Muntele Athos

Vârful Muntelui Athos, 2033 m

Muntele Athos (în greaca modernă Άγιοv Όρος - Sfântul Munte) cuprinde un munte (2033 m) și o peninsulă (cu lungimea de 60 km și o lățime ce variază între 8 și 12 km, aria totală fiind de 360 km pătrați) în nordul Greciei, în regiunea Macedonia, unde își au locul douăzeci de mănăstiri, patrusprezece schituri și o mulțime de chilii călugărești, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocși. Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Careia (Karyes).

Lista mănăstirilor

Mănăstirea Xenofont

Privind către mare de la intrarea principală a Mănăstirii Iviron

Mănăstirea Sfântul Pantelimon

Lista celor douăzeci de mănăstiri în ordinea ierarhică stabilită, cu data aproximativă a înființării în paranteze:

1. Mănăstirea Marea Lavră (gr.: Μεγίστης Λαύρας; 963)
2. Mănăstirea Vatopedi (gr.: Βατοπαιδίου; 972-985)
3. Mănăstirea Iviron (gr.: Ιβήρων; 980)
4. Mănăstirea Hilandar (gr.: Χιλανδαρίου, sârbește: Хиландар; 1198)
5. Mănăstirea Dionisiu (gr.: Διονυσίου; 1370-1374)
6. Mănăstirea Cutlumuș (gr.: Κουτλουμουσίου; 1169)
7. Mănăstirea Pantocrator (gr.: Παντοκράτορος; 1357)
8. Mănăstirea Xiropotamu (gr.: Ξηροποτάμου; sec. X)
9. Mănăstirea Zografu (gr.: Ζωγράφου; sec. X)
10. Mănăstirea Dochiaru (gr.: Δοχειαρίου; 1038-1044/1070)
11. Mănăstirea Caracalu (gr.: Καρακάλλου; sec. X-XI)
12. Mănăstirea Filotheu (gr.: Φιλοθέου; sec. XIII)
13. Mănăstirea Simonos Petras (gr.: Σίμωνος Πέτρας; 1368)
14. Mănăstirea Sfântul Pavel (gr.: Αγίου Παύλου; 972)
15. Mănăstirea Stavronikita (gr.: Σταυρονικήτα; 1530)
16. Mănăstirea Xenofont (gr.: Ξενοφώντος; 988)
17. Mănăstirea Grigoriu (gr.: Γρηγορίου; 1310)
18. Mănăstirea Esfigmenu (gr.: Εσφισμένου; sec. X-XI)
19. Mănăstirea Sfântul Pantelimon (gr.: Αγίου Παντελεήμονος; sec. XI)
20. Mănăstirea Konstamonitu (gr.: Κωνσταμονίτου; 1169)

Lista schiturilor

1. Nea Skiti (Noul Schit), cu hramul Sfântul Spiridon (gr. Νέα Σκήτη - Άγιος Σπυρίδων) - depinde de Mănăstirea Sfântul Pavel
2. Schitul Sfântul Dumitru (gr. Σκήτη Αγ. Δημητρίου) - depinde de Mănăstirea Vatopedi
3. Schitul Sfântul Dumitru - Lacu (gr. Σκήτη Αγ. Δημητρίου - Λάκκου) - depinde de Mănăstirea Sfântul Pavel
4. Schitul Sfântul Pantelimon (gr. Σκήτη Αγ. Παντελεήμονος) - depinde de Mănăstirea Cutlumuș
5. Schitul Sfântul Andrei (gr. Σκήτη Αγίου Ανδρέου) - depinde de mănăstirea Vatopedi
6. Schitul Colibelor Sfântul Pavel (gr. Σκήτη Καλύβες Αγ. Παύλου) - depinde de Mănăstirea Sfântul Pavel
7. Schitul Katunakia (gr. Σκήτη Κατουνάκια) - depinde de Mănăstirea Marea Lavră
8. Schitul Proorocul Ilie (gr. Σκήτη Προφήτη Ηλία) - depinde de Mănăstirea Pantocrator
9. Schitul Sfânta Ana, Athos (gr. Σκήτη Αγίας Αννας) - depinde de Mănăstirea Marea Lavră
10. Schitul Sfânta Treime, Kavsokalivia (gr. Σκήτη Αγίας Τριάδας - σκήτη Καυσοκαλύβια) Mănăstirea Marea Lavră
11. Schitul Născătoarea de Dumnezeu, sau Bunavestire (gr. Σκήτη Θεοτόκου - Η ελληνική σκήτη του Ευαγγελισμού) - depinde de mănăstirea...
12. Schitul Karulia (gr. Σκήτη Τα Καρούλια) - depinde deMănăstirea Marea Lavră
13. Schitul Sfântul Ioan Botezătorul - Iviron (gr. Σκήτη Τιμ. Προδρόμου - Ιβήρων) - depinde de Mănăstirea Iviron
14. Schitul Sfântul Ioan Botezătorul, sau Prodromu - Lavra (gr. Σκήτη Τιμ. Προδρόμου - Λαυρεωτική) - depinde de Mănăstirea Marea Lavră

De-a lungul timpului, alte așezări monastice au avut statutul de schituri, cum ar fi Provata, un schit cu 36 de chilii în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, depopulat în secolul XX, și care tinde să se repopuleze astăzi.

Istorie

Mănăstirile din Sf. Munte

Imperiul Bizantin s-a prăbușit în secolul al XV-lea, astfel că noul Imperiu Otoman, de religie islamică, a preluat conducerea. Otomanii au devastat câteva mănăstiri, dar în mare parte acestea au rămas intacte. Populația de călugări s-a redus, iar bunăstarea lor a fost periclitată în următoarele secole, însă în jurul secolului al XIX-lea și prin donațiile noilor veniți din țările est-ortodoxe, precum Rusia, Bulgaria, România și Serbia, fiecare țară exercitându-și influența asupra unor mănăstiri individuale. În 1912, în timpul Primului Război Balcanic, otomanii au fost forțați să părăsească zona și, după un scurt conflict între Grecia și Rusia asupra suveranității, peninsula a primit autonomie în cadrul Greciei după Primul Război Mondial.

Neamurile la Muntele Athos

Românii

Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (sau Prodromu) aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Cavsocalyvia și Marea Lavră, pe un deal stâncos, la altitudine mică. În 1857 a fost vândut unor călugări români, Nectarie și Nifon. După aceasta a fost recunoscut ca schit. Este locuit de 25 de călugări de origine română și urmează principiul vieții monastice cenobitice (de obște).

O altă așezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru (Lacu) situat la o jumătate de oră distanță de mers pe jos față de Mănăstirea Sfântul Pavel, de care aparține. Este construit la o altitudine de 280 m, între Marphonou și Antiathon.

Bulgarii

Mănăstirea Zografu este situată în partea de sud-vest a peninsulei. A fost construită în secolul al X-lea de către călugării Moise, Aron și Ioan din Ohrid. Este dedicată Sfântului Gheorghe. În perioada bizantină târzie, mănăstirea a fost distrusă de pirații catalani și reconstruită cu sprijinul dinastiei Paleologilor, precum și cu sprijinul domnitorilor din Europa de Est.

Ocupă locul nouă în ordinea ierarhică a celor douăzeci de mănăstiri athonite. Este locuită de 15 călugări. Toți călugării sunt bulgari, din 1845, iar slujbele sunt ținute în limba bulgară.

Rușii

Mănăstirea Sfântul Panteleimon este construită în partea de sud-vest a peninsulei. Mănăstirea rusă a fost construită în actualul loc în 1765, în timp ce clădirea originală datează din secolul al XI-lea.

Construcția actualei mănăstiri a fost realizată în primele două decade ale secolului al XIX-lea cu ajutorul financiar al domnului Moldovei, Scarlat Callimachi. Călugării ruși erau în număr de 1.000 în 1895 și 1.446 în 1903. În 1990, numai 35 de călugări mai locuiau în mănăstire.

Sârbii

Hilandaru este situată în partea de nord-est a peninsulei. Numele său derivă probabil de la fondatorul vechii așezări monastice din acest loc, care se numea Chelandaris. Mănăstirea a fost fondată la sfârșitul secolului al XII-lea de către despotul sârb Ştefan Nemania I și fiul său Rastko. În timpul secolului al XIV-lea, mănăstirea a atins apogeul dezvoltării materiale, acumulând bogății din donații imperiale și private.

Este considerată a fi principalul centru spiritual al sârbilor. Este a patra în ordinea ierarhică a mănăstirilor și este locuită de 46 de călugări (1990).

Limbi

Limba oficială a republicii monahale autonome a Muntelui Athos este limba greacă nouă.

Mănăstirile și schiturile au însă dreptul de a sluji în tradiția ortodoxă din care provin în mod tradițional. Astfel, limba liturgică în mănăstirile grecești este limba greacă, în Sfântul Pantelimon limba slavonă bisericească (35 călugări), în Hilandaru limba sârbă bisericească (46 călugări), în Zografu limba bulgară (15 călugări), iar în schiturile românești Prodromu și Lacu limba română.

Unele comunități sunt mai cosmopolite decât altele. Un aspect al înnoirii recente (începând cu anii 1970) este faptul că mulți greci școliți au intrat în mănăstiri, astfel că în prezent pe Sfântul Munte se vorbesc adesea limbi de circulație, precum engleza și franceza.

A se vedea și

• Țările române și Muntele Athos

Legături externe

• (ro) Muntele Athos
• (ro) Mănăstirile Athosului și Meteorele
• (ro) Noua sinteză monastică athonită. Monahismul athonit astăzi - interviu cu părintele ieromonah Macarie de la Simonos Petras
• (ro) Organizarea vieții monahale la Athos - un articol de Drd. Veaceslav Goreanu
• (en) Mount Athos
• (gr) Αγίου Όρους

Adaptare și dezvoltare a articolului "Muntele Athos" din ro.wikipedia.org