Proclu al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(imnografie - condac, dupa sinaxar)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
−
'''Proclu''' a fost [[arhiepiscop]] de [[Constantinopol]] între anii 434 și 446. A fost prieten și [[ucenic]] al Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]. Este cunoscut pentru al său Tomos („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul [[Hristologie|disputelor hristologice]] dintre [[episcop]]ii răsăriteni ai vremii sale. [[Prăznuire]]a sa se face la data de [[20 noiembrie]].
 
  
−
==Viața==
+
'''Proclu''' a fost [[arhiepiscop]] de [[Constantinopol]] între anii 434 ţi 446. A fost prieten ţi [[ucenic]] al Sfântului [[Ioan Gură de Aur]]. Este cunoscut pentru al său Tomos („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul [[Hristologie|disputelor hristologice]] dintre [[episcop]]ii răsăriteni ai vremii sale. [[Prăznuire]]a sa se face la data de [[20 noiembrie]].
−
The date of his birth in not known. While little is known of his early life, Proclus was was noted for his prayerful life and that he studied the Holy Scripture. He became a [[reader]] at an early age. He was a disciple of John Chrysostom and was [[ordination|ordained]] a [[diacon]] and [[preot]] by him. From the great [[saint]], Proclus received a profound understanding of [[Sfânta Scriptură]] and learned to present his thoughts in a polished form.
 
  
−
Proclus was secretary to [[Atticus]] while Atticus was the [[archbishop]] of Constantinople. After Sisinius succeeded Atticus in 425 as Archbishop of Constantinople, Sisinius [[consecration of a bishop|consecrated]] Proclus Bishop of Cyzicus. However, heretical [[Nestorianism|Nestorians]] had already chosen a [[bishop]], and Proclus was turned back and remained in Constantinople where he preached the Word of God in the churches of Constantinople and denounced the impiety of the [[Heretic|heretics]].
+
==Viaţa==
 +
Data naşterii sale este necunoscută. Deşi se cunosc puţine despre perioada de început a vieţii sale, Proclu fusese remarcat pentru intensitatea rugăciunii sale şi pentru studiul Sfintelor Scripturi. El a devenit [[citeţ]] la o vârstă tânără. A fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur şi a fost [[hirotonire|hirotonit]] ca [[diacon]] şi ca [[preot]] de către acesta. De la marele  [[sfânt]], Proclu a primit o înţelegere profundă a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi a învăţat să-şi prezinte învăţăturile într-o formă elevată.
  
−
Proclus continued his preaching after [[Nestorie]] became Archbishop of Constantinople in 428. It was during one of these events, in 429, that Proclus preached his famous sermon on Incarnation and defended the title of the [[Theotokos]] before Nestorius himself. This sermon was later made part of the Acts of the [[Third Ecumenical Council|Council of Ephesus]], at which Nestorius was [[deposition|deposed]].
+
Proclu a fost secretarul lui [[Atticus]] în timp ce acesta era [[arhiepiscop]] de Constantinopol. După ce Sisinius i-a succedat lui Atticus în 425 ca arhiepiscop de Constantinopol, Sisinius l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe Proclu ca episcop de Cyzicus. Cu toate acestea, [[nestorianism|nestorienii]] eretici aleseseră deja un [[episcop]] şi Proclu s-a întors la Constantinopol unde a şi rămas, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în bisericile de acolo şi unde a denunţat impietatea [[eretic]]ilor.
  
−
After Abp. [[Maximian of Constantinople|Maximian]], who had succeeded Nestorius in 431, died in 434, Bp. Proclus was chosen, with the concurrence of the bishops of Constantinople and Emperor [[Teodosie al II-lea]], to succeed him as the Archbishop of Constantinople. Abp. Proclus' ascent to the [[see]] of Constantinople was approved by [[Chiril al Alexandriei]] and [[John of Antioch]], in their responses to the synodical letters announcing Proclus' appointment.  
+
Proclu a continuat să propovăduiască şi după ce [[Nestorie]] a devenit arhiepiscop de Constantinopol în 428. Cu ocazia unuia din aceste evenimente , în 429, şi-a prezentat Proclu faimoasa predică despre Întrupare şi în care a apărat numele de [[Maica Domnului]] în faţa lui Nestorie însuşi. Ulterior, predica a fost inclusă în documentele [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]], la care Nestorie a fost [[depunere|depus]].
  
−
In 436, a number of bishops from Armenia approached Proclus about the appropriateness of some propositions presented by Nestorians that had been attributed to Theodore of Mopsuestia. In response, Proclus issued his letter, now referred to as the ''Tome of Proclus'', that he sent to the Eastern bishops, condemning the propositions, and requested their signatures. The bishops approved the "Tome" that did not mention Theodore whom the bishops admired. Abp. Proclus' mediating approach succeeded in calming down the Church and enabling the return of many Nestorians.  
+
După ce arhiepiscopul [[Maximian de Constantinopol|Maximian]], care îi succedase lui Nestorie în 431, a murit în 434, Episcopul Proclu a fost ales, cu ajutorul episcopilor din Constantinopol şi al împăratului [[Teodosie al II-lea]], să îi succeadă acestuia ca arhiepiscop de Constantinopol. Ascensiunea lui Proclu în scaunul din Constantinopol a fost aprobată de [[Chiril al Alexandriei]] şi de către [[Ioan al Antiohiei]], în răspunsul lor la scrisorile sinodale care anunţau numirea lui Proclu.
  
−
In 438, Abp. Proclus had the [[moaşte]]le of St. John Chrysostom translated back to Constantinople from Comana and interred in the Church of the Apostles. This act reconciled the admirers of St. John who had separated themselves as a consequence of his unjust deposition as archbishop.
+
În 436, un număr de episcopi din Armenia l-au abordat pe Proclu în privinţa oportunităţii unor propuneri prezentate de Nestorie şi care fuseseră atribuite lui Teodor de Mopsuestia. Ca răspuns, Proclu a emis o scrisoare, cunoascută în zilele noastre sub numele de ''Tomul lui Proclu'', pe care a trimis-o episcopilor răsăriteni şi în care condamna propunerile, şi cerându-le semnarea "Tomului". Episcopii au aprobat "Tomul" care nu îl menţiona pe Teodor, acesta fiind admirat de episcopi. Arhiepiscopul Proclu a avut o abordare mediatoare astfel încât a avut succes în liniştirea situaţiei din Biserică şi permiţând întoarcerea multor nestorieni.
  
−
It was during the time of Proclus that the [[Trisaghion]] came into use. This came about when the area of Bithynia, in Asia Minor, suffered a series of destructive earthquakes. By tradition, during a prayer service appealing to God a boy was seemingly snatched out of sight up into the air and then returned to earth after which he related that he saw the [[angel]]s and God singing: "Holy God, Holy Mighty, Holy Immortal", that the people also began to sing, adding to it: "Have mercy on us."  With this appeal the earthquakes came to an end. The prayer has continued as a part of the [[Sfânta Liturghie]] in the Church to this day.
+
În 438, arhiepiscopul Proclu a readus [[moaşte]]le Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol de la Comana şi le-a înmormântat în Biserica Apostolilor. Acest lucru i-a împăcat pe suporterii Sfântului Ioan care se separaseră în urma depunerii injuste a acestuia din poziţia de arhiepiscop.
  
−
Abp. Proclus reposed in 446, having been Archbishop of Constantinople for twelve years. His tenure as Archbishop of Constantinople was that of a wise, moderate, and conciliatory shepherd, who himself adhered strictly to the Orthodox faith, and endeavored to persuade those who differed from him by persuasion rather than force.
+
În vremea lui Proclu a început să fie folosit [[Trisaghion]]ul. În acea vreme, zona Bitiniei din Asia Mică a suferit o serie de cutremure de pământ distructive. Conform tradiţiei, în timpul unei slujbe de rugăciune către Dumnezeu, un băiat, se pare că a avut o vedenie iar după ce şi-a revenit a spus c a văzut [[înger]]ii şi pe Dumnezeu cântând: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de Moarte", ceea ce şi poporul a început să cânte, adăugând: "Miluieşte-ne pe noi." La această rugăciune, cutremurele s-au oprit. Această rugăciune s-a păstrat ca parte din [[Sfânta Liturghie]] în Biserică până în zilele noastre.
 +
 
 +
Arhiepiscopul Proclu a adormit în anul 446, după ce a stat în scaunul de Constantinopol timp de doisprezece ani. Purtarea sa ca arhiepiscop de Constantinopol a fost aceea a unui păstor înţelept, moderat şi conciliator, care a adoptat de bunăvoie o credinţă ortodoxă strictă şi care s-a străduit să convingă pe cei cu alte opinii decât el mai degrabă prin credinţă decât prin forţă.
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
Linia 45: Linia 46:
 
*[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=43 Ec-patr: Proclus]
 
*[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=43 Ec-patr: Proclus]
  
−
[[Categorie: Sfinţi|Proclu]]
+
[[Categorie:Sfinţi|Proclu]]
−
[[Categorie: Episcopi|Proclu]]
+
[[Categorie:Episcopi|Proclu]]
−
[[Categorie: Patriarhi de Constantinopol|Proclu]]
+
[[Categorie:Patriarhi de Constantinopol|Proclu]]
  
 
[[en:Proclus of Constantinople]]
 
[[en:Proclus of Constantinople]]

Versiunea de la data 28 ianuarie 2011 18:00

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Proclu a fost arhiepiscop de Constantinopol între anii 434 ţi 446. A fost prieten ţi ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Este cunoscut pentru al său Tomos („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul disputelor hristologice dintre episcopii răsăriteni ai vremii sale. Prăznuirea sa se face la data de 20 noiembrie.

Viaţa

Data naşterii sale este necunoscută. Deşi se cunosc puţine despre perioada de început a vieţii sale, Proclu fusese remarcat pentru intensitatea rugăciunii sale şi pentru studiul Sfintelor Scripturi. El a devenit citeţ la o vârstă tânără. A fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur şi a fost hirotonit ca diacon şi ca preot de către acesta. De la marele sfânt, Proclu a primit o înţelegere profundă a Sfintei Scripturi şi a învăţat să-şi prezinte învăţăturile într-o formă elevată.

Proclu a fost secretarul lui Atticus în timp ce acesta era arhiepiscop de Constantinopol. După ce Sisinius i-a succedat lui Atticus în 425 ca arhiepiscop de Constantinopol, Sisinius l-a hirotonit pe Proclu ca episcop de Cyzicus. Cu toate acestea, nestorienii eretici aleseseră deja un episcop şi Proclu s-a întors la Constantinopol unde a şi rămas, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în bisericile de acolo şi unde a denunţat impietatea ereticilor.

Proclu a continuat să propovăduiască şi după ce Nestorie a devenit arhiepiscop de Constantinopol în 428. Cu ocazia unuia din aceste evenimente , în 429, şi-a prezentat Proclu faimoasa predică despre Întrupare şi în care a apărat numele de Maica Domnului în faţa lui Nestorie însuşi. Ulterior, predica a fost inclusă în documentele Sinodului de la Efes, la care Nestorie a fost depus.

După ce arhiepiscopul Maximian, care îi succedase lui Nestorie în 431, a murit în 434, Episcopul Proclu a fost ales, cu ajutorul episcopilor din Constantinopol şi al împăratului Teodosie al II-lea, să îi succeadă acestuia ca arhiepiscop de Constantinopol. Ascensiunea lui Proclu în scaunul din Constantinopol a fost aprobată de Chiril al Alexandriei şi de către Ioan al Antiohiei, în răspunsul lor la scrisorile sinodale care anunţau numirea lui Proclu.

În 436, un număr de episcopi din Armenia l-au abordat pe Proclu în privinţa oportunităţii unor propuneri prezentate de Nestorie şi care fuseseră atribuite lui Teodor de Mopsuestia. Ca răspuns, Proclu a emis o scrisoare, cunoascută în zilele noastre sub numele de Tomul lui Proclu, pe care a trimis-o episcopilor răsăriteni şi în care condamna propunerile, şi cerându-le semnarea "Tomului". Episcopii au aprobat "Tomul" care nu îl menţiona pe Teodor, acesta fiind admirat de episcopi. Arhiepiscopul Proclu a avut o abordare mediatoare astfel încât a avut succes în liniştirea situaţiei din Biserică şi permiţând întoarcerea multor nestorieni.

În 438, arhiepiscopul Proclu a readus moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol de la Comana şi le-a înmormântat în Biserica Apostolilor. Acest lucru i-a împăcat pe suporterii Sfântului Ioan care se separaseră în urma depunerii injuste a acestuia din poziţia de arhiepiscop.

În vremea lui Proclu a început să fie folosit Trisaghionul. În acea vreme, zona Bitiniei din Asia Mică a suferit o serie de cutremure de pământ distructive. Conform tradiţiei, în timpul unei slujbe de rugăciune către Dumnezeu, un băiat, se pare că a avut o vedenie iar după ce şi-a revenit a spus c a văzut îngerii şi pe Dumnezeu cântând: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de Moarte", ceea ce şi poporul a început să cânte, adăugând: "Miluieşte-ne pe noi." La această rugăciune, cutremurele s-au oprit. Această rugăciune s-a păstrat ca parte din Sfânta Liturghie în Biserică până în zilele noastre.

Arhiepiscopul Proclu a adormit în anul 446, după ce a stat în scaunul de Constantinopol timp de doisprezece ani. Purtarea sa ca arhiepiscop de Constantinopol a fost aceea a unui păstor înţelept, moderat şi conciliator, care a adoptat de bunăvoie o credinţă ortodoxă strictă şi care s-a străduit să convingă pe cei cu alte opinii decât el mai degrabă prin credinţă decât prin forţă.

Casetă de succesiune:
Proclu al Constantinopolului
Precedat de:
? 		Episcop de Cizic
425-434 		Urmat de:
?
Precedat de:
Maximian 		Arhiepiscop de Constantinopol
434-446 		Urmat de:
Flavian



Imnografie

Condac, glasul al 4-lea:

După vrednicie astăzi prăznuieşte cea mai cinstită decât toate cetăţile cu adevărat cinstită mutarea ta, Părinte al părinţilor, Preafericite Proclu, înţelepte.

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Proclu_al_Constantinopolului&oldid=21953”