Dimitrie cel Nou din Basarabi

Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou Ocrotitorul Bucureștilor
Date personale
Naștere	secolul al XIII-lea, Basarabi (lângă Rusciuc)
Mutare la Domnul (†)	secolul al XIII-lea
Localizare	Basarabovo (în Bulgaria de azi)
Naționalitate	vlaho-bulgar
Date cult
Tip	cuvios
Data canonizării
Prăznuire la data de	27 octombrie
Proclamare	Biserica Ortodoxă Română Biserica Ortodoxă Bulgară
Biserici patronate

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Dimitrie Basarabov) a trăit în secolul al XIII-lea, în vremea țaratului vlaho-bulgar. S-a născut într-o familie română în satul Basarabi (în Bulgaria de azi) și s-a nevoit într-o peșteră în apropiere. Moaștele sale se găsesc în Catedrala Patriarhală din București, drept pentru care, datorită evlaviei credincioșilor de aici, Sfântul a primit și numele de Ocrotitor al Bucureștilor. Prăznuirea lui se face pe 27 octombrie.

Nu trebuie confundat cu Sfântul și Marele Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

Viața

Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit în secolul al XIII-lea. S-a născut în satul Basarabi dintr-o familie română (vlahă), lângă Rusciuc (Ruse, în Bulgaria de azi) aflat pe marginea râului Lom, în vremea țaratului vlaho-bulgar al lui Petru și Ioniță Asan. A fost o vreme păstor. Îmbrățișând însă viața monahală, a intrat într-o mânăstire orânduită într-o peșteră din apropierea locului său de origine (mănăstirea mai există și în zilele noastre). Nevoindu-se cu post, rugăciune și priveghere, s-a învrednicit de darul facerii de minuni. Cunoscându-și dinainte ceasul morții, și-a ales ca mormânt un loc apropiat, între două pietre unde singur s-a dus și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Mai multe nu se cunosc despre viața Sfântului, care ar fi rămas necunoscut dacă nu ar fi fost descoperit din mila lui Dumnezeu.

Descoperirea Sfintelor sale Moaște și mutarea lor

Mănăstirea în stâncă de la Basarabi, unde s-a nevoit Cuviosul Dimitrie cel Nou

După mai multă vreme, crescând apele râului Lom, s-a surpat malul de lângă peșteră și au căzut mai multe pietre din stâncă, între care cele între care se aflau moaștele Sfântului, care au căzut în apă. Iar după o vreme, Sfântul s-a arătat unei fete bolnave, zicându-i să-l scoată din apă, iar el o va tămădui. Copila a zis părinților ei, care au mers împreună cu preoți și cu o mulțime mare de oameni, au aflat moaștele oamenilor neputrezite și luminate.

Știrea despre aflarea moaștelor Sfântului s-a răspândit repede, astfel că domnitorul de atunci al Țării Românești a trimis mai mulți preoți și boieri ca să le ia și să le aducă la biserica de la Curtea domnească. Însă nevoind atunci Sfântul să meargă la București, după ce au mers o vreme, în dreptul unei fântâni, moaștele s-au făcut foarte grele și nu au mai putut fi mutate. Atunci, punând moaștele Sfântului într-un car la care au înjugat doi junci neînvățați, i-au lăsat să meargă unde vor voi, iar aceștia s-au întors în satul Basarabi. Întorcându-se trimișii la București și povestind cele întâmplate, domnitorul Țării Românești v a trimis atunci bani și s-a ridicat o biserică în cinstea Cuviosului Dimitrie acolo, unde au fost așezate și moaștele Sfântului, făcând multe minuni.

În vremea războiului între Imperiul Rus și cel Otoman, între 1769-1774, cucerind rușii întreaga zonă, au ajuns și în câteva sate de peste Dunăre, între care și Basarabi, de unde moaștele Sfântului au fost luate de generalul Piotr Saltîkov spre a fi duse în Rusia. Însă un creștin din Țara Românească, Hagi Dimitrie, le-a cerut de la general ca răsplată și răscumpărare pentru cele suferite în timpul războiului. Generalul a dăruit atunci moaștele Sfântului Țării Românești, fiind primite de mitropolitul de atunci, Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei și de tot poporul cu mare cinste. Moaștele Sfântului au fost așezate în Catedrala mitropolitană a Ungrovlahiei, la București, unde se găsesc până astăzi. În vremea aceea, pentru rugăciunile Sfântului, a încetat nu doar războiul, ci și o epidemie de ciumă ce se pornise în acea vreme. Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă însă la Kiev.

În timpul Primului Război Mondial, în perioada ocupației germane, mai mulți soldați bulgari au încercat să ia moaștele Sfântului din catedrală, pentru a le duce în Bulgaria. Dar aflând bucureștenii, s-a făcut tulburare mare în oraș, astfel încât chiar germanii au dat dispoziții ca aliații lor bulgari să înapoieze moaștele Sfântului.

Minunile

Iconostasul bisericii mănăstirii din Basarabovo, Bulgaria

Mai multe din aceste minuni s-au petrecut și cu moaștele sale, încă de când erau încă la Basarabi. Căci din prea multa evlavie către sfântul, mai mulți credincioși și credincioase au încercat să fure părticele din acestea, fie nu s-au putut mișca din loc, fie au rămas ca împietriți, pentru că sfântul nu voia să îngăduie asemenea lucruri, astfel că numai după ce și-au cerut iertare de la Sfântul Dimitrie au putut pleca vindecați.

Un episcop de Preslav, pe nume Ioanichie, îmbolnăvindu-se greu, a fost adus la biserica Sfântului și, adus fiind de cei care îl purtau în vremea Sfintei Liturghii, după trei ceasuri s-a ridicat sănătos, putând să umble singur.

De asemeni, de când moaștele Sfântului au fost aduse la București, Cuviosul Dimitrie a făcut multe minuni, aducând vindecări, ocrotind orașul și dăruind multe binecuvântări celor ce se închină cu credință la Sfintele sale Moaște.

Cinstirea Sfântului Dimitrie cel Nou în România

Icoana și racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi

Sfântul Dimitrie a fost primit cu mare bucurie și evlavie în România. Aducând multe binecuvântări orașului și țării, evlavia credincioșilor față de acesta a crescut mereu. Se obișnuia a scoate moaștele sale în procesiune prin oraș sau pe câmpuri în vremea epidemiilor, a secetei sau ploilor. În ziua de prăznuire a Sfântului, uneori chiar dinainte, racla cu moaștele Sfântului este deschisă, spre a fi cinstită de credincioși.

În perioada comunistă, pelerinajele la moaștele Sfântului nu au mai putut avea aceeași amploare. Totuși evlavia credincioșilor față de dânsul nu a scăzut, iar el a continuat să ocrotească orașul, țara și Patriarhia însăși. În anul 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română, ceea ce s-a și făcut, printr-o slujbă specială, în 27 octombrie 1955.

După mărturia fericitului întru adormire patriarh Teoctist, ajutorul Sfântului Dimitrie s-a făcut simțit și în ultimii ani ai comunismului, când regimul Ceaușescu a încercat, fără succes, mutarea Patriarhiei de la locul său.

După căderea comunismului, pelerinajele s-au reluat, crescând în amploare an de an, spre a ajunge unul din cele mai importante din România, după cel al Sfintei Parascheva de la Iași. Racla cu moaștele sfântului, deschisă, este scoasă în fiecare an spre cinstire de către credincioși, fiind așezată sub un baldachin, lângă Catedrala Patriarhală din București.

În anul 2005, o icoană cuprinzând părticele din moaștele Sfântului a fost dăruită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Bisericii Bulgariei, fiind așezată în mănăstirea de la Basarabovo, locul unde s-a nevoit sfântul.

Datorită numărului mare al credincioșilor veniți, care stau ore, uneori zeci de ore la rând spre a se închina Sfintelor Moaște la Catedrala patriarhală din București, numărul zilelor în care racla este așezată spre cinstire aici a crescut progresiv, ajungând în 2008 la șase zile (23-28 octombrie). Cu ocazia pelerinajului din 2008, spre bucuria credincioșilor evlavioși, au fost aduse din Grecia, spre cinstire împreună cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, părticele din moaștele Sfântului Apostol Pavel.

Imnografie

Tropar (glasul al 8-lea):

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip,

căci luând crucea ai urmat lui Hristos

și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător,

ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.

Pentru aceasta, și cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.

Condac (glasul al 8-lea):

Apărător al său, nebiruit și neînfrânt,

ca cel ce prin tine din nevoi s-a izbăvit,

te pune înaintea orașului tău, Dimitrie;

și, ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, de toate nevoile izbăvește-l,

ca să strigăm ție:

Bucură-te, făcătorule de minuni, Dimitrie!”

Iconografie

• Sfântul Dimitrie cel Nou se zugrăvește după chipul sfinților cuvioși, purtând mantie cu glugă, iar în mână ținând o cruce.

A se vedea și

• Sinaxar al Sfinților Români
• Sfinți români (cronologie)

Surse

• Sinaxar 27 octombrie
• Pr. Prof. Mircea Păcurariu, Sfântul Dimitrie Basarabov, în Sfinți daco-romani și români, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pag. 171-175.
• Miruna Munteanu, "Moaștele Sf. Dimitrie cel Nou, furate de bulgari", Ziua, 27 octombrie 2007.
• Sfântul Dimitrie cel Nou de la București.

Legături externe

• Arhim. Cleopa Ilie, Predică la sărbătoarea Sf. Dimitrie cel Nou.
• Gheorghe Vasilescu, "Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Capitalei", Ziarul Lumina, 27 octombrie 2008.
• Diac. George Aniculoaie, Augustin Păunoiu, "Minunile Sfântului Dimitrie cel Nou", Ziarul Lumina, 26 octombrie 2008.
• Augustin Păunoiu, "Sfântul Dimitrie cel Nou în istoria mai veche și mai nouă a Bucureștiului", Ziarul Lumina, 26 octombrie 2008.
• Acatistul Sf. Dimitrie cel Nou.
• Cântări la slujba Acatistului Sf. Dimitrie cel Nou (audio)
• Icoană a Sfântului Dimitrie Basarabov.
• Racla cu moaștele Sf. Dimitrie Basarabov, Catedrala Patriarhală din București.
• Icoană a Sf. Dimitrie cel Nou.
• Crestinism-ortodox.ro, Știri 24 octombrie 2005.
• Programul manifestărilor organizate cu prilejul sărbătoririi Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor - 2008.
• Raluca Brodner, "Cine se apropie de minuni, trăiește minuni în viață", Ziarul Lumina, 26 octombrie 2008.