor al aceleiași catedre, de Istorie a Bisericii Române, și la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Între anii 1992-2000 a îndeplinit funcția de decan al Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu. După pensionare, în anul 2002, a rămas ca profesor emerit la aceeași facultate.<ref name=crestinortodox/>
 +
 +
Părintele Mircea Păcurariu a trecut la Domnul în dimineața zilei de miercuri, 13 ianuarie 2021, la ora 07:41.<ref>[https://basilica.ro/pr-acad-mircea-pacurariu-a-trecut-la-domnul/ Iulian Dumitrașcu, ''Pr. Acad. Mircea Păcurariu a trecut la Domnul''], 13 ianuarie 2021, ''Basilica.ro''</ref><ref>[https://www.mediafax.ro/social/a-murit-parintele-academician-mircea-pacurariu-19864997 Laura Baciu, ''A murit cel mai mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române, părintele academician Mircea Păcurariu''], 13 ianuarie 2021, ''Mediafax.ro''</ref> [[Slujba de înmormântare]] a avut loc la 15 ianuarie 2021, în [[Catedrala mitropolitană din Sibiu]], fiind oficiată de un [[sobor]] de preoți în frunte cu IPS [[Laurențiu (Streza) al Ardealului|Laurențiu al Ardealului]].<ref name=basilica>[https://basilica.ro/a-fost-condus-pe-ultimul-drum-parintele-mircea-pacurariu-cel-mai-mare-istoric-al-bisericii-ortodoxe-romane/ ''Părintele Mircea Păcurariu, renumit profesor şi academician, a fost condus pe ultimul drum, vineri, 15 ianuarie 2021''], ''Basilica.ro''</ref> În mesajul său, [[Daniel (Ciobotea) al României|PF Părinte Daniel]] a spus: „''Părintele Profesor Mircea Păcurariu va rămâne în memoria culturii românești ca fiind cel mai mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române din ultima jumătate de veac, o lumină de Înviere peste timp''”.<ref>[https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/mesaje-si-cuvantari/parintele-academician-mircea-pacurariu-marele-istoric-al-bisericii-ortodoxe-romane-1932-2021-159890.html ''Părintele Academician Mircea Păcurariu – marele istoric al Bisericii Ortodoxe Române''], 15 ianuarie 2021, ''Ziarul Lumina''</ref> Trupul părintelui Mircea Păcurariu a fost preluat din Catedrala mitropolitană cu onoruri militare și înhumat în mormântul familiei sale, de la cimitirul Bisericii „Buna Vestire” din Sibiu.<ref name=basilica/>
 +
 +
== Lucrări publicate ==
 +
Printre cele mai importante cărți care îl au ca autor pe Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu se numără:
 +
* ''Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII'' (teză de doctorat, Sibiu, 1968)
 +
* ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Manual pentru Seminariile teologice'' (ed. I, Sibiu, 1972; ed. a II-a, Sibiu, 1978; ed. a III-a, București, 1987)
 +
* ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române, pentru Institutele Teologice'' - 3 volume (ed. I, București, 1980-1981; ed. a II-a, București, 1992-1994)
 +
* ''Începuturile Mitropoliei Transilvaniei'' (București, 1980)
 +
* ''Politica statului ungar față de Biserica româneasă din Transilvania în perioada dualismului, 1867-1918'' (Sibiu, 1986)
 +
* ''Istoria Mănăstirii Prislop'' (Arad, 1986)
 +
* ''Două sute de ani de învățământ teologic la Sibiu, 1786-1986'' (Sibiu, 1987)
 +
* ''Pagini de istorie bisericească românească (Sibiu, 1991)
 +
* ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' (Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, ISBN 973-9130-08-9)
 +
* ''Istoria Bisericii românești din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș până în 1918'' (Cluj-Napoca, 1992)
 +
* ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române, compendiu'' (Chișinău, 1993)
 +
* ''Geschichte der Rumanischen Orthodoxen Kirche'' (Erlangen, 1994)
 +
* ''Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc'' (Iași, 1993)
 +
* ''Sfinți daco-romani și români'' (Iași, 1994)
 +
* ''Dicționarul Teologilor Români''
 +
** Ediția I: Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, ISBN 9739739148, disponibilă [http://biserica.org/WhosWho/DTR/A/ online]
 +
** Ediția a II-a: Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6
 +
* ''Uniația în Transilvania în trecut și astăzi'', Editura „Episcop Nicolae Popovici”, Oradea, 2006 <ref name="UITcrestinortodox.ro_2013-08-29">[http://www.crestinortodox.ro/religie/recenzie-uniatia-transilvania-trecut-astazi-122602.html Stelian Gomboș, ''Recenzie: Uniația în Transilvania în trecut și astăzi''], 2 august 2012,  ''CrestinOrtodox.ro'', accesat la 15 decembrie 2019</ref>
 +
 +
==Distincții==
 +
La 1 decembrie 2000 a fost decorat cu Ordinul național „Steaua României”, în grad de ofițer, „pentru slujirea cu cinste, evlavie și dragoste de oameni a cuvântului lui Dumnezeu”.<ref>[http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/25653 Decretul nr. 560 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Secretariatului de Stat pentru Culte], text publicat în Monitorul Oficial nr. 668 din 16 decembrie 2000.</ref>
 +
 +
Pr. profesor dr. Mircea Păcurariu a fost distins cu Ordinul „Crucea Patriarhală” de către [[patriarh]]ii [[Iustin Moisescu]] (în 1977), [[Teoctist Arăpașu]] (în 2002) și [[Daniel Ciobotea]] (în 2009, cu noua „Cruce Patriarhală” - albă, pentru activitatea meritorie îndelungată desfășurată pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ și social-filantropic.<ref>[https://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/parintele-mircea-pacurariu-un-mare-pentru-biserica-noastr-155099.html PF Daniel al României: ''Părintele Mircea Păcurariu - Un mare dar pentru Biserica noastră''], 31 iulie 2017, ''Crestinortodox.ro'', accesat la 12 decembrie 2019</ref>
  
 
==Note==
 
==Note==
<references />
+
<small><references /></small>
 +
 
 +
{{DEFAULTSORT:Păcurariu, Mircea}}
 +
[[Categorie:Teologi români]]
 +
[[Categorie:Preoți]]
 +
[[Categorie:Scriitori moderni]]
 +
[[Categorie: Membri titulari ai Academiei Române]]
 +
[[Categorie:Educație]]

Versiunea curentă din 9 august 2024 19:51

Mircea Pacurariu.jpg

Mircea Păcurariu (n. 30 iulie 1932, satul Ruși, județul Hunedoara - d. 13 ianuarie 2021, Sibiu)[1] a fost un preot, profesor universitar de teologie și istoric român. Este un specialist renumit în domeniul istoriei Bisericii Ortodoxe Române. Din 2015 era membru titular al Academiei Române.[2]

Biografie

Născut la 30 iulie 1932 în satul Ruși (aparținător, în prezent, de comuna Bretea Română) din județul Hunedoara, Mircea Păcurariu este fiul preotului din acel sat.

A urmat studii la Liceul „Decebal” din Deva (1943-1951), la Facultatea de Istorie a Universității din Cluj (1951-1952), apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1952-1956), unde a obținut licența în teologie.

Ulterior a urmat cursuri de doctorat în specialitatea „Istoria Bisericii Române” la Institutul Teologic din București (1956-1959), susținându-și teza de doctorat în anul 1968, cu titlul Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII.

După absolvirea facultății de teologie, a lucrat ca profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț (1959-1961), apoi a fost cooptat în învățământul superior la Catedra de Istoria Bisericii Române de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. A obținut succesiv gradele didactice de asistent pentru limbile latină și greacă (1961-1970), conferențiar (1970-1971) și apoi pe cel de profesor titular (din anul 1971).

Hirotonit ca diacon (1970) și preot (1971), i s-a acordat ulterior distincția de iconom stavrofor (1976).

Profesorul Mircea Păcurariu a participat la numeroase întruniri cu caracter teologic peste hotare. A fost președinte al Comisiei de Istorie Eclesiastică Comparată din România (din 1997).[3]

În perioada 1990-1992 a fost profesor suplinitor al aceleiași catedre, de Istorie a Bisericii Române, și la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Între anii 1992-2000 a îndeplinit funcția de decan al Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu. După pensionare, în anul 2002, a rămas ca profesor emerit la aceeași facultate.[3]

Părintele Mircea Păcurariu a trecut la Domnul în dimineața zilei de miercuri, 13 ianuarie 2021, la ora 07:41.[4][5] Slujba de înmormântare a avut loc la 15 ianuarie 2021, în Catedrala mitropolitană din Sibiu, fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu IPS Laurențiu al Ardealului.[6] În mesajul său, PF Părinte Daniel a spus: „Părintele Profesor Mircea Păcurariu va rămâne în memoria culturii românești ca fiind cel mai mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române din ultima jumătate de veac, o lumină de Înviere peste timp”.[7] Trupul părintelui Mircea Păcurariu a fost preluat din Catedrala mitropolitană cu onoruri militare și înhumat în mormântul familiei sale, de la cimitirul Bisericii „Buna Vestire” din Sibiu.[6]

Lucrări publicate

Printre cele mai importante cărți care îl au ca autor pe Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu se numără:

  • Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII (teză de doctorat, Sibiu, 1968)
  • Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Manual pentru Seminariile teologice (ed. I, Sibiu, 1972; ed. a II-a, Sibiu, 1978; ed. a III-a, București, 1987)
  • Istoria Bisericii Ortodoxe Române, pentru Institutele Teologice - 3 volume (ed. I, București, 1980-1981; ed. a II-a, București, 1992-1994)
  • Începuturile Mitropoliei Transilvaniei (București, 1980)
  • Politica statului ungar față de Biserica româneasă din Transilvania în perioada dualismului, 1867-1918 (Sibiu, 1986)
  • Istoria Mănăstirii Prislop (Arad, 1986)
  • Două sute de ani de învățământ teologic la Sibiu, 1786-1986 (Sibiu, 1987)
  • Pagini de istorie bisericească românească (Sibiu, 1991)
  • Istoria Bisericii Ortodoxe Române (Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, ISBN 973-9130-08-9)
  • Istoria Bisericii românești din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș până în 1918 (Cluj-Napoca, 1992)
  • Istoria Bisericii Ortodoxe Române, compendiu (Chișinău, 1993)
  • Geschichte der Rumanischen Orthodoxen Kirche (Erlangen, 1994)
  • Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc (Iași, 1993)
  • Sfinți daco-romani și români (Iași, 1994)
  • Dicționarul Teologilor Români
    • Ediția I: Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, ISBN 9739739148, disponibilă online
    • Ediția a II-a: Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6
  • Uniația în Transilvania în trecut și astăzi, Editura „Episcop Nicolae Popovici”, Oradea, 2006 [8]

Distincții

La 1 decembrie 2000 a fost decorat cu Ordinul național „Steaua României”, în grad de ofițer, „pentru slujirea cu cinste, evlavie și dragoste de oameni a cuvântului lui Dumnezeu”.[9]

Pr. profesor dr. Mircea Păcurariu a fost distins cu Ordinul „Crucea Patriarhală” de către patriarhii Iustin Moisescu (în 1977), Teoctist Arăpașu (în 2002) și Daniel Ciobotea (în 2009, cu noua „Cruce Patriarhală” - albă, pentru activitatea meritorie îndelungată desfășurată pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ și social-filantropic.[10]

Note