Nicolae (Bălan) al Ardealului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
IPS Nicolae (Bălan),
Mitropolitul Ardealului
Nicolae Balan-cropped.jpg
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Sibiu
Titlul   Mitropolit al Ardealului
Formulă de adresare   IPS
Perioada   1920-1955
Predecesor   Vasile Mangra
Succesor   Iustin Moisescu
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot  
Hirotonire episcopală   14/27 februarie 1920, la Sibiu
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   27 aprilie 1892
Locul nașterii   Blăjenii de Sus,
județul Bistrița-Năsăud
Data morții   6 august 1955
Locul morții   Sibiu
Nicolae Bălan (n. 27 aprilie 1882, Blăjenii de Sus, Bistrița-Năsăud - d. 6 august 1955, Sibiu) a fost Mitropolit al Ardealului între anii 1920-1955. De asemenea, a fost membru de onoare al Academiei Române din 1920.[1]

Viața

Născut în satul Blăjenii de Sus din județul Bistrița-Năsăud, Nicolae Bălan era primul dintre cei opt copii ai preotului Vasile Bălan și ai Mariei Bălan. A urmat cursurile Facultății de Teologie din Cernăuți, având un bun renume în rândul profesorilor și studenților acestei prestigioase instituții de învățământ superior. A urmat apoi studii de specialitate (teologie) la Universitatea din Breslau, iar la 25 iulie 1905 a obținut titlul de doctor în teologie la Universitatea din Cernăuți. În același an a venit la Sibiu, predând teologia la Seminarul andreian, iar în 1909 a devenit profesor titular al Catedrei de teologie sistematică, activând acolo până în anul 1920.[2]

În cei 15 ani în care a activat ca profesor în sistemul de învățământ teologic, a publicat numeroase studii și articole. În 1907 a întemeiat primul periodic de cultură teologică academică din Ardeal: Revista teologică, care a apărut până în anul 1916. În 1911 a înființat Biblioteca Bunului Păstor venind în ajutorul clerului, iar în 1918 a fondat Gazeta poporului, care a menținut trează conștiința înfăptuirii unirii tuturor românilor.[2] Într-o însemnare a sa făcută pe prima pagină a Revistei teologice din 1930, mitropolitul Nicolae Bălan scria:

Cheia succesului în teologie rezidă întru a-ți armoniza convingerile câștigate prin studiu, meditație și experiență personală cu adevărulul obiectiv propovăduit de Biserică. Dar nimic nu-ți întărește și încălzește convingerile religioase în mai mare măsură ca rugăciunea prin care ai contact nemijlocit cu realitățile vieții supranaturale. Scrisul în materie teologică din care nu simți vibrând acel contact e ca o aramă sunătoare”.

În noiembrie 1918, Consiliul Național Român din Transilvania l-a trimis pe Nicolae Bălan la Iași, cu misiunea de a interveni pe lângă membrii Guvernului României pentru realizarea unității naționale.[3]

La 27 februarie 1920 Nicolae Bălan a fost ales și hirotonit mitropolit al Ardealului, intronizarea oficială având loc în ziua de 30 mai 1920, în Catedrala din Sibiu.[3]

În calitate de mitropolit, a contribuit substanțial la întocmirea Statutului de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, aprobat în anul 1925, și a apărat cu tărie autonomia Bisericii.

la inițiativa sa, în 1921, Institutul Teologic din Sibiu este ridicat la rangul de Academie Teologică. Începând cu anul 1943, Academia Teologică din Sibiu va elibera diplome de licență, iar din 1948, institutul a obținut gradul de universitate. Până în anul 1948, mitropolitul Nicolae Bălan a îndrumat și activitatea școlilor secundare aflate până atunci în grija Bisericii: Liceul Andrei Șaguna din Brașov, Liceul Avram Iancu din Brad și Școala normală Andrei Șaguna din Sibiu. În plus, el a înființat o Școală normală de fete, o Școală de cântăreți bisericești și un internat arhidiecezan, toate în Sibiu. A construit Schitul Paltini și un cămin de bătrâni, precum și paraclisul și biblioteca Academiei Teologice din Sibiu.[3]

Nicolae Bălan a fost și un mare ecumenist. Astfel, în 1925 el a participat la Congresul Ecumenist de la Stockholm, iar în 1926 la Conferința ecumenismului practic de la Berna.[3]

În timpul evenimentelor tragice pentru România din vara anului 1940, la ședința Consiliului de Coroană (29-30 august 1940) el a protestat energic împotriva Dictatului de la Viena și s-a pronunțat ferm în vederea reîntregirii teritoriale naționale.[3]

Consecvent țelului său de întărire a Ortodoxiei și de reorganizare a monahismului în Transilvania, IPS Nicolae Bălan a hotărât reconstruirea Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, vechea ctitorie din secolul al XVII-lea a sfântului voievod Constantin Brâncoveanu. Lucrările de refacere a bisericii acestui sfânt lăcaș au început în vara anului 1926, când s-au dezgropat din ruine zidurile vechii biserici, s-au refăcut părțile ce lipseau și s-a construit acoperișul. Lucrările au fost anevoioase și au fost întrerupte în perioada celui de-al doilea război mondial. Târnosirea bisericii și a noilor clădiri (chilii și anexe) a avut loc la 15 august 1946, când se sărbătorea și hramul mănăstirii: Adormirea Maicii Domnului. În cuvântarea ținută cu acest prilej, după ce a făcut un scurt istoric al mănăstirii, mitropolitul Nicolae Bălan a explicat de ce întârziase sfințirea: vroia să clădească o casă mare pentru călugări, tiparniță și casă de adăpost pentru preoții bătrâni. Întrucât împrejurările nu au permis realizarea acestui plan mai vast, mitropolitul Nicolae a săvârșit sfințirea, mulțumindu-se cu ce se realizase până atunci. Chiar și așa, mănăstirea devenea una dintre cele mai mari și mai importante așezăminte monahale din întregul Ardeal, iar Nicolae Bălan este considerat cel de-al doilea ctitor al ei.[4]

După ce a păstorit timp de 35 de ani Mitropolia Ardealului, conducând-o cu multă râvnă și dragoste creștinească, IPS Nicolae Bălan a trecut la cele veșnice în ziua de 6 august 1955, în reședința mitropolitană de la Sibiu, la vârsta de 73 de ani, în urma unei boli de inimă. În testamentul său, întocmit în urmă cu zece ani, mitropolitul Ardealului își mărturisea dorința de a fi înmormântat la Mănăstirea Brâncoveanu, din Sâmbătă de Sus. Slujba de înmormântare a fost săvârșită în ziua de 9 august 1955, de un sobor de ierarhi și preoți în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh Iustinian, locul de înmormântare al IPS Nicolae Bălan aflând-se în partea dreaptă a pronaosului bisericii mănăstirii, loc dinainte rânduit.[3]

Note

Bibliografie

Legături externe


Casetă de succesiune:
Nicolae (Bălan) al Ardealului
Precedat de:
Vasile Mangra
Mitropolit al Ardealului
1920-1955
Urmat de:
Iustin Moisescu