Schitul Lacu (Muntele Athos)

Chilie de pe Valea Văgăunii, pe care este așezat Schitul Lacu

Schitul Lacu (grec. Lakkoskiti, „schitul din văgăună”) este o așezare monastică de la Muntele Athos, una din cele mai vechi vetre monastice românești din Sfântul Munte. Are hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

Particularități de organizare

În cadrul sistemului de organizare athonit, așezarea aceasta călugărească este un schit, care e dependent de Mănăstirea Sfântul Pavel, una din cele douăzeci de mari mănăstiri care guvernează în mod tradițional Sfântul Munte.

De asemenea, Lacu este un schit de tip lavră (anahoretic), adică format din mai multe „chilii”, împrăștiate pe arie de vreo doi kilometri pătrați. În Sfântul Munte o chilie reprezintă o casă cu paraclis (capelă/ bisericuță) în care câțiva monahi locuiesc sub îndrumarea unui duhovnic, cuprinzând și camerele de oaspeți, sala de mese și alte dependințe. Fiecare astfel de chilie are viața ei independentă de a celorlalte în timpul săptămânii, dar toți monahii din schit se adună duminica și în sărbători în biserica centrală (gr. katholikon) pentru rugăciunea în comun și Sfânta Liturghie.

Un număr de asemenea chilii împreună cu biserica mare a schitului și cimitirul formează un schit de tip lavră.

Așezare geografică

Schitul Sfântul Dumitru (Lacu) este situat în partea de nord-est a pensinsulei Sfântului Munte, între Turnul Amalfino și Mănăstirea Sfântul Pavel (la o jumătate de oră distanță de mers pe jos de la mănăstire, peste munte). Este construit pe valea Lacu (gr. Lakkos, care înseamnă „văgăună sălbatică”), care urcă spre pantele vârfului Aton (2033 m). Schitul este situat la o altitudine de aproximativ 280 m, între Marphonou și Antiathon.

Istoric

Se știu puține despre începuturile acestei așezări monastice isihaste. Locul este cunoscut deja în secolul al XIV-lea, aici viețuind monahi sârbi, organizați într-o viață monahală după tipic ascetic aspru.

În epoca grea a turcocrației au început a veni în acest loc monahi moldoveni, ardeleni și basarabeni, care au continuat viața aici până prin anii 1754, când schitul s-a pustiit. După numai câțiva ani însă, pe la 1760, schitul s-a reînființat de monahul moldovean Daniil. După anii 1830 Schitul cunoaște o mare înflorire. În 1849 se ridică bisericuța cimitirului cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în 1860 moara cu apă, iar în 1898 începe zidirea bisericii mari a schitului. Închinată sfântului Mare mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, biserica primea pe cei 80 de părinți care se nevoiau în schit la acea vreme. Până în 1904 se completează cu pridvorul și clopotnița. Cam în aceeași perioadă se ridică și clădirea arhondaricului pentru închinătorii ce vizitau Schitul.

La începutul secolului XX exista în jurul bisericii un complex de chilii și colibe, 24 la număr, în care viețuiau și se osteneau peste 120 de monahi, dar criza dar instalarea comunismului în România a făcut ca relațiile Țării cu Sfântul Munte să fie mult îngreuiate, așa încât prin 1990 (căderea comunismului în România) nu mai rămăseseră în viață decât vreo doi-trei. Unul dintre aceștia, părintele Iulian, astăzi retras la Schitul Prodromu, este duhovnicul majorității monahilor românilor athoniți.

În zilele noastre Schitul Lacu trece printr-o nouă perioadă de înflorire, fiind populat din nou cu monahi români doritori de pustie.

Schitul Lacu azi

Chilie și biserica principală (catolicon) a Schitului Lacu

Astăzi, schitul Lacu este format din 13 chilii (alte câteva, în ruină, își așteaptă rândul) și este locuit de peste 40 de călugări și frați. Acestea sunt:

• Chilia „Bunavestire” - 10 viețuitori
  

Stareț: părintele Ștefan Nuțescu

• Chilia „Acoperământul Maicii Domnului" - 4 viețuitori
  

Stareț: părintele Isidor

• Chilia „Sfântul Artemie” - 9 viețuitori
  

Stareț: părintele Pimen

• Chilia „Sfântul Prooroc Ilie” - 1 viețuitori
  

Stareț: părintele Sofronie

• Chilia „Întâmpinarea Domnului” - 3 viețuitori
  

Stareț: părintele Acachie

• Chilia „Înălțarea Domnului” - 4 viețuitori
  

Stareț: părintele Varsanufie; Duhovnic: părintele Paisie

• Chilia „Sfântul Ierarh Nicolae” - 7 viețuitori
  

Stareț: părintele Rafael

• Chilia „Sfântul Antonie cel Mare” - 2 viețuitori
  

Stareț: părintele Nichifor

• Chilia „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”
  

Stareț: Monahul Pimen Vlad

• Chilia „Adormirea Maicii Domnului” - 1 viețuitor
  

Stareț: părintele Pavel

• Chilia „Izvorul Tămăduirii” - 3 viețuitori
  

Stareț: părintele Efrem

• Chilia „Nașterea Maicii Domnului” - 3 viețuitori
  

Stareț: părintele Nicanor

• Chilia „Tuturor Sfinților Athoniți”
  

Stareț: părintele Partenie

Conducerea Schitului Lacu, precum și responsabilitățile ce decurg (bunul mers al slujbelor la biserica principală a schitului, primirea pelerinilor etc.), este asumată timp de un an de fiecare chilie, cu rândul. Timp de un an, fiecare stareț de chilie devine „dicheu”, adică un fel de stareț al Schitului. Schimbarea Dicheului se face în fiecare an la data de 8 mai, de ziua Sfântului Ioan Evanghelistul, când starețul chiliei care a condus preda cheile noului stareț al următoarei chilii (fiecare chilie va prelua pe rând această obligație) în prezenta reprezentaților Mănăstirii Sfântului Pavel.

Legături externe

• http://www.sfaturiortodoxe.ro/schitul-lacu/index.htm
• http://www.sfaturiortodoxe.ro/apel-nou-athos.htm
• http://www.crestinortodox.ro/interviuri/schitul-romanesc-lacu-muntele-athos-70536.html